Oportunitatea - prerogativa angajatorului de a-si organiza activitatea. Rolul activ al instantei de judecata in aflarea adevarului

Decizia de concediere emisa de angajator ca urmare a reorganizarii este supusa cenzurii judecatorului care va urmari un singur aspect si anume, necesitatea reala a suprimarii postului.

Termenii de desfiintare efectiva, de cauza reala si serioasa trebuie analizati din perspectiva obiectivitatii, necesitatii si a realitatii desfiintarii postului si, pe cale de consecinta, a concedierii titularului postului.

Angajatorul are atributul exclusiv de a decide cu privire la modalitatea de exercitare a propriei sale activitati, in virtutea prerogativei organizatorice, conferita de art. 40 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, de a gasi solutii pentru eficientizarea acesteia in vederea utilizarii cu randament maxim a resurselor umane si financiare.

Insa incetarea contractului de munca in conditiile art. 65 din Codul muncii trebuie temeinic justificata, doar astfel asigurandu-se protectia angajatului impotriva unor eventuale abuzuri ale angajatorului, aflat oricum intr-o pozitie de forta .

In consens, in jurisprudenta s-a aratat ca: ``indicarea acestor motive nu trebuie insa realizata la o maniera extrem de generala, ci presupune inserarea in cuprinsul deciziei de concediere a motivelor concrete care au condus la concedierea salariatului, indicarea cu claritate in materialitatea ei a situatiei de fapt ce a determinat masura respective``.

In speta ce urmeaza a fi prezentata, se va pune problema daca angajatorul a respectat procedura legala de reorganizare a societatii in vederea eficientizarii rentabilizarii activitatii.

In fapt, contestatorul a fost angajat in cadrul societatii parate in functia de agent de teren (colector debite), fiind concediat prin decizia contestata, in baza art. 65 din Codul muncii.

Reclamantul a sustinut ca acest act este lovit de nulitate absoluta, iar masura concedierii nu a avut o cauza reala si serioasa, deoarece in anul 2021 a reprezentat cel mai bun an financiar de la infiintarea societatii.

Cu toate acestea, la aproximativ o luna de zile, firma a concediat unsprezece angajati invocand reorganizarea .

A mai aratat ca masura luata de angajator a fost una subiectiva fiind urmata la numai cateva zile de anunturi de angajare pe aceeasi pozitie .

Prin intampinarea formulata in cauza, intimatul a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata, aratand in esenta ca decizia de concediere este emisa cu respectarea procedurii legale, postul fiind desfiintat din structura paratei, in urma reorganizarii societatii in vederea eficientizarii si rentabilizarii activitatii, iar desfiintarea postului este efectiva, nemairegasindu-se in organigrama.

Tribunalul a fost astfel investit cu un conflict de munca ce are ca obiect contestatia deciziei de concediere a salariatului de catre S.C. X S.R.L.

Instanta a retinut ca sub aspectul legalitatii deciziei contestate, aceasta respecta dispozitiile art. 76 din Codul muncii, potrivit carora decizia de concediere individuala pentru motive ce nu tin de persoana salariatului trebuie sa contina in mod obligatoriu motivele care determina concedierea si durata preavizului.

Din continutul acesteia reiese ca decizia a fost emisa ca urmare a deciziei administratorului societatii din data de 28.01.2022 de reorganizare a activitatii Sectiei X prin desfiintarea a unsprezece pozitii de agent servicii client, iar incepand cu data de 02.02.2022 a inceput perioada legala de preaviz de 20 de zile lucratoare.

Contestatorul a fost angajat in anul 2013, pe postul de colector debite -agent servicii client, pe perioada nedeterminata. Potrivit intimatei, masura desfiintarii postului ocupat de acesta a avut la baza o analiza a activitatii societatii, analiza concretizata in decizia administratorului societatii din 28.01.2022 si nota de fundamentare interna din 10.01.2022.

Potrivit acestei note, reorganizarea a urmarit optimizarea structurii organizationale a X Section. S-a propus desfiintarea a 11 posturi, cu trimitere la dispozitiile art. 65-67 din Codul muncii.

