Sechestru asigurator. Conditia existentei unei actiuni de fond

Existenta pe rolul aceleiasi instante a unei cereri intemeiate pe dispozitiile OG nr.5/2001 respecta cerinta impusa de articolul 907 Cod comercial si de articolul 591 alineat 2 Cod procedura civila, intrucat pe calea procedurii speciale a somatiei de plata se urmareste recunoasterea unei creante si posibilitatea executarii silite a acesteia, sentinta pronuntata in aceasta pricina (ordonanta care contine somatia de plata), investita cu formula executorie, constituind titlu executoriu conform articolului 9 alineat 2 din OG nr.5/2001.

Asupra recursului comercial de fata.
Prin incheierea din Camera de Consiliu de la 18 noiembrie 2008, pronuntata in dosarul nr. 41181/3/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala a admis in parte cererea formulata de creditoarea I.T.I. Spa, cu sediul in B., Italia si cu sediul ales in Bucuresti, in contradictoriu cu debitoarea N. A.. A infiintat sechestru asigurator asupra partilor sociale detinute de debitoare la SC GRI SRL, pana la solutionarea actiunii ce face obiectul dosarului nr. 34475/3/2008, inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala. A respins cererea de infiintare a sechestrului asupra imobilului situat in Bucuresti, soseaua Stefan cel Mare nr. 6, parter, sector 1, proprietate a SC SO G.R.I. SRL.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut in esenta ca, pentru obtinerea pretului cesiunii partilor sociale ce a facut obiectul contractului nr. 1 din 27.10.2005, creditoarea a introdus cerere de emitere a somatiei de plata, ce formeaza obiectul dosarului nr. 39475/3/2008, aflat pe rolul aceleiasi instante. In acest fel s-a facut dovada existentei unui litigiu pe fondul dreptului, iar cu recipisa CEC nr.2131830/1 din 10 noiembrie 2008 s-a facut dovada consemnarii cautiunii, fiind indeplinite conditiile de fond si de forma prevazute de articolul 591 alineat 2 si 592 Cod procedura civila.
A retinut ca intemeiata cererea de instituire a sechestrului asigurator doar asupra partilor sociale, nu si asupra imobilului, intrucat acesta din urma este proprietate a unei societati comerciale la care debitoarea este administrator.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal au declarat recursuri motivate partile, ambele recursuri fiind inregistrate sub acelasi numar unic la 19 decembrie 2008 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala.
In motivarea recursului, debitoarea a criticat solutia primei instante, sustinand ca cererea de sechestru asigurator trebuia respinsa ca inadmisibila. A invocat, in acest sens, prevederile articolului 1 Cod comercial, potrivit cu care judecata cererilor privind masurile asiguratorii se face in conformitate cu prevederile articolelor 907-908 Cod comercial.
A invocat si prevederile articolului 591 alineatele 1 si 2 Cod procedura civila si a sustinut ca admisibilitatea sechestrului asigurator este conditionata de interpretarea unei actiuni care sa vizeze fondul pretentiei dedusa judecatii, actiune care sa se solutioneze in procedura contencioasa. In aceasta ordine de idei, a sustinut ca prevederile O.G. nr. 5/2001 instituie o procedura necontencioasa, care nu corespunde cerintei "actiunii" prevazuta de articolul 907 Cod comercial.
Subsumat aceleiasi critici, recurenta-debitoare a sustinut si faptul ca inadmisibilitatea sechestrului asigurator in procedura somatiei de plata se deduce si din regula potrivit careia orice norma speciala -in speta O.G. nr. 5/2001 - este de stricta interpretare si are vocatia de a se intregi pentru aspectele nereglementate cu dispozitiile legii generale, iar procedura sechestrului, desi cuprinsa in cod, nu se circumscrie conceptului de norma generala.
A doua critica vizeaza dispozitiile articolului 592 alineat 2 Cod procedura civila, in sensul ca din incheierea atacata reiese ca instanta a dispus asupra platii cautiunii si probabil a citat-o pe creditoare cu aceasta mentiune, in conditiile in care recurenta nu a fost citata. A sustinut ca au fost incalcate si prevederile articolului 592 alineat 4 Cod procedura civila, care dispune stabilirea cautiunii nu inainte de solutionarea cererii de sechestru, ci prin incheierea de incuviintare a sechestrului.
A treia critica vizeaza considerentele in care instanta a retinut ca, desi legal citata, recurenta debitoare nu a formulat intampinare. A aratat ca procedura sechestrului se solutioneaza fara citarea partilor si se considera prejudiciata, neavand posibilitatea de a-si formula aparari.
