Manager de societate comerciala. Luare de mita

S-a respins ca neintemeiata cererea parchetului privind schimbarea incadrarii juridice data faptei prin rechizitoriu, din art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 in art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 si 8 din Legea nr. 78/2000.

In baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. pr. pen. a fost achitat inculpatul C.R.V. pentru infractiunea prevazuta de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a constatat ca inculpatul a fost arestat in perioada 9.03.2004 - 6.07.2004.

Cheltuielile judiciare efectuate in cauza au ramas in sarcina statului.

Pentru a pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarea situatie de fapt .

Suma de 300.000.000 lei primita de inculpatul C.R.V. nu reprezinta foloase care nu i se cuvin in intelesul art. 254 alin. (1) C. pen., ci constituie, in realitate, suma pe care SC M.E.I. SRL Bucuresti i-o datora din perioada august 2003 - februarie 2004, cand acesta, impreuna cu B.D.A., au fost angajati la aceasta societate si pentru aportul lor la sporirea profitului firmei beneficiau de 25% din acesta, asa cum a sustinut inculpatul si cum au confirmat martorii B.D.A., C.I., B.D. si C.D.E.I.

A retinut tribunalul ca inculpatul C.R.V., in calitatea detinuta de "director de vanzari", nu avea specimen de semnatura in banca, astfel ca nu putea angaja SC E.I. SRL la vreo plata si nici nu avea posibilitatea sa "decida" - in intelesul legii penale - asupra efectuarii ori opririi unei asemenea plati, asa cum s-a demonstrat in timpul realizarii flagrantului cand a fost necesar ca ordinul de plata solicitat de M.C., cu o noua destinatie, sa fie semnat de catre B.D.A. si prezentat denuntatorului, adus tocmai de inculpat.

Numai M.C. - pentru SC M.E.I. SRL Bucuresti - si martorul B.D.A. - pentru SC E.I. SRL, puteau angaja societatile comerciale respective la efectuarea platilor, ei avand calitatea de director general in firmele la care lucrau, calitate in care semnau corespondenta si documentele de plata pentru banci.

Impotriva acestei sentinte penale a declarat apel Parchetul National Anticoruptie, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sub urmatoarele aspecte:

- gresita incadrare juridica a faptei inculpatului C.R.V., constand in neretinerea art. 8 din Legea nr. 78/2000, in raport de faptul ca functia indeplinita - director vanzari - prin natura sa, presupune atributii de control si

- gresita achitare a inculpatului pentru savarsirea infractiunii de luare de mita, cu motivarea ca a fost cert probata vinovatia inculpatului, prin prinderea in flagrant, care a confirmat realitatea denuntului. Se invedereaza si faptul ca conditia pusa de inculpat, in ce priveste plata sumei de 1.600.000.000 lei, este evidentiata si de notele de interceptare a convorbirilor telefonice dintre inculpat si martorul M.C.

Prin decizia penala nr. 187/A din 11 martie 2005 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala, s-a respins ca nefondat, apelul declarat de Parchetul National Anticoruptie impotriva sentintei penale nr. 1603 din 15 decembrie 2004, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a II-a penala, retinandu-se ca prin probatoriile administrate s-a demonstrat ca faptei de luare de mita pentru care inculpatul C.R.V. a fost trimis in judecata ii lipsesc elementele constitutive, sub aspectul laturii subiective, cat si al laturii obiective.

Parchetul National Anticoruptie a declarat recurs impotriva deciziei instantei de apel, recurs intemeiat pe dispozitiile art. 3859 pct. 18 ("s-a comis o eroare grava de fapt") si pct. 17 C. pr. pen. ("faptei savarsite i s-a dat o gresita incadrare juridica").

Prin decizia penala nr. 5788 din 14 octombrie 2005, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a admis recursul, a fost casata decizia recurata si sentinta nr. 1603 din 15 decembrie 2004 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a II-a penala, si s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucuresti.

Pentru o legala si temeinica solutionare a cauzei, Inalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat ca la rejudecare urmeaza sa fie stabilite urmatoarele fapte si imprejurari: daca inculpatul a avut, pe langa calitatea de angajat cu contract individual de munca (director de vanzari, fila 178 dosar de urmarire penala) si calitatea de asociat la S.C. M.E.I. SRL, calitate care il indreptatea la primirea de dividende; drepturile banesti totale cuvenite inculpatului in raport de calitatea sa la S.C. M.E.I. S.R.L (salarii, eventual dividende sau drepturi de alta natura juridica); drepturile banesti neachitate inculpatului la incetarea raporturilor juridice cu M.E.I. S..R.L.; atributiile functiei de director de vanzari la S.C. E.I. SRL functie pe care inculpatul a indeplinit-o cu incepere de la 16 februarie 2004 pana la data faptelor ce formeaza obiectul judecatii; drepturile sau puterile inculpatului in calitate de asociat si administrator al S.C. E.I. SRL; drepturile banesti ale inculpatului pentru perioada in care acesta a avut calitatea de asociat la S.C. A.I.T. SRL (dividende cuvenite ori alte drepturi banesti), platite sau datorate de respectiva societate comerciala la data faptelor ce formeaza obiectul judecatii; profitul pe anul 2003 al S.C.E.I. SRL, sens in care s-a apreciat de catre instanta de recurs ca fiind necesara administrarea probei cu inscrisuri, respectiv, contractul de societate si statutul, ca acte constitutive ale S.C.E.I. S.R.L; actele modificatoare ale statutului S.C. E.I. SRL, inclusiv a celor intervenite de la intrarea in societate a inculpatului, pana la data faptelor ce constituie obiectul judecatii: actele constitutive (contract de societate si statut), precum si eventuale acte modificatoare, ale S.C. A.I.T. SRL si date privind venitul net pe anul 2003 al societatii.

