Hartuirea in cadrul colectivului. Hiperactivitatea, munca in contratimp, epuizarea

"Toata lumea avea de suferit", declara ea, "dar ne ajutam unii pe ceilalti, exista o colaborarea". Epuizarea profesionala a dus insa la situatia in care multi dintre colegii ei erau frecvent in concedii medicale care dezorganizau echipa si asa redusa.
Aceste dificultati organizationale au dat nastere unor discutii in urma carora s-a decis crearea unui post specific, ce presupunea o infirmiera si un ajutor de ingrijitor pentru a asigura mentenanta aparaturii medicale. In cadrul acestui post orarul era fix, intre 9 si 17, diferit de programul obisnuit de la reanimare. Niciun membru al echipei nu a dorit sa ocupe noul post, in final fiind Agathe cea care s-a decis.
Inca de la preluarea postului au aparut probleme in ce priveste ora de venire si de plecare, organizarea noului post fiind dificila pentru Agathe, in conditiile in care nu mai fusese numita nicio alta infirmiera.
Astfel, in sarcina ei era sa demonteze, sa curete si sa remonteze aparatele respiratorii, materialul de drenaj, lucruri care, in mod normal, erau in sarcina unei infirmiere. Sarcinile de lucru si responsabilitatea asigurarii mentenantei unor aparate vitale sunt generatoarele unei incarcaturi psihice si etice dificil de suportat.
Colegii sai au inceput sa-I spuna ca "stai toata ziua in sala de ingrijire, nu stim niciodata ce faci". Simtind ca particularitatile postului sau, desi discutate in echipa, dau nastere unei rivalitati, Agathe, foarte atasata de colegi, decide ca pe langa munca sa, sa-i ajute si pe ei. Aceasta situatie a dus insa la aparitia unor discutii in cadrul colectivului, unii fiind contrariati, motiv pentru care Agathe se concentreaza asupra muncii sale.
Ea se concentreaza asupra sarcinilor noului post, confruntandu-se cu o pseudo legalitate in privinta regulilor ce guverneaza meseria sa, ceea ce a impus o crestere a vigilentei. Acest lucru a marit insa presiunea psihica, ulterior Agathe descoperind erori in montajul aparatelor respiratorii, pe fondul neatentiei sale.
Hiperactivitatea tuturor, munca in contratimp, epuizarea duc la scaderea competentelor profesionale si cognitive de o gravitate extrema in cazul unor astfel de servicii .
Agathe, a carei izolare era tot mai mare, incepe sa se simta persecutata. Daca aparatele respiratorii erau montate invers, baloanele de oxigen erau inversate, insemna ca e vorba de intentie rauvoitoare, cu atat mai mult cu cat nimeni nu ii mai vorbea.
In final, supraveghetoarea sesizeaza grava disfunctie organizatorica din echipa sa si o cheama pe Agathe sa-i spuna ca nu se integreaza suficient.
Dezorganizarea muncii continua si toate disfunctiile ii sunt reprosate lui Agathe. De cate ori lipseau materiale, supraveghetoarea ii reprosa lipsurile din comanda, iar Agathe era nevoita sa se justifice, indicand materialele care erau pe rafturi, insa pe care nimeni nu le verificase.
Parea ca suferinta intregului colectiv, legata de conditiile de munca, era pusa pe umerii unei singure persoane .
Situatia lui Agathe s-a agravat in momentul in care a fost mutata pe un alt post, moment in care sentimentul de a fi fost persecutata s-a accentuat, Agathe ajungand in situatia in care sa aiba nevoie de ajutor psihiatric.

(Sursa: Guvernul francez)