Actiune in constatare intemeiata pe dispozitiile articolului 111 Cod procedura civila

Actiunea este inadmisibila, intrucat nu respecta nici una din conditiile de admisibilitate prevazute de articolul 111 Cod procedura civila, respectiv sa fie formulata de o persoana, care sa justifice un interes, sa vizeze existenta sau inexistenta unui drept, iar reclamanta sa nu aiba la indemana activitatea in realizare.
Astfel, actiunea este lipsita de interes, intrucat prin promovarea ei nu se asigura reclamantei nici un folos practic, in lipsa unei contestari concrete a legalitatii constituirii si functionarii sale.
Interesul nu este nici legitim, cata vreme regularitatea constituirii societatii reclamante a format obiectul unui control judiciar, nici o dispozitie legala neprevazand posibilitatea exercitarii si a unui control judiciar a posteriori.
In ceea ce priveste constatarea functionarii, interesul nu este legitim, intrucat se tinde la confirmarea generala, fara fundament faptic sau juridic, a unei conduite trecute, prezente si viitoare a subiectului de drept .
De asemenea, interesul nu este legitim cata vreme prin actiune se solicita determinarea si limitarea actelor normative cu incidenta in activitatea societatii reclamante, ceea ce nu este in caderea niciunei instante de judecata .
Actiunea este inadmisibila si pentru ca vizeaza situatii de fapt, iar prevederile articolului 111 Cod procedura civila fac referire la existenta sau neexistenta unui drept .

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI - a Comerciala la 27.01.2010 sub nr.3362/3/2010 , reclamanta SC A A H SRL l-a chemat in judecata pe paratul OFICIUL REGISTRULUI COMERTULUI DE PE LANGA TRIBUNALUL BUCURESTI , solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate: legalitatea constituirii si functionarii persoanei juridice organizata ca societate comerciala cu raspundere limitata; imprejurarea ca actele si faptele de comert pe care societatea le poate desfasura si incheia, in raport cu obiectul principal de activitate si obiectul secundar, reprezinta activitati comerciale de sine - statatoare si nu se incadreaza in obiectul de activitate al unor societati financiare bancare sau nebancare; faptul ca dispozitiile legale dupa cum isi desfasoara activitatea societatea comerciala sunt cele ale Legii nr.31/1990 modificata si republicata , Codul comercial, Codul civil, Codul de procedura civila, Legea nr.26/1990, Legea nr. 99/1999 - Titlul VI si Actul constitutiv al societatii , precum si faptul ca activitatea de amanet este una comerciala, neincadrandu-se in activitatile financiar bancare.
In motivarea cererii , reclamanta a aratat urmatoarele aspecte :
S-a organizat si constituit ca o societate comerciala cu raspundere limitata prin actul constitutiv din 7 decembrie 2009, avand un capital social de 200 lei, divizat in 20 de parti sociale, in valoare de 10 lei fiecare, subscris si varsat integral.
Prin incheierea nr.89059 din 11 decembrie 2009 a fost admisa cererea de inregistrare a societatii in Registrul Comertului si s-a constatat inregistrarea societatii in Registrul Societatilor Comerciale sub nr.J40/11359/30.11.2009, avand codul unic de inregistrare 26276477/30.11.2009. La 11 decembrie 2009 , judecatorul delegat la Oficiul Registrului Comertului a autorizat inregistrarea mentiunilor privind modificarea Actului Constitutiv al societatii.
In temeiul incheierii judecatorului delegat nr.89059 din 11 decembrie 2009 s-a constatat legalitatea contractului de amanet pentru autovehicule (autoturisme, utilitare, motociclete sau alte mijloace de transport cu tractiune mecanica) si a anexelor acestuia si s-a autorizat completarea Actului Constitutiv al societatii cu un nou capitol, intitulat Preambul - Legea aplicabila activitatii societatii, conform hotararii nr. l din 7 decembrie 2009 a Adunarii Generale a Asociatilor societatii.
In conformitate cu Actul Constitutiv al societatii, aceasta urmeaza sa-si indeplineasca obiectul de activitate efectuand si incheind acte si fapte de comert ce constituie, conform Actului Constitutiv, dispozitiilor legale aplicabile si vointei partilor, activitati comerciale pur si simplu, neincadrandu-se in categoria activitatilor financiar-bancare sau a altor activitati proprii societatilor nebancare.
