Desi la prima vedere poate parea elucubrant sau pur si simplu crud nu sunt putini aceia care militeaza pentru obtinerea acestui drept . De la indivizi aflati in suferinta la organizatii si asociatii care lupta pentru acestia, tot mai multi oameni sustin ideea ca viata este un drept iar nu o obligatie si ca atat decizia de a ramane sau nu in viata cat si modul prin care i-ar pune capat ar trebui sa apartina strict titularului dreptului la viata si nu statului sau oricarei alte autoritati sau entitati.
La polul opus se situeaza Biserica si numeroase organizatii laice care sustin cu radicalitate ideea ca insasi viata unei persoane nu este un drept asupra careia aceasta ar putea dispune, cu atat mai putin prin intermediul unei alte persoane .
Prezenta lucrare isi propune sa analizeze in cele ce urmeaza ambele atitudini, din punct de vedere juridic, prezentand atat dezavantajele cat si avantajele unei astfel de reglementari.
2. Eutanasia si sinuciderea asistata medical - definitii si notiuni
Desi adesea folosite ca sinonime, cele doua notiuni sunt cat se poate de distincte.
2.1 Eutanasia
Termenul de ``eutanasie`` provine din limba greaca de la cuvintele ``eu`` (``bine``, ``bun``) si ``thanatos`` (``moarte``).[1] Prin urmare, in traducere libera, notiunea de eutanasie ar insemna ``moarte buna``.
Dictionarul Explicativ al Limbii Romane ofera doua definitii acestui termen: ``Moarte fara dureri.`` si ``Metoda de provocare (de catre medic) a unei morti precoce nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferinta indelungata si grea.`` In sensul acestei lucrari ne intereseaza cea de-a doua definitie, prima fiind mult prea generala.
Prin urmare, caracteristica principala a eutanasiei este participarea activa a unei terte persoane (a unui medic) la producerea mortii pacientului.
Intr-o clasificare realizata de o asociatie ce militeaza impotriva eutanasiei[2] au fost recunoscute urmatoarele forme de eutanasie: ``Eutanasia voluntara - eutanasia la cererea sau cel putin cu consimtamantul pacientului; eutanasia involuntara - eutanasia impotriva dorintei unei persoane competente (care isi poate exprima vointa); eutanasia non-voluntara - eutanasia unui pacient non-competent, precum persoane suferind de dementa senila sau copii mici; eutanasia activa - terminarea intentionata a vietii unui pacient de catre un medic care crede ca moartea este in beneficiul pacientului; eutanasia pasiva - terminarea vietii unui pacient prin omisiune, spre exemplu prin retragerea tratamentului.`` Este de mentionat, insa, ca in practica judiciara a statelor care au legalizat si reglementat eutanasia, consimtamantul si discernamantul pacientului sunt in cvasitotalitatea situatiilor conditii esentiale pentru utilizarea acestor tehnici, rareori fiind intalnite cazuri de eutanasie non-voluntara.
2.2 Sinuciderea asistata medical
Sinuciderea asistata medical, pe de alta parte, consta in terminarea de catre un pacient a propriei vieti, cu ajutorul medicului[3]. Astfel, diferenta esentiala intre cele doua notiuni consta in lipsa participarii active a medicului la actul propriu-zis al intreruperii vietii.
Spre exemplu, daca in cazul eutanasiei medicul este cel care administreaza solutia letala, in cazul sinuciderii asistate medical acesta doar prescrie si eventual pune la dispozitia pacientului substanta, fara insa a participa la administrarea acesteia.
3. Problema juridica a dreptului la moarte
Daca din punct de vedere etic si moral problema dreptului la moarte pare mult prea sensibila si complexa pentru a se pronunta un raspuns cert asupra existentei sau inexistentei acestuia, din punct de vedere juridic, desi opiniile sunt impartite, un raspuns definitiv pare sa fi fost dat, cel putin la nivelul Consiliului Europei.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat asupra acestui aspect in 2002, in cauza Pretty impotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord nr. 2346/02.
