Comunicarea actelor administrativ fiscale

a) - prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de catre acesta sub semnatura, data comunicarii, fiind data ridicarii sub semnatura a actului;
b) - prin persoanele imputernicite de organul fiscal, potrivit legii;
c) - prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia.
In cazul in care se constata lipsa contribuabilului sau a oricarei persoane indreptatite sa primeasca actul administrativ fiscal de la domiciliul fiscal al acestuia, comunicarea se face prin publicarea unui anunt intr-un cotidian national de larga circulatie si/sau intr-un cotidian local ori in Monitorul Oficial al Romaniei Partea a IV-a, in care se mentioneaza ca a fost emis actul pe numele contribuabilului.
Actul administrativ fiscal se considera comunicat in a cincea zi de la data publicarii anuntului".


Asupra cauzei de fata,
Prin sentinta civila nr.281 din 26.01.2010 Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a de Contencios Administrativ si Fiscal a admis in parte actiunea formulata de reclamantul N. M., in contradictoriu cu paratii MFP - ANAF - DGFPMB, DRAOVB; a anulat deciziile nr.40/29.01.2009 si nr.127128.04.2009 emise de DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI; a obligat parata DGFPMB sa solutioneze pe fond contestatiile reclamantului; a respins, ca premature, capetele de cerere privind anularea actelor administrativ fiscale, incepand cu actul constatator nr.3000/12/11/2004 al Directiei Judetene pentru Accize si Operatiuni Vamale Ilfov, si constatarea prescriptiei dreptului de a stabili obligatii fiscale in sarcina reclamantului; a obligat parata DGFPMB la plata sumei de 500 lei catre reclamant reprezentand cheltuieli de judecata .
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea adresata instantei, reclamantul N. M. a solicitat, in contradictoriu cu paratii MFP - ANAF - DGFPMB, DRAOVB anularea deciziilor nr.40/29.01.2009 si nr.127/28.04.2009 emise de DGFPMB, precum si a deciziilor nr.682/19.12.2008 si nr.18230/19.12.2008, precum si a tuturor actelor administrative incepand cu actul constatator nr.3000/12.11.2004 al DJAOV Ilfov si constatarea prescriptiei dreptului organelor fiscale de a stabili obligatii fiscale.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca s-a stabilit in mod nelegal in sarcina sa obligatia de plata a taxelor vamale, fiind prescris dreptul organului fiscal de a mai pretinde sume aferente anului 2001, iar contestatia formulata de reclamant a fost in mod gresit respinsa ca tardiva, comunicarea facuta prin publicitate nefiind valabila.
In drept, reclamantul a invocat dispozitiile Legii nr.554/2004, C.pr.fisc.
Parata DGFPMB a invocat la termenul din 19.01.2009 exceptia inadmisibilitatii capetelor de cerere privind anularea actelor fiscale, pentru ca nu s-au solutionat pe fond contestatiile reclamantului.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin actul constatator nr.3000/12.11.2004 s-au stabilit in sarcina reclamantului obligatii vamale de 5437 lei ca urmare a definitivarii importului unui autoturism AUDI A6. Prin procesul-verbal nr.18746/12.11.2004 s-au stabilit dobanzi de intarziere de 1742 lei si penalitati de intarziere de 489 lei, aferente datoriei vamale din actul constatator, pentru perioada 28.05.2003-12.11.2004. Pentru perioada 12.11.2004-31.03.2006 s-au calculat prin decizia nr.8377/6.06.2006 dobanzi de 1840 lei si penalitati de 361 lei. Pentru perioada 1.04.2006-31.03.2008, s-au calculat prin decizia nr.5260/21.04.2008 majorari de 4581 lei, iar prin decizia nr.14533/3.10.2008 s-au calculat majorari de 995 lei pentru perioada 1.04.2008-30.09.2008.
De asemenea, reclamantul a fost instiintat de organele vamale despre aceste debite prin extrasul de cont nr.16448/10.11.2008.
Reclamantul a formulat contestatie impotriva acestor acte, dar prin decizia nr.40/29.01.2009 a DGFPMB - filele 47-51, contestatia vizand datoria vamala a fost respinsa ca tardiva - nedepusa in termen, si s-a respins ca ramasa fara obiect contestatia privind dobanzile, penalitatile si majorarile de intarziere.
