Stabilire program vizitare minor

Stabilirea unui program care sa permita o relatie reala si efectiva intre baiat si tatal sau este necesara pentru a nu afecta procesul de dezvoltare si maturizare a copilului, proces ce presupune recunoasterea imaginii paterne si sentimentul de siguranta si autoritate conferite de prezenta paterna.

Infiriparea unei astfel de relatii tata-fiu prin exercitarea dreptului de vizita la domiciliul mamei si a bunicii paterne nu este posibila datorita animozitatilor existente intre fostii soti.

Prin cererea inregistrata sub nr. 7946/233/2008 pe rolul Judecatoriei Galati reclamantul C.I. a chemat in judecata pe parata C.V.T. solicitand ca in baza probelor ce va administra sa se dispuna obligarea paratei de a-i permite sa pastreze legaturile personale cu minorul C.S. nascut din relatia de casatorie cu parata, cu stabilirea unui program de vizitare al minorului, fara cheltuieli de judecata .

In motivarea in fapt a actiunii reclamantul a aratat ca a fost casatorit cu parata, iar din casatorie a rezultat minorul C.S. nascut la data de 27 aprilie 2005, ca in prezent este divortat de parata conform sentintei civile nr. 5392 pronuntata de Judecatoria Galati, minorul fiind incredintat paratei spre crestere si educare.

Reclamantul a mai aratat ca minorul locuieste impreuna cu parata, care ii interzice sub diferite pretexte sa pastreze legaturile personale cu el si sa contribuie la cresterea si educarea lui.

Reclamantul a solicitat sa i se permita sa pastreze legaturile parintesti cu minorul in modalitatea precizata prin actiune, respectiv: doua saptamani in perioada vacantei scolare de vara si a concediului sau de odihna, in prima si a treia sambata si duminica a fiecarei luni din an, a doua zi de pasti si de craciun, pe data de 27 aprilie a fiecarui an, respectiv de ziua de nastere a minorului.

Parata a formulat intampinare prin care a aratat ca nu este de acord cu modalitatea de vizitare a minorului solicitata de reclamant prin cererea de chemare in judecata, precizand ca nu este de acord ca acesta sa ia minorul la domiciliul sau, pana la prezenta actiune reclamantul nu s-a interesat deloc de minor, care nici nu il cunoaste bine. Parata a precizat ca este de acord ca reclamantul sa viziteze minorul sambata sau duminica, la domiciliul ei sau al bunicii materne.

Prin sentinta civila nr. 102/09.01.2009 pronuntata de Judecatoria Galati a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamantul C.I. si a fost obligata parata sa permita reclamantului C.I. a avea legaturi personale cu minorul C.S., nascut la data de 27.04.2005, astfel: doua saptamani pe perioada vacantei scolare si prima sambata si duminica a fiecarei luni din an.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut ca minorul C.S. este fiul partilor rezultat din relatia de casatorie a acestora, ca prin sentinta civila nr. 5392/2008 a Judecatoriei Galati s-a pronuntat divortul partilor, iar parata se sustrage de a-i permite reclamantului sa pastreze legaturile personale cu minorul.

Instanta a mai retinut ca din referatul de ancheta sociala intocmit in cauza la domiciliul reclamantului rezulta ca acesta are conditii bune de crestere si de a asigura domiciliul temporar al minorului pe durata vizitei si fata de aceasta situatie si avand in vedere dispozitiile art. 43 alin. 3 si 97 alin. 1 din codul familiei a considerat ca actiunea este intemeiata in parte, respectiv in sensul de a permite luarea minorului la domiciliul reclamantului doua saptamani in perioada vacantei scolare de vara si in prima si a treia sambata si duminica a fiecarei luni din an.

Prin decizia civila nr. 165/2009 a Tribunalului Galati s-au admis ambele apeluri, a fost schimbata in parte sentinta civila nr. 102/09.01.2009 a Judecatoriei Galati si, in consecinta, instanta a incuviintat ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu minorul dupa urmatorul program: in prima si a treia saptamana din luna, de sambata orale 10 pana duminica orele 17.

- a doua zi de Pasti si Craciun, de la 10 la 17, in data de 27 aprilie a

anilor pari si in data de 28 aprilie a anilor impari intre orele 10-17, pe perioada vacantei de vara intre 15 si 31 a fiecarui an.

Pentru a decide astfel, instanta a retinut urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 43 alin. 3 din codul familiei parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura ti pregatirea lui profesionala.

Acest drept este in deplina concordanta si cu interesul superior al copilului de a beneficia de sprijinul, protectia si echilibrul emotional conferite de prezenta figurii paterne in viata sa, iar exercitarea acestui drept trebuie sa aiba loc in mod firesc si fara a fi stanjenit eventual de prezenta celuilalt parinte.

In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 16 al 1 din Legea nr. 272/2004, conform carora copiii care au fost separati de ambii parinti sau de unul dintre acestia printr-o masura dispusa in conditiile legii, au dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

Pentru a fi posibila crearea si mentinerea legaturii afective specifice relatiei parinte-copil, parintele caruia nu i s-a incredintat minorul trebuie sa beneficieze de un timp rezonabil pentru exercitarea dreptului sau, astfel incat acesta st nu devina pur formal.

