Competenta materiala. Litigiu comercial evaluabil in bani

Ca atare, se poate observa ca daca o actiune comerciala are un obiect evaluabil in bani, competenta in prima instanta este determinata de criteriul valoric, judecatorie sau tribunal, dupa caz.
Ori de cate ori pe calea actiunii in justitie se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibila si necesara. Atunci cand este vorba despre desfiintarea unui contract ce a dat nastere unor drepturi patrimoniale, este evident ca si lipsirea de efecte a unor astfel de acte juridice are tot consecinte patrimoniale si, ca atare, actiunea prin care se valorica un asemenea drept este patrimoniala.

Prin sentinta civila nr. 1068 din 3 noiembrie 2009 pronuntata in dosarul nr. 1720.1/30/2008 Tribunalul Timis a respins ca neintemeiata cererea formulata de reclamantul J.P. in contradictoriu cu parata S.C. I S.R.L. Timisoara avand ca obiect anulare act juridic.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamantul, solicitand schimbarea ei in tot, iar in urma rejudecarii cauzei, sa se admita cererea sa de chemare in judecata .
Prin decizia civila nr. 40 din 23 februarie 2010 pronuntata in dosarul nr. 1720.1/30/2008 Curtea de Apel Timisoara a admis apelul reclamantului J.P. si a anulat hotararea atacata, trimitand cauza spre competenta solutionare Judecatoriei Timisoara.
In considerente s-a retinut ca, in speta, cu toate ca reclamantul a depus cererea de chemare in judecata a paratei S.C. I S.R.L. la Judecatoria Timisoara, apreciind ca aceasta instanta este competenta sa solutioneze litigiu prin care a solicitat anularea actului intitulat ``Contract``, avand nr. 13/05.11.2001, a carui valoare este de 56.000 lei, inclusiv T.V.A., dupa cum rezulta fara putinta de tagada din cuprinsul art. 3 al conventiei, judecatoria prin sentinta civila nr. 8724 din 19 septembrie 2007 respingandu-i cererea ca neintemeiata, prin decizia civila nr. 17/A din 10 iunie 2008 Tribunalul Timis, admitand apelul reclamantului, a anulat hotararea judecatoriei, trimitand cauza spre competenta solutionare, in prima instanta, tribunalului, sectia comerciala.
Potrivit art. 1 din Codul de procedura civila, judecatoriile judeca, in prima instanta, toate procesele si cererile, in afara de cele date prin lege in competenta altor instante, plangerile impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate si ale altor organe cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege, si in orice alte materii date prin lege in competenta lor, iar in conformitate cu art. 2 din acelasi cod tribunalul judeca in prima instanta, printre altele, procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum si procesele si cererile in aceasta materie al caror obiect este neevaluabil in bani si procesele si cererile in materie civila al caror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu exceptia cererilor de imparteala judiciara, a cererilor in materia succesorala, a cererilor neevaluabile in bani si a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, dupa caz, posesorii, formulate de tertii vatamati in drepturile lor prin aplicarea legilor in materia fondului funciar.
Ca atare, se poate observa ca in timp ce art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura civila stabileste expres competenta dupa materie, in prima instanta, a tribunalului, in procesele si cererile de natura comerciala al caror obiect are o valoare de peste 100.000 lei ori este neevaluabil in bani, art. 1 pct. 1 din acelasi cod reglementeaza competenta de drept comun, in prima instanta, a judecatoriilor, ceea ce inseamna ca le sunt atribuite in competenta procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect are o valoare pana la 100.000 lei. Asadar, daca o actiune comerciala are un obiect evaluabil in bani, competenta in prima instanta este determinata de criteriul valoric, judecatorie sau tribunal, dupa caz.
Actiunile patrimoniale sunt cele care au un continut economic, pe cand actiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, indiferent daca este persoana fizica sau juridica, drepturi fara continut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale. Natura actiunilor corespunzatoare acestor din urma drepturi, precum si caracterele juridice ale respectivelor actiuni sunt atribuite de natura si specificul drepturilor personale nepatrimoniale prezentate, chiar daca incomplet, de art. 54 din Decretul nr. 31/1954.
Intrucat dreptul subiectiv material constituie fundamentul actiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune si toate consecintele ce decurg de aici: calificarea actiunii, determinarea competentei, alcatuirea completului, determinarea caii de atac. Ca atare, se poate afirma ca dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat in justitie ``transfera`` caracterul sau patrimonial sau nepatrimonial litigiului insusi si, astfel, procesul va putea fi evaluabil in bani, ori de cate ori in structura raportului juridic de drept substantial, dedus judecatii, intra un drept patrimonial, real sau de creanta .