Tribunalul a apreciat ca aceasta solutie este eronata, intrucat
reclamantul a formulat contestatia in termenul de 3 luni prevazut de
art.207 alin.4 din OG nr.92/2003 iar DGFPMB a gresit atunci cand a apreciat ca data comunicarii deciziilor de impunere este 13.12.2004, la 5 zile de la publicarea anuntului in ziarul Romania Libera .
Retine prima instanta ca, intr - adevar, art.43 din OG nr.92/2003 (varianta in vigoare la momentul emiterii actului), prevede modalitatile in care poate fi comunicat un act fiscal, confera in alin.3 posibilitatea organului fiscal de a comunica actul prin publicarea unui anunt intr-un cotidian national de larga circulatie si/sau intr-un cotidian local ori in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, in care se mentioneaza ca a fost emis actul pe numele contribuabilului, iar actul administrativ fiscal se considera comunicat in a cincea zi de la data publicarii anuntului.
Insa, acelasi art.43 la alin.4 prevede ca dispozitiile C.pr.civ. privind comunicarea actelor de procedura sunt aplicabile in mod corespunzator. Conform art.95 C.pr.civ. comunicarea unui act de procedura prin afisare se poate face numai in cazul in care s-au facut demersuri - pentru aflarea domiciliului partii, dar acesta nu a putut fi identificat.
Domiciliul reclamantului nu a fost schimbat si simpla returnare, pentru expirarea termenului de pastrare, a unei trimiteri anterioare catre reclamant, nu indreptarea organul fiscal sa procedeze la comunicarea prin publicitate a actului fiscal. Organul fiscal trebuia sa se adreseze in prealabil INEP pentru a verifica daca reclamantul si-a schimbat domiciliul, pentru a face demersurile prevazute de art.95 C.pr.civ., dar parata nu a dovedit depunerea vreunei diligente in identificarea unui posibil alt domiciliu .
De asemenea, a apreciat tribunalul ca nu se poate considera ca actul fiscal a fost comunicat contribuabilului prin posta, intrucat plicul trimis acestuia a fost returnat pentru expirarea termenului de pastrare si lipsa destinatarului de la domiciliu, conform dovezilor de la filele 60-63, astfel incat reclamantul nu a cunoscut continutul actului fiscal si nu a putut formula aparari cu privire la acesta, art.43 alin.2 lit.c din OG nr.92/2003 prevazand ca actul fiscal se poate comunica prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia.
In concluzie, motiveaza prima instanta ca reclamantul a depus contestatia la data de 25.11.2008, asa cum se recunoaste si in decizia de solutionare a contestatiei, fara ca parata sa detina vreo dovada de comunicare valabila catre reclamant a actului prin care se stabileste datoria vamala, deci nu a fost depasit termenul de 3 luni pentru formularea contestatiei.
Tinand cont ca parata nu a probat ca s-a depus contestatia de catre reclamant peste termen, tribunalul a apreciat ca reclamantul a depus in termen contestatia formulata impotriva deciziei de impunere, aplicand prin analogie dispozitiile art.310 C.pr.civ., cu care se completeaza C.pr.fiscala.
Prin aceeasi decizie nr.40/29.01.2009, organul fiscal a apreciat ca nu este cazul sa mai analizeze deciziile privind accesoriile, respingand acest capat de cerere ca ramas fara obiect intrucat s-a emis o noua decizie in aceasta privinta - decizia nr.18230/19.12.2008.
Prin decizia nr.127/28.04.2009 a DGFPMB - filele 127-130, s-a respins ca neintemeiata contestatia pentru suma de 5872 lei reprezentand majorari si penalitati stabilite prin decizia nr.18230/19.12.2009, iar capetele de cerere privind contestarea deciziei nr.682/2008, extrasului de cont nr.16448/2008, actului constatator nr.3000/12.11.2004, procesului-verbal nr.18746/12.11.2004 si a deciziilor nr.8377/2006, nr.5260/2008 si nr.14533/3.10.2008 au fost respinse pentru autoritate de lucru judecat.
