Procedura confruntarii in procesul penal

Persoanele confruntate nu sunt ascultate conform procedurii obisnuite, ci vor rapunde numai la intrebarile adresate de organul judiciar care vor clarifica cauza contrazicerilor. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate incuviinta, potrivit dispozitiilor art. 88 alineatul 2 Cod procedura penala, ca persoanele confruntate sa-si puna reciproc intrebari. Confruntarea se va realiza intr-un birou stabilit pentru realizarea acestui procedeu, intaietate va avea persoana care s-a remarcat prin probele de la dosar ca fiind sincera, fiind informata despre activitatea ce se va desfasura, urmand a fi intrebata daca isi mentine declaratia . Confruntarea se va realiza prin prezenta celor doua persoane asezate in fata organului judiciar sau instantei de judecata pentru a fi observate reactiile lor la intrebarile adresate si pentru a nu putea comunica intre ele.

Persoana ascultata in calitate de martor va depune juramantul prevazut de art.85 Cod procedura penala, iar in cazul in care nu spune adevarul savarseste infractiunea de marturie mincinoasa prevazuta de art.260 Cod penal. Martorul minor nu va depune juramant nici cu aceasta ocazie.

Primele intrebari adresate persoanelor confruntate au caracter introductiv prin care sunt intrebate daca se cunosc si care este natura relatiilor dintre ele; dupa aceasta vor fi adresate intrebarile stabilite in planul de confruntare care vizeaza clarificarea aspectelor contradictorii.

Intrebarile trebuie sa fie clare, scurte, concise, referindu-se direct la aspectele contradictorii care au determinat confruntarea. Declaratiile anterioare nu pot fi citite intrucat persoanele confruntate vor avea tendinta sa-si mentina aceleasi depozitii. Intrebarile vor fi puse pe rand fiecarei persoane confruntate consemnandu-se imediat si raspunsul; acestea au dreptul sa revina asupra raspunsurilor date, sa faca completari, precizari. Organul judiciar are obligatia sa adopte un rol activ si sa insiste pentru lamurirea faptelor sau imprejurarilor cauzei care au determinat confruntarea. De asemenea organul judiciar are obligatia sa stabileasca cauzele reale care determina in continuare adoptarea unor pozitii divergente intre persoanele confruntate. Pe timpul confruntarii organul judiciar trebuie sa aiba o comportare calma, pregatire temeinica in legatura cu cauza care se solutioneaza. Martorul de rea-credinta uneori incearca sa creeze incidente pentru a impiedica realizarea confruntarii:

• persoana nesincera neaga ca ar cunoaste persoana cu care este confruntata;


• incercarea martorului de rea-credinta de a sugera raspunsul pe care trebuie sa-l dea persoana cu care este confruntata;


• simularea unor stari de boala, suferinta pentru a impresiona cealalta persoana;


• refuzul de a raspunde la intrebarile puse.

Dupa epuizarea intrebarilor stabilite in planul confruntarii, organul de urmarire penala sau instanta de judecata pot incuviinta ca persoanele confruntate sa-si puna reciproc intrebari.

• Magureanu Ilie, a��Ascultarea persoanelor in procesul penala��, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004, pg.216


• Neagu Ion,a�� Drept procesual penala��, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pg.361