Prima pagină » Articole juridice » Dreptul muncii. Contractul de Munca » Motivarea decizie de concediere versus Oportunitatea acesteia. Solutii jurisprudentiale

Motivarea decizie de concediere versus Oportunitatea acesteia. Solutii jurisprudentiale

Publicat: 04 May 2020 5750 citiri Sursa: avocat Emilia Alexandra Ioana | MCP Cabinet avocati Secţiunea: Dreptul muncii. Contractul de Munca

Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.

In cazul desfiintarii unui post, angajatorul este obligat sa emita, in forma scrisa, o decizie de concediere in care sa prevada expres motivele de fapt care au condus la desfiintarea respectivului post.

Reprezinta orice scriere care materializeaza pe hartie un act juridic, precum si orice obiect material care incorporeaza un asemenea act.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.

Concedierea colectiva reprezinta concedierea, intr-o perioada de 30 de zile calendaristice, ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii, a unui numar de:

Sanctiune care consta in lipsirea actului juridic civil de efectele sale firesti intrucat acesta a fost incheiat cu nerespectarea dispozitiilor legale imperative sau cu incalcarea conditiilor de validitate ale actului respectiv.

Viciu al unei hotarari,

Activitate de lamurire, de stabilire a adevaratului inteles al unei opere spirituale.

Ansamblu de solutii pronuntate de catre organele de jurisdictie in legatura cu probleme de drept sau institutiile juridice examinate cu prilejul desfasurarii litigiilor din competenta lor.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.

Codul muncii este actul normativ care reuneste normele ce constituie dreptul comun in materia raporturilor de munca.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.

Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta, prin care se solicita anularea hotararii judecatoresti si judecarea in fond a cauzei; cerere de apel

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Viciu al unei hotarari,

Codul muncii este actul normativ care reuneste normele ce constituie dreptul comun in materia raporturilor de munca.

Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.

Persoana juridica sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, in Romania ori sucursala, filiala, agentia, reprezentanta din Romania a unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, autorizata potrivit legii, care incadreaza forta de munca in conditiile legii.

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Schimbarea care se produce in realitatea obiectiva datorita unei cauze. Rezultatul.

Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.

Forma a vinovatiei , reglementata in cap. I , t. II, art. 19, C. pen., partea generala.Legea arata ca fapta este savarsita cu intentie cand infractorul:

Contract prin care este asigurata plata de catre debitor/garantul/garantii sai a obligatiilor sale fata de creditorul sau.

Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.

Codul muncii este actul normativ care reuneste normele ce constituie dreptul comun in materia raporturilor de munca.

Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.

Reprezentare grafica, sintetica, a structurii organizatorice a unei unitati, cuprinzand compartimentele ei

Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.

1. Acel fenomen care influenteaza actiunea cauzei, favorizeaza sau franeaza procesul dezvoltarii cauzei in efect.

Calitate a unui act juridic de a intruni toate conditiile si de a produce toate efectele prevazute de lege.

Contrarietate intre un fapt sau act juridic si prevederile actelor normative.

Viciu al unei hotarari,

Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.

Codul muncii este actul normativ care reuneste normele ce constituie dreptul comun in materia raporturilor de munca.

1. Modalitate de savarsire a unei fapte ilicite, care consta in neindeplinirea de catre autorul ei a ceea ce era obligat sa faca.

Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.

Motivele care determina concedierea trebuie sa se regaseasca chiar in cuprinsul deciziei de concediere, acesta fiind singurul inscris la care instanta de judecata se raporteaza pentru a analiza daca la baza desfiintarii postului a existat o cauza reala si serioasa.

In caz de conflict de munca, angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere .

Decizia de concediere care nu cuprinde motivele de fapt ce au determinat angajatorul sa desfiinteze postul este lovita de nulitate absoluta, fapt care va face de prisos analizarea motivelor de netemeinicie a acesteia.

In sensul edificarii acestor aspecte, redam in continuare extrase din hotararile judecatoresti pronuntate de instante nationale:

1. ``Indicarea in decizia de concediere a ``motivelor`` care determina concedierea nu inseamna mentionarea doar a cazului de concediere pe care se intemeiaza masura dispusa de angajator, ci si prezentarea acelor fapte, elemente, imprejurari, argumente care justifica incidenta cazului de concediere respectiv.