Dupa casare, cauza a fost reinregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a II-a penala, la data de 8. 11. 2005 si, in conformitate cu dispozitiile art. 38518 C. pr. pen., instanta de rejudecare a solicitat relatii de la S.C. E.I. SRL, S.C. M.E.I. SRL, S.C. A.I.T. SRL privind contractul de societate si statutul, ca acte constitutive, actele modificatoare ale statutului si contractului ale S.C. E.I. SRL, inclusiv a celor intervenite de la intrarea in societate a inculpatului, pana la data faptelor ce constituie obiectul judecatii, fisa postului de director vanzari de la S.C. E.I. SRL si contractul individual de munca ale inculpatului, contractul de societate si statutul, ca acte constitutive, actele modificatoare ale statutului si contractului ale S.C. M.E.I. SRL, inclusiv a celor intervenite pe perioada angajarii in societate a inculpatului, actele constitutive (contract de societate si statut), precum si eventuale acte modificatoare ale S.C. A.I.T. SRL, inscrisurile solicitate, fiind atasate la dosarul cauzei, filele 24-58, 69-98, 103-260.

De asemenea, s-a solicitat ca societatile comerciale S.C. M.E.I. S.R.L si S.C. A.I.T. SRL sa comunice daca datorau inculpatului la data incetarii raporturilor de munca, 14 februarie 2004, drepturi banesti si, in caz afirmativ, sa fie precizata natura acestora.

Au fost inaintate la dosarul cauzei relatiile solicitate prin adresa nr. 105 din 17 iulie 2006, emisa de SC M.E.I. S.R.L si adresa emisa la data de 20 octombrie 2006 de SC A.I.T. SRL.

In aparare, inculpatul a solicitat reaudierea martorului C.D.E.I., proba ce a fost incuviintata de instanta, ca fiind utila cauzei, avand in vedere ca imprejurarile ce le cunoaste martorul, asa cum rezulta din declaratia autentificata si atasata la dosarul cauzei, in prima instanta nu au fost relatate instantei de judecata si au legatura cu infractiunea pentru care inculpatul este cercetat (declaratie martor, filele 270-271).

De asemenea, in raport de aspectele declarate de acest martor, s-a apreciat necesara si utila cauzei reaudierea martorului M.N.C., ascultare ce s-a realizat la termenul de judecata din 25 octombrie 2006, filele 316-317 dosar instanta.

La termenul de judecata din 27 septembrie 2006 a fost ascultat inculpatul C.R.V. pe aspecte ce vizau calitatea sa de asociat la societatea A.I.T. SRL si intelegerile ce a sustinut ca le-a incheiat cu reprezentantii S.C. M., fila 296 dosar instanta.

Analizand intregul material probator administrat in cursul urmaririi penale, coroborat cu probele administrate in faza de cercetare judecatoreasca de prima instanta si in rejudecare dupa casare, potrivit dispozitiilor instantei de control judiciar, instanta a retinut ca la data savarsirii faptei - 9 martie 2004 - inculpatul C.R., era angajatul S.C. E. I. SRL, din 16 februarie 2004, in calitate de director de vanzari, desfasurandu-si activitatea potrivit contractului individual de munca nr. 918/3 martie 2004 si exercitandu-si atributiile ce-i reveneau conform fisei postului atasata la dosar.

De asemenea, inculpatul a devenit la data de 13 februarie 2004 asociat la aceeasi societate (incheierea de sedinta din data de 13 februarie 2004), fiind numit, totodata, in functia de administrator al societatii, asa cum se mentioneaza in actul aditional la actul constitutiv al S.C. E.I. SRL, atestat sub nr. 50 din data de 6 februarie 2004, alaturi de martorul B.D.A.

Totodata, din probe rezulta neindoielnic ca inculpatul anterior angajarii la S.C. E.I. a functionat din luna august 2003 pana la data demisiei, 14 februarie 2004, in cadrul S.C. M.E.I. S.R.L, ca angajat in functia de director vanzari, conform contractului individual de munca nr. 5222/2 septembrie 2003, unde asociati si administratori erau denuntatorii M.N.C. si M.R.

