Obligatie de rezultat izvorata dintr-un contract de exclusivitate. Sarcina probei

nu poate sa determine convingerea instantei ca actiunea acestora este intemeiata, chiar daca o parte dintre societatile indicate se regasesc intre clientii cu care parata a incheiat contracte de asigurare.

O asemenea imprejurare, insa, nu dovedeste prin ea insasi ca respectivul client a si fost "promovat si recomandat" de recurenti, cu atat mai mult cu cat intre parti nu au fost intocmite documente scrise in acest sens, documente care, de altfel, nici nu erau obligatorii raportat la conditiile stipulate in contractul de exclusivitate, iar partea chemata in judecata nu recunoaste sustinerile reclamantilor.

Tocmai pentru ca prin contractul de exclusivitate partile au inteles ca obligatia asumata de reclamanti sa fie una de rezultat - prin incheierea efectiva a contractelor de asigurare cu clientii carora societatea parata le-a fost recomandata - si nu una de mijloace, era imperios necesar ca recurentii sa fi dovedit ca acele contracte de asigurare pentru care au solicitat plata procentului de 60% din provizioanele incasate au fost perfectate ca urmare a recomandarilor facute de acestia.

Prin Sentinta civila nr. 52 din 25 ianuarie 2008 pronuntata in dosarul nr. 4996/30/2006 Tribunalul Timis a admis in parte actiunea in anulare formulata de reclamantii S.C. A. L.L.C. si E.M.P. in contradictoriu cu parata S.C. A. S.A. Bucuresti si a modificat partial Sentinta arbitrala nr. 8 din 10 martie 2006 a Curtii de Arbitraj Comercial de pe langa Camera de Comert, Industrie si Agricultura Timisoara in sensul ca a obligat societatea parata la plata sumei de 1.517,05 lei, mentinand restul dispozitiilor hotararii atacate.

Judecatorul fondului a apreciat ca sentinta arbitrala a fost pronuntata cu incalcarea dispozitiilor art. 364 lit. d din Codul de Procedura Civila ca urmare a neindeplinirii procedurii de citare in conditiile art. 90 si urmatoarele din acelasi cod, depunerea unei intampinari sau a unei cereri reconventionale, chiar daca pe acestea se mentioneaza termenul de solutionare a cauzei, neputand suplini lipsa de procedura, situatie in care reclamantii au fost lipsiti de posibilitatea administrarii probelor in stabilirea adevarului obiectiv.

In ceea ce priveste fondul pricinii au fost audiate in calitate de martor numitele S.L. si F.R.C., cea din urma, angajata in calitate de secretara la S.C. A.A. S.R.L., relatand faptul ca are cunostinta despre incheierea unui contract de consultanta intre partile aflate in litigiu, precum si despre imprejurarea ca reclamantul E.M.P. a recomandat serviciile societatii parate unor clienti pentru incheierea politei de asigurare, fara insa a putea preciza numele acestora si modalitatea in care au fost facute respectivele recomandari. De asemenea, martora S.L. a relatat ca societatea la care este asociata impreuna cu reclamanta - S.C. A.A. S.R.L. - a semnat o polita de asigurare pentru raspundere profesionala cu parata la recomandarea reclamantului E.M.P., si alte persoane juridice perfectand astfel de contracte, sustinand ca a vazut personal doua conventii incheiate cu S.C. I. S.R.L. Craiova si S.C. C. S.R.L. Calarasi, recomandarile fiind facute de reclamant verbal.

Referitor la expertiza tehnica contabila efectuata in cauza tribunalul a retinut ca aceasta a avut drept obiective stabilirea valorii sumelor incasate de catre parata din contractele de asigurare incheiate dupa data de 18 aprilie 2002 de la clientii recomandati, potrivit sustinerilor reclamantilor, de catre acestia, precum si calcularea procentului de 60% pretins de reclamanti. Desi specialistul a raspuns acestor obiective precizand valoarea primelor de asigurare incasate si calculand comisionul pretins in baza documentelor aflate la dosarul cauzei si a actelor puse la dispozitia de catre partile din proces, expertiza nu face referire la niciun document scris din care sa rezulte ca reclamantii au recomandat vreunei societati comerciale pentru incheierea politei de asigurare serviciile paratei. De altfel, nici chiar reclamantii nu sustin ca ar fi intocmit in scris asemenea recomandari, limitandu-se la recomandarile verbale care nu au fost, insa, dovedite decat partial prin declaratia martorei S.L., astfel ca actiunea este intemeiata numai in limita sumei de 1.517,05 lei.

Impotriva acestei sentinte au formulat recurs reclamantii S.C. A. L.L.C. si E.M.P., solicitand modificarea in parte a hotararii atacate in sensul admiterii actiunii precizate si obligarea paratei la plata integrala a sumei de 15.361,42 EUR, sau echivalentul in lei la cursul B.N.R., conform concluziilor expertizei administrate in cauza.

Prin Decizia civila nr. 897 din 21 octombrie 2008 Curtea de Apel Timisoara a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanti impotriva Sentintei civile nr. 52 din 25 ianuarie 2008 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 4996/30/2006.