Tribunalul a apreciat ca si aceasta solutie a paratei este eronata. Astfel, s-a respins contestatia formulata impotriva accesoriilor cu motivarea ca sunt datorate dt timp debitul principal este datorat, insa contestatia fata de debitul principal a fost gresit respinsa ca tardiva. Asadar organul fiscal este dator sa reanalizeze, odata cu fondul contestatiei asupra datoriei vamale principale, daca accesoriile sunt corect stabilite in sarcina reclamantului, singurul motiv de respingere a contestatiei formulate impotriva accesoriilor fiind respingerea contestatiei fata de datoria principala ca tardiva.
De asemenea, nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat cit timp prima solutia pronuntata de organul de solutionare a contestatiei este considerata eronata de catre tribunal, urmand a fi desfiintata.
Prin urmare, tribunalul a considerat ca cererea de fata este intemeiata in parte, admitand-o in parte, anuland deciziile nr.40/29.01.2009 si nr.127/28.04.2009 emise de DGFPMB si obligand parata DGFPMB sa solutioneze pe fond contestatiile depuse de reclamant.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii, pe care tribunalul a calificat-o drept prematuritate, tribunalul a admis-o si a respins, ca premature capetele de cerere privind anularea actelor administrativ fiscale, incepand cu actul constatator nr.3000/12/11/2004 al Directiei Judetene pentru Accize si Operatiuni Vamale Ilfov, si a constatat ca a intervenit prescriptia dreptului de a stabili obligatii fiscale in sarcina reclamantului, avand in vedere ca DGFPMB nu a cercetat fondul contestatiilor reclamantului, si abia dupa ce va pronunta o solutie cu privire la temeinicia acestora, reclamantul va putea sesiza instanta de contencios administrativ pentru analizarea legalitatii stabilirii debitului in sarcina sa.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a formulat recurs parata ANAF DGFPMB care a criticat hotararea pronuntata pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand ca motive de recurs prevederile art.304 pct.9 si 6 C.pr.civ.; solicitand admiterea recursului, asa cum a fost formulat si modificarea sentintei in sensul respingerii in totalitate a actiunii formulate.
In argumentarea recursului s-a sustinut in esenta ca, in mod gresit prima instanta a admis in parte actiunea si a anulat deciziile nr.40/29.01.2009 si nr.127/28.04.2009 emise de DGFPMB, cu obligatia recurentei de a solutiona pe fond contestatiile, cata vreme, din actele dosarului si prevederile legale incidente rezulta ca actul constatator nr. 3000/12.11.2004 a fost comunicat intimatului reclamant de catre organul vamal emitent, in data de 16.11.2004, prin posta, cu scrisoare recomandata, cu confirmare de primire si, intrucat plicul a fost restituit cu mentiunea " expirat termen de pastrare", s-a facut aplicarea dispozitiilor art.43 alineat 2 C.pr.fiscala, in sensul publicarii unui anunt intr-un cotidian national de larga circulatie.
Astfel, actul constatator nr.3000/12.11.2004, a fost socotit ca fiind comunicat in a cincea zi de la data publicarii anuntului, deci in data de 13.12.2004. Cum contestatia a fost inregistrata la organul competent in data de 25.11.2008, in mod corect a fost respinsa ca tardiv formulata.
S-a mai sustinut ca, in mod nelegal s-a dispus si anularea Deciziei nr.127/28.04.2009 de catre prima instanta, din moment ce debitul principal prevazut in actul constatator nr.3000/12.11.2004 este datorat, iar contestatia formulata impotriva acestuia in mod corect a fost respinsa ca nedepusa in termen, asa incat accesoriile calculate in baza acestui debit sunt datorate; situatie in care organul fiscal in mod corect a respins ca neintemeiata contestatia formulata de intimatul - reclamant pentru suma de 5.872 lei, reprezentand majorari si penalitati stabilite de organul vamal prin Decizia nr.18230/19.12.2009.
In fine, s-a mai argumentat ca prima instanta, prin solutia adoptata, a acordat ceea ce nu s-a cerut, avand in vedere ca prin admiterea in parte a actiunii a dispus obligarea DGFP - M.B. la solutionarea pe fond a contestatiei formulate, fara ca prin actiunea introductiva sa se fi cerut aceasta.
