Legalitatea procedurilor de organizare a concursului in institutiile publice

Orice institutie publica a statului organizeaza in limita bugetului aprobat si in limita locurilor disponibile concursuri pentru ocuparea locurilor vacante respectand temeinic toti pasii prevazuti in Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici.

Procedura organizarii unui concurs la nivel de institutie publica reprezinta un proces complex care potrivit art. 57 din aceeasi lege are la baza ``principiile competitiei deschise, transparentei, meritelor profesionale si competentei, precum si cel al egalitatii accesului la functiile publice pentru fiecare cetatean care indeplineste conditiile legale``.

Toate detaliile organizatorice si regulile specifice concursului sunt stabilite prin ordine emise de institutiile statului care reprezinta acte administrative prin care se asigura respectarea normelor legale privind recrutarea si selectia personalului, publicarea anunturilor, constituirea comisiilor de concurs si desfasurarea probelor de concurs.

In elaborarea actelor normative, una dintre rigorile ce trebuiesc respectate este conformarea cu o serie de principii, printre care se numara si acela al ierarhiei actelor normative, instituit de prevederile art. 4 din Legea nr. 24/2000. In acest text de lege, se arata printre altele ca ``actele normative date in executarea legilor, ordonantelor sau a hotararilor Guvernului se emit in limitele si potrivit normelor care le ordona``.

Asadar, atunci cand se traseaza fazele unui concurs (de cele mai multe ori fiind formate din inscrierea si selectia dosarelor, proba testului grila, proba scrisa, interviul) acestea trebuie sa fie in concordanta si cu legea conexa.

Nu intamplator legiuitorul a elaborat proceduri clare de recrutare, tocmai pentru ca emitentul actului in ceea ce priveste stabilirea modalitatii de evaluare sa nu aiba libertate deplina care ar conduce la un risc semnificativ de abuz .

De aceea, nu de putine ori instantele de judecata au fost sesizate cu actiuni care priveau anularea ordinului care nu oferea garantii de impartialitate, transparenta si care punea in pericol integritatea si eficienta institutiilor publice.

Un exemplu relevant sunt consideratiile Curtii de Apel, care analizand motivele de nelegalitate a Ordinului invocate de reclamantul-intimat, a retinut, in esenta, ca ``atat obligtivitatea notarii, cat si posibilitatea formularii de contestatii impotriva rezultatului examinarii se constituie in veritabile garantii ale respectarii principiilor competitiei, transparentei, competentei si al egalitatii accesului la functia publica pentru toti cetatenii (instituite de dispozitiile art. 467 alin. 1 din OUG nr. 57/2019 si art. 4 din HG nr. 611/2008), in procedura de selectie a functionarilor publici. Amintitele proceduri se constituie intr-un remediu impotriva unor potentiale aprecieri arbitrare si sunt de natura sa transparentizeze procedura de selectie, oferind sanse egale tuturor candidatilor.``

Analizand Ordinul constestat, Curtea a constatat atat ca ``prestatia candidatilor nu este notata, cat si faptul ca nu pot fi formulate contestatii impotriva rezultatului evaluarii. In mod evident, aceste omisiuni reprezinta o incalcare a principiilor anterior enuntate care, avand in vedere considerentele anterior enuntate, guverneaza si cariera personalului diplomatic si consular, iar paratul nu a oferit niciun fel de justificari valide pentru aceasta situatie.``

Pentru a admite actiunea, Curtea de Apel a retinut incalcarea principiilor generale care guverneaza materia si cariera functionarilor publici, incalcare determinata de lipsa acordarii unei note si de imposibilitatea formularii de contestatii.

In cazul personalului diplomatic si consular, art. 18 din Legea 269/2003 nu stabileste un cadru legal in baza si in executarea caruia Ordinul sa fi fost emis, ci prevede numai organizarea concursului de admitere pe baza regulamentului aprobat prin ordin de ministru . De altfel, in tot cuprinsul Legii 269/2003 nu se regasesc prevederi cu privire la organizarea si desfasurarea concursului de admitere.

Ceea ce incalca principiile unui stat de drept care trebuie sa fie dirijat de transparenta, echitate si legalitate atunci cand vine vorba de organizarea unui concurs in cadrul institutiilor publice, pentru a se asigura o functionare corespunzatoare.

Mecanismul de contestare a rezultatelor unui concurs joaca un rol crucial pentru garantarea integritatii si corectitudinii procedurii de selectie care nu poate fi anihilat arbitrar de catre comisia de organizare, iar mai mult decat atat este si un drept pentru candidati pentru sporirea increderii in respectiva institutie si pentru a ii oferi o explicatie in cazul in care este respins.

Daca am admite teza contrara, organul emitent nu ar mai avea posibilitatea de a isi imbunatatii procedura de concurs si nu ar mai elimina acele prevederi care incalca drepturile candidatilor, cum ar fi cu titlu de exemplu urmatorul articol cu caracter general ``concursurile de admitere in Corpul diplomatic si consular al Romaniei se organizeaza pentru functiile diplomatice sau consulare vacante, pe baza regulamentului de organizare si desfasurare a concursului, aprobat prin ordin al ministrului afacerilor externe``.

Un mecanism eficient de contestare a rezultatelor concursurilor arata in aceeasi masura ca institutiile statului sunt deschise si responsabile in fata cetatenilor si nu privesc ca o problema sesizarea de catre participanti a unor eventuale nereguli, ci sunt dispuse sa le corecteze pentru eliminarea punctelor slabe dintr-o procedura de recrutare.

Asadar, toate criteriile de selectie, metodele de evaluare si procedurile administrative in momentul in care se organizeaza un concurs trebuie sa nu se limiteze in a respecta doar regulamentul si actele interne ale respectivei institutii publice, ci trebuie sa se respecte toate prevederile legale indiferent de izvorul lor care se preteaza pe specificul acelui concurs si care confera un cadru transparent de recrutare.