Nedepunerea intampinarii in termenul legal. Sanctiuni procedurale

Alaturi de cererea de chemare in judecata si de cererea reconventionala, face parte dintr-o faza scrisa si prealabila dezbaterii orale, ratiunea sa juridica fiind clar definita in literatura juridica: ``un principiu de simetrie si de pastrare a echilibrului si egalitatii in pozitia partilor cere ca, dupa cum reclamantul isi formuleaza in scris obiectul, respectiv pretentiile actiunii sale si isi dezvaluie probele de care se va folosi in dovedirea acestor pretentii, tot astfel si paratul, mai inainte de dezbaterea orala a procesului, sa arate in scris apararile sale si probele pe care se sprijina``.

Potrivit art. 205 alin. (1) din Codul de procedura civila ``intampinarea este actul de procedura prin care paratul se apara, in fapt si in drept, fata de cererea de chemare in judecata``.

Prin intermediul intampinarii se asigura echilibrul procesual al partilor in litigiu, reclamantul avand posibilitatea de a cunoaste apararile si dovezile pe care se sprijina paratul, posibilitate de care paratul beneficiaza prin luarea la cunostinta a cererii introductive a reclamantului, inlaturandu-se astfel surpriza si realizandu-se egalitatea in ceea ce priveste pozitia partilor.

Pastrarea unui echilibru si a unei egalitati procesuale impune ca, dupa cum reclamantul isi formuleaza in scris pretentiile si isi dezvaluie mijloacele de proba pe care le va folosi in sustinerea afirmatiilor sale, tot astfel si paratul, inainte de se trece la cercetarea judecatoreasca, sa arate in scris apararile sale, precum si probele pe care acesta se sprijina.

Tocmai de aceea, in sistemul nostru procesual, intampinarea este obligatorie. Prin urmare, la judecata in prima instanta (ca, de altfel, si la judecata in apel, in caile extraordinare de atac: recurs, revizuire, contestatie in anulare, precum si in contestatia la executare), intampinarea este obligatorie.

Numai in cazurile expres prevazute de lege depunerea intampinarea este facultativa, de exemplu, in cererile de ordonanta presedintiala (la art. 999 alin. (1) teza a ll-a Cod procedura civila), in cele referitoare la procedura de evacuare din imobilele folosite sau ocupate fara drept (la art. 1042 alin. (3) Cod procedura civila), in materia asigurarii probelor (la art. 360 alln. (3) Cod procedura civila).

Insa, in cazurile in care intampinarea este obligatorie si aceasta nu este depusa in termenul legal, intervine sanctiunea decaderii pentru parat asa cum este prevazuta in Codul de procedura civila la art. 208 alin. (2) ``nedepunerea intampinarii in termenul prevazut de lege atrage decaderea paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica, daca legea nu prevede altfel``.

In masura in care sunt intrunite conditiile art. 186 din Codul de procedura civila (``partea care a pierdut un termen procedural va fi repusa in termen numai daca dovedeste ca intarzierea se datoreaza unor motive temeinic justificate``), la cererea paratului, instanta il poate repune pe acesta in termenul de a formula intampinare.

Asadar, in cazul nedepunerii intampinarii in termenul prevazut de lege, paratul nu va mai putea invoca exceptiile relative pe care trebuia sa le invoce prin intampinare (de exemplu, exceptia de necompetenta teritoriala relativa), dupa cum dovezile pe care nu le-a propus prin intampinare nu vor mai putea fi cerute si incuviintate in cursul procesului, cu exceptia cazurilor prevazute de art. 254 alin. (2) din Codul de procedura civila.

Desigur ca paratul va putea discuta probele si temeinicia sustinerilor reclamantului (art. 254 alin. (3) Cod procedura civila), ceea ce ii permite sa isi faca o aparare, dar in conditii mult mai dificile decat atunci cand s-ar fi folosit de mijloacele de proba pe care le-ar fi putut propune in sprijinul pozitiei sale.

In cazurile in care intampinarea este obligatorie, nedepunerea acesteia va avea ca efect si faptul ca paratul nu va mai putea formula cerere reconventionala, concluzie desprinsa din art. 209 alin. (4) teza I Cod procedura civila.

Trebuie precizat ca neformularea intampinarii de catre parat nu echivaleaza cu o recunoastere a pretentiilor deduse judecatii prin cererea de chemare in judecata .

Numai cu titlu de exceptie, art. 1019 alin. (3) teza finala Cod procedura civila, in materia ordonantei de plata, prevede ca nedepunerea intampinarii de catre debitor in termenul special de 3 zile poate fi apreciata de catre instanta drept o recunoastere a pretentiilor creditorulul reclamant.

Totusi, in cazul in care paratul este decazut din dreptul de a propune probe si de a invoca exceptii, el este in continuare obligat sa puna la dispozitia reclamantului mijloacele de proba solicitate prin cererea de chemare in judecata care au fost incuviintate de catre instanta de judecata, deoarece decaderea este o sanctiune imputabila paratului, ci nu reclamantului.

In acest context, instantele de judecata au retinut ca ``date fiind prevederile cu caracter imperativ si de ordine publica ale art. 208 C. pr. civ., in cazul apelantului-parat a intervenit sanctiunea decaderii din dreptul de a propune si administra dovezi in aparare. Asa fiind, toate sustinerile sale din motivarea apelului in sensul ca ar fi acoperit o parte din prejudiciul cauzat sunt lipsite de fundament probator si nu pot fi luate in considerare. Tocmai pentru ca in cazul sau a intervenit sanctiunea decaderii, apelantul-parat nu mai avea dreptul de a propune dovezi nici in faza judecatii in apel``.

Asadar, chiar daca paratul este decazut din dreptul de a mai propune probe ca urmare a nedepunerii intampinarii in termen, aceasta decadere nu il exonereaza de obligatia de a prezenta inscrisurile necesare pentru solutionarea litigiului, atunci cand acestea sunt cerute de cealalta parte sau dispuse de instanta in virtutea principiului aflarii adevarului si al rolului activ al judecatorului.