Ghid de individualizare a pedepsei in cazurile de coruptie

dar, mai ales, ca o consecinta a analizei desfasurate de magistratii romani, care au alcatuit grupul de lucru constituit prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 2723/C/2008, analiza finalizata cu redactarea unui studiu privind modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate pentru infractiunile de coruptie, s-au identificat o serie de realitati ce se impun a fi mentionate pentru a putea stabili criterii unitare de individualizare judiciara, de natura a unifica practica judiciara in materie. Astfel:

- magistratii romani apreciaza ca gradul de pericol social generic al infractiunilor de coruptie este unul ridicat, insa aceasta opinie nu se reflecta in pedepsele concret aplicate, atat sub aspectul cuantumului acestora cat si al modalitatii de executare;

- individualizarea judiciara a pedepselor aplicate pentru astfel de infractiuni este motivata cu caracter de generalitate, stereotip, fara o prezentare a datelor concrete ale cauzei; atunci cand se motiveaza totusi rationamentul care a stat la baza aplicarii tratamentului sanctionator respectiv, se accentueaza in mod deosebit aspectele care tin de persoana inculpatului, fara a analiza si alte criterii de individualizare;

- absenta motivarii individualizarii judiciare a executarii pedepselor aplicate pentru infractiunile de coruptie.

Analiza hotararilor judecatoresti pronuntate in aceasta materie, in intervalul 2004-2008, a reliefat faptul ca nu exista o jurisprudenta unitara si previzibila cat priveste individualizarea pedepselor sau a executarii acestora, astfel ca grupul de lucru a propus o serie de masuri cu caracter legislativ, organizatoric si tehnic care sa conduca, in final la unificarea practicii judiciare in materie.

Elaborarea unui ghid cu privire la modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate in cazul savarsirii infractiunilor de coruptie se inscrie in cadrul acestor masuri si a fost apreciat ca fiind util in cadrul intalnirilor ce au avut loc la Cluj, Timisoara, Iasi si Bucuresti si la care au participat numerosi magistrati.

Se impune precizarea ca, in vederea unificarii practicii judiciare in materie, la fel de important ca si procesul de identificare a unor criterii suplimentare de individualizare a pedepselor este si fenomenul de responsabilizare a magistratilor romani care trebuie sa accepte ideea ca, urmand o serie de recomandari elaborate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, nu le este, in mod subtil, incalcata independenta, ci se realizeaza premisele unui act de justitie previzibil si eficient, in acord cu angajamentele asumate de Romania prin Planul de actiune .

Rolul politicii penale in lupta impotriva coruptiei

Principalul rol in lupta impotriva coruptiei il are, in mod firesc, politica penala a unui stat, in scopul eradicarii fenomenului infractional.

Astfel, masurile identificate de grupul de lucru constituit din magistratii romani si care au fost cuprinse in studiul amintit anterior reprezinta tocmai instrumentele de politica penala care cad, in cea mai mare parte, in sarcina legislativului.

O parte din instrumentele de politica penala ce vizeaza lupta impotriva coruptiei sunt insa la indemana puterii judecatoresti care, chiar si in absenta unor innoiri legislative corespunzatoare, trebuie sa-si asume angajamentul Romaniei de a lupta impotriva coruptiei prin solutionarea cu celeritate a cauzelor si in acelasi timp, in mod eficient, echitabil si previzibil.

Tratamentul sanctionator al infractiunilor de coruptie si, implicit, individualizarea judiciara a pedepselor aplicate in astfel de cauze, precum si a modalitatilor de executare a acestora sunt aspecte importante de politica penala care, pentru a-si atinge scopul, trebuie sa aiba caracter unitar si previzibil.

Pe de alta parte, chiar si in situatia existentei unor prevederi legislative perfecte, in absenta unei practici judiciare unitare nu va mai fi atins scopul pedepselor si nici nu se vor inregistra rezultate notabile in lupta impotriva coruptiei.