A patra critica vizeaza lipsa dovezilor cu privire la micsorarea patrimoniului propriu sau la lipsa asigurarilor promise sau la pericolul de sustragere de la urmarire sau la ascunderea si risipirea averii, astfel cum prevad dispozitiile articolului 591 alineat 3 Cod procedura civila, in raport de care solutia de admitere a cererii este nelegala.
Recursul este intemeiat in drept pe dispozitiile articolului 1 si 907 - 908 Cod comercial, pe dispozitiile articolului 304 alineatele 5 si 9 Cod procedura civila, pe dispozitiile articolului 3041 Cod procedura civila, pe dispozitiile articolului 312 Cod procedura civila, articolului 591 alineatele 1,2 si 3 Cod procedura civila, articolului 592 alineatele 2 si 4 Cod procedura civila si pe dispozitiile articolului 335 Cod procedura civila.
In motivarea recursului, societatea creditoare invoca prevederile articolului 304 punctul 9 Cod procedura civila si critica hotararea numai sub aspectul respingerii cererii de infiintare a sechestrului asupra imobilului, sustinand in esenta ca, daca intimata - debitoare instraineaza singurul bun de valoare din patrimoniul societatii comerciale S.O. G.R.I. SRL, partile sociale raman, practic, lipsite de valoare . A sustinut ca imobilul cu privire la care a solicitat infiintarea sechestrului asigurator este o parte a averii debitoarei.
Recursul este intemeiat in drept pe prevederile articolului 299 si urm. Cod procedura civila.
Partile au formulat intampinari la recursul partii adverse, solicitand respingerea acestuia ca neintemeiat.
Fata de actele si lucrarile dosarului, de probele administrate in cauza, Curtea apreciaza ambele recursuri ca nefondate si urmeaza a le respinge pentru urmatoarele considerente:
Curtea va lua in analiza in primul rand recursul declarat de debitoarea N. A., intrucat prin acest recurs se critica solutia insasi de admitere a cererii, iar in al doilea rand recursul declarat de creditoarea I.T.I. -SpA, care vizeaza solutia de admitere in parte a cererii de sechestru.
Recursul declarat de debitoarea N. A. este nefondat.
Prima critica este apreciata ca neintemeiata si a fost inlaturata, intrucat dispozitiile O.G. nr.5/2001 nu inlatura expressis verbis accesul creditorului la procedura de instituire a masurilor asiguratorii, pentru ca in cazul cererilor cu acest obiect sa se poata opune indamisibilitatea ca fine de neprimire.
Indiscutabil ca, in materie comerciala, dispozitiile articolelor 907 si 908 Cod comercial, privitoare la sechestrul si la poprirea asiguratorie sunt incidente, insa acestea nu exclud, ci se completeaza cu dispozitiile articolului 591 si urm. Cod procedura civila in aceeasi materie a masurilor asiguratorii, astfel cum s-a statuat, de altfel, si prin decizia nr.501/2006 a Curtii Constitutionale.
In plus, Curtea a apreciat ca nefondate sustinerile recurentei-debitoare despre caracterul cererii de emitere a ordonantei care sa contina somatie de plata si despre caracterul necontencios al procedurii in care se judeca aceasta cerere . Imprejurarea ca in sustinerea unei cereri de acest gen nu este admisibila decat proba cu inscrisuri si ca se face trimitere, in articolul 111 alineat 2 al O.G. nr.5/2001, la dispozitiile articolului 338 Cod procedura civila nu este de natura a conchide ca procedura de emitere a ordonantei care sa contina somatia de plata este una esentialmente necontencioasa.
Plecand de la dispozitiile articolului 1 alineat 1 din acest act normativ, in care se afirma indubitabil ca procedura se desfasoara in scopul realizarii de bunavoie sau prin executare silita a creantelor, si retinand ca, potrivit articolului 9 alineat 2 din OG nr. 5/20011, ordonanta investita constituie titlu executoriu, Curtea apreciaza ca in procedura-speciala, e adevarat - a somatiei de plata creditorul urmareste realizarea unei creante, ceea ce inseamna recunoasterea unui drept de creanta potrivnic debitorului, aceasta infirmand teza acreditata de articolul 331 Cod procedura civila.
Ca atare, Curtea a apreciat ca actiunea dedusa judecatii in procedura sumara si intemeiata pe inscrisuri prevazuta de O.G. nr.5/2001 intruneste pe deplin cerintele articolului 907 Cod comercial si ale articolului 591 alineat 2 Cod procedura civila, atata vreme cat are ca finalitate recunoasterea unei creante si posibilitatea executarii silite a acesteia.
