Serviciul oferit de Uber nu poate fi calificat drept "serviciu al societatii informationale"

Potrivit avocatului general Szpunar, platforma electronica Uber, desi constituie un concept inovator, tine totodata de domeniul transportului, astfel incat Uber poate fi obligata sa detina licentele si permisele obligatorii potrivit dreptului national

Uber nu beneficiaza astfel de principiul liberei prestari a serviciilor pe care dreptul Uniunii il garanteaza serviciilor societatii informationale

Uber este o platforma electronica ce da posibilitatea, cu ajutorul unui smartphone prevazut cu aplicatia corespunzatoare, de a comanda un serviciu de transport urban in orasele deservite. Aplicatia recunoaste localizarea utilizatorului si identifica conducatorii auto disponibili care se afla in apropiere. Atunci cand un conducator auto accepta cursa, aplicatia informeaza utilizatorul cu privire la aceasta, aratand profilul conducatorului auto, precum si o estimare a pretului calatoriei pentru destinatia indicata de utilizator. Dupa efectuarea cursei, valoarea acesteia este retinuta automat de pe cardul bancar pe care utilizatorul este obligat sa il indice atunci cand subscrie la aplicatie . Aplicatia contine de asemenea o functionalitate de evaluare: conducatorii auto pot fi evaluati de pasageri si invers. Calificative medii situate sub un anumit prag pot conduce la inlaturarea din cadrul platformei. In serviciul denumit UberPop, transportul de pasageri este asigurat de conducatori auto particulari neprofesionisti cu ajutorul propriilor autovehicule. In anul 2014, Asociacion Profesional Elite Taxi (denumita in continuare ``Elite Taxi``), o organizatie profesionala care regrupeaza conducatorii de taxi din orasul spaniol Barcelona, a introdus o actiune la Juzgado de lo Mercantil nA� 3 de Barcelona (Tribunalul Comercial nr. 3 din Barcelona, Spania) solicitand in special sanctionarea Uber Systems Spain SL (denumita in continuare ``Uber Spain``), societate care face parte dintr-un grup care gestioneaza platforma mentionata, pentru concurenta neloiala fata de soferii de la Elite Taxi. In special, Elite Taxi considera ca Uber Spain nu are dreptul sa furnizeze serviciul UberPop in orasul Barcelona. Astfel, nici Uber Spain, nici proprietarii si nici conducatorii auto in cauza nu detin licentele si permisele prevazute de Regulamentul privind serviciile de taxi adoptat de orasul Barcelona.

Considerand ca solutionarea litigiului necesita interpretarea mai multor dispozitii ale dreptului Uniunii, Juzgado Mercantil nA� 3 de Barcelona a decis sa adreseze Curtii mai multe intrebari cu privire la calificarea activitatii desfasurate de Uber din perspectiva dreptului Uniunii, precum si la consecintele care trebuie deduse din aceasta calificare .

In concluziile sale, avocatul general Maciej Szpunar subliniaza mai intai ca trebuie sa se stabileasca, in esenta, daca prestatiile oferite de platforma Uber beneficiaza de principiul liberei prestari a serviciilor ca ``servicii ale societatii informationale``1 sau daca acestea tin de domeniul transporturilor2 reglementat de dreptul statelor membre. In primul caz, licentele si permisele prevazute de Regulamentul orasului Barcelona in ceea ce priveste modul in care functioneaza Uber ar putea fi incompatibile cu principiul liberei prestari a serviciilor, in timp ce, in al doilea caz, statele membre ar putea fi, in principiu, libere sa reglementeze activitatea acestei societati. Avocatul general apreciaza ca, desi revine instantei nationale atributia sa stabileasca si sa evalueze situatia de fapt, serviciul in cauza este un serviciu mixt, o parte a acestui serviciu fiind realizata prin mijloace electronice, iar cealalta, conform definitiei, nefiind realizata astfel. Or, un serviciu mixt poate intra sub incidenta conceptului ``serviciu al societatii informationale`` atunci cand 1) prestatia care nu este furnizata prin mijloace electronice este independenta din punct de vedere economic de serviciul care este furnizat prin acest mijloc (aceasta situatie se regaseste in special in cazul platformelor de cumparare de bilete de avion sau de rezervare la hotel) sau 2) prestatorul asigura furnizarea integrala a serviciului (altfel spus, atat partea serviciului furnizata prin mijloace electronice, cat si pe cea furnizata prin mijloace neelectronice) sau exercita o influenta decisiva asupra conditiilor in care este efectuata prestatia acestuia din urma, astfel incat cele doua servicii formeaza un tot indisociabil, cu conditia ca elementul principal (sau chiar ansamblul elementelor esentiale ale tranzactiei) sa fie realizat prin mijloace electronice (de exemplu, in cazul vanzarii de bunuri online).

