Limitele in care instanta analizeaza cererea de sesizare a Curtii Constitutionale

calitatea de parte in proces a celui ce ridica exceptia, legatura dintre textul a carui neconstitutionalitate se invoca si solutionarea cauzei, neconstatarea anterioara a neconstitutionalitatii aceluiasi text de lege, textul a carei neconstitutionalitate se invoca sa fie in vigoare, principala preocupare a instantei fiind de a stabili daca intre litigiul pe rol si textul ce se sustine a fi neconstitutional exista o legatura .

Este nelegala hotararea prin care instanta s-a limitat la a aprecia ca invocarea exceptiei constituie un abuz de drept deoarece tinde la amanarea nejustificata a judecarii pricinii si prin care s-a considerat ca este inadmisibila invocarea exceptiei cat timp prin decizii anterioare Curtea Constitutionala a respins alte exceptii de neconstitutionalitate ale acelorasi texte de lege.

Prin sentinta civila nr. 5197/25 martie 2009 pronuntata de Judecatoria Craiova s-a admis actiunea civila formulata de reclamantul G.A. impotriva paratei C.S., s-a respins cererea reconventionala formulata de parata, s-a constatat valabilitatea conventiei de vanzare cumparare incheiata intre parti cu privire la suprafata de 90,2 m.p. teren, hotararea pronuntata tinand loc de act autentic de vanzare cumparare.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata, iar la termenul de judecata din data de 11.02.2010, recurenta, prin aparator, a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 111 C. proc. civ. si art. 1073, 1077 Cod civil, sustinand ca acestea incalca dispozitiile art. 16, art. 21, art. 44 si art. 53 din Constitutie, motiv pentru care a solicitat sesizarea Curtii Constitutionale, in temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, precum si suspendarea judecarii cauzei pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.

In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, recurenta a aratat ca se incalca dispozitiile art. 16 din Constitutie, deoarece, aplicand textele de lege criticate pentru a se obtine o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare, partile nu mai sunt egale si, totodata, se incalca si art. 21, art. 44 si art. 53 din Constitutie .

Prin incheierea de la 4 martie 2010, Tribunalul Dolj a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale.

Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca in faza recursului recurenta parata a solicitat suspendarea judecatii, in temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.p.civ., pana la solutionarea irevocabila a unei cereri ce face obiectul unui alt dosar aflat pe rolul Judecatoriei Craiova, cerere prin care aceasta solicita constatarea nulitatii absolute a inscrisului sub semnatura privata incheiat intre parti la data de 20.05.2004.

Aceasta cerere de suspendare a fost respinsa, iar, la acelasi termen de judecata de la 11.02.2010, recurenta, avand deja pregatit actul procedural si in forma scrisa, a invocat exceptia de neconstitutionalitate, solicitand sesizarea Curtii Constitutionale cu solutionarea acesteia.

S-a constatat ca aceste dispozitii legale au fost supuse anterior controlului de constitutionalitate, raportat la aceleasi texte constitutionale, iar exceptiile invocate au fost respinse ca inadmisibile (in acest sens Decizia nr. 483/02.04.2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 289 din 04.05.2009 sau Decizia nr. 1323/13.10.2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 769 din 11.11.2009).

Tribunalul a apreciat ca aceasta cerere reprezinta un veritabil abuz de drept procedural, incalcand dispozitiile art. 723 alin. 1 C.p.civ, deoarece recurenta care, cu vadita rea-credinta, foloseste exceptia de neconstitutionalitate pentru a tergiversa solutionarea cauzei.

Tribunalul a constatat ca motivarea cererii este puerila si inexistenta, ceea ce duce la concluzia ca scopul recurentei este acela de suspendare a cauzei, ca o alternativa la respingerea cererii de suspendare intemeiate pe dispoz. art. 244 C. p. civ.