La fel de neindoielnic este si faptul ca inculpatul a devenit asociat la firma SC A.I.T. SRL in luna septembrie 2003, unde calitatea de asociati o mai detineau M.N.C. si B.D.A., actualul asociat si administrator la S.C. E.I., cei care au si hotarat, de altfel, infiintarea acestei societati.

Din actele de la dosar, respectiv hotararile nr. 1/03 februarie 2004 si nr. 2/25 februarie 2004, ale adunarii generale a asociatilor, contractele de cesiune, actele aditionale intervenite la actul constitutiv al societatii, rezulta ca atat B.D.A., cat si inculpatul au cedat partile sociale ce le detineau in cadrul societatii A., renuntand la orice fel de pretentii prezente si viitoare.

Desi, inculpatul si martorul B.D. au devenit asociati si administratori la S.C. E.I., iar activitatea acestora a incetat ca angajati ai societatii S.C. M., intre cele doua societati s-au derulat in continuare raporturi comerciale.

Asa fiind, reprezentantii celor doua firme, B.D. si M.C., aspect necontroversat in cauza, au convenit ca datoria de 1.600.000.000 lei ROL ce o avea Combinatul Siderurgic S.C. R. fata de S.C. M. sa fie transferata catre S.C. E.I. intrucat creditoarea nu reusise sa-si recupereze suma respectiva.

Faptul ca derularea acestei tranzactii comerciale a fost initiata si perfectata de catre martorii M.C. si B.D., ultimul dintre acestia in calitatea sa de director general, singurul din firma cu atributii in efectuarea unor asemenea operatiuni si care avea drept de semnatura in banci, rezulta fara dubii, din chiar declaratia martorului M.C. din 3 martie 2004, cand s-a si formulat denuntul, unde relateaza ca in timpul convorbirii telefonice din 16 februarie 2004 ce a avut-o cu B.D., a aflat ca inculpatul va lucra la firma E.I. si ca i se va plati creanta de 1,6 miliarde lei in jurul datei de 9 martie 2004 si de comun acord a solicitat ca suma de 510 milioane sa fie achitata firmei S.C. B. SRL, iar diferenta de 1,1 miliarde lei sa fie achitata catre SC M. E.I., situatie care a fost confirmata de continutul adresei nr. 44/28 februarie 2004 emisa de SC E.I. si semnata de B.D. si inregistrata la S.C. M. sub nr. 240/2 martie 2004.

In baza acestei corespondente, SC M., prin reprezentantul sau M.C., solicita societatii E.I., la data de 2 martie 2004, sa achite din suma respectiva datoria ce o avea catre SC B. SRL.

Avand in vedere aceste inscrisuri ce nu pot fi inlaturate din ansamblul probatiunii si care, asa cum o dovedesc declaratiile initiale ale denuntatorilor, sunt confirmate in mare masura chiar de acestia, modul in care s-au negociat de comun acord termenii platilor de catre martorul B.D. si M.C. este evident, chiar daca in derularea acestei afaceri s-a implicat si inculpatul C.

Cu privire la interventia acestui inculpat, din probele dosarului rezulta ca, intr-adevar, la data de 2 martie 2004, cand s-a prezentat la sediul S.C. M. sa-si ridice carnetul de munca, a depus si adresa nr. 44/28 februarie 2004 mai sus amintita, care a fost inregistrata la S.C. M. sub nr. 240/2 martie 2004.

In cadrul discutiilor purtate de inculpat cu martorul M.C., asa cum sunt redate de acesta din urma, a solicitat pentru suma de 1,1 miliarde lei, 2 bilete la ordin scadente la data de 8 martie 2004 pentru valoarea de 800 milioane lei si la 16 martie 2004, cu valoarea de 300 milioane lei, inculpatul explicandu-i ca in acest sens trebuie sa ia legatura cu B.D., directorul general.

Aceasta sustinere, ca si cele ce le face ulterior in declaratiile sale, nu-si gasesc corespondent intru-totul, fiind contrazise chiar prin adresa emisa la data de 2 martie 2004 si semnata de martor, prin care solicita societatii E.I. sa achite din suma respectiva datoria ce o avea catre S.C. B. SRL, din care nu reiese in niciun fel modul cum urmeaza sa fie efectuate platile si catre ce creditori ai SC M., punandu-se astfel sub semnul indoielii buna credinta a martorului.

Pe fondul acestor discutii si a corespondentei purtate de reprezentantii celor doua societati in vederea derularii raporturilor comerciale, au survenit numeroase convorbiri telefonice, intre denuntatorul M. si inculpat, pe de o parte, si denuntator si martorul B.D. pe de alta parte, interceptate de organul de urmarire penala, incepand cu data de 3 martie 2004, care nu pot fi insa desprinse de contextul in care s-au initiat si derulat negocierile dintre parti, asa cum s-au evidentiat mai sus, dar nici de raporturile anterioare ce au existat pana la incetarea raporturilor de munca .