Consideram ca, in acest context, coruptia se impune a fi considerata un fenomen infractional cu un grad sporit de pericol social, realitate ce determina imperativul adoptarii de masuri in consecinta.

Aceasta nu inseamna ca este suficienta pedepsirea ferma a infractorilor, fara o adecvare corespunzatoare a tratamentului penal la pericolul social si la persoana faptuitorului, dar, mai ales, fara tratarea cauzelor care le-au determinat si a conditiilor care au favorizat producerea fenomenului infractional.

Afirmarea, prin urmare, ca lupta impotriva coruptiei este un aspect de politica penala, se constituie din masuri extrem de complexe si care cad in sarcina a numerosi actori, insa ne vom limita recomandarile sub forma unor criterii de individualizare a pedepselor in scopul unificarii practicii judiciare in materie, ca parte componenta a ansamblului de masuri si instrumente identificate.

Pentru ca politica penala, privita sub aspectul actiunii de lupta impotriva coruptiei, sa-si atinga scopul - reducerea treptata a fenomenului infractional - este necesar ca fiecare pedeapsa aplicata sa-si indeplineasca functiile sale, intrucat doar in acest mod scopul pedepsei va putea fi atins; in acest sens, o pedeapsa este apta sa-si indeplineasca functiile si sa-si realizeze scopul numai daca, atat in faza judecatii, cat si in faza executarii, este perfect individualizata, ca instrument adecvat de realizare practica a politicii penale.

Individualizarea judiciara a pedepselor aplicate pentru savarsirea infractiunilor de coruptie

In analiza noastra apreciem ca trebuie pornit de la definirea operatiunii de individualizare judiciara, ca activitate desfasurata de instanta de judecata, in cadrul prevazut de lege, avand in vedere personalitatea faptuitorului si gravitatea faptei savarsite.

Urmare a prioritatii politicii penale actuale, anume cea a luptei impotriva coruptiei, subliniem importanta deosebita a acestei misiuni a judecatorului care solutioneaza cauzele penale.

Pentru realizarea unei practici judiciare unitare in materie, in activitatea de individualizare judiciara a pedepselor trebuie urmati o serie de pasi, si anume:

a�� Determinarea scopului pedepsei;

a�� Stabilirea si analiza criteriilor de individualizare judiciara a pedepsei;

a�� Evaluarea finala a imprejurarilor savarsirii faptei .

A) Determinarea scopului pedepsei este primul pas in activitatea de individualizare judiciara, intrucat numai dupa ce se lamureste acest aspect se poate aprecia in ce masura sunt relevante anumite realitati de fapt si modalitatea de evaluare a acestora.

Individualizarea pedepsei trebuie sa aiba ca scop determinarea aplicarii unei pedepse juste, corecte, atat sub aspectul restabilirii ordinii de drept incalcate, cat si prin punctul de vedere al nevoii de reeducare a faptuitorului.

In aceasta maniera, retributia justa realizeaza si scopul pedepsei, cel de preventie generala si speciala

Cu atat mai mult, in cazul infractiunilor de coruptie, trebuie avute in vedere, in egala masura persoana infractorului si, respectiv, reeducarea si reintegrarea sa sociala, cat si dimensiunea fenomenului infractional si asteptarile societatii fata de mecanismul justitiei penale, pentru a realiza o proportionalitate reala intre cele doua aspecte.

Aceasta nu inseamna ca este agreata ideea aplicarii unor a��pedepse exemplarea��, a��cu efect intimidanta��, asa cum s-a exprimat jurisprudenta in materie, ci a unor pedepse juste, echitabile, atat pentru infractor cat si pentru societate .

Credem insa ca, prin urmarirea tuturor pasilor propusi pentru activitatea de individualizare judiciara a pedepselor aplicate in cauzele de coruptie si, in mod special, prin stabilirea scopului pedepsei ce urmeaza a fi aplicata, practica judiciara in materie va cunoaste un grad mai mare de uniformitate si previzibilitate.

