Drepturile parintelui salariat la intoarcerea din concediul de crestere a copilului

Conform prevederilor OUG 111/2010, �persoanele care, in ultimii 2 ani anteriori datei nasterii copilului, au realizat timp de cel putin 12 luni venituri din salarii si asimilate salariilor, venituri din activitati independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuala, venituri din activitati agricole, silvicultura si piscicultura, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, denumite in continuare venituri supuse impozitului, beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, respectiv 3 ani, in cazul copilului cu handicap, precum si de o indemnizatie lunara.�

In prezent, indemnizatia lunara este in cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate in ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nasterii copilului. Pe langa aceasta valoare procentuala, legiuitorul roman instituie si un plafon minim si maxim, astfel incat cuantumul minim al indemnizatiei lunare nu poate fi mai mic decat suma rezultata din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referinta, iar cuantumul maxim al acesteia nu poate depasi valoarea de 8.500 lei.

``Dupa implinirea de catre copil a varstei de un an, persoanele care au optat pentru acordarea concediului pentru cresterea copilului pana la un an au dreptul la concediu fara plata pana la implinirea de catre copil a varstei de 2 ani.``

Concediul de crestere a copilului reprezinta, potrivit articolului 51 din Codul Muncii, o cauza de suspendare a contractului individual de munca .

``Angajatorul are obligatia de a aproba concediul pentru cresterea copilului, iar perioada de acordare se stabileste de comun acord cu angajatul (art. 25 din O.U.G. nr. 111/2010 privind concediul siindemnizatia lunara pentru cresterea copiilor). Salariatul are posibilitatea de a intrerupe acest concediu (implicit si perioada de suspendare a contractului de munca) si a de a reveni la serviciu.``

Conform articolului 7 din OUG 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, persoanele care, in perioada in care ar avea dreptul de a beneficia de concediul pentru cresterea copilului si indemnizatia lunara aferenta, obtin venituri impozabile, au dreptul la un stimulent de insertie in cuantum lunar de 50% din cuantumul minim al indemnizatiei pentru cresterea copilului.

Astfel, dreptul salariatului la concediu pentru cresterea copilului exceda limitele acordarii acestuia si a indemnizatiei aferente, dand nastere si altor drepturi si obligatii in sarcina partilor la contractul individual de munca .

Printre acestea se numara: dreptul salariatului de a intrerupe concediul si de a reveni la serviciu, interdictia angajatorului de a dispune incetarea raporturilor de munca in cazul salariatilor care se afla in concediu pentru cresterea copilului, precum si prelungirea acestei interdictii timp de 6 luni dupa revenirea definitiva a salariatului in unitate .

Aceste drepturi si obligatii reprezinta o expresie a protectiei salariatului. Avand in vedere absenta indelungata a salariatului de la locul de munca se creeaza riscul ca angajatorul sa considere ca nu ar mai fi avantajat de revenirea acestuia, mai ales avand in vedere posibilitatea angajarii unui suplinitor in perioada de suspendare. Pentru aceste motive, legiuitorul alege sa protejeze dreptul salariatului de a se reintoarce la locul de munca .

1. Interdictia incetarii raporturilor de munca in perioada concediului

Conform prevederilor articolului 25 al actului normativ citat anterior, angajatorului ii este interzis sa dispuna incetarea raporturilor de munca sau de serviciu in cazul salariatilor aflati in concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la doi ani, respectiv 3 ani in cazul copilului cu handicap . Este de asemenea interzisa dispunerea incetarii raporturilor de munca sau de serviciu in cazul salariatilor care beneficiaza de stimulentul de insertie pe perioada acordarii acestuia.

Legea prevede, insa, ca aceasta interdictie nu este aplicabila in situatia concedierilor intervenite ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului, in conditiile legii.

Aceasta interdictie are ca ratiune protejarea salariatilor in fata unor masuri radicale pe care angajatorul ar putea fi tentat sa le aplice, avand in vedere inconvenientul cauzat de absenta indelungata a salariatului de la locul de munca .

``Ca regula generala, nu se poate sa se desfiinteze postul salariatului aflat in concediu de crestere a copilului. Pe durata concediul pentru cresterea copilului, contractul de munca se suspenda conform prevederilor art. 51 din Codul muncii.``

Astfel, legiuitorul protejeaza salariatii aflati in concediu de cresterea copilului si de eventualele concedieri ce nu tin de persoana acestora. Avand in vedere principiul exceptio est strictissimaeinterpretationis, si faptul ca legiuitorul ofera ca exceptie de la regula instituita doar reorganizarea judiciara si falimentul, achiesam opiniei conform careia o eventuala concediere pentru motive neimputabile salariatului prin desfiintarea postului ocupat de acesta, in timpul in care salariatul se afla in concediu pentru cresterea copilului nu s-ar incadra in limitele legale.