Astfel, este de domeniul evidentei ca societatea la care a lucrat inculpatul pana la data de 14 februarie 2004, ii datora acestuia anumite sume de bani, conform intelegerii intervenite intre angajator si angajat, chiar daca aceasta intelegere nu a imbracat o forma scrisa si este negata de denuntatori, fiind vorba de un procent de 25% ce reprezenta aportul inculpatului si al martorului B.D. la sporirea profitului firmei. De acest procent au beneficiat atat inculpatul cat si martorul B.D. pe intreaga perioada in care au desfasurat activitate la societatea denuntatorilor, inclusiv dupa incetarea raportului de munca, in cazul lui B.D., care a primit suma de 100.000.000 lei, datorati din profit, cat si obiecte de mobilier ce nu au fost achitate nici pana in prezent, conform facturii atasate la dosarul primei instante.

Faptul ca este asa, rezulta fara dubii din declaratiile inculpatului, care se coroboreaza cu declaratiile martorilor B.D.A., B.D., C.I., audiati la prima instanta, declaratii ce nu pot fi inlaturate ca nesincere sau subiective, in contextul in care sunt confirmate de insemnarile inculpatului din agenda depusa ca proba la prima instanta, insemnari ce corespund datelor la care s-au ridicat bani din banca de catre angajatii SC M., asa cum sunt mentionate in adresele nr. 26631/2004 si nr. 7333/2004 emise de Banca Comerciala Romana si B.R.D.

Relevanta sub aspect probator, in sensul celor aratate, este si declaratia martorului C.D.E.I., audiat in mod nemijlocit de instanta de rejudecare, care a fost si este partener de afaceri al SC M. si avea cunostinta despre faptul ca in afara salariului, inculpatul si martorul B. primeau un procent de 25% din profitul firmei.

Faptul ca inculpatul avea si dreptul la un procent de 20% din dividende de la firma SC A., unde devenise asociat, alaturi de M.C., in perioada in care lucra ca angajat la SC M., rezulta fara dubii chiar din declaratiile martorului M.C., audiat in primul ciclu procesul si reaudiat la rejudecarea cauzei, in care arata ca inculpatul avea de ridicat drepturi banesti ce reprezentau dividende de care insa nu a beneficiat intrucat a cedat partile sociale si a parasit firma pana la incheierea bilantului, desi la sfarsitul anului firma A. inregistrase un profit de circa 400.000.000 lei.

Atitudinea inculpatului care, la data de 3 martie 2004 - imediat dupa ziua in care si-a solicitat cartea de munca, prezentandu-se la sediul M., ocazie cu care s-au discutat si conditiile de efectuare a platilor, precizand ca renunta la orice fel de pretentii prezente si viitoare privind societatea si asociatii, desi nu isi primise banii cuveniti, vine sa conduca inca odata la concluzia ca, inculpatul si reprezentantii SC M., respectiv M.C., au ajuns la o intelegere cu privire la restituirea drepturilor banesti cuvenite, termenii de plata fiind stabiliti de comun acord, in zilele ce au urmat.

Fata de considerentele aratate, existenta discutiilor dintre inculpat si martor cu privire la anumite sume de bani ce urmau sa fie platite inculpatului, asa cum sunt redate in convorbirile telefonice, sunt justificate, fiind rezultatul unei datorii reale ce o avea M.C., in calitate de asociat si administrator al celor doua societati, S.C. M.E.I. S.R.L si S.C. A.I.T. SRL, dovedindu-se astfel verosimilitatea apararii facute de inculpat.

Ca un argument in plus, vin sustinerile martorului M.N.C., care a relatat, chiar la urmarirea penala ca inculpatul cand "a pretins suma de 300 milioane lei, acesta mi-a spus ca suma respectiva i se cuvine pentru cat a muncit el in societatea noastra", declaratie mentinuta in faza de cercetare judecatoreasca la prima instanta cat si cu ocazia reaudierii din data de 25 octombrie 2006.

In ce priveste convorbirile telefonice interceptate si care constituie probele acuzarii, alaturi de declaratiile denuntatorilor, se constata ca acestea sunt purtate la data de 8 martie 2004, intre martorul M.R. si inculpat, pe de o parte si intre martorul M.C. si inculpat, pe de alta parte, respectiv la data de 9 martie 2004, in ziua realizarii flagrantului, iar din continutul acestora rezulta ca discutiile sunt pornite din initiativa denuntatorilor si dirijate de acestia, vizand fie modalitatea in care urma sa se faca plata si directionarea sumelor de bani din contul S.C. E.I., fie, remiterea sumei de 300 milioane catre inculpat, de catre martorul M., asa cum iar fi cerut inculpatul.