Prin natura sa, amanetul nu poate fi reglementat si incadrat ca o operatiune financiar-bancara, de aceea regulile dupa care este reglementata aceasta activitate comerciala sunt cele mentionate in Codul Civil si Codul Comercial si nicidecum in vreo lege bancara sau de autorizare si functionare a societatilor cu acest specific.
Reclamanta mentioneaza ca din actele existente la dosarul cauzei rezulta faptul ca aceasta a fost autorizata sa functioneze ca o societate comerciala care nu se incadreaza in categoria societatilor financiare bancare sau nebancare.
Mai arata reclamanta ca prin doua hotarari judecatoresti ramase definitive judecatorul delegat , in baza prerogativelor conferite de art.6 alin.1 din Legea nr. 26/1990 , a constatat legalitatea constituirii societatii reclamante, precum si prin aprobarea programului de amanet si a anexelor acestuia , ca acesta este supus dispozitiilor legale invocate. De altfel, activitatea principala a reclamantei, aceea de amanet, este clasificata in codul CAEN in grupa activitatilor comerciale, subgrupele 4511, 4519, 4520 si 6492.
Legea nr.39 , prin prevederile art. 14 alin.1 lit. d) , prevede si recunoaste faptul ca activitatile de amanet nu pot fi desfasurate si de societatile financiare nebancare. Aceasta dispozitie , insa , nu reprezinta prin ea insasi o interdictie ca celelalte societati comerciale sa desfasoare aceasta activitate comerciala. Amanetul reprezinta o garantie reala prin care se asigura executarea unei obligatii comerciale. Aceasta dobandeste caracterul comercial cand obligatia pe care o garanteaza deriva dintr-un act juridic pe care legea il considera act sau fapt de comert. Prin urmare, amanetul este o fapta de comert obiectiva, conexa (accesorie) , dobandind caracter comercial datorita legaturii sale cu o obligatie comerciala .
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 111 si urmatoarele Cod procedura civila .
La termenul din 12.02.2010, reclamanta a formulat o cerere completatoare , prin care a inteles sa cheme in judecata in calitate de parat si Oficiul National al Registrului Comertului, iar prin cererea completatoare depusa la 25.03.2010, a mentionat ca la punctul 3 al actiunii solicita sa se constate ca dispozitiile legale dupa care isi desfasoara activitate sunt reprezentate si de dispozitiile Decretului - Lege nr.2561 din 1936 , publicat in Monitorul Oficial partea I, 264 din 12 noiembrie 1936, care reglementeaza in mod strict si direct activitatea de amanet, act normativ care nu a fost abrogat niciodata si in care , insa , se precizeaza ca termenul unei concesiuni , cu privire la activitatea de amanet, in ceea ce priveste anumite obiecte, este de 30 de ani.
Prin intampinarile depuse , paratii au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive , mentionand ca oficiul registrului comertului este institutia publica avand , in conditiile Legii nr.26/1990 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare , obligatia de a tine registrul comertului. Prin urmare , institutia insarcinata cu prestarea acestui serviciu public are drept scop principal indeplinirea unui interes public si anume acela de a asigura opozabilitatea actelor si faptelor comerciantilor, contribuind in acest fel la stabilitatea circuitului comercial.
Se mai arata ca, in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare, citarea ONRC si ORCT se face in cazuri expres stabilite de lege, numai in aceste situatii aceste institutii dobandind calitatea de parte: in spetele intemeiate pe prevederile art.237 alin.(1) din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale republicata, cu modificarile si completarile ulterioare; in spetele intemeiate pe dispozitiile art. 60 alin.(1) din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare; in spetele intemeiate pe dispozitiile art. 25 alin.(3) din Legea 26/1990 privind registrul comertului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Prin urmare , din interpretarea coroborata a dispozitiilor legale citate rezulta ca Oficiul National al Registrului Comertului si/sau oficiile registrului comertului nu au vocatia de a deveni parte cu prilejul judecarii unor astfel de cauze, intrucat nu au un interes propriu in cauza si, in consecinta, neputand afirma un drept ori un interes propriu, Oficiul National al Registrului Comertului nu poate avea calitatea de parte in astfel de cauze .