Situatia este, insa, cu totul diferita, in cazul in care concedierea survine ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului. Principala diferenta este data de faptul ca in aceasta situatie concedierea nu mai survine ca expresie a vointei angajatorului, ci independent de aceasta, drept urmare, nemaiputand fi discutata problema unui eventual abuz .

De asemenea, raporturile de munca pot inceta in aceasta perioada si prin intervenirea unei cauze de incetare de drept a contractului individual de munca . Asa cum am aratat, concediul pentru cresterea copilului reprezinta o cauza de suspendare a contractului individual de munca, iar in doctrina s-a retinut ca ``suspendarea nu opereaza in cazul care contractul individual de munca inceteaza de drept (ajungerea la termen, nulitatea contractului, condamnarea salariatului etc.).``

Nerespectarea de catre angajator a dispozitiilor cu privire la acordarea concediului de cresterea copilului precum si a dispozitiilor cu privire la interdictia incetarii raporturilor de munca la initiativa angajatorului in perioadele stabilite de lege constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 5000 de lei la 10 000 de lei.

2. Interdictia incetarii raporturilor de munca timp de 6 luni de la revenirea definitiva a salariatului

Interdictia de incetare a raporturilor de munca la initiativa angajatorului se extinde timp de 6 luni si dupa revenirea definitiva a salariatului la locul de munca .

``Revenirea definitiva este momentul in care salariatul nu mai poate reintra in concediu crestere copil, adica implinirea copilului a varstei de 2 ani respectiv 3 ani in cazul copilului cu handicap .``

Astfel, dispozitiile analizate anterior se aplica aproape mutatis mutandis timp de 6 luni de la revenirea salariatului la locul de munca, dupa implinirea de catre copil a varstei de 2 ani, respectiv 3 ani in cazul copilului cu handicap .

Cu privire la eventualitatea desfiintarii postului ocupat dupa reintoarcerea salariatului la locul de munca au fost retinute, totusi, solutii usor diferite. Astfel, in aceasta situatie a fost retinuta, si posibilitatea ca, in situatia desfiintarii postului, angajatorul sa fie obligat sa ofere salariatului un alt post in cadrul firmei: ``daca postul pe care era angajata persoana inainte sa plece in concediu pentru cresterea copilului s-a desfiintat, angajatorul e obligat sa ofere un alt post in cadrul firmei, dar, daca nu exista aceasta posibilitate sau persoana in cauza nu accepta ofertele sale (mai ales daca este vorba de oferte submediocre), ii poate da un preaviz de concediere de 20 de zile lucratoare (timp in care se poate cauta un alt serviciu). Daca persoana in cauza nu gaseste alt loc de munca, are dreptul sa primeasca somaj.``

Consideram ca aceasta solutie nu ofera, insa, garantii suficiente pentru protejarea salariatilor de concedierile abuzive, si ar trebui acceptata doar ca o ultima posibilitate si doar in situatia in care angajatorul dovedeste temeinicia si legalitatea desfiintarii postului ocupat de salariat, in caz contrar, fiind in situatia unei concedieri ilegale.

Opinii similare au fost exprimate si in literatura de specialitate: "Trebuie precizat ca interdictia de incetare a raporturilor de munca vizeaza toate situatiile in care concedierea poate fi dispusa pentru motive ce nu tin de persoana angajatului, exceptie facand cazul in care concedierea se face pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului. Chiar si desfiintarea postului se circumscrie acestei interdictii (a��) Concedierea poate fi facuta fie pentru motive ce tin de persoana salariatului, fie pentru motive care nu au legatura cu acesta, conform Codului muncii. Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa. Asadar, desfiintarea postului atrage concedierea, dar trebuie ca ea sa aiba o cauza reala si serioasa. In plus, desfiintarea acelui post trebuie sa se faca in mod efectiv, pentru ca, in situatia in care angajatorul doar pretinde ca desfiinteaza acel post, dar de fapt nu o face, vorbim de o concediere ilegala. De cele mai multe ori, numai instanta poate sa se pronunte cu privire la legalitatea unei astfel de concedieri.``

Aceasta prelungire a interdictiei de incetare a raporturilor de munca la initiativa angajatorului se impune pentru o aparare efectiva a intereselor salariatilor. Dat fiind faptul ca pe timpul suspendarii contractului individual de munca al salariatului ce beneficiaza de concediu de cresterea copilului legea ofera angajatorului posibilitatea de a angaja o alta persoana, pe termen determinat, pe postul salariatului, din ratiuni de stabilitate si productivitate, angajatorul ar putea fi tentat sa inceteze raporturile de munca sau de serviciu ale salariatului initial. Acesta este motivul pentru care legiuitorul alege sa protejeze raporturile de munca ale salariatului ce a beneficiat de concediu pentru cresterea copilului, ocrotind posibilitatea efectiva a acestuia de a relua raporturile de munca si de a se readapta.

