Fake News. Afectarea demnitatii si imaginii persoanei. Practica Tribunalului Bucuresti

Odata cu revolutia tehnologica, care a atras dupa sine cresterea exponentiala a vitezei de circulatie a informatiilor, se raspandesc tot mai adesea stiri false pentru diverse scopuri: castig financiar sau politic, cresterea numarului de cititori sau chiar deteriorarea imaginii unei persoane fizice sau juridice.

Cu toate acestea, drepturile nepatrimoniale (de exemplu, dreptul la demnitate, dreptul la propria imagine, la respectarea vietii private etc.) se bucura de o protectie legala specifica, in sensul ca persoana lezata poate solicita nu doar o reparatie nepecuniara, ci si o reparatie pecuniara a prejudiciului nepatrimonial/moral cauzat.

In ceea ce priveste reparatia nepecuniara, in situatia prejudiciilor nepatrimoniale aduse unei persoane fizice sau juridice prin mijloacele presei scrise sau audiovizuale, aceasta se poate adresa instantei de judecata pe calea ordonantei presedintiale, in temeiul art. 255 alin. (3) si a art. 253 alin. (2) din Codul civil, in vederea luarii unor masuri provizorii, respectiv:

- incetarea postarii sau difuzarii de materiale de presa de genul celor deja publicate;

- retragerea tututor publicatiilor scrise, electronice sau audiovizuale care cuprind astfel de materiale cu caracter ilicit;

- interzicerea, pentru viitor, de a mai publica noi articole sau materiale, inclusiv in mediul online, in legatura cu subiectul deja publicat.

Prin Sentinta civila nr. 160 pronuntata in sedinta publica din data de 24.03.2020 , Tribunalul Bucuresi Sectia a IV-a Civila, a admis o astfel de cerere, retinand ca este deosebit de grava modalitatea tendentioasa de redactare a articolului, care nici macar nu lasa aparenta unei documentari prealabile. Autorul se multumeste sa adreseze niste intrebari retorice cu privire la posibilitatea ca ``groapa de gunoi`` administrata de reclamanta sa fie un focar de coronavirus, fara a aduce argumente stiintifice sau medicale, dupa care reia retorica suspiciunilor de coruptie si nelegalitate privind operatiunile derulate de reclamanta, fara legatura cu epidemia in cauza. Cu toate acestea, informatia de baza care ramane in mentalul cititorului este aceea a unei stari de pericol de infectare din cauza existentei unui pretins focar de coronavirus atat la locatia unde sunt depozitate deseurile, dar, mai grav, in intreg orasul prin raportare la reteaua de strazi pe care circula masinile de colectare si prin raportare la activitatea de colectare a deseurilor medicale.

Cu alte cuvinte, arata instanta de judecata, este vizibil ca autorul articolului, foloseste doar ca pretext trimiterea la epidemie, pentru a genera interes asupra tematicii mai vechi legate de activitatea reclamantei. Nu doar ca este vorba despre o conexiune vizibil artificial si fortat facuta, dar ea nu poate avea ca scop decat intentia de a capta atentia publicului, care in contextul pozitiei adoptate de autoritati cu privire la combaterea acestui virus, este mult mai atent si mai usor de influentat prin simpla mentionare a termenilor relevanti, precum ``epidemie``, ``coronavirus``, ``contaminare``, ``focar`` etc.

Tribunalul Bucuresti a retinut in acest context ca prejudiciile aduse reclamantei sunt deosebit de grave, pentru mai multe motive: aceasta nu are posibilitatea de a da un raspuns concret unor acuzatii lipsite de fundament stiintific si vadit plasmuite; starea de urgenta face ca orice actiune oficiala, judiciara sau administrativa, sa fie imposibila; prejudiciul este exponential multiplicat de faptul ca interesul publicului este mult sporit in legatura cu informatiile de orice natura legate de epidemie.

Pe de alta parte, intr-o cauza similara, prin Sentinta civila nr. 348 pronuntata in sedinta publica din data de 22.04.2020 , Tribunalul Bucuresti Sectia a III-a civila, a respins cererea reclamantului, de luare a masurilor provizorii mentionate.

Pentru a pronunta o astfel de solutie, instanta de judecata a retinut ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 255 alin. (3) din Codul muncii ce trebuie avute in vedere pentru a se putea lua masura interzicerii publicarii de noi articole sau publicatii si a incetarii, provizoriu, a postarii sau difuzarii de materiale de presa in legatura cu activitatea desfasurata de reclamanta.

Instanta judecatoreasca poate sa dispuna aceste masuri provizorii numai daca prejudiciile cauzate reclamantului sunt grave, daca actiunea nu este in mod evident justificata, potrivit art. 75 din Codul civil, si daca masura luata de instanta nu apare ca fiind disproportionata in raport cu prejudiciile cauzate.

