Riscul de schimb valutar. Cerintele de transparenta

Un consumator care a contractat un imprumut exprimat in moneda straina si care nu are cunostinta de caracterul abuziv al unei clauze incluse in contractul de imprumut nu poate fi expus niciunui termen de prescriptie pentru restituirea sumelor platite in temeiul acestei clauze

Informatiile furnizate de imprumutator consumatorului cu privire la existenta unui risc de schimb valutar nu indeplineste cerinta de transparenta daca se intemeiaza pe ipoteza ca paritatea dintre moneda de calcul si moneda de plata va ramane stabila pe toata durata contractului

In anii 2008 si 2009, mai multi consumatori au incheiat cu banca BNP Paribas Personal Finance contracte de imprumut ipotecar exprimat in franci elvetieni (CHF) si rambursabil in euro pentru finantarea cumpararii unor bunuri imobile sau a unor parti din societati imobiliare. Din cauza caracteristicilor acestor imprumuturi, contractarea lor prezenta un risc de schimb valutar legat de fluctuatiile cursului monedei euro in raport cu cel al CHF. Desi existenta acestui risc nu era mentionata in mod expres in contractele de imprumut, reiesea totusi in mod indirect din acestea ca riscul respectiv era inerent acestor contracte si era suportat de consumator .

In urma unor dificultati cu care s-au confruntat consumatorii in vederea platii ratelor lunare, au fost initiate proceduri judiciare in fata tribunal da��instance de Lagny-sur-Marne ((Tribunalul de Prima Instanta din Lagny-sur-Marne, Franta) si, respectiv, a tribunal de grande instance de Paris (Tribunalul de Mare Instanta din Paris, Franta). Aceste instante sunt chemate sa examineze daca clauzele contractelor de imprumut mentionate mai sus, intrucat au expus consumatorii unui risc de schimb valutar neplafonat, trebuie, in lumina Directivei privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii1 , sa fie considerate abuzive si, din aceasta cauza, ca nefiind obligatorii pentru imprumutati. In acest context, tribunal da��instance de Lagny-sur-Marne si tribunal de grande instance de Paris au sesizat Curtea de Justitie cu o serie de intrebari referitoare la interpretarea directivei.

Prin hotararile pronuntate, in primul rand, Curtea aminteste ca clauzele abuzive care figureaza intr-un contract de consum nu creeaza obligatii pentru consumator si trebuie sa se considere ca nu au existat niciodata, astfel incat ele nu pot sa aiba efect asupra situatiei sale de drept si de fapt . In consecinta, Curtea considera ca o cerere formulata de consumator in scopul constatarii caracterului abuziv al unei clauze incluse intr-un asemenea contract nu poate fi supusa niciunui termen de prescriptie .

Astfel fiind, Curtea subliniaza ca directiva nu se opune unei reglementari nationale care supune unui termen de prescriptie actiunea prin care se urmareste sa se valorifice efectele restitutorii ale acestei constatari.

Cu toate acestea, Curtea arata ca un termen de prescriptie pentru restituirea sumelor platite in temeiul unei clauze abuzive care risca sa fi expirat inainte chiar ca consumatorul sa fi putut sa aiba cunostinta de natura abuziva a acestei clauze nu poate in niciun caz sa fie compatibila cu directiva.

In al doilea rand, Curtea constata ca revine instantelor de trimitere sarcina sa aprecieze daca clauzele in litigiu stabilesc un element esential care caracterizeaza contractele de imprumut in discutie si care constituie obiectul principal al acestora. Astfel, intr-o asemenea ipoteza, directiva nu permite sa se examineze caracterul lor abuziv decat daca nu au fost redactate intr-un limbaj clar si inteligibil.

In al treilea rand, Curtea arata ca nu indeplineste cerinta de transparenta comunicarea, efectuata la incheierea contractului, de catre profesionist consumatorului a unor informatii, chiar numeroase, daca ele se bazeaza pe ipoteza ca paritatea dintre moneda de calcul si moneda de plata va ramane stabila pe toata durata acestui contract . Aceasta este situatia in special in cazul in care consumatorul nu a fost avertizat de catre profesionist cu privire la contextul economic susceptibil sa aiba repercusiuni asupra variatiilor cursurilor de schimb valutar.

In al patrulea rand, avand in vedere cunostintele profesionistului referitoare la contextul economic previzibil care poate avea repercusiuni asupra variatiilor cursurilor de schimb valutar, la mijloacele superioare ale acestui profesionist pentru a anticipa riscul de schimb valutar, precum si la riscul considerabil referitor la variatiile cursurilor de schimb valutar pe care clauzele in litigiu il pun in sarcina consumatorului, Curtea considera ca aceste clauze pot da nastere unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor care decurg din contractul de imprumut, in detrimentul consumatorului.

Astfel, in conditiile in care profesionistul nu a respectat cerinta de transparenta fata de consumator, aceste clauze par sa puna in sarcina consumatorului un risc disproportionat in raport cu prestatiile primite si cu suma imprumutata, deoarece aplicarea lor are drept consecinta faptul ca consumatorul trebuie sa suporte costul evolutiei cursurilor de schimb la termen.

Hotararile in cauza C-609/19, si in cauzele conexate C-776/19 - C-782/19, BNP Paribas Personal Finance

1 Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Editie speciala, 15/vol. 2, p. 273).