Filiatia paterna in contextul reproducerii asistate

Mater semper certa est, pater incertus est, spuneau romanii, ghidati fiind de faptul ca daca nasterea copilului de catre mama, da certete filiatiei fata de aceasta, atunci, fata de tata, a carui legatura biologica se bazeaza pe faptul conceptiunii (zamislirii) ce nu razulta niciodata cu puterea evidentei, ramane sub semnul incertitudinii.

Astfel, in ce priveste observatia din urma, anume, omisiunea de a arata in concreto faptul din care rezulta filiatia fata de tata, cu siguranta aceasta nu estepur intamplatoare si cu atat mai putin, lipsita de interes ( sub cuvant ca ar fi de notorietate aceasta chestiune), ci , mai curand, am putea-o aprecia ca fiind o ``diplomatie`` din partea redactorilor codului, de a evita crearea unei situatii generatoare de interpretari si, chiar mai mult,fata de stadiul actual al stiintei medicale, ``neclara``.

De altfel, aceasta filosofie, sta si la fundamentul dispozitiilor Codului Civil privitor la filiatie , unde, de la inceput, ni se arata ca filiatia fata de mama rezulta din faptul nasterii, pe cand, fata de tata, legiuitorul se abtine a face vreo referinta legata de faptul din care ``rezulta`` filiatia,trecand direct, la modul in care ``stabileste`` aceasta.

Pentru a justifica aceasta opinie, ne putem referi, in mod succint, numai la vasta problematica a ``reproducerii umane asistate`` sau, mai corect spus, lainsemintarea artificiala, care, ca sitehnica de reproducere umana asistata medical, la randu-i se poate realiza si in forma fertilizarii in vitro (FIV) cand, privind-osimplist, aceasta se infatiseaza ca fiind, operatiunea tehnoc- stiintifica, medicala, constand in fecundarea unui gamet feminin (ovul) cu un gamet masculin (spermatozoid) in laborator (in vitro), embrionul rezultat in urma acestui procedeu fiind transferat in uter, in scopul implantarii si dezvoltarii sale ulterioare ca fat. Cat priveste materialul genetic masculin, acesta, poate proveni de la un asa -zis donator a carui identitate, ramane de cele mai multe ori sub umbra anonimatului.

In acest context, si in fata acestei realitatii medicale, ne intrebam din ce fapt rezulta filiatia fata de tata, si, mai putin cum se stabileste filiatia, intrucat, aceasta din urma chestiune este relativ facila, anume, in drept, filiatia se va stabili prin prezumptia de paternitate, recunoastere sau pe cale judecatoreasca.

Va fi oare, in continuare procreerea (zamislirea) faptul juridic generator al raportului de filiatie? Daca am raspunde afirmativ, am spune atunci ca tatal va fi donatorul materialului genetic, care, dupa cum am aratat poate ramane anonim (provenit dintr-o banca de material seminal), caz in care, am risca ramanerea intr-o stare de profunda ``incertitudine`` privind statutul persoanei copilului, a carui paternitate ar ramane aproape imposibil de determinat, dar totusi suntem in fata unei realitatii, asa- zisa ``filiatie genetica``. Dimpotriva, daca vom prefera paternitatea determinata prin formulele clasice ``sotul mamei`` sau, celelate, atunci, cu siguranta, in acest din urma caz, faptul generator al filiatiunii nu va ma fi in mod absolut,zamislirea( fapt care va fi trecut sub tacere) ci, ne vom raporta strict la actul sau faptul juridic prin care se ``stabileste`` filiatia.

Ramanand in acest registru, opinam ca aceasta din urma pare a fi si obtiunea legii, cata vreme, pe de o parte, legea ``tace`` atuci cand ne asteptam a indica faptul din care rezulta filiatia fata de tata (in artaa��A�) iar, pe de alta parte, in alinatul intai al art. 441 C.Civ., se arata expresis verbis ca ``Reproducerea umana asistata medical cu tert donator nu determina nicio legatura de filiatie intre copil si donator.`` pentru ca mai apoi, in Art. 443 alin. (1)sa se instituie regula dupa care nimeni nu poate contesta filiatia copilului pentru motive ce tin de reproducerea asistata medical si nici copilul astfel nascut nu poate contesta filiatia sa , cu o limitata exceptie, prevazuta in alineatul al doilea al aceluiasi articol, ce conscra dreptul sotului mameide a tagadui paternitatea copilului, in conditiile legii, insa, numai daca nu a consimtit la reproducerea asistata medical realizata cu ajutorul unui tert donator.

Ori, aceasta precizarea pe care leguitorul o face, relativa la excluderea vreuneii ``legaturi`` evident juridice dintre copil si tatal donator, vine sa legitimeze opinia relativa la existenta a doua tipuri de filiatie: una genetica (in cazul nostru, determina ca tata, pe donator) si una civila (ce indica drept tata, peacelafata de care se stabileste, in formele prevazute de lege, paternitatea), cu amendamentul ca, fata de redactarea clara a Art. 443, nu se poate reclama, in caz de reproducere asistata medical, o alta filiatie decat cea determinata de lege (filiatia civila). In mod cert, dincolo de fermitatea normei, ne intrebam, daca o astfel de situatie este echitabila si raspunde exigentelor Conventiei Europene a Drepturilor Omului, in conditiile in care,Curtea Europeana, a statuat in numeroase solutii, faptul ca, aspectul privind filiatia, intra in continutul larg al ``vietii de familie``garantat de Art.8 din Conventia, si, mai mult, Curtea, incenzura pe care o face, tineseama decriteriul ``realitatii biologice`` in stabilirea chestiunii filiatiei (Kroons. a. Impotriva Olandei Hotarare din 27/10/1994).