Cu privire la executarea hotararilor judecatoresti, paratii , in ceea ce ii priveste, solicita sa se observe urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art.7 din Legea nr.26/1990, "Instantele judecatoresti sunt obligate sa trimita oficiului registrului comertului, in termen de 15 zile de la data cand au ramas irevocabile, copii legalizate de pe hotararile irevocabile ce se refera la acte, fapte si mentiuni a caror inregistrare in registrul comertului o dispun, conform legii", iar conform alin. 2 al aceluiasi articol ,,in aceste incheieri si hotarari instantele judecatoresti vor dispune si efectuarea inregistrarilor in registrul comertului". Asa fiind, din redactarea mentionata, rezulta cu certitudine faptul ca opozabilitatea fata de oficiul registrului comertului a hotararilor judecatoresti prin care se dispune efectuarea de inregistrari in registrul comertului nu se asigura prin participarea procesuala a acestora, ci rezulta ex lege.
Prin sentinta comerciala nr. 5783 din 7 mai 2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI - a Comerciala a respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de paratii OFICIUL NATIONAL AL REGISTRULUI COMERTULUI si OFICIUL REGISTRULUI COMERTULUI DE PE LANGA TRIBUNALUL BUCURESTI. A admis exceptia inadmisibilitatii, invocata din oficiu si a respins actiunea reclamantei ca inadmisibila.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parati, tribunalul a apreciat ca aceasta este neintemeiata si , in consecinta, a respins-o raportat la rolul Oficiului National al Registrului Comertului si a Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti de a tine registrul comertului, in vederea asigurarii opozabilitati actelor si faptelor comerciantilor, in conformitate cu prevederile Legii nr. 26/1990. Legitimarea procesuala pasiva a ONRC, in prezenta cauza, este confirmata si din perspectiva atributiei acestei institutii publice de a interveni in orice proces privind inregistrari in registrul comertului, in scopul respectarii cerintelor generale ale activitatii comerciale.
Tribunalul a admis exceptia inadmisibilitatii , invocata din oficiu, pentru urmatoarele considerente :
Prin cererea ce face obiectul prezentului dosar reclamanta, persoana juridica organizata sub forma societatii comerciale cu raspundere limitata, solicita instantei , pe calea actiunii in constatare reglementata prin dispozitiile art. 111 Cod procedura civila, sa se constate legalitatea constituirii si functionarii persoanei juridice organizata ca societate comerciala cu raspundere limitata, imprejurarea ca actele si faptele de comert pe care societatea le poate desfasura si incheia, in raport cu obiectul principal de activitate si obiectul secundar, reprezinta activitati comerciale de sine statatoare si nu se incadreaza in obiectul de activitate al unor societati financiare bancare sau nebancare , faptul ca dispozitiile legale dupa cum isi desfasoara activitatea societatea comerciala sunt cele ale Legii nr.31/1990 modificata si republicata , Codul comercial, Codul civil, Codul de procedura civila, Legea nr.26/1990, Legea nr. 99/1999 - Titlul VI, Decretul - lege nr. 2561/1936, Actul constitutiv al societatii , precum si faptul ca activitatea de amanet este una comerciala, neincadrandu-se in activitatile financiar bancare.
Potrivit art. 111 Cod procedura civila , partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept . Cererea nu poate fi primita daca partea poate cerere realizarea dreptului.
Interpretand aceste dispozitiile legale , instanta a retinut ca actiunea in constatare are ca obiect constatarea existentei unui drept subiectiv al reclamantului ori inexistenta unui drept subiectiv al paratului impotriva sa. Cu alte cuvinte, acest tip de actiune se refera la constatarea existentei sau inexistentei unui raport juridic concret .
Capetele de cerere promovate de reclamanta in prezentul litigiu nu se incadreaza in sfera actiunilor reglementate de art.111 Cod procedura civila , intrucat demersul judiciar nu priveste confirmarea unui drept subiect al reclamantei sau inexistenta unui drept al persoanelor chemate in judecata .
