Spalarea banilor

Potrivit Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism, prin spalarea banilor se intelege:

a�� a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscand ca provin din savarsirea de infractiuni, in scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestor bunuri sau in scopul de a ajuta persoana care a savarsit infractiunea din care provin bunurile sa se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea pedepsei;

b) ascunderea sau disimularea adevaratei naturi a provenientei, a situarii, a dispozitiei, a circulatiei sau a proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni;

c) dobandirea, detinerea sau folosirea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiunia��(art.23).

Consideram ca in continutul locutiunii ar trebui sa fie incluse si, asocierea, sprijinirea, incurajarea, inlesnirea, instruirea sau sfatuirea in vederea comiterii oricareia dintre actiunile precizate in art.23 din Legea nr. 656/2002.

Spalarea banilor este un proces prin care se da sau se incearca a se da o aparenta de legalitate unor profituri obtinute ilegal de catre infractorii care, fara a fi compromisi, beneficiaza ulterior de veniturile respective.

Acest proces dinamic se desfasoara in trei etape, si anume : obtinerea si miscarea fondurilor obtinute in mod direct sau indirect din infractiuni, ascunderea urmelor sau originii veniturior pentru a se evita orice suspiciuni sau investigatii si, in fine, disponibilizarea banilor si reinvestirea lor in activitati legale.

1) In etapa initiala sau de plasare a spalarii banilor, infractorul introduce profitul sau ilegal in sistemul financiar. Aceasta se poate face prin impartirea sumelor mari de bani in sume mai mici, care sunt apoi depozitate direct intr-un cont bancar sau folosite in cumpararea unor instrumente financiare (cecuri, bilete la ordin, etc.).

2) Dupa intrarea fondurilor in sistemul financiar, are loc a doua etapa-stratificare. In aceasta etapa, infractorul intrprinde o serie de preschimbari sau miscari ale fondurilor pentru a le indeparta cat mai mult de sursa din care provin, cea mai uzitata cale fiind cea a transferului electronic intr-o serie de conturi din diverse banci de pe intreg globul. Sunt preferate acele zone geografice sau jurisdictii care nu coopereaza cu organele de ancheta specializate in combaterea acestui fenomen infractional.

3) Dupa ce a reusit sa traverseze primele doua etape ale procesului de spalare a banilor, infractorul sau grupul infractional trece la a treia etapa-integrarea-, in care fondurile intra in circuitul economic legal. Spalatorul de bani poate acum sa investeasca legal fondurile pe piata imobiliara, a bunurilor de lux sau a afacerilor, la alegere.

Cele trei etape se pot desfasura distinct, dar pot avea loc si simultan sau, mai des, se pot suprapune.

Prin procedeele lor ilicite, infractorii pot investi in sectoarele economiei in care activele pot fi utilizate ulterior ca masini de spalare a banilor. In plus, intr-o economie in care tehnologia avansata si globalizarea permit transferul rapid de fonduri, lipsa de control asupra acestui fenomen infractional poate submina stabilitatea financiara. Intr-o tara cu o situatie financiara precara, scoaterea a milioane sau miliarde de dolari anual din procesul normal de crestere economica reprezinta un real pericol pentru credibilitatea, stabilitatea economica si securitatea sa nationala.