Deschiderea succesiunii si dezbaterea succesiunii. Modalitati de dezbatere a succesiunii

Succesiunea se deschide in momentul decesului defunctului, data decesului fiind dovedita cu certificatul de deces.

Data decesului prezinta importanta avand in vedere faptul ca:

- in raport de data decesului, sunt identificate persoanele chemate a mosteni, capacitatea lor succesorala si drepturile ce li se cuvin;

- de regula, de la data decesului incepe sa curga termenul de un an in care trebuie manifestata optiunea succesorala, respectiv daca succesibilul accepta sau renunta la mostenire;

- mostenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului, astfel cum este inscris in certificatul de deces sau, dupa caz, in hotararea judecatoreasca declarativa de moarte ramasa definitiva.

In cazul dezbaterii succesiuni prin intermediul procedurii notariale, daca ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se afla pe teritoriul Romaniei, mostenirea se deschide la locul din tara aflat in circumscriptia notarului public celui dintai sesizat, cu conditia ca in aceasta circumscriptie sa existe cel putin un bun imobil al celui care lasa mostenirea .

In cazul in care in patrimoniul succesoral nu exista bunuri imobile, locul deschiderii mostenirii este in circumscriptia notarului public celui dintai sesizat, cu conditia ca in aceasta circumscriptie sa se afle bunuri mobile ale celui ce lasa mostenirea .

Dezbaterea succesiunii

In mod inevitabil, dupa deschiderea succesiunii, patrimoniul defunctului (activul si pasivul) va trebui impartit intre mostenitori. Mostenitorii pot fi testamentari (atunci cand de cuius lasa un testament prin care stabileste persoanele fizice sau juridice carora urmeaza sa le revina patrimonial acestuia) sau legali (in ordinea si dupa regulile stabilite de Codul civil, respectiv sotului supravietuitor si rudelor defunctului, descendentilor, ascendentilor si colateralilor acestuia, dupa caz).

Dezbaterea succesiunii este procedura juridica prin care stabileste, in urma decesului unei persoane, cine sunt mostenitorii si care este intinderea masei succesorale, respectiv care sunt bunurile supuse dezbaterii de mostenire. In urma dezbaterii succesiunii, drepturile si obligatiile unei persoane decedate trec, din punct de vedere juridic, la mostenitorii acesteia.

Din punct de vedere procedural, dezbaterea succesiunii (atat cea legala, cat si cea testamentara) se poate realiza fie la notarul public, fie prin intermediul instantei de judecata .

2. Dezbaterea succesiunii la Notarul public

In cazul in care mostenitorii legali sau testamentari sunt cunoscuti si se inteleg asupra calitatii mostenitorilor si bunurilor aflate in masa patrimoniala, succesiunea poate fi dezbatuta la notarul public competent.

In aceasta forma, succesiunea se poate dezbate in urma unei cererii inaintate de cel putin unul dintre mostenitori, de un legatar sau de un creditor al defunctului.

Dezbaterea mostenirii se va face cu participarea tuturor mostenitorilor, chiar daca cererea a fost inaintata doar de o parte dintre acestia.

In aceasta situatie, costurile presupun o serie de taxe, care se calculeaza in functie de valoarea masei succesorale, la care se adauga onorariul care il percepe notarul public. In principiu, taxele se impart proportional intre mostenitori.

La finalizarea procedurii, notarul public elibereaza partilor cate un certificat de mostenitor . Certificatul de mostenitor eliberat de notarul public face dovada cu privire la:

- calitatea de mostenitor legal si/sau testamentar;

- drepturile de proprietate sau alte drepturi prevazute de lege ale mostenitorilor legali sau testamentari asupra bunurilor din patrimoniul autorului, mentionate in certificatul de mostenitor, si intinderea acestora;

- intrarea in stapanirea de fapt asupra bunurilor succesorale de catre mostenitorii nesezinari.

Avantajul acestei proceduri este celeritatea care o caracterizeaza, spre deosebire de situatia in care mostenitorii aleg sa initieze dezbaterea succesiunii la instanta de judecata .

2. Dezbaterea succesiunii la instanta de judecata

Dezbaterea succesiunii se poate realiza pe cale contencioasa, la instanta de judecata, in cazul in care mostenitorii nu se inteleg asupra calitatii de mostenitor, a bunurilor supuse impartelii si a cotelor ce le revin fiecaruia.

In aceasta situatie, instanta competenta este Judecatoria din circumscriptia teritoriala a ultimului domiciliu al defunctului (asa cum a fost consemnat in actul de deces).