Pe de alta parte , aprecierea instantei a fost in sensul ca legalitatea constituirii si functionarii persoanei juridice , inclusiv sub aspectul obiectului de activitate , poate fi verificata pe calea prevazuta de Legea nr. 31/1990 si 26/1990 la momentul inmatricularii societatii, prin cercetarea prevederilor actului constitutiv si a celorlalte inscrisuri cerute de lege. Asa cum rezulta din inscrisurile infatisate si din informatiile oferite de ONRC, a fost autorizata constituirea societatii reclamante si dispusa inmatricularea acesteia in registrul comertului avand ca obiect principal de activitate Cod CAEN 6492- alte activitati de creditare ( amanet auto) prin incheierea nr. 10612/30.11.2009 pronuntata de judecatorul delegat la ORCTB , in exercitarea atributiilor prevazute de art.37 si 40 din Legea nr.31 /1990. La momentul inmatricularii societatii reclamante, controlul legalitatii actelor sau faptelor care , potrivit legii , se inregistrau in registrul comertului, se exercita de justitie, prin judecatorii delegati.
In considerarea celor expuse, tribunalul a admis exceptia inadmisibilitatii si a respins actiunea , astfel cum a fost completata, ca inadmisibila.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat apel motivat reclamanta, cauza fiind inregistrata sub acelasi numar unic la 8 septembrie 2010 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V - a Comerciala.
In motivarea apelului a fost criticata hotararea pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinandu-se in esenta ca instanta de fond, retinand ca actiunea in constatare trebuie sa vizeze un raport juridic concret, nu a dat nici un raspuns la motivele de fapt si de drept si la argumentele aduse in actiunea introductiva, nu a inteles care este interesul promovarii unei astfel de actiuni si a pronuntat o hotarare nemotivata.
Apelanta - reclamanta a reiterat sustinerile despre stabilirea in mod definitiv si irevocabil a legalitatii constituirii si functionarii sale, a aratat ca, in consecinta , putea sa functioneze fara a mai avea nevoie de alta autorizare, dar ca , pentru a preveni si preintampina eventuale litigii sau procese , a considerat ca este absolut necesara promovarea prezentei actiuni pentru ca instanta sa cenzureze si sa confirme legalitatea intregului sau proces de constituire, inregistrarea si functionarea ca societate comerciala pura si simpla, fara a imprumuta caracterul unei societati bancare sau al unei institutii financiare nebancare.
Apelanta-reclamanta a criticat faptul ca instanta de fond a invocat ex oficio si a solutionat exceptia inadmisibilitatii fara a preciza motivele de fapt si temeiul de drept si fara ca paratele sa puna concluzii pe aceasta exceptie .
A sustinut ca exceptia inadmisibilitatii actiunii nu este reglementata si definita de Codul de procedura civila, nu este clasificata nici de doctrina si nici de jurisprudenta ca exceptie de ordine publica si , in acest context, a sustinut ca instanta a avut-o in vedere din oficiu cu incalcarea prevederilor art. 136 Cod procedura civila.
Apelanta-reclamanta a criticat solutia de respingere a cererii ca inadmisibila si pentru faptul ca aceasta solutie nu se justifica raportat chiar la considerentele instantei referitoare la un control al legalitatii deja efectuat , cat si la pozitia exprimata de parate in acelasi sens.
A sustinut ca singura conditie ce trebuie indeplinita pentru ca actiunea in constatare sa fie promovata si admisa este cea a interesului, iar interesul consta in prevenirea contestarii drepturilor sale recunoscute si conferite de hotararile judecatoresti definitive si irevocabile pe care le-a mentionat . In acelasi sens, a subliniat ca interesul este justificat de asigurarea protectiei raporturilor juridice viitoare pe care le va avea cu partenerii comerciali, bazate pe acte si fapte de comert, precum si de impiedicarea eventualelor contestari ale tertilor sau ale partenerilor comerciali intemeiate pe motivul nelegalitatii constituirii societatii.
In aceasta ordine de idei, a subliniat ca actiunea are caracter provocatoriu , ca tinde la recunoasterea judecatoreasca a drepturilor reclamantei, la consolidarea acestora si la impiedicarea contestarii lor, ca este definita drept o actiune in confirmare, iar aceasta contrazice argumentele primei instante care se refera la necesitatea existentei unui raport juridic concret.
Apelul este intemeiat in drept pe dispozitiile art. 282 pct. 1, raportat la art. 295 si 296 Cod procedura civila.
La 21 ianuarie 2011, intimatul - parat OFICIUL NATIONAL AL REGISTRULUI COMERTULUI a depus intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, lasand solutia pe apel la aprecierea instantei.