In acest context, este util a reaminti judecatorilor responsabilitatea speciala ce le revine in cadrul mecanismelor care alcatuiesc politica actuala si care are ca obiectiv principal lupta impotriva coruptiei.

B) Stabilirea si analiza criteriilor de individualizare judiciara a pedepsei

A doua actiune ce se impune a fi desfasurata de judecatori este stabilirea si analiza criteriilor de individualizare judiciara a pedepsei, respectiv, evaluarea acelor circumstante concrete ale faptei care au importanta pentru stabilirea genului si duratei sau cuantumului pedepsei.

Analiza criteriilor generale de individualizare prevazute de art. 72 din Codul penal este obligatorie si trebuie facuta cumulativ; avand in vedere faptul ca primele doua criterii - dispozitiile partii generale ale Codului penal si limitele de pedeapsa fixate in partea speciala a acestuia - vizeaza legalitatea operatiunilor de individualizare judiciara, credem ca trebuie insistat asupra celorlalte criterii si anume gravitatea faptei savarsite, persoana faptuitorului si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

Apreciem ca analiza ultimelor trei criterii generale amintite trebuie efectuata, de asemenea, cumulativ, intrucat ele se interconditioneaza reciproc, fara a da o pondere mai mare aspectelor care contureaza personalitatea infractorului sau, dimpotriva, celor care caracterizeaza fapta savarsita .

Aceste criterii sunt deopotriva obligatorii, atat pentru stabilirea si aplicarea pedepselor principale, cat si a celor complementare.

Gradul de pericol social al faptei savarsite trebuie analizat in mod deosebit de catre judecator, nu in detrimentul celorlalte criterii de individualizare, iar analiza trebuie sa fie reflectata in considerentele hotararii judecatoresti pronuntate.

Simpla limitare, in continutul hotararii judecatoresti, la dispozitiile art. 72 din Codul penal si implicit la gradul de pericol social al faptei, echivaleaza cu o lipsa de motivare a hotararii sub aspectul individualizarii judiciare a pedepsei, aspect ce nu poate fi acceptat nici din perspectiva luptei impotriva coruptiei, nici din cea a respectarii dreptului la un proces echitabil in sensul art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Pe de alta parte, se impune precizarea ca simpla constatare a gradului de pericol social generic crescut al infractiunilor de coruptie nu reprezinta o motivare a mecanismului de individualizare judiciara a pedepsei ce urmeaza a fi aplicata; judecatorul are obligatia analizarii gradului de pericol social concret, alaturi de celelalte criterii de individualizare.

Pentru a putea aprecia in mod concret gravitatea concreta a faptei si pentru a realiza o justa individualizare a pedepsei, judecatorul trebuie sa raporteze fapta dedusa judecatii la sistemul general de valori, acceptat de societate si care ar trebui sa se reflecte in jurisprudenta (in acest context apare ca fiind importanta si cunoasterea practicii judiciare in materie).

Totodata, se impune a cerceta continutul concret al faptei - actiunea sau inactiunea concreta, mijloacele folosite, urmarea imediata si in egala masura, caracterul si importanta obiectului infractiunii, caracterul si gravitatea urmarilor acesteia, prejudiciul efectiv produs, atunci cand este cazul, aspecte care, asa cum am precizat anterior, trebuie sa se reflecte si in continutul hotararii judecatoresti.

Evaluarea gravitatii faptei nu se poate realiza in absenta unei analize serioase a vinovatiei infractorului, a atitudinii psihice a acestuia fata de fapta comisa si urmarile acesteia.

Desi legea nu distinge in acest sens, credem ca analizarea componentei cognitive (intelective) - capacitatea infractorului de a-si reprezenta elementele infractiunii - poate justifica ideea unei gradari a vinovatiei spre un maxim atunci cand aceasta reprezentare este clara si certa si diminuata, succesiv, atunci cand reprezentarea respectiva devine indoielnica.

