Mesaje electronice - forta probanta a email-ului

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr. 3795/LM/2004, reclamantele P.E.L. si L.A.D. au solicitat instantei de judecata obligarea paratei SC R.L. SRL la plata sumelor de 288.566 lei, respectiv 121.777.534 lei, reprezentand drepturi banesti cuvenite pentru munca suplimentara depusa, precum si la plata dobanzii legale de la data introducerii cererii de chemare in judecata .
Prin sentinta civila nr. 4136 din 20 octombrie 2005, pronuntata in dosar nr. 3765/LM/2004, Tribunalul Bucuresti, sectia a VIII-a conflicte de munca, asigurari sociale, contencios administrativ si fiscal, a admis cererea reclamantei P.E.L. in contradictoriu cu parata SC R.L. SRL; a obligat parata sa plateasca reclamantei P.E.L. suma de 335.836.818 lei, reprezentand contravaloarea orelor suplimentare, la care se adauga suma de 63.925.997 lei, reprezentand dobanda legala calculata la suma susmentionata, precum si reclamantei L.A.D. suma de 92.646.814 lei, reprezentand contravaloare ore suplimentare, la care se adauga suma de 20.781.930 lei, reprezentand dobanda legala calculata la aceasta suma, incepand cu data introducerii actiunii; a obligat parata sa plateasca reclamantelor cu titlu de cheltuieli de judecata 6.000.000 lei onorariu expert contabil .
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca, potrivit dispozitiilor Regulamentului de ordine interioara al societatii parate cu privire la organizarea timpului de lucru in unitate, ora inceperii programului de lucru al salariatilor este 9,00, iar ora terminarii programului de lucru este 17,30.

Instanta a inlaturat apararile paratului prin care acesta a sustinut ca registrul depus la dosar de reclamante nu are natura juridica a unor foi de pontaj, ele nereprezentand un mod de cuantificare al orelor de munca; instanta a apreciat ca in realitate acest document reprezinta o evidenta a orelor de munca prestate de fiecare salariat, in sensul dispozitiilor art. 116 C. m., evidenta din care rezulta cu certitudine faptul ca reclamantele au efectuat in mod regulat ore de munca peste programul de lucru.
S-a apreciat ca, potrivit dispozitiilor regulamentului de ordine interioara a societatii parate, condica are rolul de a tine evidenta prezentei salariatilor si a orelor efectuate peste program .
Imprejurarea ca reclamantele, in perioada la care se face referire in actiune, efectuau ore suplimentare de munca, rezulta si din cuprinsul mesajelor trimise prin posta electronica de catre reclamante colegilor de lucru care inregistreaza ora expedierii acestora, ore situate in afara programului de lucru stabilit prin normele interne ale societatii.

Instanta a retinut ca, anterior introducerii cererii de chemare in judecata ce formeaza obiectul prezentei cauze, partile au incercat o solutionare amiabila a cererilor reclamantelor formulate la data de 19 decembrie 2003, prin care solicitau societatii parate plata orelor suplimentare, rezultatul negocierii fiind consemnat in procesul-verbal de conciliere din 26 februarie 2004, din care rezulta fara echivoc ca parata recunostea imprejurarea ca P.E.L. ar fi efectuat 384 ore suplimentare, iar L.A.D 288 ore suplimentare si se propunea plata unui spor de 75%.
Instanta a mai retinut, ca o recunoastere de catre parata a sustinerilor reclamantelor in sensul efectuarii de ore suplimentare, imprejurarea ca, in luna septembrie 2003, parata a recompensat reclamanta P.E.L cu suma de 17.500.000 lei si pe L.A.D cu suma de 19.000.000 pentru eforturile suplimentare cu ocazia implementarii proiectului W.

Potrivit calculelor efectuate de expertul contabil S.M., P.L.E. a efectuat 812 ore suplimentare, iar L.A.D. 336 ore suplimentare, contravaloarea acestor ore fiind de 353.336.818 lei si respectiv 111.646.814 lei, la care se adauga dobanda legala de 66.427.322 lei si respectiv 20.877.954 lei.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal parata SC R.L. SRL, criticand solutia pentru nelegalitate, in temeiul prevazut de art. 304 pct. 7 si 9 C. pr. civ., astfel:
Prestarea de ore suplimentare presupune intrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii: aparitia unei necesitati obiective, solicitarea expresa a angajatorului, acordul salariatului. In speta, la nivelul anului 2003, in cadrul unitatii nu s-a ivit nici o situatie exceptionala de natura a determina necesitatea angajatorului de a solicita salariatului efectuarea de ore suplimentare, angajatorul fiind singurul care poate formula o asemenea solicitare.
Prin sentinta civila atacata, instanta arata daca in speta au fost indeplinite aceste conditii cumulative si nici nu arata care sunt motivele pentru care aceste conditii nu sunt aplicabile in speta.
Recurenta arata ca proba cu inscrisuri administrata de instanta este nelegala, intrucat contestatoarele intimate, cu incalcarea dispozitiilor contractuale referitoare la angajamentul de confidentialitate - anexa la contractul individual de munca, au scos din cadrul unitatii inscrisuri cu caracter confidential, pe care ulterior le-au folosit ca probe in instanta.
In baza angajamentului de confidentialitate, reclamantele nu aveau dreptul sa scoata din cadrul societatii nici un inscris care privea raporturile de munca, astfel ca instanta judecatoreasca si-a intemeiat hotararea pe o proba nelegala.