Exceptia a fost respinsa de Curte la termenul din 10 martie 2011, cu motivarea expusa in practicaua prezentei decizii.
Fata de actele si lucrarile dosarului, de probele administrate in cauza, Curtea a apreciat apelul ca nefondat si l-a respins cu aceasta motivare si pentru urmatoarele considerente:
Examinand criticile si argumentele aduse de apelanta - reclamanta in sustinerea apelului, Curtea a apreciat ca logica expunerii necesita abordarea acestora grupate in urmatoarea ordine: motivarea hotararii ; analiza motivelor de fapt si de drept ale cererii precizate ; inadmisibilitatea ca exceptie ; dreptul instantei de a invoca inadmisibilitatea din oficiu ; modul in care inadmisibilitatea a fost pusa in discutie ; analiza solutiei de respingere a actiunii ca inadmisibila prin raportare la cerintele impuse de art. 111 Cod procedura civila ; analiza altor conditii care impun respingerea actiunii ca inadmisibila.
1.Critica referitoare la nemotivarea hotararii primei instante este nefondata. Curtea constata ca instanta de fond a facut o prezentare ampla a petitelor actiunii in constatare , astfel cum aceasta a fost completata , a motivelor de fapt si de drept invocate de apelanta-reclamanta , ca si a apararilor formulate de cei doi intimati - parati in intampinare.
A procedat in stricta concordanta cu dispozitiile art. 137 alin. 1 Cod procedura civila , solutionand cu precadere si argumentat exceptiile , cu observatiile ce se vor arata in continuare in legatura cu inadmisiblitatea actiunii in constatare.
A caracterizat corespunzator actiunea cu care a fost investita si a intemeiat-o in drept , dupa care a prezentat conditiile de admisibilitate a acestui tip de actiune , precum si argumentele pe care s-a intemeiat atunci cand a apreciat neintrunite aceste conditii legale.
In plus , Curtea a constatat ca prima instanta a adus argumente pertinente in sprijinul ideii ca actiunea in constatare nu putea fi primita nici pentru ca scopul urmarit de apelanta - reclamanta fusese atins prin parcurgerea de catre aceasta a singurei proceduri judiciare, prevazute de legea romana.
Raportat la toate aceste elemente, Curtea a apreciat ca hotararea judecatoreasca respecta intrutotul cerintele art. 261 alin. 1 Cod procedura civila, solutia pronuntata decurgand logic din motivarea expusa.
2.Critica referitoare la necercetarea de catre prima instanta a motivelor de fapt si de drept ale actiunii, asadar la necercetarea fondului , este neintemeiata.
Prima instanta, calificand in mod corect - apreciaza Curtea - inadmisibilitatea drept exceptie, a facut aplicarea dispozitiilor art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, dispozitii care prevad obligatia examinarii cu prioritate a exceptiilor de procedura si/sau de fond care fac de prisos, in tot sau in parte, examinarea fondului.
3.Critica intemeiata pe gresita calificare ca exceptie a inadmisibilitatii este neintemeiata. Nicaieri in economia Codului de procedura civila nu exista un inventar si nici o clasificare a exceptiilor , prevederile art. 137 alin. 1 din acest act normativ nefacand altceva decat sa practice o dihotomie intre exceptiile de fond si cele de procedura .
Indiscutabil ca , in atare situatie , o astfel de lacuna a fost complinita de doctrina si de jurisprudenta care , desi nu unanime, in majoritate consacra inadmisibilitatii statut de exceptie in considerarea faptului ca aceasta are acelasi efect ca si exceptiile , respectiv face de prisos cercetarea fondului, fiind un veritabil fine de neprimire a cererii.
Din acest punct de vedere, Curtea a apreciat ca instanta de fond a calificat corespunzator inadmisibilitatea drept exceptie , ca in mod legal a luat-o in discutie prioritar si, in consecinta, gasind-o intemeiata , a dat eficienta efectului acesteia, respectiv nu a mai intrat in cercetarea fondului.
De altfel, s-a constatat ca apelanta - reclamanta insasi achieseaza la aceasta idee, de vreme ce, invocand incalcarea prevederilor art. 136 Cod procedura civila, contesta in subsidiar caracterul de exceptie de ordine publica al inadmisibilitatii.