Desi in speta cu care a fost confruntata Curtea reclamanta nu solicita sa i se recunoasca un drept la eutanasie sau la sinucidere asistata medical, ea solicita, totusi, recunoasterea unui drept de a muri, dupa cum urmeaza: ``reclamanta, casatorita de peste 25 de ani, mama si bunica, paralizata si suferind de o boala degenerativa progresiva incurabila, cu starea de sanatate deteriorata rapid in ultima perioada in asa fel incat era complet paralizata, nu se mai putea exprima coerent si se alimenta cu ajutorul unui tub, dar isi pastrase intacte capacitatile intelectuale. Avand in vedere starea sa de sanatate complet degradata, ea a dorit sa se sinucida, dar nu era capabila sa actioneze singura in indeplinirea acestui act. Datorita acestei stari, ar fi trebuit sa fie ajutata la indeplinirea actului sinuciderii de sotul ei. Numai ca, potrivit art. 2 parag. 1 din Legea engleza din anul 1961 privitoare la sinucidere, oricine ajuta o persoana sa comita un asemenea act savarseste o infractiune pedepsita de dispozitiile acesteia.``[4]
Reclamanta s-a adresat initial autoritatilor si mai apoi instantelor nationale. Dupa ce a epuizat toate caile de atac, reclamanta a sesizat Curea Europeana a Drepturilor Omului sustinand urmatoarele: ``art. 2 al Conventiei europene apara nu numai viata insasi, ci si dreptul la viata, ceea ce inseamna ca textul protejeaza individul impotriva eventualelor atingeri aduse de autoritatile publice dreptului sau la viata, pe de o parte, iar, pe de alta, ii recunoaste acestuia dreptul de a alege intre a trai sau de a nu trai. Aceasta inseamna ca o persoana ar putea sa refuze un tratament medical de natura sa-i salveze viata sau sa i-o prelungeasca, dupa cum ea ar putea sa aleaga, in mod legal sa se sinucida. Daca cele mai multe persoane doresc sa traiasca, sustine reclamanta, altele pot sa doreasca sa moara, iar art. 2 ar garanta ambele drepturi; dreptul de a muri nu ar aparea ca antiteza dreptului la viata, ci contrarul acestuia, iar statul ar avea obligatia pozitiva sa le protejeze pe amandoua.``[5]
Curtea a aratat in hotararea sa ca desi unele dintre drepturile garantate de Conventie au fost interpretate ca oferind si dreptul de a nu face (exemplificand interpretarea Articolului 11 din Conventie si in sensul conferirii unui drept de a nu lua parte intr-o asociatie), nu s-ar putea totusi sugera ca toate articolele Conventiei ar putea fi interpretate in acest sens. Astfel, a enumerat cu titlu de exemplu Articolele 3 (interzicerea torturii), 4 (interzicerea sclaviei si a muncii fortate) si 5 (dreptul la libertate si la siguranta) al caror continut este evident ca nu ar putea fi interpretat spre a se deduce posibilitatea unui subiect de drept de a face sau a fi supus unor experiente sau actiuni constand in opusul acestor reglementari.