Impotriva acestei incheieri a declarat recurs recurenta, motivand ca instanta nu era in masura sa stabileasca daca exceptia invocata este inadmisibila, intrucat potrivit art. 146 lit. d) din Constitutie numai Curtea Constitutionala se poate pronunta pe aceste exceptii .

S-a apreciat ca exceptiile sunt intemeiate deoarece sunt incalcate flagrant dispozitiile legii fundamentale.

Recursul este fondat si urmeaza a fi admis pentru urmatoarele considerente.

Art. 29 din legea nr. 47/1992 stabileste conditiile pentru promovarea unei exceptii de neconstitutionalitate ca fiind: existenta de rolul instantelor a unui proces, calitatea de parte in proces a celui ce ridica exceptia, legatura dintre textul a carui neconstitutionalitate se invoca si solutionarea cauzei, neconstatarea anterioara a neconstitutionalitatii aceluiasi text de lege, textul a carei neconstitutionalitate se invoca sa fie in vigoare.

Legea nr. 47/1992 cuprinde putine dispozitii de procedura, care au caracter special si derogator de la normele de drept comun, dispozitii care se aplica doar pentru ipotezele reglementate in actul normativ special. Aceste dispozitii se completeaza cu dispozitiile generale din codul de procedura civila care constituie, fata de legea nr. 47/1992, norma generala, aplicabila ori de cate ori nu exista dispozitii derogatorii.

Dealtfel, art. 14 din Legea nr. 47/1992, republicata dispune expres ca procedura jurisdictionala se completeaza cu regulile procedurii civile, in masura in care ele sunt compatibile cu natura procedurii din fata instantei de contencios constitutional.

Instanta in fata careia se ridica o exceptie de neconstitutionalitate are obligatia de a verifica indeplinirea conditiilor cerute de art. 29, principala preocupare a acesteia fiind de a stabili daca intre litigiul pe rol si textul ce se sustine a fi neconstitutional exista o legatura .

In speta, se constata ca tribunalul nu a analizat aceste conditii, limitandu-se la a aprecia ca invocarea exceptiei constituie un abuz de drept deoarece tinde la amanarea nejustificata a judecarii pricinii.

Tribunalul a considerat, de asemenea, ca este inadmisibila invocarea exceptiei cat timp prin decizii anterioare Curtea Constitutionala a respins alte exceptii de neconstitutionalitate ale acelorasi texte de lege.

O asemenea interpretare a dispoz. art. 29 din legea nr. 47/1992 este nelegala, deoarece textul prevede ca nu se poate ridica exceptia de neconstitutionalitate dupa ce Curtea a constatat anterior ca un text de lege este neconstitutional, insa este posibil, neexistand autoritate de lucru judecat, sa se invoce de mai multe ori, de parti diferite, neconstitutionalitatea unei norme cu privire la care anterior exceptia a fost respinsa.

Constatand ca in solutionarea cererii de sesizare a Curtii Constitutionale tribunalul nu a avut in vedere conditiile impuse de art. 29 si nu le-a examinat, ci si-a intemeiat solutia doar pe aspecte care nu privesc cercetarea fondului cererii, se va admite recursul, solutia pronuntata fiind nelegala, in raport de art. 304 pct. 9 c.p.c., dispozitiile legale fiind gresit aplicate. Intrucat fondul cererii nu a fost antamat, ci instanta a avut in vedere doar exceptia inadmisibilitatii cererii, potrivit art. 312 alin 5 c.p.c., se va casa incheierea si se va trimite cauza spre rejudecare, urmand ca tribunalul sa analizeze strict daca exista legatura de cauzalitate intre norma invocata ca fiind neconstitutionala si solutionarea pricinii.

Analizarea pentru prima oara in recurs a indeplinirii acestei conditii de promovabilitate a cererii de sesizare a instantei de contencios constitutional ar lipsi partile de un grad de jurisdictie, ceea ce ar echivala cu incalcare a dreptului la un proces echitabil.