Daune morale. Justificarea intinderii acestora

Prin sentinta penala nr.214 din 4 iulie 2008, pronuntata de Judecatoria Curtea de Arges, a fost condamnat inculpatul la 1500 lei amenda, pentru savarsirea infractiunii de vatamare grava din culpa prevazuta de art.184 alin.1 si 3 Cod penal. A fost obligat inculpatul sa plateasca partii civile suma de 17.383 lei, din care 7.383 lei despagubiri materiale si 10.000 lei daune morale.

De asemenea, a fost obligat inculpatul si la plata despagubirilor civile catre Spitalul de Urgena "Sfantul Pantelimon" Bucuresti, in solidar cu partea responsabila civilmente S.C. "Asibanc" S.A. - Sucursala Arges.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca la data de 20 aprilie 2007, in timp ce-si conducea autoturismul pe drumurile publice pe raza municipiului Curtea de Arges, din neatentie, nu a acordat prioritate autoturismului condus de partea civila, patruns pe banda de circulatie a acestuia, a intrat in impact cu acesta, determinand accidentarea partii vatamate, care a suferit leziuni traumatice pentru vindecarea carora au fost necesare 45 zile ingrijiri medicale si internarea in spital.

Impotriva acestei solutii a declarat apel inculpatul, solicitand, in principal, achitarea, sustinand ca nu se face vinovat de savarsirea faptei, iar, in subsidiar, reducerea cuantumului despagubirilor civile.

Prin decizia penala nr.239 din 13 noiembrie 2008, pronuntata de Tribunalul Arges, s-a admis apelul inculpatului, s-a desfiintat in parte sentinta si s-a redus cuantumul despagubirilor civile la 5.983 lei daune materiale si 5.000 lei daune morale.

Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut ca desi prima instana a stabilit corect prejudiciul material in suma de 7.383 lei, nu a dedus suma de 1.400 lei, platita partii civile pe timpul procesului de catre inculpat. In ceea ce priveste cuantumul daunelor morale, tribunalul retinut ca acesta aeste superior prejudiciului suferit efectiv de partea vatamata, care avut nevoie de 45 zile ingrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite in urma accidentului de circulatie, chiar daca aceasta a ramas cu urmari functionale la genunchiul drept .

Impotriva deciziei a declarat recurs partea vatamata, criticand-o sub aspectul laturii civile, pe reducerea celor doua componente ale prejudiciului, sustinand ca suferintele fizice si morale incercate pe perioada spitalizarii precum si ulterior, o indreptatesc la primirea sumei stabilita ca daune morale de catre instanta de fond . Prin decizia penala nr.195/R din 17 martie 2009, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, a fost admis recursul, s-a casat in totalitate decizia, respingandu-se apelul inculpatului si mentinandu- se sentinta penala nr.214 din 4 iulie 2008, pronuntata de Judecatoria Curtea de Arges. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare catre partea civila si catre stat .

Pentru a decide astfel, Curtea a apreciat ca in mod gresit instanta de apel a diminuat la jumatate daunele morale, incalcandu-se astfel disp.art.14 Cod pr.penala, privind "integrala" dezdaunare a partii vatamate. Aceasta, deoarece insasi instanta de apel a retinut ca, dupa accidentul de circulatie cauza din vina exclusiva a inculpatului, partea civila a suferit leziuni la genunchiul drept, afectiuni care l-au impiedicat sa mai participe in mod normal la viata sociala.

Curtea, a mai constatat ca diminuarea cuantumului daunelor morale de catre tribunal, este in distonana cu considerentele deciziei atacate, in care se mentioneaza ca, partea vatamata a ramas cu urmari functionale la genunchiul drept, recomandandu-i-se o serie de restrictii .

Curtea a apreciat ca, cuantumul despagubirilor morale stabilit de prima instana la suma de 10.000 lei, isi gaseste corespondent in urmarile produse de infractiune, constand in aceea ca pentru a se vindeca, partea civila nu a mai dus o viaa sociala normala, a fost nevoita sa faca multe tratamente la genunchi, cu tot atat de multe restrictii, care nu i-au mai dat posibilitatea sa desfasoare aceleasi activitati ca si anterior accidentului, iar, ulterior, a trebuit sa evite efortul fizic, factorii de mediu cu caracter reumatogen si nu in ultimul rand, in calitatea sa de profesor, a trebuit sa faca eforturi suplimentare, majore pentru a-si indeplini atributiile specifice functiei sale.

In mod corect, Curtea a apreciat ca aceste imprejurari trebuiau sa constituie pentru instanta de apel criterii care sa o determine sa nu diminueze daunele morale, care fusesera stabilite in mod corect de catre prima instana.