Prin urmare, Curtea a constatat ca ``oricare ar fi beneficiile care, din punctul de vedere al multora, ar putea decurge din eutanasie, sinucidere, sinucidere asistata medical si sinucidere asistata fara interventia unui medic, acestea nu sunt beneficii care ar putea beneficia de protectie din partea unui Articol conceput pentru a proteja sanctitatea vietii``[6]
In continuare, Curtea a aratat faptul ca in hotararile sale anterioare privind dreptul la viata s-a avut in vedere evidentierea obligatiei pozitive a statelor de a apara viata cetatenilor. ``De aceea, Curtea nu este convinsa ca ``dreptul la viata`` garantat de art. 2, s-ar putea interpreta in sensul ca ar comporta si un aspect negativ. Din moment ce art. 2 din Conventie nu are nici o legatura cu problema privitoare la calitatea vietii - reclamanta a aratat, in cererea sa ca viata pentru ea a devenit extrem de penibila, datorita bolii degenerative de care sufera - sau cu imprejurarea ca o persoana poate sa aleaga ce sa faca cu propria-i viata, adica sa dispuna de ea, numai printr-o distorsionare de limbaj art. 2 ar putea fi interpretat in sensul ca ar conferi un drept diametral opus dreptului la viata, anume dreptul de a muri.``[7]
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat cu valoare de principiu ca ``nu se poate deduce din art. 2 al Conventiei ca ar exista un drept de a muri, fie cu ajutorul unui tert, fie cu ajutorul unei autoritati publice``[8]
In motivarea hotararii sale, Curtea a facut trimitere si la continutul ``Recomandarii 1418 (1999) a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, potrivit cu care aceasta recomanda Comitetului de Ministri sa incurajeze statele membre ale Consiliului sa respecte si sa protejeze demnitatea bolnavilor incurabili sau muribunzi prin mentinerea interdictiei absolute de a pune capat de o maniera intentionala vietii bolnavilor incurabili sau muribunzi.``[9]
Prin urmare, dreptul de a muri nu este recunoscut la nivelul Consiliului Europei. Nici la nivel national nu este reglementat un astfel de drept . Mai mult decat atat, exista si o hotarare a Curtii Europene a Drepturilor Omului intr-o cauza impotriva Romaniei (39974/10 M.P si altii impotriva Romaniei) in care Curtea reitereaza aspectele prezentate anterior si statueaza si inexistenta unui ``drept de a nu fi nascut``.[10]
4. ``Moartea buna`` ca expresie a altor valori si drepturi fundamentale in viziunea sustinatorilor
Desi inexistenta unui drept la moarte a fost, dupa cum am aratat, consacrata la nivel jurisprudential, sustinatorii practicilor eutanasiei si sinuciderii asistate medical leaga posibilitatea de a opta pentru o moarte lipsita de suferinte si de alte valori si drepturi fundamentale, cum sunt demnitatea si dreptul de a dispune asupra propriului corp.
4.1 Raportul dintre dreptul de a dispune asupra propriului corp si un eventual drept la sinucidere
Legiuitorul roman reglementeaza in articolul 60 din Codul Civil ``Dreptul de a dispune de sine insusi``: ``persoana fizica are dreptul sa dispuna de sine insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri``.
Sustinatorii legalizarii sinuciderii asistate medical au asimilat acest drept cu dreptul de a dispune de propria viata. Prin urmare, s-a sustinut ideea ca in virtutea acestui drept cetatenilor romani ar trebui sa le fie permis sa beneficieze de asistenta medicala in curmarea suferintelor lor.
Desi la prima vedere aceasta dispozitie legislativa ar parea sa incline balanta in favoarea interpretarii redate anterior, nu trebuie pierduta din vedere conditia respectarii ordinii publice si a bunelor moravuri.
Bunele moravuri pot fi definite ca ``Totalitatea regulilor de conduita, care s-au conturat in constiinta societatii si respectarea carora s-a impus cu necesitate, printr-o experienta si practica indelungata.``[11]
Data fiind situatia actuala a societatii romanesti si caracterul conservator al acesteia putem argumenta ca astfel de practici ar incalca, in fapt, bunele moravuri. Drept urmare, consideram ca aceasta reglementare legala nu poate constitui temei pentru o eventuala legalizare a sinuciderii asistate medical sau eutanasiei.
4.2 Demnitatea - valoare suprimata de suferinte
Demnitatea fiintei umane si respectul datorat acesteia sunt doua dintre valorile ce au stat la baza dezvoltarii drepturilor omului in general, precum si a unor institutii juridice moderne cum sunt drepturile personalitatii.
Toate aceste norme juridice tind in general la protejarea vietii si buna-starii fizice si psihice precum si la oferirea unui nivel de trai decent.