In consecinta, ori de cate ori pe calea actiunii in justitie se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibila si necesara. Aceasta, intrucat la stabilirea criteriului valoric legiuitorul a avut in vedere valoarea obiectului litigiului in materialitatea sa, pretentia concreta, precum si dreptul subiectiv asupra fiecarui bun reclamat, sens in care a si impus prin art. 112 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedura civila obligatia reclamantului de a preciza valoarea obiectului cererii. De aceea trebuie considerate actiuni patrimoniale, in care valoarea obiectului cererii determina competenta materiala si caile de atac, intre altele, actiunea prin care reclamantul solicita obligarea paratului sa-i intocmeasca act de vanzare-cumparare, cererea de raport, actiunea in reductiune testamentara, actiunile in constatarea existentei sau inexistentei unui drept, in masura in care se refera la bunuri evaluabile in bani, actiunile in constatarea simulatiei unui contract de vanzare-cumparare a unui bun imobil sau mobil, actiunile in regres si in revocare.
Atunci cand este vorba despre desfiintarea unui contract de vanzare-cumparare, de locatiune, donatie etc., contracte ce au dat nastere unor drepturi patrimoniale, este evident ca si lipsirea de efecte a unor astfel de acte juridice are tot consecinte patrimoniale si, ca atare, actiunea prin care se valorica un asemenea drept este patrimoniala. A sustine ca actiunea in desfiintarea unui act juridic producator de consecinte patrimoniale nu are caracter evaluabil in bani inseamna a ignora natura insasi a dreptului pe care se fundamenteaza actiunea, drept care este personal si cu continut economic.
Un drept are caracter personal, fara continut economic si, prin urmare, neevaluabil in bani, atunci cand este strans legat de persoana, servind la individualizarea acesteia in cadrul societatii sau al familiei: dreptul la viata, la sanatate si integritate fizica si morala, la libertate, la onoare, cinste, reputatie, dreptul la nume si la domiciliu etc. Or, dreptul a carui valorificare se urmareste prin actiunea in desfiintarea sau ineficacitatea unui act juridic cu efecte patrimoniale nu poate fi integrat drepturilor personale nepatrimoniale mentionate anterior. A afirma ca exista actiuni patrimoniale neevaluabile in bani inseamna a sustine o contradictie juridica, a spune de fapt ca exista drepturi patrimoniale neevaluabile in bani, ceea ce contravine naturii intrinseci a acestor drepturi, cea care le deosebeste de drepturile personale nepatrimoniale, caracterul patrimonial al actiunii subzistand indiferent de formularea unor pretentii accesorii privitoare la repunerea partilor in situatia anterioara.
Cererea de chemare in judecata prin care se solicita pronuntarea anularii unui act juridic sau constatarea nulitatii absolute a aceluiasi act, fara a se cere si restituirea prestatiilor efectuate de parti, este o cerere patrimoniala atunci cand tinde la desfiintarea unui act juridic ale carui efecte (drepturi si obligatii) au avut caracter patrimonial, pentru aceleasi argumente constituind o cerere patrimoniala si actiunea prin care se urmareste lipsirea de eficacitate a actului juridic pentru neexecutarea de catre una dintre parti a obligatiilor asumate - rezolutiunea/rezilierea. Ca urmare, pentru determinarea competentei materiale si a cailor de atac potrivit dispozitiilor art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) si b) si art. 282 ind. 1 alin. 1 din Codul de procedura civila nu se are in vedere denumirea generica a cererii, ci valoarea obiectului acesteia, indiferent daca ea este in constatarea sau realizarea dreptului.
Prin cererea introductiva reclamantul apelant a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta in cauza sa dispuna anularea unui contract de prestari-servicii avand ca obiect lucrari de reparatie si igienizare a unui imobil, act pe care sustine ca nu l-a semnat.
Fata de obiectul litigiului, care este unul evaluabil in bani, si cuantumul pretentiilor reclamantului (sub 100.000 lei) este fara putinta de tagada ca pricina trebuia sa fie solutionata in prima instanta de catre judecatorie si nu de tribunal, cum gresit s-a procedat in cauza, astfel ca sunt incidente prevederile tezei I a alin. 2 al art. 297 din Codul de procedura civila, potrivit careia daca prima instanta s-a declarat competenta si instanta de apel stabileste ca a fost necompetenta, anuland hotararea atacata, va trimite cauza spre judecare instantei competente sau altui organ cu activitate competent, afara de cazul cand constata propria sa competenta .