Instanta nu a luat in seama de pozitiile martorilor audiati, care au declarat in mod expres ca registrele prezentate ca proba de catre contestatoare nu aveau natura juridica a condicilor de prezenta .
Potrivit depozitiilor martorilor, programul de lucru in cadrul societatii era unul flexibil, care se baza pe obiective, si nu pe respectarea stricta a programului de lucru.

Tot din depozitiile martorilor, a rezultat ca reclamantele nu isi respectau programul de lucru normal, fapt pentru care erau nevoite sa ramana la serviciu si dupa programul normal de lucru.
Recurenta mai critica sentinta, aratand ca raportul de expertiza efectuat in cauza nu are anexate dovezile de primire ale convocarii, intrucat aceasta convocare nici nu a avut loc. Astfel, au fost nesocotite dispozitiile art. 208 alin. (1) C. pr. civ.

Se mai critica sentinta, aratandu-se ca probele care pot fi administrate in cadrul unui proces sunt limitativ prevazute de lege, or instanta, in mod nelegal, isi intemeiaza hotararea pe proba cu e-mail,iar corespondenta electronica nu constituie o proba .
In sfarsit, aratand ca potrivit art. 111 alin. (1) C. m., durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare, si ca pretinsele ore suplimentare au fost efectuate de catre reclamante fara a exista o necesitate obiectiva si nici o solicitare expresa a intimatei, hotararea pronuntata, nesocotind prevederile art. 111 alin. (1) C. m., este nelegala.

Prin intampinarea formulata, intimatele au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizand actele si lucrarile dosarului din perspectiva criticilor formulate, Curtea gaseste recursul formulat ca fiind nefondat, considerentele avute in vedere fiind urmatoarele:
In esenta, apararea recurentei formulata prin motivele de recurs se intemeiaza pe sustinerea ideii ca orele suplimentare efectuate de catre reclamante nu au fost dovedite de catre acestea, pe de o parte, iar pe de alta parte, ca efectuarea acestor ore nu a fost solicitata de catre societatea angajatoare.
Dispozitiile art. 111 C. m., reglementeaza explicit ipoteza in care un salariat presteaza activitatea peste durata programului normal de lucru stabilita prin lege, incadrand-o in notiunea de ore suplimentare.
Potrivit art. 118 alin. (2) C. m., efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilita de art. 111, este interzisa. Intentia legiuitorului a fost aceea de a proteja salariatul impotriva unor masuri excesive ale angajatorului, si nu a avut in vedere neplata orelor prestate peste limita prevazuta de lege.
Sustinerile recurentei referitoare la faptul ca nu a fost solicitata reclamantelor efectuarea de ore suplimentare sunt infirmate prin probatoriul administrat in fata primei instante.
Din copia mail-urilor primite si transmise in afara programului de lucru, din depozitiile martorilor audiati si din chiar raspunsurile recurentei la interogatoriu a rezultat existenta unor sarcini de serviciu a caror indeplinire a condus la prelungirea duratei legale de munca .
Nu poate fi retinuta apararea recurentei referitoare la forta probanta a inregistrarilor corespondentei electronice, intrucat aceasta forma de comunicare a informatiei constituie o modalitate obisnuita de lucru, iar caracterul precis al acestor inregistrari cu privire la consemnarea riguroasa a orelor la care mesajele au fost transmise constituie probe de netagaduit sub aspectul faptelor de dovedit in aceasta speta.
Nici motivul de nelegalitate a sentintei atacate decurgand din incalcarea de catre reclamante a acordului de confidentialitate - anexa la contractul lor de munca, nu poate fi retinut de catre Curte, intrucat depunerea inscrisurilor prin care s-a dovedit temeinicia pretentiilor deduse judecatii nu poate in nici un fel atrage nulitatea hotararii, cu atat mai mult cu cat nici nu s-a invocat si dovedit de catre recurenta vreun prejudiciu care sa-i fi fost produs prin folosirea acestor inscrisuri drept probe.
Motivul de recurs referitor la modalitatea convocarii partilor in vederea efectuarii expertizei este de asemenea neintemeiat, intrucat din inscrisurile dosarului rezulta ca atat partile, cat si consilierii parte pentru fiecare dintre partile litigante au fost convocati cu respectarea normelor legale imperative (fila 550 dosar fond).
Mai mult, prin obiectiunile la expertiza efectuata in faza judecatii in prima instanta, recurenta nici nu a invocat aspecte legate de nelegalitatea citarii partilor la efectuarea expertizei.
Imprejurarea ca reclamantele au efectuat ore de munca peste programul de lucru a rezultat fara echivoc si din raspunsurile paratei la intrebarile nr. 3 si 6 din interogatoriu, prin care se arata ca incepand cu luna mai 2003, intreg departamentul de contabilitate a lucrat la fundamentarea unui nou sistem computerizat contabil, in paralel cu acest proiect, fiecare angajat fiind obligat sa isi indeplineasca si atributiile obisnuite de lucru.
Apreciind ca, realizand o analiza judicioasa si coroborata a probelor administrate, prima instanta a pronuntat o hotarare temeinica si legala, Curtea o va mentine, respingand in baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ., recursul ca nefondat.
In baza art. 274 C. pr. civ., recurenta va fi obligata la plata catre intimate a sumei de cate 1.500 euro catre fiecare dintre intimatele - reclamante, in echivalent lei la data platii, reprezentand cheltuieli de judecata ce au fost dovedite prin inscrisurile depuse.