4. Sub acest din urma aspect, Curtea a apreciat, raspunzand prin aceasta si criticii relative la inexistenta dreptului instantei de a invoca inadmisibilitatea din oficiu, ca prima instanta a fost in drept sa invoce ex oficio exceptia de inadmisibilitate, avand in cerere ca apelanta - reclamanta a inteles sa promoveze o actiune al carei regim este stabilit prin norme legale derogatorii de la dreptul comun , norme care , de aceea , au fost apreciate de Curte ca imperative.
Prin urmare , Curtea a apreciat ca in cazul special al acestui tip de actiune instanta este obligata a verifica din oficiu conformitatea actiunii cu prevederile art. 111 Cod procedura civila si de a ridica toate obiectiile care se impun in caz contrar , lucru care s-a si intamplat in speta prin invocarea ex oficio a exceptiei de inadmisibilitate.
5.Privitor la critica referitoare la modul in care exceptia a fost invocata, Curtea a apreciat-o ca nefondata. Desi incheierea de dezbateri pare a confirma sustinerea despre caracterul eliptic al exceptiei pe care Curtea a ridicat-o , se constata ca, la cererea apelantei - reclamante, pronuntarea a fost amanata, iar apelanta - reclamanta si-a exercitat dreptul la aparare prin concluziile scrise depuse in intervalul de pronuntare, concluzii in care apelanta reclamanta si-a prezentat,ca de altfel si in apel, punctul de vedere pe toate conditiile apreciate ca fiind impuse de art. 111 Cod procedura civila.
Curtea a inlaturat ca lipsita de interes sustinerea despre solutionarea exceptiei fara punctul de vedere al intimatilor parati, intrucat numai acestia erau in drept sa invoce o eventuala vatamare cauzata in acest mod , iar intimatii nu au facut acest lucru.
6.In ceea ce priveste netemeinicia solutiei de admitere a exceptiei de inadmisibilitate, cu consecinta respingerii actiunii, Curtea a apreciat critica nefondata, pentru urmatoarele considerente , printre care a raspuns grupat argumentelor apelantei - reclamante.
Trei sunt conditiile de admisibilitate pe care o actiune in constatare trebuie sa le indeplineasca : reclamanta sa justifice un interes in promovarea cererii ; cererea sa vizeze existenta unui drept al reclamantei ori inexistenta unui drept al paratei ; reclamanta sa nu aiba la indemana actiunea in realizarea dreptului.
In legatura cu interesul promovarii actiunii, se constata ca acest aspect nu a fost luat in analiza de catre prima instanta, dar este discutat si argumentat in apel , astfel incat Curtea a fost nu numai in drept, dar si obligata a raspunde sustinerilor apelantei.
Interesul promovarii unei actiuni in justitie se cenzureaza prin prisma folosului practic urmarit de partea reclamanta in cazul admiterii acestei cereri. In speta, atata vreme cat nu exista nici o contestare a conditiilor de legalitate a functionarii societatii apelante, venita din partea unui tert , reconfirmarea situatiei juridice pe care o urmareste apelanta-reclamanta este lipita de orice folos practic .
De asemenea, pentru ca o actiune sa fie primita , interesul urmarit de titularul acesteia trebuie sa fie legitim, personal, nascut si actual. Pentru aceleasi considerente expuse in legatura cu lipsa folosului practic, Curtea a apreciat ca neindeplinita si cerinta ca interesul sa fie nascut si actual, eventualele contestari ale actelor societatii parate putand fi cenzurate la momentul la care acesta ar avea loc. Din acest punct de vedere, s-a retinut ca nu exista interes in cauza cata vreme apelanta-reclamanta are in vedere preintampinarea unor litigii in legatura cu care nu exista nici un indiciu, asadar un prejudiciu absolut eventual, cu caracter vadit incert.
Curtea a retinut, in plus, ca interesul urmarit de apelanta-reclamanta nu este nici legitim. Pe de o parte, in raport de imprejurarea ca autorizarea functionarii acestei societati a format deja obiectul controlului de legalitate, pronuntandu-se pe acest aspect doua hotarari judecatoresti irevocabile , Curtea a apreciat ca apelanta - reclamanta nu mai beneficiaza de protectia nici unei alte dispozitii legale care sa ii reconfirme statutul legal deja dobandit si ca nu este autorizata de nici o dispozitie legala sa ceara un control judiciar a posteriori unui control judiciar deja efectuat in mod irevocabil. A admite altfel echivaleaza cu recunoasterea posibilitatii neconditionate a oricarui subiect de drept de a cere, chiar si fara o tulburare efectiva a stabilitatii statutului si a drepturilor sale , reconfirmarea de catre instantele judecatoresti a acestui statut sau a drepturilor , in integralitatea lor ori luate ut singuli, ceea ce , in mod evident, depaseste cu mult si denatureaza finalitatea recunoasterii constitutionale a dreptului de acces la justitie , lasand loc arbitrariului.
