Perimarea executarii silite. Termenul de invocare

Pentru a determina dispozitiile legale aplicabile executarilor silite in general, legiuitorul a prevazut prin art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, faptul ca ``dispozitiile Codului de procedura civila se aplica numai proceselor si executarilor silite incepute dupa intrarea acestuia in vigoare``.

Astfel, in situatia in care executarea silita a inceput inainte de intrarea in vigoare a Codului de procedura civila, se aplica dispozitiile vechiului Cod de procedura civila (Codul de procedura civila din 1865).

Conform prevederilor art. 389 alin. (1) din Codul de procedura civila din 1865, ``daca creditorul a lasat sa treaca 6 luni de la data indeplinirii oricarui act de executare, fara sa fi urmat alte acte de urmarire, executarea se perima de drept si orice parte interesata poate cere desfiintarea ei``.

Prin prisma dispozitiilor citate, remarcam faptul ca perimarea reprezinta o sanctiune ce intervine de drept, prin efectul legii, ca urmare a pasivitatii si a neglijentei creditorului in a starui in derularea procedurii de executare silita, sanctiune pentru care legiuitorul nu a prevazut expres, sub sanctiunea decaderii, un termen de invocare.

In acest sens, prin Sentinta civila nr. 814/2020, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, Sectia Civila a retinut faptul ca in situatia contestatiilor la executare care au ca obiect constatarea perimarii executarii silite, ``de lege lata nu exista o prevedere expresa care sa instituie un termen imperativ pentru formularea unei astfel de contestatii la executare. Prin urmare, instanta apreciaza ca o contestatie la executare prin care se solicita constatarea perimarii executarii silite poate fi introdusa pana la finalizarea procedurii de executare silita``.

In motivarea hotararii pronuntate, prin analogie, instanta de judecata a analizat maniera de formulare a dispozitiilor art. 401 din Codul de procedura civila din 1865, care reglementeaza termenele in care se poate formula contestatie, fara a se face referire la situatia in care intervine perimarea de drept a executarii silite.

Astfel, instanta a apreciat ca in masura in care ``legiuitorul ar fi intentionat instituirea unui termen pentru introducerea contestatiei la executare in cazul in care se invoca perimarea, ar fi facut-o, astfel cum a facut-o la art. 401 C.proc.civ. 1865. [...] Daca instanta ar lua in considerare termenele prevazute de art. 401 C.proc.civ. 1865, exceptia tardivitatii s-ar admite intotdeauna intrucat debitorul ia la cunostinta de actele de executare cu mult timp inainte, facandu-se abstractie ca perimarea poate interveni pe parcursul executarii silite, ulterior implinirii termenului de 15 zile de formulare a contestatiei la executare``.

O asemenea interpretare corespunde ratiunilor sanctionatorii urmarite prin reglementarea institutiei perimarii de drept a executarii silite, mai ales in contextul in care, asa cum a retinut si instanta de judecata prin sentinta mai sus citata, ``perimarea este o masura de interes general care intereseaza buna administrare a justitiei, nefiind justificat ca, in lipsa unui text de lege expres, sa se considere a fortiori ca se aplica unul dintre termenele prevazute de art. 401 C.proc.civ.``.

In completarea opiniei instantei, mentionam faptul ca prin efectul sintagmei ``de drept`` devine inaplicabil ope legis termenul prevazut de art. 401 din Codul de procedura civila 1865, iar o interpretare contrara adauga la lege si conduce la incalcarea dreptului debitorului de a se apara fata de pasivitatea creditorilor, pasivitate ce influenteaza in mod direct cresterea cuantumului creantei.

In acelasi sens a decis inclusiv Tribunalul Bucuresti, prin Decizia civila nr. 27/2021, pronuntata fata de apelul formulat impotriva sentintei mai sus citate, ``perimarea este o sanctiune procesuala care intervine ca urmare a urmare a lipsei de staruinta si de interes a creditorului in solutionarea cererii sale de executare silita, astfel cum rezulta din prevederile art. 389 C. pr. civ., prin raportare la prevederile generale ale art. 248 al. 1 C. pr. Civ.. Deci, executarea silita este afectata de sanctiunea perimarii si, prin urmare, nula [a��]``.

Asadar, in acceptiunea jurisprudentei, in lipsa unei dispozitii legale exprese, sub imperiul Codului de procedura civila din 1865, perimarea de drept poate fi invocata oricand pe parcursul executarii silite, pana la finalizarea procedurii de executare silita.