In legislatia romana demnitatea fiintei umane este protejata in mod expres de articolul 72 din Codul Civil, dupa cum urmeaza: ``(1) Orice persoana are dreptul la respectarea demnitatii sale. (2) Este interzisa orice atingere adusa onoarei si reputatiei unei persoane, fara consimtamantul acesteia ori fara respectarea limitelor prevazute la art. (75)``.
Prin urmare, desi demnitatea este o valoare complexa, greu de redus la o definitie stricta, Codul Civil o leaga de onoarea si reputatia unei persoane . Cu toate acestea, se poate argumenta si ca o stare fizica extrem de precara poate leza onoarea si reputatia unei persoane .
Deoarece putem privi onoarea drept modul in care persoana umana se raporteaza la ea insasi, se poate formula un punct de vedere in sensul impactului pe care o boala ce produce suferinte crunte il are asupra acesteia. Astfel, pe langa suferintele fizice propriu-zise, bolnavii incurabili sunt adeseori macinati si de sentimente de vinovatie, de neputinta si de lipsa de valoare .
In ceea ce priveste reputatia, aceasta vizeaza modul in care societatea se raporteaza la o persoana . Adesea, astfel de persoane aflate in suferinte teribile sunt privite fie cu un sentiment de mila fie cu unul de repulsie de catre societate, contribuind la durerile deja insuportabile.
Reversul medaliei este, insa, si el valabil: nu poate fi negata existenta unor persoane care au suferit de boli incurabile si s-au bucurat totusi de o foarte buna reputatie si o vasta apreciere. Unul dintre cele mai elocvente astfel de exemple este astrofizicianul britanic Stephen Hawking, care in ciuda faptului ca a suferit timp de peste 50 de ani de scleroza laterala amiotrofica, pierzandu-si aproape complet capacitatile motorii, s-a bucurat in timpul vietii, si se bucura si dupa moarte, de apreciere atat in lumea stiintifica, cat si in randul nespecialistilor pentru lucrarile sale revolutionare si capacitatile sale mentale extraordinare.
Cu toate acestea, pana si acest ilustru om de stiinta a declarat intr-un interviu ca ``A tine pe cineva in viata impotriva dorintei sale este cea mai mare ofensa adusa demnitatii umane. As lua in considerare sinuciderea asistata doar daca as fi in dureri crunte sau as simti ca nu mai pot contribui cu nimic si as fi doar o greutate pe umerii celor din jurul meu.``.[12]
Se pune, prin urmare, problema mortii (prin eutanasie sau sinucidere asistata medical) ca solutie pentru ocrotirea demnitatii unei persoane care sufera de o boala incurabila ale carei simptome scad drastic calitatea vietii. Suntem de parere ca un raspuns universal nu poate fi dat acestei intrebari date fiind conceptiile etice, morale si nu in ultimul rand juridice diferite ale oamenilor la nivel mondial, motiv pentru care problema este tratata diferit din punct de vedere juridic in statele lumii.
5. Reglementari internationale si nationale privind sinuciderea asistata si eutanasia
5.1 Reglementari internationale
Desi majoritatea statelor lumii se feresc de o astfel de reglementare, exista totusi si o serie de state care au ales sa ofere cetatenilor lor dreptul de a-si pune capat zilelor cu ajutorul sau chiar prin intermediul unor medici.
Cu toate acestea, fiecare dintre aceste state a impus propriile reguli si limitari destinate evitarii abuzului de aceste norme juridice in sensul uciderii unor persoane fara consimtamantul acestora.
In Olanda, normele legale impun ca pacientul sa ``sufere dureri de nesuportat, boala acestuia sa fie incurabila iar cererea sa fie facuta in deplina cunostinta de cauza.``[13]
De asemenea, exista si asa-numita ``tehnica a sedarii paliative``[14] conform careia pacientii cu o speranta de viata mai mica de doua saptamani sunt indusi in coma si sunt incetate procedurile de hidratare si hranire.