Asadar, decizia de concediere trebuie sa cuprinda atat ``motivele de fapt``, cat si ``motivele de drept``, interpretare unanima adoptata in jurisprudenta si doctrina juridica relevanta``.

Sentinta Civila nr. 29/21.01.2020 pronuntata de Tribunalul Vrancea

2. ``Neindicarea motivelor de fapt atrage, in toate cazurile, nulitatea absoluta a deciziei de concediere, nefiind posibil ca angajatorul sa le schimbe in proces si nici sa fie stabilite de instanta judecatoreasca. Aceasta obligativitate este necesara si sanctionata ca atare, deoarece in cazul conflictelor de munca, determinate de concedierea angajatilor, instanta judecatoreasca va determina legalitatea si temeinicia deciziei de concediere in raport cu motivele de fapt si de drept precizate de anga jator in decizia de concediere .

Decizia de preaviz nu poate face parte integranta din decizia de concediere, deoarece nu este prevazuta in Codul Muncii o astfel de dispozitie, ci doar obligativitatea mentionarii in cuprinsul deciziei de concediere a perioadei de preaviz iar angajatorul sau instanta de judecata nu poate adauga la lege sau interpreta dupa liberul arbitru prevederile legale, dupa cum pot fi favorabile angajatorului. Codul muncii face referire in mod expres doar la continutul obligatoriu al deciziei de concediere si la sanctiunile nerespectarii acestor prevederi imperative si nu se prevede ca decizia de preaviz face parte integranta din decizia de concediere .

Este evident ca situatia de fapt trebuie indicata in cuprinsul deciziei de concediere in materialitatea sa, iar nu sub forma unor generalitati sau afirmatii vagi, cum ar fi in cauza dedusa judecatii mentiunea ``avand in vedere decizia de preaviz``. De altfel, nici aceasta decizie de preaviz nu este motivata in fapt, motivare din care sa rezulte in mod expres cauzele pentru care s-a recurs la desfiintarea postului reclamantului, justificate si probate cu acte``.

Decizia civila nr. 935/2015 03-12-2015 pronuntata de Curtea de Apel Targu Mures

3. ``In absenta din cuprinsul deciziei de concediere a motivelor de fapt ale concedierii, angajatul concediat si instanta de judecata nu pot aprecia legalitatea masurii luate de catre angajator, respectiv sa verifice existenta cauzei reale si serioase, precum si a caracterului obiectiv al masurii dispuse.

Nerespectarea cerintelor impuse de prevederile art. 76 lit. a) din Codul muncii, sanctionata cu nulitatea absoluta a deciziei de concediere, face de prisos analizarea motivelor de netemeinicie a acesteia.``

Curtea de Apel Timisoara, Decizia nr. 273 din 2 aprilie 2014

4. ``Dat fiind caracterul formal al deciziei de concediere,aceasta,potrivit dispozitiilor art.76 lit. a din Codul muncii trebuind sa contina in mod obligatoriu motivele ce determina concedierea, lipsa din cuprinsul deciziei a unor elemente prevazute de textul de lege mai sus indicat,nu poate fi complinita prin alte acte anterioare,ulterioare sau concomitente emiterii deciziei, inclusiv prin aparari facute in fata instantei de intimata, cu ocazia judecarii contestatiei indreptate impotriva deciziei.

Fata de imprejurarea ca legiuitorul a prevazut sanctiunea care intervine in situatia incalcarii normelor imperative si de faptul ca vatamarea este prezumata si nu poate fi inlaturata,Curtea considera ca decizia de concediere este nelegala, aceasta neputand produce efectele juridice pentru care a fost emisa de angajator .