Pentru a decide astfel instanta de control judiciar a retinut ca in mod corect judecatorul fondului a admis doar in parte actiunea in anulare formulata de reclamantii-recurenti S.C. A. L.L.C. si E.M.P. impotriva Sentintei arbitrale nr. 8 din 10 martie 2006 a Curtii de Arbitraj Comercial de pe langa Camera de Comert, Industrie si Agricultura Timisoara pronuntata in dosarul nr. 2/2006 prin care a fost respinsa cererea lor de arbitrare, admitandu-se, in schimb, cererea reconventionala depusa de parata S.C. A. S.A. Bucuresti, fiind reziliat contractul de exclusivitate din 18 aprilie 2002, Tribunalul Timis dispunand modificarea partiala a sentintei arbitrale in sensul obligarii societatii chemata in judecata la plata sumei de 1.517,05 lei, mentinand restul dispozitiilor hotararii atacate.

Intr-adevar, pe parcursul derularii procedurii judiciare in fata primei instante reclamantii au depus unele inscrisuri, respectiv o lista estimativa a societatilor comerciale despre care sustineau ca ar fi contractat cu parata la recomandarea lor, o lista cu martorii propusi spre audiere si o alta cu obiectivele expertizei solicitate, precum si anumite documente de corespondenta dintre parti ori cu alte persoane, in cauza audiindu-se doua martore, fiind efectuata si o expertiza contabila. Insa, din analiza coroborata a acestor probe rezulta fara echivoc ca pretentiile reclamantilor sunt fondate doar in parte, recomandarile facute de dl. E.M.P. verbal fiind dovedite partial prin declaratia martorei S.L., ceea ce determina ca actiunea sa fie intemeiata numai in limita sumei de 1.517,05 lei, cum in mod judicios a apreciat si tribunalul .

Astfel, o simpla nominalizare a unor pretinsi clienti ai societatii parate despre care reclamantii doar sustin, fara sa si probeze aceste afirmatii in conditiile art. 1.169 din Codul Civil, potrivit caruia cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca, si cele ale art. 129 alin. 1 din Codul de Procedura Civila, care statueaza, de asemenea, ca partile au indatorirea ca, in conditiile legii, sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului, avand, totodata, obligatia sa indeplineasca actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecator, sa-si exercite drepturile procedurale conform dispozitiilor art. 723 alin. 1 Cod Procedura Civila, precum si sa-si probeze pretentiile si apararile, nu poate sa determine convingerea instantei ca actiunea acestora este intemeiata, chiar daca o parte dintre societatile indicate de reclamanti se regasesc, fara putinta de tagada, intre clientii cu care parata a incheiat contracte de asigurare. O asemenea imprejurare, insa, nu dovedeste prin ea insasi ca respectivul client a si fost "promovat si recomandat" de recurenti, cu atat mai mult cu cat intre parti nu au fost intocmite documente scrise in acest sens, documente care, de altfel, nici nu erau obligatorii raportat la conditiile stipulate in contractul de exclusivitate din 18 aprilie 2002, iar partea chemata in judecata nu recunoaste sustinerile reclamantilor.

In aceste conditii, Curtea constata ca prima instanta in mod corect a retinut ca expertiza judiciara nu face referire la niciun document din care sa rezulte ca recurentii au recomandat vreunei persoane, pentru incheierea politei de asigurare, societatea parata, si chiar daca posibilitatile si modalitatile de recomandare nu au fost limitate de partile contractante, ele putand fi efectuate prin orice mijloace (intalniri directe, recomandari verbale, telefonic, prin fax, e-mail, in scris, etc.), aceasta nu inseamna in mod automat ca societatile indicate de reclamanti si care au perfectat contracte de asigurare cu S.C. A. S.A. Bucuresti sunt si cele care au fost recomandate in temeiul conventiei reziliate, fiind irelevant faptul ca expertul, prin lucrarea intocmita, a calculat pur si simplu procentul de 60% pretins de reclamanti din sumele (provizioanele) incasate de parata de la cele patru societati care au incheiat efectiv contracte de asigurare cu intimata.

Pe de alta parte, tocmai pentru ca prin contractul de exclusivitate din 18 aprilie 2002 partile au inteles ca obligatia asumata de reclamanti sa fie una de rezultat - prin incheierea efectiva a contractelor de asigurare cu clientii carora societatea parata le-a fost recomandata - si nu una de mijloace, era imperios necesar ca recurentii sa fi dovedit ca acele contracte de asigurare pentru care au solicitat plata procentului de 60% din provizioanele incasate au fost perfectate ca urmare a recomandarilor facute de acestia.

Nu in ultimul rand criticile aduse sentintei recurate sub aspectul faptului ca Tribunalul nu a tinut seama de imprejurarea ca societatea intimata nu a infirmat concluziile expertizei contabile, Curtea retine ca nici acestea nu pot fi primite intrucat, pe de o parte, recurentii sunt cei care aveau obligatia sa-si dovedeasca pretentiile, sarcina probei apartinandu-le, iar pe de alta parte, pe tot parcursul procesului, atat in fata instantei arbitrale, cat si in fata Tribunalului Timis, societatea chemata in judecata a contestat sustinerile reclamantilor.