Potrivit avocatului general, niciuna dintre aceste doua conditii nu este indeplinita de serviciul oferit de Uber. In aceasta privinta, avocatul general observa ca acei conducatori auto care activeaza in cadrul platformei Uber nu desfasoara o activitate proprie care ar putea exista independent de aceasta platforma. Dimpotriva, aceasta activitate nu poate exista decat prin intermediul platformei, in lipsa careia nu ar avea niciun sens. Avocatul general remarca de asemenea ca Uber controleaza factorii importanti din punct de vedere economic ai serviciului de transport urban oferit in cadrul acestei platforme. Astfel, Uber i) impune conducatorilor auto conditii prealabile pentru accesul la activitate si pentru continuarea acesteia; ii) recompenseaza financiar conducatorii auto care efectueaza un numar semnificativ de calatorii si le indica locurile si perioadele in care isi pot asigura un numar de curse semnificativ si/sau tarife avantajoase (ceea ce permite astfel societatii Uber sa isi adapteze oferta la fluctuatia cererii fara a exercita o constrangere formala asupra conducatorilor auto); iii) exercita un control, chiar daca este indirect, asupra calitatii muncii conducatorilor auto, care poate conduce chiar la eliminarea conducatorilor auto din platforma, si iv) determina, in fond, pretul serviciului.

Toate aceste caracteristici exclud faptul ca Uber sa poata sa fie considerata un simplu intermediar intre conducatorii auto si pasageri. In plus, in cadrul serviciului mixt oferit de platforma Uber, serviciul de transport (asadar serviciul care nu este furnizat prin mijloace electronice) este, fara indoiala, principala prestatie care ii confera sensul economic.

Avocatul general conchide ca prestatia de punere in legatura a pasagerului cu conducatorul auto, furnizata prin mijloace electronice, nu este nici autonoma (a se vedea punctul 1 de mai sus), nici principala (a se vedea punctul 2 de mai sus) in raport cu prestatia de transport . Pentru acest motiv, serviciul oferit de Uber nu poate fi calificat drept ``serviciu al societatii informationale``. Este vorba mai curand despre organizarea si administrarea unui sistem complet de transport urban la cerere .

Pe de alta parte, Uber nu ofera un serviciu de utilizare in comun a autovehiculelor, avand in vedere ca destinatia este aleasa de pasageri, iar conducatorii auto sunt remunerati in limita unei sume care depaseste in mare masura simpla rambursare a cheltuielilor efectuate.

Tinand seama de faptul ca prestatia de transport constituie, din punct de vedere economic, elementul principal, in conditiile in care serviciul de punere in legatura al pasagerilor cu conducatorii auto prin intermediul aplicatiei pentru smartphone-uri este un element secundar, avocatul general propune Curtii sa raspunda ca serviciul oferit de platforma Uber trebuie sa fie calificat drept ``serviciu in domeniul transportului``.

Din aceasta interpretare decurge ca activitatea desfasurata de Uber nu este guvernata de principiul liberei prestari a serviciilor in cadru ``serviciilor societatii informationale`` si ca este supusa, asadar, conditiilor de admitere a transportatorilor nerezidenti pentru a efectua transporturi nationale in statele membre3 (in speta, detinerea licentelor si a permiselor prevazute de Regulamentul orasului Barcelona).

Concluziile avocatului general in cauza C-434/15 Asociacion Profesional Elite Taxi/Uber Systems Spain, SL

1 Directiva 98/34/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informatii in domeniul standardelor, reglementarilor tehnice si al normelor privind serviciile societatii informationale (JO 1998, L 204, p. 37, Editie speciala, 13/vol. 23, p. 207), astfel cum a fost modificata prin Directiva 98/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 20 iulie 1998 (JO 1998, L 217, p. 18, Editie speciala, 13/vol. 23, p. 282) - inlocuita prin Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European si a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informatii in domeniul reglementarilor tehnice si al normelor privind serviciile societatii informationale (JO 2015, L 241, p. 1); Directiva 2000/31/CE Parlamentului European si a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societatii informationale, in special ale comertului electronic, pe piata interna (Directiva privind comertul electronic) (JO 2000, L 178, p. 1, Editie speciala, 13/vol. 29, p. 257).

2 Directiva 2006/123/CE Parlamentului European si a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile in cadrul pietei interne (JO 2006, L 376, p. 36, Editie speciala, 13/vol. 58, p. 50). Aceasta directiva, in raport cu care directivele mentionate la nota de subsol precedenta reprezinta specificari, exclude din domeniul sau de aplicare serviciile din domeniul transportului, inclusiv transportul urban si serviciile de taxi.

3 Articolul 91 TFUE.