Aceste convorbiri telefonice si declaratiile denuntatorilor, nu pot fi retinute ca fiind probe certe, prin care sa se faca dovada savarsirii faptei si a vinovatiei inculpatului, in contextul in care, potrivit art. 63 alin. (2) C. pr. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilita, aprecierea acestora facandu-se de instanta de judecata in urma examinarii tuturor probelor administrate in cauza.

Or, in speta de fata, asa cum a fost analizata mai sus probatiunea existenta la dosar, nu se poate ajunge la convingerea ca suma de bani vehiculata in convorbirile telefonice si sustinuta de martorii acuzarii reprezinta o suma pretinsa de inculpat cu titlu necuvenit, cu scopul de a conditiona efectuarea unor plati, in calitate de director si administrator al S.C. E.I., catre societatea M., administrata de denuntatori.

Faptul ca inculpatul avea de ridicat drepturi banesti de la societatea reprezentata de cei doi martori, fie decurgand din procentul de 25% din profitul realizat de SC M., fie din dividendele de la S.C. A., cu mentiunea ca la ambele societati apare ca asociat si administrator martorul M.C., este pe deplin dovedit, asa cum s-a motivat anterior.

De asemenea, probata este si imprejurarea ca inculpatul nu a conditionat plata sumelor de bani cuvenite S.C. M., chiar daca in calitatea sa de administrator al societatii avea si atribute de decizie, coordonare si control, situatie ce rezulta cu precadere din efectuarea anumitor plati, in conditiile cerute de reprezentantul societatii, martorul M.C., cat si din imposibilitatea obiectiva de a decide asupra efectuarii efective a platilor, in conditiile in care nu avea drept de semnatura in banca si nu putea angaja S.C. E.I., atribut ce apartinea exclusiv martorului B.D.. Aceasta ultima imprejurare se verifica si este constatata chiar cu ocazia realizarii flagrantului, cand pentru a doua oara, M.C. nu a fost de acord cu documentul bancar prezentat pentru efectuarea platii, respectiv ordin de plata, solicitand emiterea unui CEC in favoarea unei alte societati, fata de care era debitoare SC M., respectiv, M.P. CONSTANTA. In aceste conditii, inculpatul, aflat impreuna cu martora B.D. la BCR - Sucursala Lujerului, a fost nevoit sa se deplaseze la sediul S.C. E.I. si sa obtina o fila CEC in alb semnata si stampilata de B.D.

Toate aceste aspecte rezulta fara dubii din declaratiile martorilor audiati B.D., B.D. si chiar sustinerile lui M.C., analizate mai sus, fiind confirmate, pe de alta parte,de documentele bancare, aflate la fila 204 d.u.p.

Avand in vedere considerente retinute mai sus, instanta constata ca fapta inculpatului de a primi suma de 300.000.000 lei, in data de 9 martie 2004, de la reprezentantul S.C. M.E.I. SRL, in timpul derularii unor operatiunii comerciale intre aceasta societate si S.C. E.I. SRL, al carui administrator si asociat era si inculpatul, nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita in modalitatea prevazute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Din continutul infractiunii de luare de mita, astfel cum aceasta este reglementata prin art. 254 C. pen., rezulta ca savarseste aceasta fapta functionarul, care, pretinde bani sau alte foloase ce nu i se cuvin, in scopul de a indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu .

Pentru existenta acestei infractiuni, sub aspectul laturii obiective si subiective, este necesar ca banii sau celelalte foloase la care se refera actiunea sau inactiunea faptuitorului trebuie sa fie necuvenite, adica cel care le solicita sa nu fie indreptatit a le pretinde sau primi, sa fie primiti sau pretinsi cu titlu de contraechivalent al conduitei pe care se angajeaza sa o aiba, adica pentru indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu, iar fapta sa fie savarsita cu intentie directa, adica cel in cauza realizeaza in momentul savarsirii actiunii sau inactiunii ca banii pretinsi sau primiti, nu i se cuvin si cu toate acestea, urmareste realizarea scopului special, respectiv indeplinirea sau neindeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu,

Raportand aceste cerinte la cazul in speta, pentru retinerea infractiunii de luare de mita in sarcina inculpatului, se constata ca, din probele administrate in cauza, asa cum au fost analizate, inculpatul nu a primit acea suma de bani cu titlu necuvenit si cu scopul de a conditiona efectuarea unor plati, in calitate de director, asociat si administrator al S.C. E.I., catre societatea M., administrata de denuntatori. Dimpotriva, probatiunea a pus in evidenta, fara dubii ca, fosta societate angajatoare avea obligatii financiare neonorate catre inculpat, rezultate din conventia partilor, intelegere nerespectata ulterior incetarii raporturilor de munca ale inculpatului, fapt pentru care se apreciaza ca irelevanta lipsa formei scrise a acestora, chiar daca, unele din aceste obligatii decurg, fie din raporturi de munca, fie din cedarea partilor sociale la S.C. A., punandu-se problema intr-un asemenea caz, a unei imbogatiri fara just temei a SC M. pe seama inculpatului.