Intimatul - reclamant a formulat intampinare prin care a solicitat, in esenta, respingerea recursului, ca nefondat si mentinerea sentintei pronuntata de prima instanta, ca fiind legala si temeinica.
Recursul este intemeiat.
Examinand actele si lucrarile cauzei in raport de criticile formulate si prevederile legale, Curtea constata incidenta motivului de recurs prevazut de art.304 pct.9 C.pr.civ., in sensul ca hotararea pronuntata de prima instanta a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, avandu-se in vedere urmatoarele considerente:
Din actele cauzei rezulta ca intimatul - reclamant N. MARIUS a solicitat anularea Deciziei nr.40/29.01.2009, a Deciziei nr.127/28.04.2009; ambele fiind emise de DGFPMB; a Deciziilor nr.682/19.12.2008 si nr.18230/19.12.2009 precum si a tuturor actelor administrative incepand cu actul constatator nr.3000/12.11.2004 emis de DJ.A.O.V. Ilfov.
Prin Decizia nr.40/29.01.2009, autoritatea publica recurenta a respins, ca nedepusa in termen, contestatia formulata de intimatul - reclamant pentru suma de 5.437 lei, reprezentand datorie vamala stabilita prin Actul constatator nr.3000/12.11.2004 emis de Directia Judeteana Pentru Accize si Operatiuni Vamale Ilfov.
La art.II al aceleiasi decizii, autoritatea publica recurenta a respins, ca ramasa fara obiect contestatia formulata de intimatul - reclamant N. M., pentru suma de 10.008 lei, reprezentand dobanzi, penalitati si majorari de intarziere stabilite prin Procesul - verbal nr.18746/12.11.2004 si prin Deciziile nr.8377/06.06.2006, nr.5260/21.06.2008 si nr.14533/03.10.2008; referitoare la obligatiile de plata accesorii aferente datoriei vamale.
Prin Decizia nr.127/28.04.2009 autoritatea publica recurenta a solutionat contestatia formulata de intimatul - reclamant impotriva:
Deciziei nr.682/19,12.2008 emisa in baza Procesului - verbal de control nr. 18222/19.12.2008 prin care s-au stabilit drepturi vamale in suma totala de 5.437 lei;
- Deciziei nr.18230/19.12.2008 referitoare la obligatiile de plata accesorii aferente obligatiilor fiscale din anul precedent, prin care s-au stabilit majorari si penalitati de intarziere aferente datoriei vamale in suma totala de 5.872 lei;
- Actului constatator nr.3000/12.11.2004, prin care s-a stabilit o datorie vamala in suma de 5.437 lei si a celorlalte acte subsecvente.
La art.I al Deciziei nr.127/28.04.2009 s-a decis respingerea, ca neintemeiata, a contestatiei formulata pentru suma de 5.872 lei, reprezentand majorari de intarziere si penalitati de intarziere stabilite prin Decizia nr. 18230/19.12.2009 referitoare la obligatiile de plata accesorii aferente obligatiilor fiscale din anul precedent.
La art. II al aceleiasi decizii s-a constatat existenta in cauza a autoritatii de lucru judecat, in ceea ce priveste contestarea Deciziei pentru regularizarea situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.682/19.12.2008, extrasului de cont nr.16448/10.11.2008, Actului Constatator nr.3000/12.11.2004 si a celorlalte acte subsecvente.
Curtea retine ca pentru solutionarea prezentului litigiu trebuie lamurit mai intai daca autoritatea publica recurenta a solutionat in mod corect contestatia formulata de recurentul - intimat N. M. impotriva Actului constatator nr.3000/12.11.2004, prin care s-a stabilit o datorie vamala in suma totala de 5.437 lei, contestatie solutionata prin Decizia nr.40/29.01.2009 (filele 7-15 dosar fond).
Asa cum s-a aratat, la art.I al Deciziei, organul emitent a respins contestatia impotriva Actului constatator nr.3000/12.11.2004, ca nefiind depusa in termen, pentru argumentele aratate in considerentele hotararii, iar tribunalul a apreciat ca, dimpotriva, contestatia a fost depusa in termen, fapt ce a condus la anularea acesteia cu consecintele ce au decurs din adoptarea acestei solutii.