In Franta, desi sinuciderea asistata medical si eutanasia nu sunt legale, este totusi permisa[15]``limitarea ori oprirea oricarui tratament care nu este util, este disproportionat sau nu are vreun alt scop decat prelungirea artificiala a vietii si folosirea unor tratamente analgezice care ar putea avea ca efect secundar scurtarea vietii``. Aceasta tehnica medicala a fost atacata inclusiv in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, insa, de aceasta data, a constatat ca aplicarea unui astfel de tratament unui pacient aflat in stare vegetativa, tinandu-se cont si de exprimarea anterioara de catre acesta a dorintei de a nu trai in asemenea conditii nu reprezinta o incalcare a Articolului 2 al Conventiei (cauza Lambert si altii impotriva Frantei[16]).
In Statele Unite ale Americii eutanasia este ilegala. Cu toate acestea, in cinci dintre state este permisa prescrierea de doze letale de medicamente persoanelor care sufera de boli terminale.
Primul dintre aceste state care a legalizat sinuciderea asistata medical a fost Oregon. Aici, legea reglementeaza dreptul pacientilor ce sufera de boli terminale cu o speranta de viata mai mica de 6 luni si care si-au pastrat capacitatile mintale sa ceara prescrierea unei medicatii in scopul terminarii vietii. Reglementari similare au aparut mai tarziu in Washington, Vermont, Montana si New Mexico.[17]
In Germania sinuciderea asistata medical este legala atata timp cat substanta letala este ingerata fara ajutor din exterior cum ar fi sustinerea sau ghidarea mainii pacientului.
Belgia a legalizat eutanasia in anul 2002. Legea permite doctorilor sa isi ajute pacientii care doresc sa isi puna capat zilelor atunci cand acestia isi exprima in mod liber dorinta de a muri deoarece sufera dureri imposibil de ameliorat sau de suportat. De asemenea, acestia pot fi supusi eutanasiei si in situatia in care au exprimat in mod clar aceasta dorinta inainte de intrarea intr-o coma sau o stare vegetativa similara. Sinuciderea asistata medical nu este mentionata in lege care nu specifica vreo metoda pentru eutanasie .[18]
Elvetia este, poate, statul cu cea mai putin stricta reglementare in acest sens: permite sinuciderea asistata ``atata timp cat nu exista motive egoiste``[19]. De asemenea, aici este permisa crearea de organizatii care asista, contra-cost, sinuciderea. Cele mai cunoscute astfel de organizatii sunt Dignitas si Exit.
5.2 Reglementari nationale
La nivel national sinuciderea asistata si eutanasia sunt interzise prin lege.
NoulCodpenal-Legeanr.287/2009prevedeinfractiuneadeuciderelacererea victimeicaoformaatenuataaomorului: ``Uciderea savarsita la cererea explicita, serioasa, constienta si repetata a victimei care suferea de o boala incurabila sau de o infirmitate grava atestata medical, cauzatoare de suferinte permanente si greu de suportat, se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani.``.
Spre deosebire de omor, pentru care pedeapsa este de la 10 la 20 de ani, uciderea savarsita la cererea victimei este mult mai bland reglementata atata timp cat sunt indeplinite conditiile prevazute de lege: victima sa fi suferit de o boala incurabila sau de o infirmitate grava atestata medical, sa fie supusa unor suferinte permanente si greu de suportat ca urmare a acestei boli si sa fi cerut in mod explicit, serios si constient sa-i fie curmata viata.
Cu toate acestea, desi mai usor pedepsita tinand cont de intentiile faptuitorului, uciderea la cererea victimei este, totusi, o infractiune grava, departe de orice forma de legalizare a sinuciderii asistate.
In adaos la dispozitiile Codului Penal sunt si prevederile Codului de Deontologie Medicala al Colegiului Medicilor din Romania care la art. 1 prevede ca ``Intreaga activitate profesionala a medicului este dedicata exclusiv apararii vietii, sanatatii si integritatii fizice si psihice a fiintei umane.``[20] Mai mult decat atat, articolul 22 al aceluiasi act normativ reglementeaza ca ``Sunt contrare principiilor fundamentale ale exercitarii profesiei de medic, in special, urmatoarele acte: a) practicarea eutanasiei si eugeniei (aa��A�)``.
