Restituirea lucrurilor ridicate cu ocazia perchezitiilor. Temeiul juridic al plangerii

Ridicarea si retinerea pasaportului si a sumelor de bani nu au niciun suport legal si constituie o ingerinta in exercitarea dreptului la libertate de miscare, precum si a dreptului de proprietate asupra sumelor de bani, impunandu-se restituirea bunurilor, in conditiile in care impotriva petentei nu s-a formulat nicio acuzatie oficiala referitor la detinerea acestora (petenta neavand calitate de invinuit sau de inculpat), nu a fost luata nicio masura prin care sa-i fie restransa libertatea de miscare in afara tarii si nu exista indicii in sensul ca banii provin din savarsirea vreunei infractiuni .


Petenta V.L. a solicitat ca, in temeiul art. 169 raportat la 168 C. pr. pen., sa se dispuna restituirea tuturor obiectelor si inscrisurilor proprietatea sa, ridicate cu incalcarea dispozitiilor legale, cu ocazia efectuarii perchezitiei domiciliare la imobilul din Bucuresti, strada P., aflat in proprietatea mamei sale, numita V.E.

In motivarea plangerii, s-a aratat ca in data de 18 martie 2004, in baza autorizatiilor de perchezitie emise de Tribunalul Bucuresti, o echipa de jandarmi insotita de un procuror a efectuat o perchezitie domiciliara la imobilul sus-mentionat, unde petenta foloseste ocazional o camera atunci cand se afla in vizita la mama sa, imprejurare in care i-au fost ridicate fara drept bunuri si inscrisuri ce nu faceau obiectul anchetei si nu erau interzise la detinere, fara ca acestea sa fi fost identificate si inventariate cu exactitate, astfel cum prevad dispozitiile art. 108 alin. (2) C. pr. pen.

Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul constata ca la data de 18 martie 2004, in temeiul autorizatiilor de perchezitie emise de Tribunalul Bucuresti, sectia I penala, procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a procedat la efectuarea unei perchezitii domiciliare la imobilul situat in Bucuresti, strada P., proprietatea numitei V.E., mama petentei V.L., fiind intocmit procesul-verbal de perchezitie din aceeasi data .

Cu aceasta ocazie, din camera nr. 3, folosita de petenta V.L., au fost ridicate obiectele, inscrisurile si sumele de bani in lei si valuta mentionate de aceasta in plangerea dedusa judecatii, mai putin diploma de licenta, diploma de bacalaureat si pungile cu stampile, bunuri despre care nu se face nicio referire in procesul-verbal de perchezitie si cu privire la care petenta nu a facut dovada ca ar fi fost ridicate in acea imprejurare.

Ulterior, bunurile ridicate conform procesului-verbal de perchezitie au fost restituite petentei, respectiv mamei acesteia, de catre organele de urmarire penala, exceptie facand pasaportul eliberat pe numele V.L., statia de emisie-receptie, sumele de bani in lei si valuta, casetele audio si video, astfel cum rezulta din dovezile atasate la dosar.

Dintre bunurile cu privire la care nu s-a dispus pana in prezent restituirea, tribunalul apreciaza ca nu se justifica retinerea de catre organul de urmarire penala a pasaportului eliberat pe numele petentei si a sumelor de bani, intrucat bunurile mentionate nu servesc ca mijloace de proba si nu au legatura cu cauza in care se desfasoara activitatea de urmarire penala.

Astfel, in privinta pasaportului, tribunalul constata ca, fata de petenta, care nu are calitatea procesuala de invinuit sau inculpat in dosarul de urmarire penala, nu s-a luat nicio masura prin care sa-i fie restransa libertatea de miscare in afara tarii, astfel incat ingerinta organului de urmarire penala in exercitarea acestui drept, prin retinerea pasaportului, nu are niciun suport legal.

Cat priveste sumele de bani anterior mentionate, tribunalul constata ca impotriva petentei nu s-a formulat nicio acuzatie oficiala in legatura cu detinerea acestora si, totodata, ca in niciun act dintre cele comunicate de parchet nu se face referire la faptul ca banii ar proveni din savarsirea vreunei infractiuni . Prin urmare, privarea petentei de dreptul de proprietate asupra respectivelor sume de bani constituie, de asemenea, o ingerinta nepermisa de lege din partea organului de urmarire penala in exercitarea atributelor pe care le confera dreptul mentionat.

In privinta casetelor audio si video, tribunalul constata ca aceste bunuri nu au fost identificate de petenta sub aspectul continutului lor. De asemenea, tribunalul apreciaza, in conditiile in care cauza se afla in prezent in faza de urmarire penala, ca bunurile respective, ca de altfel si statia de emisie receptie, pot servi ca mijloace de proba si pot eventual contribui la aflarea adevarului in procesul penal si la justa solutionare a cauzei, astfel incat restituirea lor la acest moment nu este oportuna. De altfel, Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, Serviciul Teritorial Bucuresti a confirmat ca bunurile ramase nerestituite fac obiectul cercetarilor intreprinse in dosarul de urmarire penala.

In plus, in masura in care se va dovedi in viitor ca bunurile mentionate anterior nu au legatura cu cauza, exista mijloace procesuale pentru a se dispune restituirea lor, fie de catre organul de urmarire penala, fie de catre instanta de judecata .

Cat priveste temeiul juridic al plangerii, tribunalul constata ca acesta a fost indicat in mod gresit de catre petenta ca fiind cel prevazut de dispozitiile art. 169 raportat la art. 168 C. pr. pen., intrucat asupra bunurilor ridicate de la aceasta nu s-au dispus masuri asiguratorii.

O astfel de imprejurare nu impiedica insa solutionarea plangerii intrucat, in virtutea rolului sau activ, instanta de judecata are obligatia de a da calificarea juridica corecta plangerii cu judecarea careia a fost sesizata.

Or, din actele dosarului, rezulta in afara oricarui dubiu ca plangerea petentei prin care solicita restituirea bunurilor ridicate cu ocazia perchezitiei domiciliare isi gaseste temeiul juridic in dispozitiile art. 109 alin. (4) C. pr. pen., care reglementeaza tocmai situatia restituirii unor astfel de bunuri care nu servesc ca mijloace de proba, nu au legatura cu cauza si nu sunt supuse confiscarii.

Fata de aceste considerente, constatand ca plangerea petentei este intemeiata numai in ceea ce priveste pasaportul eliberat pe numele acesteia, precum si cu privire la sumele de bani in lei si valuta, pentru motivele expuse anterior, tribunalul a admis in parte plangerea si, in temeiul dispozitiilor art. 109 alin. (4) C. pr. pen., a dispus restituirea catre petenta a bunurilor mentionate.

Cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului, conform dispozitiilor art. 192 alin. (3) C. pr. pen.