Framingul constituie punere la dispozitia unui public nou a acestei opere

Aceasta comunicare publica trebuie, prin urmare, sa primeasca autorizatia titularului dreptului de autor

Stiftung PreuA�ischer Kulturbesitz (SP``), o fundatie germana, opereaza Deutsche Digitale Bibliothek (DDB), o biblioteca digitala dedicata culturii si stiintei care pune in retea institutii culturale si stiintifice germane. Site-ul internet al acestei biblioteci contine linkuri catre continuturi digitalizate stocate pe portalurile internet ale institutiilor participante. Deutsche Digitale Bibliothek, ca ``vitrina digitala``, nu stocheaza ea insasi decat imagini de previzualizare (thumbnails), si anume versiuni ale imaginilor a caror dimensiune este redusa in raport cu dimensiunea lor originala.

VG Bild-Kunst, o societate de gestiune colectiva a drepturilor de autor in domeniul artelor vizuale din Germania, conditioneaza incheierea, cu SPK, a unui contract de licenta de utilizare a catalogului sau de opere sub forma unor imagini de previzualizare de includerea unei dispozitii potrivit careia SPK se angajeaza sa puna in aplicare, in cadrul utilizarii operelor vizate in contract, masuri tehnice eficiente impotriva framingului1 , de catre terti, a imaginilor de previzualizare ale acestor opere afisate pe site-ul internet al Deutsche Digitale Bibliothek. Apreciind ca o astfel de conditie contractuala nu era rezonabila in raport cu dreptul de autor, SPK a formulat in fata instantelor germane o actiune prin care urmarea sa se constate ca VG Bild Kunst este obligata sa acorde licenta mentionata fara ca aceasta sa fie conditionata de punerea in aplicare a unor masuri destinate sa impiedice framingul2 . In acest context, Bundesgerichtshof (Curtea Federala de Justitie, Germania) solicita Curtii sa stabileasca daca acest framing trebuie considerat o comunicare publica in sensul Directivei 2001/293 , ceea ce, in cazul unui raspuns afirmativ, ar permite VG Bild-Kunst sa impuna SPK punerea in aplicare a acestor masuri .

Curtea, reunita in Marea Camera, statueaza ca incorporarea prin framing intr-o pagina de internet a unui tert a operelor protejate de dreptul de autor si puse la dispozitia publicului cu acces liber cu autorizarea titularului dreptului de autor pe un alt site internet reprezinta o comunicare publica atunci cand aceasta incorporare eludeaza masuri de protectie impotriva framingului adoptate sau impuse de titularul dreptului de autor.

Mai intai, Curtea arata ca modificarea dimensiunii operelor in contextul unui framing nu joaca niciun rol in aprecierea existentei unui act de comunicare publica, atat timp cat elementele originale ale acestor opere sunt perceptibile. In continuare, Curtea arata, pe de o parte, ca tehnica framingului constituie un act de comunicare catre un public, in masura in care aceasta are drept efect punerea la dispozitia ansamblului potentialilor utilizatori ai unui site internet a elementului afisat. Pe de alta parte, aceasta aminteste ca, din moment ce tehnica framingului utilizeaza aceeasi modalitate tehnica precum cea deja utilizata pentru comunicarea publica a operei protejate pe site-ul internet de origine, si anume internetul, aceasta comunicare nu indeplineste conditia unui public nou si, in consecinta, nu intra sub incidenta unei comunicari ``publice`` in sensul Directivei 2001/29. Curtea precizeaza insa ca aceasta consideratie nu se aplica decat intr-o situatie in care accesul la operele in cauza pe site-ul internet de origine nu este supus niciunei masuri restrictive. Astfel, in aceasta situatie, titularul drepturilor a autorizat de la inceput comunicarea operelor sale tuturor internautilor.

In schimb, Curtea subliniaza ca, atunci cand titularul drepturilor a instituit sau a impus inca de la inceput masuri restrictive legate de publicarea operelor sale, el nu a consimtit ca tertii sa poata comunica public in mod liber operele sale. Dimpotriva, acesta a dorit sa restranga publicul care avea acces la operele sale numai la utilizatorii unui anumit site internet. In consecinta, Curtea statueaza ca, atunci cand titularul dreptului de autor a adoptat sau a impus masuri restrictive impotriva framingului, incorporarea unei opere intr-o pagina de internet a unui tert, prin tehnica framingului, constituie o ``punere la dispozitia unui public nou a acestei opere``. Aceasta comunicare publica trebuie, prin urmare, sa primeasca autorizatia titularilor de drepturi in cauza.

Astfel, o abordare contrara ar insemna sa se consacre o regula de epuizare a dreptului de comunicare . Or, aceasta regula ar priva titularul dreptului de autor de posibilitatea de a solicita o remuneratie adecvata pentru utilizarea operei sale. O asemenea abordare nu ar respecta asadar justul echilibru care trebuie mentinut in mediul digital intre, pe de o parte, interesul titularilor dreptului de autor si ai drepturilor conexe pentru protectia proprietatii lor intelectuale si, pe de alta parte, protectia intereselor si a drepturilor fundamentale ale utilizatorilor unor obiecte protejate. In sfarsit, Curtea precizeaza ca titularul dreptului de autor nu isi poate limita consimtamantul la framing altfel decat prin intermediul unor masuri tehnice eficiente. Astfel, in lipsa unor asemenea masuri, ar putea fi dificil sa se verifice daca acest titular a intentionat sa se opuna framingului operelor sale.

Hotararea in cauza C-392/19 VG Bild-Kunst/Stiftung PreuA�ischer Kulturbesitz

1 Tehnica framingului consta in a imparti o pagina a unui site internet in mai multe cadre si in a afisa intr-unul dintre acestea, prin intermediul unui link care poate fi accesat sau al unui link incorporat (inline linking), un element care provine de pe un alt site pentru a disimula utilizatorilor acestui site mediul de origine caruia ii apartine acest element .

2 In conformitate cu dreptul german, societatile de gestiune colectiva au obligatia de a acorda oricarei persoane, la cerere, in conditii rezonabile, o licenta de utilizare a drepturilor a caror gestionare le-a fost incredintata. Cu toate acestea, potrivit jurisprudentei germane, societatile de gestiune colectiva pot, cu titlu exceptional, sa refuze acordarea unei licente, cu conditia ca acest refuz sa nu constituie un abuz de monopol si sub rezerva posibilitatii de a opune cererii de licenta interese legitime superioare.

3 In temeiul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor si drepturilor conexe in societatea informationala (JO 2001, L 167, p. 10, Editie speciala, 17/vol. 1, p. 230), statele membre prevad dreptul exclusiv al autorilor de a autoriza sau de a interzice orice comunicare publica a operelor lor.