Nerespectarea acestor dispozitii legale atrage dupa sine aceleasi sanctiuni ca nerespectarea celor privitoare la incetarea raporturilor de munca pe durata concediului de cresterea copilului, respectiv, aplicarea unei amenzi contraventionale de la 5000 la 10 000 de lei.

3. Drepturi si obligatii privitoare la reintegrarea salariatului pe postul ocupat

Avand in vedere faptul ca in perioada in care salariatul beneficiaza de concediu de cresterea copilului contractul individual de munca al acestuia este suspendat, la revenirea salariatului din concediu, cauza de suspendare inceteaza, iar contractul individual de munca se reia, ca regula generala, in aceleasi conditii avute in vedere inaintea suspendarii.

``La data cand parintele revine din concediu, angajatorul trebuie sa ii puna la dispozitie acelasi loc de munca, aceeasi pozitie in cadrul firmei si acelasi salariu . Contractul de munca se reia in conditii similare, in mod normal, dar se poate face si incadrarea pe un alt post sau modificarea salariului - numai cu acordul salariatului.``

``Prin urmare, incadrarea salariatului, dupa concediul pentru cresterea copilului, pe o alta pozitie decat cea detinuta anterior acestei perioade este ilegala si indreptateste angajatul la promovarea unei actiuni in instanta prin care angajatorul este obligat la reintegrare pe pozitia detinuta anterior, cu plata eventualelor diferente salariale si chiar a unor daune.

Totodata, daca salariile tuturor celor din firma ar fi crescut intre timp cu un anumit procent, iar salariatul intors din concediul pentru cresterea copilului nu ar avea parte de acelasi tratament, atunci acest comportament ar putea fi apreciat ca discriminatoriu (a��).``

Articolul 83 din Codul Muncii ofera angajatorului posibilitatea de a incheia contracte individuale de munca pe termen determinat pentru inlocuirea unui salariat in cazul suspendarii contractului sau de munca . Cu toate acestea, contractul individual de munca al inlocuitorului se va incheia doar pe termen determinat, astfel incat la revenirea salariatului din concediul de cresterea copilului contractul pe termen determinat va inceta de drept, ca efect al expirarii termenului.

Avand in vedere faptul ca pe perioada in care salariatul se afla in concediu de cresterea copilului contractul individual de munca al acestuia este suspendat, si nu inceteaza, angajarea unei alte persoane pe termen nedeterminat pe acelasi post ar echivala cu ocuparea aceluiasi post de mai multe persoane simultan,

4. Posibilitatea salariatului de a ataca in instanta deciziile luate cu nerespectarea acestor drepturi

In situatia in care angajatorul nu respecta aceste prevederi legale, salariatul are posibilitatea de a contesta dispozitiile acestuia. In cazul in care dispozitiile incalcate sunt cele referitoare la interdictia instituita cu privire la incetarea raporturilor de munca la initiativa angajatorului, cea mai evidenta si eficace masura la indemana salariatului pentru combaterea acestor ilegalitati este contestarea deciziei de concediere la instanta competenta .

In practica, insa, cel mai des intalnite sunt situatiile in care angajatorul incearca sa determine salariatul sa initieze el insusi incetarea raporturilor de munca sau de serviciu . In astfel de situatii, legea pune la dispozitia salariatului posibilitatea de a sesiza institutii cum sunt Inspectia Muncii si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii. Aceste autoritati pot da curs plangerilor salariatului, aplicand angajatorului sanctiunile prevazute de lege in acest sens si aratate anterior.

In ceea ce priveste, insa, obtinerea unor eventuale despagubiri pentru prejudiciul cauzat prin abuzurile angajatorului, acestea pot fi obtinute doar pe calea instantei de judecata, aceasta din urma apreciind valoarea prejudiciului si masura in care sunt datorate despagubiri .

Intr-o speta avand ca obiect contestarea unei decizii de concediere emise in timp ce salariatul se afla in concediu de cresterea copilului, instanta de apel a retinut urmatoarele: ``Prin caracterul efectiv al desfiintarii locului de munca trebuie sa se inteleaga respectarea cerintei ca, intr-adevar, respectivul loc de munca sa fi fost suprimat din statul de functii. Deci, in primul rand, cauza trebuie sa existe, sa fie efectiva, sa se intemeieze pe modalitate concreta care exclude motive vagi, inconsistente si, in consecinta, incontrolabile.