6. Concluzii
La nivel mondial, eutanasia si sinuciderea asistata medical sunt, in general, ilegale. Cu toate acestea, existenta unor state care au reglementat si legalizat aceste practici pune problema intelegerii necesitatii lor.
Curmarea suferintelor si acordarea unui sfarsit demn persoanelor aflate in situatii greu de suportat si de inteles sunt, poate, argumente in favoarea legalizarii unor astfel de procedee. Cu toate acestea, legiuitorul nu este singurul care trebuie sa inteleaga si sa cantareasca necesitatea si oportunitatea unor astfel de reglementari. Data fiind importanta si sensibilitatea subiectului, consideram ca aceasta sarcina ar trebui sa revina intregii societati de ale carei conceptii si nevoi depind actiunile legiuitorului.
Autor:Diculescu Irina-Maria -Intern MCP Cabinet avocati, specializati in relatii de munca, comerciale si protectia datelor cu caracter personal
Bibliografie:
I. Cursuri, tratate, monografii:
1. C. Birsan, ``Conventia europeana a drepturilor omului. Vol. 1. Drepturi si libertati``, Editura All Beck, Bucuresti, 2005
II. Articole in reviste de specialitate:
1. Laura Stanila in ``Analele Universitatii de Vest din Timisoara, Seria Drept``, 2014, Obsesia terapeutica. Pro si contra eutanasiei - noi provocari ale legislatiei romanesti, p. 28, disponibil la URL: https://drept.uvt.ro/administrare/files/1481047525-lect.-univ.-dr.-laura-sta--nila--.pdf accesat la data de 14.03.2019
III. Legislatie:
1. Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil
2. Legea 286/2009 privind Codul Penal
3. Codul de Deontologie Medicala al Colegiului Medicilor din Romania din 30 martie 2012 publicat in: Monitorul Oficial nr. 298 din 7 mai 2012 disponibil la URL: http://www.provitabucuresti.ro/docs/bioetica/codul.deontologie.medicala.romania.pdf, accesat la data de 14.03.2019
IV. Jurisprudenta:
1. ``Case Of Pretty v. The United Kingdom (Application no. 2346/02), Judgement``, p. 5, disponibil la URL: https://www.asylumlawdatabase.eu/sites/default/files/aldfiles/Pretty%20v%20UK.pdf accesat la data de 14.03.2019
2. M.P. and Others against Romania (Application no. 39974/10), Judgement, disponibil la URL: http://provitabucuresti.ro/docs/just/MP-AND-OTHERS-v-ROMANIA-dec.pdf, accesat la data de 14.03.2015
3. ``Case Of Lambert And Others V. France (Application No. 46043/14), Judgment, , rectified on 25 June 2015 under Rule 81 of the Rules of Court``, disponibil la URL: https://www.menschenrechte.ac.at/orig/15_3/Lambert.pdf accesat la data de 14.03.2019
V. Alte surse:
1. Abby Phillip, ``Why Stephen Hawking says heaa��a��d consider assisted suicide``, The Washington Post, 4 iunie 2015, disponibil la URL: https://www.washingtonpost.com/news/speaking-of-science/wp/2015/06/04/why-stephen-hawking-says-hed-consider-assisted-suicide/?noredirect=on&utm_term=.755edaed1db8, accesat la data de 14.03.2019
2. ``Eutanasia si sinuciderea asistata. Raport comun al medicilor``, p. 1, raport al asociatiei ProVita disponibil la URL http://provitabucuresti.ro/docs/bioetica/eutanasia.sinuciderea.asistata.pdf accesat la data de 14.03.2019
3. ``Eutanasia si sinuciderea asistata medical``, provitabucuresti.ro, disponibil la URL: http://www.provitabucuresti.ro/bioetica/eutanasia-sinuciderea-asistata accesat la data de 14.03.2019
