Societate comerciala. Activitati neautorizate. Culpa administratorilor. Eroare de fapt . Conditii Cod penal, art. 51 Legea nr. 32/2000, art. 39 alin. 8 Raspunderea pentru exercitarea, fara autorizatie, de catre o societate comerciala, a activitatilor de intermediere in domeniul asigurarilor apartine administratorilor acesteia, necunoasterea de catre aceste persoane, timp de aproape 2 ani, a obiectului de activitate al societatii reprezentand evident o culpa, astfel ca eroarea cu privire la aceasta stare nu mai poate conduce la inlaturarea caracterului penal al faptei, fiind imputabila faptuitorilor (art. 51 alin. 3 din Codul penal). Asupra recursului penal de fata: Prin sentinta penala nr. 223/15. 04. 2010 pronuntata de Judecatoria Sector 3 Bucuresti in dosarul nr. 5050/301/2010, in baza art. 2781 alin. 8 lit. a Cpp, s-a respins, ca nefondata plangerea formulata de petenta COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURARILOR, impotriva rezolutiei nr. 8266/P/2004 a Parchetului de pe langa Judecatoria sectorului 3 Bucuresti, in contradictoriu cu intimatul D. S. , si in consecinta: S-a mentinut rezolutia atacata ca fiind legala si temeinica. In baza art. 192 alin. 2 Cpp, a fost obligata petenta la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat . Judecatoria a retinut ca, prin denuntul inregistrat la data de 17. 04. 2004, la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, trimis ulterior la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, unde a fost inregistrat la data de 25. 08. 2004, sub nr. 8266/P/2004, petenta a solicitat efectuarea de cercetari fata de reprezentantii S. C. E. ASIGURARE - REASIGURARE S. A. pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 39 alin. 8 din Legea nr. 32/2000, intrucat, desi S. C. E. S. A. a fost reautorizata sa functioneze ca asigurator conform Legii nr. 32/2000 (decizia C. S. A. nr. 28/14. 11. 2001), cu obligatia de a exclude din obiectul sau de activitate toate activitatile care nu au legatura cu activitatea de asigurare, inclusiv operatiunile de intermediere in asigurari, in urma unui control efectuat in cursul lunii martie 2004 s-a constatat ca S. C. E. S. A. a continuat sa practice aceste intermedieri in domeniul asigurarilor, in calitate de agent de asigurare, pentru societatea G. A. R. G. A. S. S. A. Instanta a apreciat ca in mod temeinic si legal s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de intimatul D. S. , director general al SOCIETATII DE ASIGURARI SI REASIGURARI E. S. A. Astfel, cu toate ca decizia CSA nr. 28/14. 11. 2001 a fost inmanata la data de 14. 11. 2001 numitului C. N. , membru al Consiliului de administratie al Societatii de Asigurari si Reasigurari E. S. A. , din actele dosarului nu rezulta ca aceasta a fost comunicata directorului general al societatii, intimatul D. S. , care a declarat ca a luat cunostinta de aceasta in urma semnarii notei de constatare intocmita de C. S. A. la data de 24. 03. 2003. In concluzie, din probele administrate in cauza nu a rezultat ca intimatul a cunoscut interdictia de a desfasura activitati de intermediere cuprinse continutul deciziei nr. 28/14. 11. 2001 a C. S. A. Impotriva acestei hotarari a declarat recurs petenta Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, invocand in esenta aceleasi motive expuse in plangerea impotriva solutiei procurorului. Examinand hotararea recurata, prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu, conform art. 385/6 alin. 3 Cod pr. pen. , Tribunalul retine ca recursul este fondat. Se constata, in prealabil, ca organul de urmarire penala a manifestat pasivitate, depasind durata rezonabila a procedurii initiate ca urmare a plangerii formulate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor. Astfel, plangerea a fost inregistrata la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, la data de 17. 04. 2004, iar cercetarile s-au finalizat in data de 16. 11. 2009, fiind nejustificata depasirea termenului rezonabil in care aceasta cauza, de complexitate redusa, trebuia solutionata. Reevaluand materialul probator aflat la dosar, Tribunalul retine ca, prin decizia nr. 28/14. 11. 2001 a Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, a fost reautorizata sa functioneze ca asigurator, conform Legii nr. 32/2000, S. C. E. S. A. , cu obligatia de a exclude din obiectul sau de activitate toate activitatile care nu au legatura cu activitatea de asigurare, inclusiv operatiunile de intermediere in asigurari. La data respectiva, din consiliul de administratie al S. C. E. . S. A facea parte si C. N. care, in calitate de administrator, a luat cunostinta de aceasta decizie, la 15. 11. 2001. Potrivit art. 142 din Legea nr. 21/1990 republicata, consiliul de administratie este insarcinat cu indeplinirea tuturor actelor necesare si utile pentru realizarea obiectului de activitate al societatii; asadar, una din principalele obligatii ale administratorilor consta in a administra societatea, adica de a face toate operatiile cerute pentru indeplinirea obiectului societatii. Mai mult, in cazul pluralitatii de administratori, cum este cazul in speta de fata, se prevede raspunderea solidara a administratorilor pentru nerespectarea indatoririlor pe care legea si actul constitutiv le impun (art. 73 din Legea nr. 31/1990 republicata). Prin urmare, raspunderea pentru exercitarea, fara autorizatie, de catre S. C. E. S. A, a activitatilor de intermediere in domeniul asigurarilor, in perioada 01. 