Asadar cauza trebuie sa fie independenta de factorii subiectivi; sa fie precisa (exacta), sa constituie veritabilul motiv al concedierii, adica sa nu disimuleze un alt temei, sa fie serioasa, in sensul ca motivul care o determina sa aiba o anumita gravitate care sa impuna cu adevarat reducerea unui loc de munca .

Este adevarat ca, pentru a se retine cauza reala si serioasa a disponibilizarii, este suficient ca angajatorul sa urmareasca eficientizarea, optimizarea propriei activitati in scopul utilizarii cu randament maxim a resurselor umane si financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotari asupra modalitatii in care isi organizeaza activitatea .

Dincolo de cele expuse esential este insa, ca acest aspect nu este suficient, aceste masuri fiind imperios necesar sa fie aplicate intr-un cadru legal, respectiv cu respectarea normelor legale ce reglementeaza si situatii speciale, cum este cazul in speta.

Contrar dispozitiilor legale, in perioada de crestere copil pana la 2 ani, desi contractul individual de munca era suspendat de drept, parata a procedat la desfiintarea efectiva a postului detinut de reclamanta.``

Este astfel consacrata jurisprudential solutia prezentata anterior, conform careia incetarea raporturilor de munca sau de serviciu la initiativa angajatorului nu este posibila nici prin desfiintarea postului in perioada de crestere copil. Mai mult decat atat, acest exemplu serveste pentru a demonstra cenzura eficace a instantelor de judecata asupra abuzurilor intreprinse de angajatori prin incalcarea drepturilor salariatilor ce beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului.

Concluzionand, retinem urmatoarele: incurajand si sprijinind intemeierea de familii, legiuitorul roman ofera o serie de solutii si drepturi speciale salariatilor in vederea cresterii copiilor. Data fiind absenta indelungata a salariatului de la locul de munca si modurile in care aceasta poate afecta activitatea angajatorului, pentru a evita situatiile in care angajatorul ar alege sa inceteze raporturile de munca sau de serviciu cu parintele, legiuitorul instituie o serie de drepturi ale salariatului si obligatii corelative in sarcina angajatorului.

Astfel, pe langa protectia de care beneficiaza salariatul pe parcursul concediului de crestere a copilului, respectiv interdictia angajatorului de a inceta, in aceasta perioada, raporturile de munca sau de serviciu din initiativa sa, cu exceptia cazurilor expres prevazute de lege (respectiv reorganizarea judiciara si falimentul), parintele se bucura si de o serie de drepturi aferente reintoarcerii sale la locul de munca: extinderea interdictiei de incetare a raporturilor de munca la initiativa angajatorului pe o perioada de 6 luni ulterior reintoarcerii definitive a salariatului la locul de munca, precum si dreptul de a se reintoarce pe acelasi post, in conditii similare cu cele anterioare suspendarii contractului individual de munca .

In situatia in care angajatorul nu respecta aceste dispozitii legale, salariatul are la indemana o serie de instrumente juridice pentru a indrepta acest fapt, respectiv: adresarea unor plangeri catre Inspectia Muncii si/sau Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, precum si sesizarea instantei de judecata .

In incheiere, subliniem faptul ca de toate aceste drepturi pot beneficia atat mama cat si tatal copilului, singura conditie fiind ca parintele in cauza sa fie beneficiarul concediului de cresterea copilului.

Autor,Irina Maria Diculescu, internMCP Cabinet avocati- specializati in litigii de munca, comerciale si protectia datelor.

Bibliografie

I. Articole, monografii:

1. M.C. Predut, M.C. Predut, Codul muncii comentat. Protectia datelor personale, telemunca, munca virtuala si alte forme de munca, Editia a II-a, completata si revizuita, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2019

2. I.T Stefanescu, M. Ezer, M. Gheorghe, I. Sorica, B. Teleoaca-Vartolomei, A.G. Uluitu, Gabriel, V. Voinescu, Codul Muncii, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2017, www.idrept.ro

3. S. Voiculescu, Intoarcerea din concediul de crestere a copilului: Cum poti sa combati abuzurile angajatorilor?, www.avocatnet.ro

4. Inspectoratul Teritorial de Munca Harghita, Revenirea la munca a parintilor dupa concediul pentru cresterea copilului, itmharghita.ro

II. Legislatie:

1. Legea 53/2003 privindCodulMuncii

2. OUG 111/2010 privindconcediulsiindemnizatialunarapentrucrestereacopiilor

III. Jurisprudenta:

1. Decizia nr. 3169/2018, S. I. Civ., Curtea de Apel Craiova, www.rolii.ro