In acelasi sens, credem ca se impune analizarea gradului de cunoastere a ilicitului penal, ca si a gradului de adeziune psihologica a infractorului la fapta sau a complexitatii si duratei procesului deliberativ.

Gravitatea concreta a faptei este influentata si de mobilul si scopul acesteia; analizarea acestora apare ca deosebit de utila in procesul de individualizare judiciara a pedepselor aplicate in cazul infractiunilor de coruptie, astfel ca judecatorul, inca din etapa cercetarii judecatoresti, va trebui sa le aiba in vedere in procesul de administrare a probelor.

Persoana infractorului este un alt criteriu de individualizare judiciara a pedepselor care trebuie sa fie adecvate si proportionale fata de fiecare infractor (raportat la periculozitatea sociala a acestuia si trasaturile sale specifice care ii definesc personalitatea).

Subliniem ca acest criteriu nu trebuie sa aiba caracter preponderent, in defavoarea celorlalte criterii si se impune a fi analizat prin raportare la conduita sa infractionala.

Cel mai important mijloc de proba ce poate fi utilizat ca baza de analiza a acestui criteriu de individualizare il reprezinta referatul de evaluare intocmit de serviciul de probatiune.

Apreciem ca acesta poate oferi cele mai complete informatii care sa circumstantieze persoana infractorului, ca si nevoia sa de reeducare si posibilitatea de reinsertie sociala dupa executarea unei sanctiuni de drept penal; starea psiho-fizica a infractorului, particularitatile psihice ale acestuia, mediul social in care a crescut si a trait, sfera relatiilor sale pe diverse planuri, comportamentul infractorului inainte si dupa savarsirea infractiunii.

Fara indoiala ca, pentru a avea in vedere toate aceste aspecte, instanta trebuie sa aiba la dispozitie o baza cat mai larga de informatii cu privire la persoana faptuitorului (declaratii de martori, caracterizari, anchete sociale, concluziile unor rapoarte de expertiza, referatul de evaluare psiho-sociala), mijloace de proba ce se impun a fi administrate, atat la propunerea infractorului, cat si din oficiu, in masura in care instanta are nevoie de informatii suplimentare pentru circumstantierea persoanei fata de care exista posibilitatea aplicarii unei pedepse.

Toate aceste aspecte trebuie reflectate in considerentele hotararii judecatoresti ce urmeaza a fi pronuntate in cauzele de coruptie - analiza cumulativa a criteriilor de individualizare si coroborarea probelor care furnizeaza informatiile respective, precum si indicarea temeiurilor care fundamenteaza proportionalitatea intre scopul reeducarii infractorului, prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate, si asteptarile societatii fata de actul de justitie realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept incalcate.

C) Evaluarea finala a imprejurarilor savarsirii faptei

Finalizarea procesului de individualizare a pedepsei presupune o activitate de cantarire a tuturor imprejurarilor care caracterizeaza fapta si persoana infractorului in scopul stabilirii unei pedepse care sa asigure realizarea scopului acesteia.

In aceasta activitate, judecatorul trebuie sa asigure un echilibru intre criteriile de individualizare a pedepsei si scopurile pedepsei; o judecata echitabila trebuie sa aiba ca finalitate realizarea unei proportionalitati juste, corespunzatoare faptei comise si vinovatiei infractorului, reeducarea si reinsertia sociala a acestuia in restabilirea ordinii de drept prin stabilirea pedepsei de o maniera in care sa functioneze ca o forta sociala pedagogica in societate .

Cat priveste imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala sau cauzele modificatoare de pedeapsa credem ca nu mai justifica analiza lor detaliata in cuprinsul prezentului ghid, insa se impune precizarea ca instanta are obligatia evaluarii si mai ales a motivarii constatarii acestora si a efectelor lor, in cadrul operatiunii complexe de individualizare a pedepselor, cu atat mai mult in situatia in care acestea se afla in concurs.