Nici sub aspectul laturii subiective a infractiunii nu se poate vorbi de satisfacerea cerintelor normei incriminatoare, intrucat importanta este pozitia subiectiva a inculpatului privitoare la primirea banilor, acesta la momentul savarsirii faptei stia ca societatea in cauza, pentru munca ce a prestat-o in perioada cat a functionat ca angajat, ii datora anumite sume de bani, neonorate pana la acea data si ca, de asemenea, in baza altor intelegeri survenite la data de 2 martie 2004 si respectiv 3 martie 2004, a renuntat la dividendele de la firma SC A., chiar daca era indreptatit la acestea si inca nu le ridicase.

Asa fiind, s-a apreciat ca in cauza nu s-a probat intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii de luare de mita, retinuta in sarcina inculpatului, motiv pentru care in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. pr. pen. a fost achitat inculpatul C.R.V., pentru infractiunea prevazute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Referitor la cererea de schimbare a incadrarii juridice data faptei prin rechizitoriu, in sensul cum a fost sustinuta de reprezentantul parchetului, instanta a apreciat ca, atata vreme cat infractiunii pentru care inculpatul a fost trimis in judecata ii lipsesc elementele constitutive sub aspectul ambelor laturi ale acesteia, cererea apare ca fiind neintemeiata si a fost respinsa.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie, pe motivul gresitei incadrari juridice a faptei si pentru gresita achitare a inculpatului, solicitand schimbarea incadrarii juridice in art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 si 8 din Legea nr. 78/2000 si condamnarea la pedeapsa inchisorii pentru savarsirea infractiunii de luare de mita.

In cursul judecarii apelului, s-a procedat la audierea inculpatului (f. 39) si a martorilor M.N.C. (f. 103), T.C. (f. 105) si M.R. (f. 122).

De asemenea inculpatul, prin aparator, a depus la dosar un set de acte (f. 29-35).

Analizand ansamblul probator de la dosar, Curtea retine, din declaratiile martorilor audiati in apel, faptul ca inculpatul a solicitat suma de 300.000.000 lei conditionand astfel efectuare unei plati de circa un miliard lei catre societatea la care martorii erau asociati.

De asemenea, martorii M.R. si T.C. au fost solicitati de inculpatul M.N.C. sa-si exprime pozitia cu privire la plata sumei pretinse de inculpat, cei trei considerand ca se impune, fata de aceasta conduita, sesizarea organelor judiciare.

Martorul M.N. subliniaza faptul ca inculpatul i-a creat convingerea ca pentru a se efectua plata de un miliard lei era necesar acordul inculpatului.

De asemenea se mai retine ca pe perioada cat a lucrat la societatea M.I.E. SRL, inculpatul a primit salariul, insa martorii au invederat ca pentru activitatea prestata in calitate de manager, inculpatului nu i se datorau alte sume, cu atat mai putin dividende .

In cursul urmaririi penale, martorul M.R. (f. 138) a subliniat faptul ca, pe perioada cat a lucrat in societatea M.I.E. SRL, nu i se cuveneau inculpatului alte venituri in afara salariului iar in plus, societatea nu realiza dividende la acel moment.

Aceleasi aspecte sunt subliniate si in declaratia martorului M.N. (f. 141), care arata ca inculpatul a pretins suma de 300.000.000 lei ca o recunoastere a activitatii prestate in societatea M. Acelasi martor apreciaza ca inculpatul a profitat de situatia delicata din punct de vedere financiar in care se afla societatea M., fortand obtinerea celor 300.000.000 lei, in caz contrar urmand a impiedica efectuarea unei plati catre aceasta societate (f. 142).

Martorul T.C. s-a marginit la a arata in cursul judecatii, faptul ca inculpatul a conditionat efectuarea unei plati catre SC M., insa nu a dat alte amanunte, precizand ca-si mentine declaratiile date anterior, intrucat corespund adevarului. In faza de urmarire penala (f. 196 si urm.) a precizat insa ca la momentul incetarii raporturilor de munca cu societatea M., inculpatul nu mai avea de primit nicio suma de bani si in niciun caz nu i se cuveneau dividende, intrucat inculpatul fusese salariat al acelei societati.

Acelasi martor mai precizeaza ca a ridicat suma de 300.000.000 lei din banca si a inmanat-o inculpatului, desi, astfel cum s-a aratat anterior, aceasta nu i se cuvenea. Toata aceasta operatiune s-a realizat in cadrul unui flagrant asupra caruia asociatii au cazut de acord, sesizand organele de politie in acest sens.

In cursul urmaririi penale si cercetarii judecatoresti, inculpatul a precizat ca plata sumei de 300.000.000 lei ii era datorata pentru activitatea prestata in perioada septembrie 2003 - februarie 2004 in societatea A.I. unde avea calitatea de asociat, activitate pentru care nu a fost remunerat, iar in urma cesiunii actiunilor la aceasta societate, a incheiat o intelegere verbala cu martorul M.N. pentru ca in urma acestei operatiuni de cesiune si datorita lipsei retributiei pe perioada mentionata, sa i se plateasca suma de 300.000.000 lei.

