In cadrul seriei de Dialoguri organizata de MCP Cabinet avocati (fondat in anul 2008 de Av. Marius-Catalin Predut) s-a discutat problematica persoanelor care, desi exercita aceeasi functie si indeplinesc, potrivit fisei de post, aceleasi atributii, sunt remunerate in mod diferentiat.

Un prim aspect ce se impune a fi determinat, inca de la inceput, este daca aceasta modalitate de salarizare diferentiata este corecta, avand in vedere si principiul ``salariu egal pentru munca egala``.

Pe de o parte discutam de acest principiu care presupune ca la o anumita activitate desfasurata de un salariat sa existe o remuneratie corespunzatoare pentru toti salariatii care sunt incadrati in aceasta categorie, iar, pe de alta parte, trebuie sa avem in vedere particularitatile stabilirii nivelului de salarizare in sectorul public si in sectorul privat.

In sectorul privat evident ca primeaza principiul negocierii individuale, astfel ca prin contractul individual de munca sau prin contractul colectiv aplicabil se poate stabili orice nivel salarial, asa cum considera angajatorul in negocierea directa cu salariatii.

Pe de alta parte, in sectorul public, avand in vedere faptul ca toate drepturile salariale sunt achitate din fondul bugetelor locale sau publice, primeaza principiul legalitatii. Astfel, in acest sector, nivelul salarial se stabileste prin raportare la dispozitiile legale incidente la acel moment.

Pornind de la aceste doua calificari, adica principiul egalitatii de tratament in ceea ce priveste stabilirea si achitarea unui nivel salarial si, pe de alta parte, cele doua principii care guverneaza sectorul public guvernat de principiul negocierii, respectiv, sectorul privat, guvernat de principiul legalitatii stabilirii drepturilor salariale, va trebui ca in situatia in care se constata anumite inechitati va trebui sa se analizeze daca aceste principii au fost incalcate.

[Integral VIDEO]

Daca in sectorul privat lucrurile sunt un pic mai complicate, deoarece chiar prin nivelurile de salarizare angajatorul are posibilitatea de a alimenta o implicare a salariatului printr-o anumita anvelopa salariala, in ceea ce priveste sectorul public stabilirea nivelurilor de salarizare este limitata de principiul legalitatii.

In situatiile in care, in una sau mai multe institutii, nivelul de salarizare este aplicat diferentiat, in conditiile in care salariatul presteaza aceeasi activitate, are aceeasi fisa de post si aceeasi incadrare prin toate elementele de stabilire, evident ca se incalca, pe de o parte, principiul egalitatii de tratament si, pe de alta parte, principiul legalitatii stabilirii drepturilor salariale.

In aceasta situatie in care un salariat platit din fonduri publice constata ca este salarizat la un nivel inferior fata de nivelul maxim aflat in plata in cadrul institutiei respective s-ar putea adresa instantei de judecata pentru a corecta aceasta inechitate?

In situatia aceasta, in contextul in care angajatorul, sesizat de salariatul respectiv, refuza sa achite diferentele dintre drepturile salariale conform grilei de salarizare stabilita la nivelul institutiei sau autoritatii respective, functionarul public sau salariatul are posibilitatea de a se adresa instantei de judecata, argumentand, pe de o parte, faptul ca in mod nejustificat, pentru aceeasi munca, se aplica un tratament salarial diferit, iar, pe de alta parte, ca s-a incalcat principiul legalitatii. Adica, s-a incalcat un act normativ cu putere obligatorie care guverneaza modul in care sunt stabilite nivelele de salarizare, solicitand instantei de judecata sa aplice acelasi nivel de salarizare, conform legii.

In afara de stabilirea salariului de incadrare la nivelul maxim aflat in plata ce alte drepturi mai poate solicita salariatul sau functionarul public intr-o astfel de actiune?

Odata ce instanta de judecata va constata ca salariatului/functionarului respectiv i-a fost stabilit si achitat un nivel de salarizare inferior celui cuvenit, incalcandu-se principiul egalitatii de tratament si al legalitatii, instanta de judecata poate dispune obligarea institutiei respective la achitarea retroactiva a drepturilor salariale de care ar fi beneficiat, de la momentul la care ar fi fost indreptatit la acestea, cu respectarea termenului de prescriptie de trei ani.

Totodata, instanta de judecata, in temeiul legii, are posibilitatea de a obliga institutia publica sau privata respectiva la incheierea unui act aditional, sau la emiterea unei decizii, dupa caz, prin care sa se stabileasca nivelul de salarizare corect.

Bineinteles, ca un accesoriu al petitului cererii de chemare in judecata, instanta de judecata, la solicitarea reclamantului, are posibilitatea de a dispune si obligarea la plata dobanzilor sumelor neachitate de la data la care acestea ar fi trebuit achitate reclamantului.