Abuzurile savarsite in domeniul retrocedarii padurilor

Acest lucru s-a datorat, in special, intereselor financiare ale oamenilor politici si, deopotriva, ale marilor investitori din Romania si din strainatate.

Desi cadrul legal pentru retrocedarea terenurilor preluate in mod abuziv in perioada 1945-1989 din fondul forestier al statului a aparut inca din anul 1991, prin legea fondului funciar, completandu-se cu Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si a celor forestiere, modificata prin Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, acest proces este inca in plina desfasurare, miza fiind din ce in ce mai ridicata.

Elaborarea treptata a legilor mentionate a favorizat prelungirea procesului de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor din fondul forestier pana in prezent. De la bun inceput acestea au fost confuze, afectand intr-o maniera consistenta stabilitatea fondului forestier national.

Profitand de slabiciunile legislative existente, numeroase persoane fizice, entitati sau/si forme asociative au speculat momentul si au reusit sa induca in eroare atat institutiile cu atributii in reconstituirea dreptului de proprietate, cat si instantele de judecata .

Dreptul de proprietate publica a statului asupra padurilor s-a diminuat in mod substantial prin constituiri de drepturi de proprietate in mod abuziv, datorandu-se, in principal, si indiferentei si pasivitatii autoritatilor care aveau atributii in acest sens.

Datorita faptului ca, prin acest proces de restituiri abuzive, nu s-a urmarit decat interesul strict financiar, acela de a valorifica drepturi litigioase asupra terenurilor din fondul forestier, a fost neglijata in totalitate protectia mediului, biodiversitatea.

In raportul intocmit de Curtea de Conturi a Romaniei, aferent perioadei 1990 - 2012, s-a constatat ca la data de 31.12.1990 suprafata fondului forestier a Romaniei era de 6.367.660 ha, din care suprafata padurilor 6.248.990 ha. La sfarsitul anului 2010 suprafata fondului forestier era de 6.515.173 ha, din care in proprietatea publica 4.363.000 ha si in proprietatea privata 2.152.173 ha.

Printre cauzele care au condus la reconstituirea dreptului de proprietate a unor suprafete foarte extinse din fondul forestier al statului se enumera depunerea, in mod abuziv, a cererilor de catre persoane sau entitati fara a detine calitatea necesara pentru a pretinde asemenea drepturi (persoane fara vocatie succesorala, reprezentanti nelegali/contestati ai unor forme asociative de proprietate, societati comerciale, imputerniciti prin procuri a caror autenticitate nu poate fi verificata etc.)

Abuzurile constau in faptul ca aceste categorii de ``titulari`` doresc retrocedarea unor suprafete mult mai mari decat cele detinute, in mod real, in anul 1948 de catre autorii deposedati, a unor suprafete de teren expropriate de stat prin legile de reforma agrara sau pentru care acesta a platit cu titlu de despagubiri sume uriase in raport cu valoarea reala a terenurilor expropriate. De asemenea, s-au formulat cereri abuzive de retrocedare a:

- terenurilor forestiere care constituiau active ale unor societati comerciale (multe din acestea cu actionariat strain) fara ca legile de fond funciar sa se refere la astfel de retrocedari;

- a padurilor proprietate publica administrate de fundatii de drept public;

- suprafetelor de padure detinute de formele asociative de proprietate inainte de 1948, desi nu toti fostii coproprietari au avut mostenitori si nu toti mostenitorii au depus cereri sau erau indreptatiti de lege sa depuna cereri;

- suprafetelor de terenuri cu vegetatie forestiera care faceau parte din rezervatii natural constituite;

- terenuri forestiere, pasuni impadurite si fanete care nu au fost niciodata ale statului dar care se solicita a fi reconstituite din proprietatea publica a statului etc.

Retrocedarile abuzive de terenuri din fondul ferestier proprietate publica s-au realizat si datorita lipsei unei proceduri stricte sub aspectul dovedirii drepturilor solicitate a fi retrocedate. Comisiile locale de fond funciar, comisiile judetene, precum si instantele de judecata au incuviintat unele cereri de retrocedare a padurilor fara a fi sustinute de documente din care sa rezulte drepturi de proprietate, propunandu-se proba cu martori si expertize extrajudiciare. Totodata, ca mijloace de proba, s-au retinut si unele inscrisuri care nu constituiau titluri de proprietate (carti funciare, documente eliberate de arhivele statului in care, de foarte multe ori, informatiile erau extrem de relative sau chiar eronate), documente vechi a caror relevanta este mai mult decat discutabila deoarece proprietatile, in majoritatea cazurilor, au suferit modificari semnificative (exproprieri, vanzari facute de proprietari, partaje), astfel incat la nivelul anului 1948 suprafetele de padure detinute de autorii deposedati erau mult mai mici sau nu mai existau deloc.

Curtea de Conturi arata in raportul intocmit ca, pana la sfarsitul anului 2010, s-au validat reconstituiri de drepturi de proprietate pentru o suprafata de 3.295.000 ha din care, 3.060.000 ha au fost puse in posesie de comisiile locale, ramanand nepusa in posesie si nepredata suprafata de 235.000 ha. Se considera ca suprafetele mentionate au ramas nepuse in posesie si nepredate fie datorita faptului ca au fost reconstituite/validate de catre comisiile locale si judetene drepturi de proprietate fara a analiza riguros pertinenta, verosimilitatea si autenticitatea actelor depuse la dosar (ulterior, unele dintre acestea dovedindu-se a fi false), fie mostenitorii directi au initiat actiuni in instanta si au solicitat ocoalelor silvice sa nu predea terenurile pana la solutionarea cauzelor. Unele instante au dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe suprafete mai mari decat cele detinute, in mod real, de autorii deposedati.

Situatia punerilor in posesie a fost agravata si mai mult ca urmare a hotararilor diverselor guverne care s-au succedat la putere, de a constitui drepturi de proprietate pe seama proprietatii publice a statului unor unitati teritorial-administrative care nu au detinut niciodata terenuri forestiere si unor entitati de cult care detineau doar drepturi de folosinta.

Alte instante judecatoresti au actionat in vadita contradictie cu legea, cu practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie si cu principiul contradictorialitatii procesului civil, refuzand dreptul statului de a-si apara proprietatile prin titularul dreptului de administrare care avea ca obligatie legala apararea integritatii fondului forestier. Deosebit de grav este faptul ca au refuzat acest drept chiar si dupa ce Inalta Curte de Casatie si Justitie, invocand prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia si ale HG nr.1105/2003 privind reorganizarea RNP-Romsilva, prin Decizia nr.2165/18.03.2005, a precizat calitatea procesuala a administratorului padurilor. Cu titlu particular, instante de judecata s-au substituit comisiilor de fond funciar dispunand reconstituiri de proprietati, stabilind sau modificand amplasamente desi menirea lor era de a constata drepturi de proprietate .

Aceeasi institutie estimeaza ca, pana la sfarsitul anului 2012, circa 561.168,84 ha de terenuri forestiere din proprietatea publica a statului au trecut sau sunt pe cale sa treaca in proprietate privata.

Avocat Gheorghe-Andrei Gherasim,Cabinet avocat Marius-Catalin Predut