Inculpatul subliniaza faptul ca relatiile de prietenie cu martorul au facut ca din punct sau de vedere sa nu fie necesara incheierea conventiei in forma scrisa.

Aceasta aparare formulata de catre inculpat nu este insa sustinuta de catre martorii audiati care au subliniat deopotriva faptul ca, inculpatului nu i se datora suma de 300.000.000 lei, aceasta, fiind platita ca urmare a presiunilor exercitate de catre inculpat, intr-un moment financiar cheie pentru societatea M.

In plus, in dosarul de fond au fost depuse, in copie xerox, o serie de inscrisuri privitoare la activitatile desfasurate de catre inculpat si calitatile acestuia, in cadrul societatilor S.C. E.I.I. (f. 133 si urm.), M.I.E. SRL (f. 136 si urm.). Se constata ca S.C. A.I.T. SRL si S.C. M.I.E. SRL au ca unic liant pe asociatul M.N., aspect ce odata in plus, subliniaza faptul ca o eventuala conventie incheiata intre S.C. A. si inculpat neputand fi opozabila societatii M., unde asociati sunt cei trei denuntatori.

Conform contractului individual de munca (f. 138), inculpatul a fost angajat la societatea M. in functia de director vanzari, primind lunar un salariu fix si indemnizatia de 25% conform art. 21 alin. (3) C. muncii.

La dosar au fost depuse, de asemenea, si statele de salariu pe lunile ianuarie - februarie 2004, din care rezulta cuantumul venitului obtinut lunar la aceasta societate de catre inculpat, ce coincide cu cel mentionat in contractul individual de munca.

Martorul B.D. audiat in primul ciclu procesual (f. 68,69) a aratat aceea ca in perioada cat a lucrat la societatea M., respectiv din 15 august 2003 pana la 1 februarie 2004, a primit de circa patru ori, pe langa salariul cuvenit, diverse bonusuri, precizand ca aceasta situatie a fost intalnita si in cazul inculpatului C.R. La parasirea societatii de catre martor, pe baza unei intelegeri verbale cu asociatii societatii M., martorul mai avea de primit circa 7-8000 dolari SUA, subliniind ca situatia inculpatului C.R. la momentul parasirii aceleiasi societati trebuie sa fi fost similara, neputand insa preciza cuantumul sumei ce urma a fi platita acestuia din urma.

Acelasi martor a aratat ca de la inculpat cunoaste faptul ca acea suma de 300.000.000 lei urma a-i fi remisa inculpatului, cu acelasi titlu de "bonus".

Curtea, analizand ansamblul acestor mijloace de proba apreciaza faptul ca declaratia martorului B.D.A. relateaza nu numai aspecte percepute ex propriis sensibus, ci si aspecte ce i-au fost relatate de catre inculpat, astfel cum s-a aratat anterior. Din aceasta ultima perspectiva, declaratia acestui martor devine proba indirecta, aspect ce necesita coroborarea cu alt mijloc de proba .

Se constata insa ca declaratiile martorilor T.C., M.R. si M.N. neaga faptul ca la momentul parasirii societatii M., in urma incetarii contractului de munca, inculpatului i se datora vreo suma de bani, aspect sustinut de altfel si de inscrisurile depuse la dosar. In ceea ce priveste cesiunea actiunilor inculpatului de la societatea A.I.T. SRL, se prevede ca valoarea actiunilor a fost platita inculpatului la momentul semnarii contractului (f. 96), astfel incat apararea acestuia in sensul ca suma de 300.000.000 lei pretinsa de la denuntatori avea legatura cu aceasta conventie, va fi inlaturata.

Declaratia martorului C.D.E. (f. 270) face referire la o discutie intre acesta si inculpat, referitoare la o posibila colaborare, intr-un cadru contractual si la conditiile acestei colaborari a inculpatului cu S.C. C. SA, aspecte ce nu pot fi extinse si opozabile unor terti asociati sau actionari ai altor societati comerciale, cum sunt denuntatorii. In plus, o parte din imprejurarile relatate de martor sunt cunoscute din relatarile inculpatului, sub acest aspect declaratia dobandind valoarea unei probe mediate ce trebuie coroborata cu alte mijloace de proba pentru a avea valoare probanta.

Din perspectiva principiilor ce guverneaza evaluarea materialului probator, Curtea retine, conform art. 63 alin. (2) C. pr. pen., ca probele nu au valoare dinainte stabilita si, ca urmare, nu se instituie o ordine de preferinta intre probele administrate in cursul urmaririi penale sau judecatii.