Curtea constata insa ca prima instanta a interpretat si aplicat in mod eronat prevederile legale incidente in cauza, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
Astfel, potrivit dispozitiilor art.43 alineat 2 si 3 din O.G. nr.92/2003 C.pr.fiscala (in vigoare la momentul emiterii actului contestat) "Actul administrativ fiscal se comunica dupa cum urmeaza:
a) - prin prezentarea contribuabilului la sediul
organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de
catre acesta sub semnatura, data comunicarii, fiind data ridicarii
sub semnatura a actului;
b) - prin persoanele imputernicite de organul fiscal, potrivit legii;
c) - prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia.
In cazul in care se constata lipsa contribuabilului sau a oricarei persoane indreptatite sa primeasca actul administrativ fiscal de la domiciliul fiscal al acestuia, comunicarea se face prin publicarea unui anunt intr-un cotidian national de larga circulatie si/sau intr-un cotidian local ori in Monitorul Oficial al Romaniei Partea a IV-a, in care se mentioneaza ca a fost emis actul pe numele contribuabilului.
Actul administrativ fiscal se considera comunicat in a cincea zi de la data publicarii anuntului".
Totodata, potrivit dispozitiilor art.207 alin.1 si 4 C.pr.fiscala" Contestatia se va depune in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului administrativ fiscal, sub sanctiunea decaderii", respectiv "Daca actul administrativ fiscal nu contine elementele prevazute la art.43 alin.(2) lit. i), contestatia poate fi depusa, in termen de 3 luni de la data comunicarii actului administrativ fiscal, organului de solutionare competent".
Or, in cauza de fata, actul constatator nr.3000/12.11.2004 a fost expediat intimatului prin posta cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire - conform dispozitiilor art.43 alin.2 lit.c) din OG nr.92/2003 - mai sus citat, in data de 16.11.2004.
Intrucat plicul a fost returnat cu mentiunea "Expirat termen de pastrare" ( deci nu destinatar mutat/schimbat), in mod corect organul fiscal a procedat conform art.43 alin.3 din OG nr.92/2003 la publicarea unui anunt intr-un cotidian national.
Astfel, in data de 13.12.2004, in cotidianul Romania Libera a aparut un anunt referitor la Actul constatator nr.3000/12.11,2004, situatie in care, din a cincea zi de la publicarea anuntului a inceput sa curga termenul prevazut de art.207 din OG nr.92/2003 in raport de care intimatul reclamant putea sa il conteste.
Cum intimatul - reclamant a formulat contestatie administrativa in data de 25.11.2008, in mod legal organul fiscal a apreciat-o ca fiind formulata peste termenul legal si a respins-o ca atare.
Este adevarat ca, potrivit dispozitiilor art.43 alin.4 C.pr.fiscala "Dispozitiile Codului de procedura civila privind comunicarea actelor de procedura sunt aplicabile in mod corespunzator, insa aceste prevederi trebuie interpretate in sensul completarii prevederilor din legea speciala, iar nu in contradictie cu acestea, pentru ca, in aceasta materie, legiuitorul a prevazut o procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun privind comunicarea prin publicitate.
Astfel, organele fiscale si contribuabilul sunt parti ale unui raport juridic ce are in continutul sau drepturi si obligatii specifice. Totodata, in conformitate cu dispozitiile art.31 din OG nr.92/2003, organul fiscal a expediat actul constatator la domiciliul fiscal indicat de contribuabil. Mai mult decat atat, plicul a fost returnat cu mentiunea" termen de pastrare expirat", iar nu " destinatar mutat/schimbat", asa incat prevederile art.95 C.pr.civila nu sunt aplicabile in speta si oricum, acestea vizeaza o alta situatie.
In consecinta, pentru argumentele mai sus expuse, Curtea apreciaza ca solutia dispusa de organul fiscal prin Decizia nr.40/29.012009, este legala cu toate consecintele ce decurg in raport de celelalte acte administrative contestate; situatie in care, in conformitate cu dispozitiile art.312 alineatele 1 si 2 C.pr.civ., va admite recursul formulat de recurenta parata ANAF - DGFPMB, va modifica in tot sentinta atacata si pe fond va respinge actiunea ca neintemeiata.