In acest sens, s-a retinut ca, in ceea ce priveste presupusa fapta ilicita savarsita de parata persoana juridica prin raspandirea unor stiri false legate de activitatea desfasurata de reclamanta in domeniul deseurilor, intreaga cerere este motivata in jurul frazei ``in acest context deosebit de periculos, al pandemiei de COVID-19, caile respiratorii ale oamenilor pot fi grav afectate, insa (n.n. reclamanta) continua sa arda deseuri, periclitand si mai mult sanatatea bucurestenilor``.

Or, in comunicatul de presa al Ministerului Mediului, Apelor si Padurilor din data de 18.03.2020 se mentiona ca, in urma controalelor tematice efectuate de Garda Nationala de Mediu, pe parcursul lunii martie, la depozitele de deseuri a reclamantei s-au constatat mai multe neconformitati si s-au dispus pe langa masuri, in mare parte cu caracter permanent, si sanctiuni. Faptul ca insasi Garda Nationala de Mediu a constatat nereguli la depozitul de deseuri apartinand reclamantei nu poate fi apreciat decat ca o situatie ingrijoratoare pentru locuitorii capitalei ce nu putea fi trecuta sub tacere.

Mai mult decat atat, Tribunalul a constatat ca, fata de valorile ridicate ale poluarii in capitala chiar si in perioada de carantina, un numar de 38 de ONG-uri, precum si 65 de activisti de mediu si experti au semnat o scrisoare deschisa , in care au solicitat autoritatilor stoparea incinerarii deseurilor in zonele locuite si in apropierea acestora pe durata starii de urgenta.

Asadar, fiecare speta trebuie tratata prin raportare la elementele sale specifice.

In prima cauza s-a constatat ca articolul publicat contine acuzatii lipsite de fundament stiintific si vadit plasmuite. In plus, instanta a avut in vedere la propagarea stirilor false nu doar articolul in cauza nejustificat, ci si fondul campaniei negative purtate anterior de parati impotriva reclamantei, adica celelalte materiale publicate in mod constat cu scopul de a-i deteriora reputatia.

Insa, in speta a doua s-a retinut ca afirmatia din articol (considerata de reclamant ca fiind defaimatoare) contine informatii reale, avand in vedere ca insasi Garda Nationala de Mediu a constatat nereguli la depozitul de deseuri apartinand reclamantei.

Fata de faptul ca hotararea judecatoreasca pronuntata in procedura ordonantei presedintiale este provizorie si nu vizeaza fondului dreptului, in vederea obtinerii unei hotarari definitive care sa vizeze fondul cauzei, persoana care se considera lezata trebuie sa introduca separat si o actiune in acest sens, in conditiile dreptului comun, fie odata cu cererea de emitere a ordonantei presedintiale, fie ulterior, in termenul fixat prin hotararea privind ordonanata presedintiala (termen care nu poate fi mai mare de 30 de zile de la luarea masurilor provizorii).

In aceasta ultima ipoteza daca reclamantul nu a sesizat instanta de fond in termenul indicat prin hotararea de emitere a ordonanatei presedintiale, masurile provizorii dispuse prin aceasta hotarare inceteaza de drept in temeiul art. 255 alin. (6) din Codul civil.

Precizam ca recurgerea la cererea de emitere a unei ordonante presedinitiale nu constituie o conditie pentru introducerea actiunii pe fondul cauzei. Totusi, avand in vedere ca pe perioada starii de urgenta instituita pe teritoriul Romaniei se judeca doar cauzele de urgenta deosebita (printre care este inclusa si procedura ordonantei presedintiale), daca persoana lezata doreste obtinerea imediata a unor masuri provizorii de reparatie nepatrimoniala, calea ordonantei presedintiale este singura viabila.

Nu in ultimul rand, persoana ale carei drepturi nepatrimoniale au fost incalcate poate solicita nu doar masurile de aparare nepecuniare mentionate (incetarea incalcarii si interzicerea pentru viitor a incalcarii, respectiv retragerea publicatiilor), ci si despagubiri in baza art. 253 alin. (4) din Codul civil, adica o reparatie pecuniara a prejudiciului nepatrimonial produs, insa, in acest ultim in caz, in interiorul termenului general de prescriptie de 3 ani.

Referitor la cuantumul despagubirilor, care se solicitata sub forma unei compensatii banesti, nici sistemul legislativ romanesc si nici normele comunitare nu prevad un mod concret care sa repare pe deplin prejudiciul nepatrimonial, iar principiul repararii integrale a unui astfel de prejudiciu nu poate avea decat un caracter estimativ, fapt explicabil in raport de natura neeconomica a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate banesc.

Cu toate acestea, doctrina si practica judiciara au statuat ca judecatorul va stabili compensatiile banesti in concret, de la caz la caz, dupa urmatoarele criterii:

a) importanta valorii morale lezate pentru persoana vatamata;

b) durata mentinerii consecintelor vatamarii pe plan fizic si psihic, adica durata prejudiciului;

c) intensitatea durerilor fizice si psihice;

d) repercusiunile prejudiciului pe plan social, profesional si personal al victimei.

Pentru dobandirea acestor reparatii pecuniare sau nepecuniare vor trebui dovedite conditiile generale ale raspunderii civile delictuale: fapta ilicita, prejudiciul, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia autorului faptei ilicite.