De asemenea, acestor principii li se alatura cele rezultate din hotararea pronuntata in cauza Constantinescu c. Romaniei, carora instanta de control judiciar le-a dat relevanta prin readministrarea probatoriului, constand in audierea inculpatului si martorilor, in faza judecarii apelului.

Analiza coroborata a declaratiilor celor trei martori mentionati au dus la concluzia ca fapta pentru care inculpatul a fost trimis in judecata este pe deplin dovedita, aceste probatorii fiind apte sa rastoarne prezumtia de nevinovatie.

Intrucat apararile inculpatului si, in parte, sustinerile martorului B.D.A. nu se coroboreaza cu aceste mijloace de proba, fiind in mod evident caracterizate de subiectivism, urmeaza a fi indepartate din ansamblul probator, conform art. 69 si 63 C. pr. pen.

Fapta inculpatului constand in pretinderea sumei de 300.000.000 lei de la asociatii societatii M.I.E. SRL, pentru ca, in calitate de director si administrator al societatii E.I.I. SRL sa nu impiedice plata unei creante catre M.I.E. SRL, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita, prevazuta de art. 254 alin. (2) raportat la art. art. 6 si 8 din Legea nr. 78/2000.

Conform art. 8 din Legea nr. 78/2000 modificata, prevederile art. 254 C. pen. se aplica si managerilor ori directorilor societatilor comerciale.

Conform contractului individual de munca (f. 133 dosar fond), inculpatul a fost angajat in cadrul SC E.I.I. SRL in calitate de director de vanzari .

Analizand fisa postului atasata contractului individual de munca (f. 34) sa retinut ca functia de director vanzari presupune atributii de control si coordonare ale programului si contractelor de vanzari, fiind incident, in consecinta art. 8 din Legea nr. 78/2000.

Ca urmare, in baza art. 334 C. pr. pen., Curtea a dispus schimbarea incadrarii juridice din art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 in art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 6 si 8 din Legea nr. 78/2000.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a actionat cu vinovatie sub forma intentiei directe deduse din aceea ca a avut reprezentarea clara a faptei savarsite, urmarind producerea rezultatului socialmente periculos.

La individualizarea judiciara a pedepsei s-au avut in vedere criteriile generale prevazute de art. 72 C. pen., respectiv circumstantele reale, precum si circumstantele personale.

Din perspectiva circumstantelor personale instanta a avut in vedere faptul ca inculpatul este infractor primar, dar si situatia familiala a acestuia respectiv faptul ca are un minor in intretinere.

S-au avut in vedere de asemenea, imprejurarile comiterii faptei, gradul de pericol social concret, astfel cum rezulta acesta din ansamblul probelor administrate si urmarea produsa.

Punand in balanta ansamblul acestor criterii, Curtea a apreciat ca o pedeapsa orientata spre minimul special cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei este suficienta si apta sa atinga scopul preventiv si educativ al sanctiunii.

In ceea ce priveste alegerea modalitatii executarii s-au avut in vedere dispozitiile art. 81 C. pen., apreciindu-se ca sunt intrunite cumulativ conditiile privitoare la cuantumul pedepsei, lipsa antecedentelor penale si atingerea scopului sanctiunii.

Fapta savarsita de inculpat genereaza o nedemnitate cu privire la exercitiul drepturilor electorale, respectiv a dreptului de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si a dreptului de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, precum si a dreptului de a exercita o profesie de natura aceleia de care inculpatul s-a folosit pentru savarsirea infractiunii, respectiv aceea de director (manager) a unei societati comerciale si, ca urmare, i-au fost interzise, cu titlu de pedeapsa complementara, drepturile prevazute la art. 64 lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioada determinata.

Nedemnitatea generata de savarsirea infractiunii a impus, de asemenea, aplicarea pedepsei accesorii in acelasi continut ca si pedeapsa complementara, executarea acesteia fiind suspendata conditionat, conform art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C. pen., privitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in cazul savarsirii unei noi infractiuni in termenul de incercare .

In baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata perioada executata sub forma retinerii si arestarii preventive, de la 9 martie 2004 la 6 iulie 2004.

Conform art. 255 alin. (2) si (3) coroborat cu art. 254 alin. (3) C. pen. si art. 19 din Legea nr. 78/2000, valorile remise in cazul infractiunii de luare de mita s-au restituit persoanei care a denuntat autoritatii fapta inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat pentru acea infractiune .

Conform dovezii de predare-primire de la dosar, suma de 300.000.000 lei a fost restituita denuntatorului M.R.

Vazand toate aceste consideratii, Curtea, in baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. pr. pen., a desfiintat sentinta primei instante, procedand la rejudecare in sensul mentionat anterior.
Nota: Prin decizia nr. 1341 din 10 aprilie 2007, Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia penala, a admis recursul inculpatului, a casat decizia si sentinta recurata si in baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. pr. pen. l-a achitat pentru infractiunea prevazuta de art. 254 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, apreciind ca fapta acestuia nu este prevazuta de legea penala.