Cu privire la activitatea pe care o desfasura contestatorul se mentioneaza ca gestioneaza in teren creantele si imobilele din proprietatea companiei in judetele de care este responsabil, de la momentul alocarii acestora in teren, actionand in timp util si efectuand actiuni calitative, cu etica si cu respect fata de client/debitor/terte persoane/ si/sau alte institutii cu care interactioneaza.

Prin nota de fundamentare intocmita se arata ca in perioada iunie-septembrie 2021, compania a derulat un pilot prin care a crescut numarul de vizite pentru portofoliile Y in X Section, iar rezultatul final a aratat o crestere semnificativa a costului companiei prin vizitarea acestora, comparativ cu perioada aprilie-mai 2021.

De asemenea, se mentioneaza ca reorganizarea activitatii si a personalului din cadrul X Section, prin eliminarea a unsprezece pozitii de agent servicii client, ar creste eficienta proceselor de lucru pe termen mediu si lung ca urmare a implementarii unei structuri mai flexibile.

Instanta apreciaza ca nota de fundamentare intocmita nu face dovada caracterului real si serios al desfiintarii postului ocupat de contestator, in conditiile in care in luna ianuarie 2022, departamentul X cuprindea la nivel national 7 regiuni si respectiv 76 de agenti de teren .

Astfel, desfiintarea postului nu are o cauza reala, in acceptiunea prezentata anterior, nu are un caracter obiectiv, nu este impusa de nevoia depasirii unor dificultati reale in ceea ce priveste activitatea societatii-intimate.

Nu rezulta din probele administrate necesitatea desfiintarii postului din perspectiva costurilor salariale, dar nici imprejurarea ca inlaturarea acestui post din organigrama unitatii ar face ca activitatea sa fie mai eficienta sau ca ar fi fost impusa de schimbarile ce au intervenit in ceea ce priveste activitatea de agent servicii client.

Imprejurarea ca intr-o perioada scurta de timp, iunie-septembrie 2021 a aratat o crestere a costurilor companiei raportat la perioada anterioara respectiv aprilie-mai 2021, nu poate reprezenta o cauza reala si serioasa pentru desfiintarea unui post care a avut permanent aceste atributii, angajatorul putand lua alte masuri pentru o organizare mai eficienta a activitatii salariatilor.

Totodata, nu s-a facut o analiza a activitatii desfasurate de contestator de la momentul incheierii contractului de munca si pana in prezent, pentru a se putea vedea daca, in timp, a avut loc o reducere a activitatii desfasurate, astfel incat sa nu se mai justifice existenta postului.

Din inscrisurile depuse la dosar nu reiese cu certitudine motivul pentru care reorganizarea activitA�tii a vizat postul ocupat de contestator, neexistand o analiza detaliata pentru judetele in care functionau cei 77 de agenti servicii client.

Pe de alta parte, angajatorul trebuia sa faca dovada ca desfiintarea postului contestatorului reprezenta unica masura prin care dificultatile societatii, de orice natura, ar fi fost depasite. Or, o astfel de dovada nu exista.

Desi se vorbeste in nota de fundamentare si despre efectuarea unor analize periodice realizate la nivelul resurselor umane, din probele propuse de intimata nu reiese ca au fost efectuate asemenea analize anterior propunerii de desfiintare a postului.

De asemenea, nu rezulta daca propunerea de desfiintare a postului a fost precedata de alte discutii sau masuri menite a imbunatatii activitatea, cu atat mai mult cu cat contestatorul ocupa unul din cele trei posturi alocate Judetului L.

Aceasta situatie, coroborata cu cele anterior expuse, sustin concluzia ca incetarea contractului de munca, din initiativa angajatorului, nu a avut o cauza obiectiva, desfiintarea postului fiind un pretext pentru inlaturarea contestatorului din societate .

In concluzie, pentru considerentele anterior expuse, retinand faptul ca decizia de concediere a fost nelegala, instanta a admis actiunea, a anulat decizia nr. x/20.11.2020 emisa de parata si a dispus reintegrarea reclamantului in functia detinuta anterior concedierii.