Daca pasii mentionati ar trebui sa conduca la stabilirea unei pedepse juste, nu mai putin importanta este si operatiunea de individualizare a executarii pedepsei aplicate, bazata pe aceleasi criterii amintite anterior.

Observatiile noastre nu conduc, in mod obligatoriu, la concluzia ca, in cazul infractiunilor de coruptie singura modalitate acceptabila ar fi executarea efectiva a pedepselor aplicate, insa subliniaza necesitatea motivarii minutioase de catre instanta de judecata care opteaza pentru suspendarea executarii pedepsei, in mod special.

Apreciem totusi ca, date fiind observatiile anterioare, suspendarea executarii pedepsei ar trebui dispusa, in cazul infractiunilor de coruptie, doar in situatia faptelor caracterizate de un grad foarte redus de pericol social concret, comise de persoane a caror atitudine fata de fapta si urmarile produse denota o periculozitate sociala scazuta si posibilitatea reeducarii lor chiar si fara privarea de libertate - pentru care simpla aplicare a unei pedepse reprezinta un avertisment extrem de serios, de natura a sta la baza schimbarii unor mentalitati eronate.

Concluzii

Activitatea de individualizare judiciara a pedepselor aplicate in cazul savarsirii infractiunilor de coruptie reprezinta, in contextul socio-politic actual, o responsabilitate deosebita a instantelor de judecata, prin prisma angajamentelor asumate de Romania, a asteptarilor societatii fata de finalitatea actului de justitie, dar si a schimbarii unor mentalitati si deprinderi.

Fara indoiala ca ea nu are caracter de noutate pentru judecatorii romani, insa se impune parcurgerea pasilor mentionati si analiza detaliata a criteriilor de individualizare judiciara, in mod cumulativ, in scopul realizarii unei practici judiciare unitare si previzibile in materie, prin stabilirea si aplicarea unor pedepse juste si echitabile.

Se vor analiza minutios, in toate cauzele, gradul de pericol social concret al faptei savarsite si periculozitatea infractorului, alaturi de celelalte criterii, pornind de la mijloace de proba administrate la cerere sau din oficiu, special in acest scop, si care sa ofere suficiente informatii instantelor, ca baza pentru stabilirea si aplicarea pedepselor.

Cuantumul prejudiciului efectiv produs prin infractiune poate reprezenta un aspect de care sa se tina seama in procesul de individualizare judiciara, dar fara a fi rupt din ansamblul celorlalte criterii; astfel, simpla constatare a producerii unui prejudiciu relativ redus sau a pretinderii/primirii/acceptarii promisiunii/nerespingerii promisiunii unui folos material cu o valoare scazuta nu este, prin ea insasi, suficienta pentru a justifica aplicarea unei pedepse reduse a carei executare sa fie suspendata, eventual, ignorandu-se, in acelasi timp, celelalte criterii amintite.

Consideram ca se impune o abordare dialectica a tuturor criteriilor de individualizare, fara a se sublinia, cu precadere lipsa antecedentelor penale ale infractorului, de exemplu, faptul ca anterior comiterii faptei se bucura de o buna reputatie, are o pregatire scolara si profesionala peste medie etc., aspecte care, in principiu, in cazul infractiunilor de coruptie, nu au neaparat valoarea unor circumstante atenuante, mai ales atunci cand infractorul a profitat de aceste realitati pentru a-si disimula comportamentul infractional sau a-si asigura realizarea scopului ilicit propus; in acest context apreciem ca deosebit de utila analiza scopului si a mobilului infractiunii in fiecare cauza in parte, tocmai pentru a realiza o adecvare corespunzatoare a pedepsei.

Subliniem, in acelasi context, obligativitatea motivarii minutioase a procesului de individualizare a pedepsei, precum si studiul permanent al practicii judiciare in materie, ca o premisa pentru jurisprudenta unitara si previzibila.