In conditiile in care reclamantul prezinta suficiente garantii morale si materiale, manifesta interes pentru mentinerea relatiei cu fiul sau, tribunalul apreciaza ca programul stabilit de prima instanta limiteaza in mod nejustificat exercitarea dreptului acestuia de a avea legaturi personale cu copilul, impotriva interesului copilului.

Rezulta din actele depuse la dosar si din declaratiile martorilor audiati ca minorul C.S. are unele probleme de sanatate, in sensul ca prezinta deficit imun - sensibilitate alergica, tulburari de hidratare celulara prin aport insuficient de lichide, deficit de oxigenare la nivel cerebral, avitaminoze si deficit de minerale si a fost diagnosticat in diferite perioade cu bronsita acuta astmatiforma, amigdalita, otita.

Tribunalul a apreciat ca aceasta situatie nu constituie un motiv pentru ca reclamantul sa nu poata lua copilul la domiciliul sau, avand in vedere ca recomandarile medicilor pot fi respectate si de catre reclamant, dupa cum acesta poate asigura si administrarea tratamentului prescris de medici pentru copil.

Sunt de inteles din punct de vedere emotional temerile paratei in legatura cu starea sanatatii copilului sau, insa aceasta trebuie sa manifeste incredere si in capacitatea tatalui de a avea grija de copil; situatia relevata de parata in sensul ca minorul a fost dus la spital intrucat bunicii paterni i-au dat sa manance peste congelat este una izolata si accidentala si nu este de natura a dovedi lipsa de supraveghere a copilului de catre reclamant.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta parata care a criticat decizia sub urmatoarele aspecte:

- instanta nu a motivat de ce a respins solicitarea ca vizitarea minorului sa se faca in prezenta sa si a bunicii materne, intrucat reclamantul nu e suficient de atasat de minor, iar copilul se simte timorat in prezenta tatalui datorita comportamentului acestuia.

- copilul are o vulnerabilitate speciala la factorii alergeni si de aceea doreste sa-l protejeze in mod special;

- programul stabilit a doua zi de Pasti si de Craciun ii ingradeste posibilitatea de a pleca in vacante.

Analizand decizia prin prisma motivelor de recurs instanta a retinut urmatoarele:

Desi reclamantul nu a incadrat criticile sale in vreunul din cazurile prevazute de art. 304 cod procedura civila, dezvoltarea motivelor atrage incidenta dispozitiilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, hotararea este data cu aplicarea gresita a dispozitiilor legale privind respectarea interesului superior al minorului.

Astfel, Conventia privind Drepturile Copilului, adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite prin Rezolutia nr. 44/25 din 20 noiembrie 1989, ratificata de Romania prin Legea nr. 18/1990, recunoaste copilul ca un subiect de drepturi si libertati fundamentale si asigura faptul ca toate actiunile ce il privesc sunt calauzite de nevoile si interesele specifice copilului. Art. 9 pct. 3 din Legea nr. 18/1990 consacra dreptul copilului ce a fost separat de unul dintre parinti de a intretine relatii personale si contacte directe in mod regulat cu acestia. De asemenea, potrivit art. 16 alin. 1 si 2 din Legea nr. 272/2004: "copilul care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia, ca rezultat al unei masuri judiciare, are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiilor cand acesta contravine interesului superior al copilului". Conform legii, exercitarea acestor drepturi poate fi limitata de instanta "daca exista motive temeinice care pot pune in pericol dezvoltarea psihica, intelectuala, morala sau sociala a copilului". Standardele mai sus mentionate sunt instrumente esentiale pentru promovarea drepturilor acelor copii afectati de separarea parintilor prin proceduri judiciare.

In speta, instanta de apel a reusit sa stabileasca un program care sa permita o relatie reala si efectiva intre baiat si tatal sau, astfel incat sa nu fie afectat procesul de dezvoltare si maturizare a baiatului, proces ce presupune recunoasterea imaginii paterne si sentimentul de siguranta si autoritate conferite de prezenta paterna.

Vizitarea copilului in prezenta mamei si a bunicii materne nu ar permite dezvoltarea unei relatii calde si apropiate intre cei doi, deoarece e evident ca relatiile dintre fostii soti sunt inca incordate si ostile, astfel ca e greu de crezut ca ar putea depasi animozitatile dintre ei pentru a crea atmosfera destinsa necesara minorului.

Boala de care sufera minorul il face vulnerabil si e normal ca mama sa fie ingrijorata de starea sanatatii copilului ei, dar aceasta nu inseamna ca tatal nu poate sa se ingrijeasca si el sa-i administreze tratamentul si sa-l fereasca de alergeni in perioada in care il are tn ingrijire.

In ceea ce priveste fragmentarea programului de Craciun si de Revelion, sta in puterea parintilor lui C.S., ambii intelectuali sa se comporte civilizat si sa se respecte reciproc, sa renunte la sicane pentru binele copilului lor si pentru linistea fiecaruia.

Din aceste considerente, avand in vedere disp. art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, instanta a respins recursul ca nefondat.