A doua critica este neintemeiata. Din analiza citativului intocmit pentru primul termen de judecata (fila 20 a dosarului de fond), ca si din examinarea inscrisurilor ulterioare nu reiese ca instanta a luat masura citarii partilor, nici macar pe cea a fixarii cautiunii, recurenta-creditoare depunand din proprie initiativa cautiune la termenul din 11 noiembrie 2008, asa cum rezulta din incheierea de sedinta (fila 32). Critica privitoare la incalcarea prevederilor articolului 592 alineat 4 Cod procedura civila, desi aparent in concordanta cu temeiul juridic invocat, este, insa neintemeiata, pe de o parte pentru ca prevederile legale precitate nu instituie si o sanctiune, fiind incident principiul de drept nulla poena sine lege. Pe de alta parte, critica este lipsita de interes, intrucat prin achitarea anticipata a cautiunii (al carei cuantum nu se contesta!) nu numai ca au fost respectate prevederile articolului 908 alin. 2 Cod comercial, invocate in precedent, dar s-a si constituit efectiv garantia ca recurenta debitoare are de unde se indestula daca actiunea pe fond ar fi respinsa, neexistand, practic, nici o vatamare.
A treia critica este apreciata ca neutila. Desi strict formal critica este in concordanta cu considerentele hotararii atacate, Curtea apreciaza ca prin ea insasi nu este de natura a determina modificarea solutiei, intrucat instanta de fond nu a admis cererea bazandu-se exclusiv pe lipsa intampinarii, ci dimpotriva, la analiza conditiilor de fond si de forma pentru instituirea sechestrului nici nu a mai facut referire la acest aspect.
Ultima critica este neintemeiata, pe de o parte pentru ca dispozitiile articolului 907 Cod comercial nu prevad alte conditii pentru instituirea sechestrului decat existenta actiunii si depunerea cautiunii, iar pe de alta parte pentru ca situatiile invocate de recurenta debitoare ca nefiind dovedite trebuie luate in analiza doar atunci cand creanta nu este exigibila, conform articolului 591 alineat 3 Cod procedura civila, ceea ce in speta nu este cazul, cata vreme s-a invocat existenta unei creante constatate prin act scris - respectiv contractul de cesiune de parti sociale - fiind incidente prevederile articolului 591 alineatele 1 si 2 Cod procedura civila.
Pentru toate aceste considerente, apreciind si dupa examinarea cauzei sub toate aspectele - conform articolului 3041 Cod procedura civila-, ca in privinta hotararii recurate nu subzista nici unul din motivele de casare sau de modificare prevazute de articolul 304 Cod procedura civila, in temeiul articolului 312 alineat 1 teza a II a Cod procedura civila, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-debitoare.
Recursul declarat de recurenta-creditoare este nefondat. Atat dispozitiile articolelor 907-908 Cod comercial, cat si dispozitiile articolului 591 alineat 1 Cod procedura civila prevad posibilitatea instituirii sechestrului asigurator asupra bunurilor pe care debitoarea le are in proprietate, scopul fiind acela de a impiedica micsorarea patrimoniului acesteia si de a asigura exercitarea dreptului de gaj general al creditorilor.
In atare situatie, in conditiile in care recurenta-creditoare insasi recunoaste ca bunul imobil asupra caruia instanta de fond nu a inteles sa instituie sechestru asigurator nu apartine recurentei-debitoare, ci unei societati comerciale, solutia primei instante este in concordanta cu prevederile legale precitate, recurenta debitoare-chiar asociat si administrator -fiind subiect de drept distinct, cu patrimoniu distinct de societatea care are bunul in proprietate si care nu este debitor al creditoarei.
Pentru aceste considerente, apreciind ca instanta de fond a stabilit corect situatia de fapt si a facut o justa aplicare a dispozitiilor legale incidente, Curtea a retinut ca nu exista nici un motiv de casare sau de modificare din cele prevazute de articolul 304 sau 3041 Cod procedura civila, astfel ca a respins recursul declarat de recurenta-creditoare ca nefondat, in conformitate cu dispozitiile articolului 312 alineat 1 teza a II a Cod procedura civila.
Cum ambele parti au cazut in pretentii, Curtea a apreciat ca nici una dintre ele nu este indrituita la cheltuieli de judecata, fiecare urmand a suporta cheltuielile efectuate.