Pe de alta parte, Curtea a apreciat ca interesul apelantei-reclamante nu este legitim si prin raportare la primul si al treilea petit al actiunii in constatare .
Astfel, in ceea ce priveste constatarea legalitatii functionarii societatii apelante, dincolo de faptul ca apelanta - reclamanta solicita constatarea unei situatii de fapt, nu poate obtine o apreciere globala asupra legalitatii functionarii sale, cata vreme aceasta functionare se traduce in acte si fapte juridice, cenzurabile individual si pe masura savarsirii lor. A admite altfel ar echivala cu confirmarea generala fara nici un fundament faptic sau juridic a conduitei trecute, prezente si viitoare a unui subiect de drept si , implicit, cu asigurarea unui beneficiu de impunitate pentru eventualele fapte si acte savarsite de acest subiect contrar legii, bunelor moravuri ori obligatiilor contractuale.
In ceea ce priveste al treilea petit al actiunii in constatare, Curtea a apreciat ca lipsa de legitimitate a interesului deriva din imprejurarea ca apelanta - reclamanta tinde sa limiteze incidenta legii in ceea ce priveste activitatea pe care o desfasoara doar la actele normative enumerate in cererea introductiva de instanta si in cererea completatoare. O astfel de limitare, insa, este inacceptabila, intrucat nici o dispozitie legala nu autorizeaza o instanta de judecata sa faca inventarul exhaustiv al actelor normative aplicabile unui subiect de drept , fiind atributul exclusiv al legiuitorului de a decide care sunt destinatarii fiecarui act normativ pe care il edicteaza si al instantelor de judecata de a decide care act sau acte normative sunt aplicabile fiecarui raport juridic concret dedus judecatii .
Cea de a doua conditie de admisibilitate a actiunii in constatare este legata de cerinta ca aceasta sa vizeze existenta unui drept al reclamantei sau inexistenta unui drept al paratei.
In ceea ce priveste prima ipoteza, se constata ca prin cele patru petite nu se solicita altceva decat constatarea unei situatii de fapt, respectiv legalitatea autorizarii si functionarii societatii apelante, faptul ca actele si faptele de comert pe care societatea le poate incheia in raport de obiectul de activitate reprezinta activitate comerciala de sine-statatoare, diferita de obiectul de activitate al societatii financiare bancare si nebancare, incidenta anumitor acte normative si caracterul comercial al activitatii de amanet, diferit de activitatile financiar-bancare.
In ce priveste a doua ipoteza, Curtea a apreciat ca in mod corect prima instanta a stabilit ca apelanta - reclamanta nu se intemeiaza pe un raport juridic concret cu intimatii - parati, pentru a se deduce ca se invoca inexistenta vreunui drept concret al acestora din urma .
Ultima conditie de admisibilitate nu a fost dezbatuta in cadrul apelului si a fost avuta in vedere tangential de catre instanta de fond, atunci cand a retinut ca aspectele principale ale prezentei cereri au fost deja valorificate in procedura speciala prevazuta de legea nr.26/1990 si de legea nr.31/1990, procedura in care controlul de legalitate s-a efectuat de catre judecatorul delegat la registrul comertului.
Conchizand, Curtea a apreciat ca neintemeiate toate criticile formulate de apelanta - parata impotriva hotararii de fond, apreciaza ca prima instanta a stabilit corect situatia de fapt si ca a facut o riguroasa aplicare a dispozitiilor art. 111 Cod procedura civila atunci cand a retinut sintetic ca demersul judiciar de fata nu priveste confirmarea unui drept subiectiv al reclamantei si nici inexistenta unui drept al persoanelor chemate in judecata , Curtea retinand in plus si lipsa interesului in promovarea actiunii.
In consecinta, in temeiul art. 295-296 Cod procedura civila Curtea a respins apelul ca nefondat.