Avand in vedere cauza de nulitate mai sus mentionata, Curtea de apel a constatat faptul ca nu se mai impune analizarea criticilor privind temeinicia deciziei de concediere,deoarece legalitatea este o cerinta care trebuie sa fie indeplinita in prealabil,obligatoriu,iar in situatia incalcarii cerintelor de legalitate,decizia de concediere este lipsita de efecte juridice.``

Extras din Decizia nr. 3460/02.10.2015, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia VII-A civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale

4. ``Chiar daca decizia de preaviz nr. 051/31 ianuarie 2013 mentioneaza incetarea contractului individual de munca a apelantei si motivele de fapt pentru care apelanta urmeaza sa fie concediata in temeiul art. 65 din Codul muncii, stabilind termenul de preaviz de 45 de zile, nu este mai putin adevarat ca aceasta a avut ca efect doar curgerea termenului de preaviz, concedierea fiind dispusa prin decizie de concediere .

Ca urmare, prin preavizul de concediere (a��) nu se aduc modificari contractului individual de munca, reprezentand doar o exprimare a angajatorului, o intentie de concediere asupra careia poate reveni oricand, iar pentru angajat, reglementarea preavizului constituie o garantie a dreptului la munca.``

Decizia civila nr. 349/18.06.2014 pronuntata de Curtea de Apel Targu Mures

5. ``Instanta constata ca nu exista temei legal pentru contestarea si anularea preavizului. Codul Muncii nu reglementeaza posibilitatea contestarii preavizului acesta avand doar rolul unei informari cu privire la intentia angajatorului de a proceda in viitor la concedierea salariatului.

Concedierea salariatului se realizeaza in baza deciziei de concediere emisa in conformitate cu prev ederile art. 76 din Codul Muncii, decizie impotriva careia se poate formula contestatie in 45 de zile conform art . 211 din Lg 62/201 1 , legea dialogului social.

Este foarte important de retinut ca toate documente in baza carora s-a luat masura concedierii (raportul de analiza economica, hotararea organului de conducere de aprobare a planului de reorganizare si a de sfiintarii postului, hotararea prin care s-a adoptat noua organigrama si noul stat de functii, notificarea de preaviz, etc.) trebuie sa fie cuprinse in decizia de concediere, intrucat, asa cum prevad in mod expres dispozitiile art. 79 din Codul muncii, in caz de conflict de munca, angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept, decat cele precizate in decizia de concediere, ori decizia de concediere nu cuprinde aceste aspecte``.

Sentinta civila nr. 534/26.10.2017 pronuntata de Tribunalul Olt

6. ``Astfel, aceasta decizie nu intruneste conditia speciala de validitate, obligatoriu impusa de prevederile art. 76 lit. a) din Codul muncii, de a contine motivele care determina concedierea.

Legiuitorul a stabilit expres si indiscutabil ca aceasta conditie se refera la insusi continutul deciziei de concediere, ca o conditie de fond (intrinseca) speciala. Deci, lipsa acestei conditii exprese nu poate fi complinita prin trimitere la acte extrinseci deciziei de concediere, iar, in plus, art. 79 din Codul muncii, prohibeste invocate altor motive de fapt decat ``cele precizate`` in decizia de concediere .

Sanctiunea legala expresa a nulitatii absolute a deciziei de concediere, sanctiune incidenta in cauza, nu se poate acoperi.

Avand in vedere acest viciu grav de validitate a deciziei contestate, care atrage aplicarea sanctiunii nulitatii absolute, nu se mai impuse, analizarea celorlalte motive de nelegalitate si netemeinicie ale deciziei de concediere``.

Sentinta civila nr. 333/26.03.2015 pronuntata de Tribunalul Mures

7. ``Dispozitiile art. 76 lit.a din Codul Muncii impun angajatorului sa mentioneze in cuprinsul actului de concediere, sub sanctiunea nulitatii absolute ``motivele care determina concedierea ...Decizia contestata nu cuprinde motivele care au determinat concedierea , in absenta acestei mentiuni neputandu-se aprecia temeinicia masurii de concediere , iar aceasta omisiune afecteaza legalitatea deciziei . Nulitatea este expresa , ceea ce inseamna ca prejudiciul cauzat de angajator persoanei concediate prin omisiunea in indicarea acestor elemente este prezumata in orice situatie``.

Sentinta civila nr. 2937/04.12.2014 pronuntata de Tribunalul Timis