Dezbaterea succesiunii de desfasoara conform regulilor de procedura instituite de Codul de procedura civila aplicabile judecatii proceselor civile. Ca atare, si in cadrul dezbaterii sucesiunii in instanta se vor administra probe (inscrisuri, martori expertiza, interogatoriu) si se vor acorda termene de judecata .

Procedura la instanta de judecata se va initia prin introducerea unei cereri de chemare in judecata de catre unul din mostenitori impotriva celorlalti mostenitori cunoscuti.

Cererea de chemare in judecata va trebui sa cuprinda:

- numele si adresa celorlalti mostenitori legali sau testamentari, adica a persoanelor intre care urmeaza a avea loc partajul;

- titlul pe baza caruia este ceruta dezbaterea succesiunii si partajul (actele de stare civila care sa ateste calitatea de mostenitor, testament);

- bunurile mobile sau imobile care fac parte din masa succesorala, locul in care acestea se afla si dovada dreptului de proprietate a defunctului asupra bunurilor din masa succesorala;

- estimarea valorii bunurilor supuse impartelii (necesara pentru stabilirea taxei de timbru);

- indicarea probelor pe care le solicita atat pentru dovedirea calitatii de mostenitor cat si a masei succesorale (inscrisuri, expertiza pentru stabilirea loturilor, martori, interogatoriu);

In plus, anterior sesizarii instantei de judecata, ca o procedura prealabila, reclamantul are obligatia de a obtine de la notarul public incheierea cu privire la verificarea evidentelor succesorale, prin care se atesta daca a fost sau nu dezbatuta succesiunea la notarul public si daca sunt mostenitori care au acceptat sau au renuntat la mostenire.

Odata cu cererea de chemare in judecata, reclamantul va depune, in mod obligatoriu, si aceasta incheiere emisa de notarul public cu privire la verificarea evidentelor succesorale, in caz contrar, neindeplinirea procedurii prealabile putand fi invocata de catre instanta, din oficiu, sau de catre parat.

De asemenea, tot reclamantului ii revine si obligatia de a achita taxa de timbru care va fi stabilita de instanta de judecata in functie de valoarea bunurilor care fac parte din masa succesorala.

La primul termen de judecata, daca partile sunt prezente, instanta le va lua declaratie cu privire la fiecare dintre bunurile supuse partajului si va lua act, cand este cazul, de recunoasterile si acordul lor cu privire la existenta bunurilor, locul unde se afla si valoarea acestora.

Daca partile ajung la o intelegere cu privire la impartirea bunurilor, instanta va hotari potrivit intelegerii lor.

Daca partile nu ajung la o intelegere, instanta va stabili calitatea de mostenitor, cota-parte ce se cuvine fiecarui mostenitor din bunurile supuse impartelii, precum si din datoriile transmise prin mostenire/datoriile si creantele comostenitorilor fata de defunct, precum si sarcinile mostenirii.

In acesta situatie, in principiu, partajul se va realiza in natura (prin impartirea acestuia potrivit cotei parti), acesta reprezentand regula in materie. Cu toate acestea, daca bunul nu este partajabil in natura, partajul se va realiza:

- prin atribuirea intregului bun unui singur fost coproprietar (sau mai multora), urmand ca acesta (acestia) sa plateasca o sulta (o suma de bani) fostului (fostilor) coproprietar(i) caruia (carora) nu i-a (le-a) fost atribuit bunul;

- sau prin vanzarea bunului, in modul stabilit de coproprietari sau, in caz de neintelegere, la licitatie publica, caz in care pretul obtinut, in urma vanzarii, se va imparti intre fostii coproprietari conform cotelor ce li se cuvin.

Avantajul dezbaterii succesiunii la instanta de judecata este acela ca, desi nu exista un acord intre mostenitori, instanta pronunta o hotarare judecatoreasca ce constituie titlu de proprietate al fiecaruia dintre succesori pentru bunurile individuale ce i-au fost atribuite, astfel incat, la sfarsitul litigiului, fiecare mostenitor va avea stabilit expres bunul pe care l-a primit in proprietate .

Totodata, desi reclamantul este cel care achita efectiv la inceputul litigiului taxa de timbre, prin hotararea judecatoreasca, taxa judiciara de timbru si, eventual, celelalte cheltuieli de judecata (onorariu expertiza) vor fi stabilite in sarcina tuturor mostenitorilor, proportional cu cota parte a fiecaruia.