4. ``Eutanasia``, patriarhia.ro, disponibil la URL: http://patriarhia.ro/eutanasia-445.html accesat la data de 14.03.2019
5. ``Euthanasia and assisted suicide laws around the world``, The Guardian, 17 iulie 2014, disponibil la URL: https://www.theguardian.com/society/2014/jul/17/euthanasia-assisted-suicide-laws-world, accesat la data de 14.03.2019
6. ``Euthanasia and assisted suicide laws around the world``, The Guardian, 17 iulie 2014, disponibil la URL: https://www.theguardian.com/society/2014/jul/17/euthanasia-assisted-suicide-laws-world, accesat la data de 14.03.2019
7. Euroavocatura.ro, Dictionar Juridic, disponibil la URL: http://www.euroavocatura.ro/dictionar/337330/Bune_moravuri, accesat la data de
LauraStanila in ``Analele Universitatii de Vest din Timisoara, Seria Drept``, 2014, Obsesia terapeutica. Pro si contra eutanasiei - noi provocari ale legislatiei romanesti, p. 28, disponibil la URL: https://drept.uvt.ro/administrare/files/1481047525-lect.-univ.-dr.-laura-sta--nila--.pdf accesat la data de 14.03.2019
Raport al asociatiei ProVita - ``Eutanasia si sinuciderea asistata. Raport comun al medicilor``, p. 1, disponibil la URL http://provitabucuresti.ro/docs/bioetica/eutanasia.sinuciderea.asistata.pdf accesat la data de 14.03.2019
Ibidem
C. Birsan, ``Conventia europeana a drepturilor omului. Vol. 1. Drepturi si libertati``, Editura All Beck, Bucuresti, 2005., p.172
C. Birsan, op. cit., p. 173
Case Of Pretty v. The United Kingdom (Application No. 2346/02), Judgement, p. 5, disponibil la URL: https://www.asylumlawdatabase.eu/sites/default/files/aldfiles/Pretty%20v%20UK.pdf accesat la data de 14.03.2019
C. Birsan, op. cit., p. 174
39974/10 M.P. and Others against Romania, disponibil la URL: http://provitabucuresti.ro/docs/just/MP-AND-OTHERS-v-ROMANIA-dec.pdf, accesat la data de 14.03.2015
Euroavocatura.ro, Dictionar Juridic, disponibil la URL: http://www.euroavocatura.ro/dictionar/337330/Bune_moravuri, accesat la data de 14.03.2019
Abby Phillip, ``Why Stephen Hawking says heaa��a��d consider assisted suicide``, The Washington Post, 4 iunie 2015, disponibil la URL: https://www.washingtonpost.com/news/speaking-of-science/wp/2015/06/04/why-stephen-hawking-says-hed-consider-assisted-suicide/?noredirect=on&utm_term=.755edaed1db8, accesat la data de 14.03.2019
``Euthanasia and assisted suicide laws around the world``, The Guardian, 17 iulie 2014, disponibil la URL: https://www.theguardian.com/society/2014/jul/17/euthanasia-assisted-suicide-laws-world, accesat la data de 14.03.2019
``Case Of Lambert And Others V. France (Application No. 46043/14, Judgment, rectified on 25 June 2015 under Rule 81 of the Rules of Court``, disponibil la URL: https://www.menschenrechte.ac.at/orig/15_3/Lambert.pdf accesat la data de 14.03.2019
Codul de Deontologie Medicala al Colegiului Medicilor din Romania din 30 martie 2012 publicat in: Monitorul Oficial nr. 298 din 7 mai 2012 disponibil la URL: http://www.provitabucuresti.ro/docs/bioetica/codul.deontologie.medicala.romania.pdf, accesat la data de 14.03.2019
Eutanasia. Continutul si limitarile dreptului la viata in sensul articolului 2 al CEDO Sursa: EuroAvocatura.ro