12. 2001-24. 03. 2004, apartine administratorilor societatii, necunoasterea de catre aceste persoane, timp de aproape 2 ani, a obiectului de activitate al societatii reprezentand evident o culpa, astfel ca eroarea cu privire la aceasta stare, retinuta de procuror, nu mai poate conduce la inlaturarea caracterului penal al faptei, fiind imputabila persoanelor susmentionate (art. 51alin. 3 din Codul penal). Fata de considerentele ce preced, in baza art. 385/15 pct. 2 lit. d din Codul de procedura penala, Tribunalul va admite recursul declarat de petenta Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, va casa sentinta penala atacata si pe fond rejudecand: Va admite plangerea formulata de petenta Comisia de Supraveghere a Asigurarilor. Va desfiinta rezolutia nr. 8266/P/2004 emisa la data de 16. 11. 2009 de Parchetul de pe langa Judecatoria Sector 3 Bucuresti si va trimite cauza procurorului in vederea continuarii cercetarilor sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art. 39 alin. 8 din Legea nr. 32/2000, urmand sa fie audiati membrii consiliului de administratie al S. C. E. S. A, din perioada 15. 11. 2001-24. 03. 2004 si sa se verifice procesele verbale intocmite la sedintele consiliului, respectiv daca adresa prin care a fost trimisa decizia CSA nr. 28/14. 11. 2001, a fost inregistrata in evidentele societatii. Conform art. 192 al. 3 Cod pr. pen. , cheltuielile judiciare din fond si recurs vor ramane in sarcina statului.
Admiterea cererii de inscriere la concurs nu putea avea semnificatia unui acord tacit din partea angajatorului pentru incheierea contractului de munca in conditiile vizate de candidat Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. 227 din data de 4 Februarie 2020
Raspunderea patrimoniala a angajatorului. Excluderea discriminatorie a salariatului de la indeplinirea unor atributii de serviciu cu consecinte pe planul cuantumului drepturilor salariale ca urmare a prezentarii unor nemultumiri directorului general Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. din data de 5141 din data de 12.11.2019
Nu orice conditie pentru exercitarea unui drept constituie si criteriu de discriminare Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. 4058 din data de 09 Noiembrie 2020
Recalcularea salariului prin raportare la salariul maxim stabilit in cadrul institutiei pentru aceeasi functie/grad/treapta si gradatie pentru activitatea desfasurata in aceleasi conditii Pronuntaţă de: Curtea de Apel BUCURESTI - Decizie civila nr. 1710/ 5.10.2020
Existenta sau inexistenta resurselor financiare ale angajatorului nu poate avea vreo influenta asupra platii drepturilor salariale prevazute in contractul individual de munca Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. 5590 din data de 03 Decembrie 2019
Numai statul de plata sau alt document justificativ in sensul art. 168 din Codul muncii are valoare probanta in materia achitarii drepturilor salariale Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. 882 din data de 23 Februarie 2018
Tranzactia incheiata intre salariat si angajator priveste raporturi juridice de dreptul muncii. Aceasta prevede modul in care se vor stinge datoriile existente, derivate din contractul individual de munca Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Sentinta civila nr. 9 din data de 04 Februarie 2019
Competenta este atrasa de obiect, iar nu de catre partile atrase in proces de catre reclamant sau de catre natura drepturilor care se pot naste ulterior in patrimoniul reclamantului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Sentinta civila nr. 14 din data de 10 ianuarie 2020
Raspunderea patrimoniala a salariatului. Restituirea salariilor compensatorii dupa anularea deciziei de concediere Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia nr. i��1814/2019 din 27.03.2019
In cazul in care paguba a fost produsa de mai multi salariati este necesara chemarea in judecata a tuturor angajatilor responsabili de producerea prejudiciului produs Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti- Decizia civila nr. 2469 din data de 07 Mai 2019
Cand si cum se acorda daune morale in litigiile de munca? Sursa: MCP avocati
Plata drepturilor cuvenite salariatilor detasati. Aspecte particulare Sursa: avocat Andreea-Cristina Deaconu | MCP Cabinet avocati
Perimarea executarii silite. Termenul de invocare Sursa: avocat Andreea-Cristina Deaconu | MCP Cabinet avocati
Hotarare definitiva pronuntata intr-un litigiu privind nerespectarea dreptului de interventie asupra datelor si a dreptului de opozitie Sursa: Raportul pe anul 2020 al ANSPDCP
Cererea abuziva a falimentului introdusa de catre creditor. Mijloacele de aparare ale debitorului vizat Sursa: avocat Irina Maria Diculescu | MCP Cabinet avocati
Timpul de lucru si perioada de repaus in cazul incheierii mai multor contracte individuale de munca Sursa: Curtea de Justitie a Uniunii Europene
Un serviciu care pune in legatura directa, prin intermediul unei aplicatii electronice, clienti si soferi de taxi constituie un serviciu al societatii informationale din moment ce nu reprezinta o parte integranta dintr-un serviciu global al carui element principal ar fi o prestatie de transport Sursa: EuroAvocatura.ro