Retinand acestea, in prezent, nu putem decat a ne inclina in fata justetii si luciditatii, romanilor, ce-l reputau pe paterca fiind incertus.Dar, cu aceeasi condescendenta fata de intelepciunea romana, ne vom limita a spune, fata de contextual actual,Mater semper certa est ? evident, fata cu realitate medicala, ce poate utiliza in procesul de fecundare, gameti proveniti de la o alta femeie decat mama purtatoare, caz in care, ne limitam a ne intreba retoric, cine va fi mama?

Totodata, aceasta abordare, ne prilejuieste ocazia de a ne intreba cemai reprezinta practic, filiatia?

O abordarea riguroasa, necere aporni de la definitia pe care ne-o ofera doctrina, in care, filiatia (paterna), este reputataca fiindlegatura juridica, bazata pe conceptie, care exista intre tata si copil^[i].Astfel, observam, si notam imprejurarea ca, doctrina priveste filiatia drept un veritabil raport juridic,si mai mult, acorda faptului conceptiunii (zamislirii) valoare de izvor al raportului juridic, altfel spus, acesta este faptul juridic generator al raportului juridic al filiatiei, cata vreme, prin fapt juridic, vom intelege, acea imprejurare care, potrivit legii, atrage dupa sine anumite consecinte juridice^[ii].

Cu toate acestea, legea nu da valoare de raport juridic (legatura de drept) filiatiei, si cu atat mai putin, atribuit faptului conceptiunii valoare de cauza a raportului juridic (izvor), ba dimpotriva, legea (Codul Civil) confera calitatea de raport juridic, rudeniei, pe care o defineste in Art. 405 alin. (1) C.Civ., ca fiind legatura bazata pe descendenta unei persoane dintr-o alta persoana sau pe faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun, si, de asemenea in alineatul iar in alin.(2) ca, rudenia civila este legatura rezultata din adoptia incheiata in conditiile prevazute de lege.

In alti termeni, ne intrebam daca filiatia este sau nu, un raport juridic, anume, o relatie sociala, patrimoniala sau nepatrimoniala reglementata de norma de drept civil^[iii], si care este structura acestui raport .

Obtiunea ferma pentru un raspuns, devine cu atat mai dificila, in conditiile in care, doctrina clasica, considera filiatia ca fiind o simpla consecinta directa a faptului material alprocreatiunii, pentru ca, la randu-i, filiatia sa aiba drept consecinta, rudenia, ce este ``un raport legal intre doua persoane, pe cand, filiatiunea este o legatura naturala``^[iv], caz in care, nu mai putem vorbi despre un raport juridic.

De asemenea, daca am atribui filiatiunii, vazuta ca legatura biologica, valoarea de raport juridic, atunci ne intrebam ce se intampla in situatia in care rudenia aparenta, nu corespunde cu filiatia biologica, bunaoara in cazul unei actiuni in tagaduirea paternitatii, cand, situatia de drept a copilului (anume ca are ca tata, pe sotul mamei) nu corespunde cu realitatea biologica, caz in care, acesteia din urma nu-i mai putem conferi valoare de ``relatie de drept``, anume, raport juridic.

In mod cert, nu putem omite faptul ca, filiatia, privita ca relatie sociala, (anume insasi legatura biologica), este reglementata de norma civila, caz in care vorbim despre un raport juridic (relatia sociala sub actiunea normelor juridice civila), situatie in care se confirma definitia doctrinei, ceo priveste drept o legatura juridica.

Insa cu toate acestea, lucrurile par a nu fi tocmai clarificate, cata vreme, in expunerea de mai sus, ne-am referit la asa-zisele (generic denumite) forme ale filiatiune, anume, genetica ( cu donatorul, in cazul reproducerii asistate) si una civila, dupa legi. Ei bine, pentru a da substanta problemei de fata, aparent, lipsita de interes, dar, in profunzime extrem de spinoasa si deloc de neglijat, ne intrebam in continuare, care filiatie va fi considerata drept raport juridic?

Tocmai de aceea, pentru a clarifica modalitatea in care aceste stari de fapt se prefac, sub actiunea normelor juridice, in veritabile raporturi juridice, se cere a stabili ordinea in care acestea (imprejurarile factuale) actionea si interactioneaza, astfel, mai intai, faptul generator il constituie conceptiunea, privita ca fecundarea unui gamet feminin (ovul) cu un gamet masculin (spermatozoid) indiferent de modalitatea de realizare, deci, si ``in laborator``.

Biologic vorbind, parintii vor fi donatorii celor doua materiale genetice, caz in care, vorbim de filiatie genetica. Insa, in cazul acestora, legea nu recunoaste nici un efect, prin urmare, este exclus vreun raport juridic intre acestia si copil, cata vreme potrivit Art. 441.alin. (1)C.Civ., reproducerea umana asistata medical cu tert donator nu determina nici-o legatura de filiatie intre copil si donator. Insa cu toate aceasta, filiatia, vazuta ca legatura biologica dintre donator si copil, ramane o realitate faptica, dar, dupa cum legea o spune, nu ca stare de drept .

Apoi, legatura dintre parinte (desemnat de lege), si copil se numeste filiatie, caz in care, vorbim despre un raport juridic, anume, ralatia recunoscutasi reglementata in drept, si ,prin care, mai departe, se determina rudenia, privita la randu-i, ca fiind acea legatura juridica dintre persoanele care, prin faptul nasterii sau ,dupa caz, al adoptiei, descend una din alta ori dintr-un autor comun.

Prin urmare, ne intrebam, in cazul paternitatii, filatia, mai este (cum doctrina arata) intotdeauna legatura biologica ce rezulta din procreatie? Cu siguranta, in cazul reproducerii asistate, cu tert donator, filiatia fata de tatal desemnat in formele prevazute de lege, nu se poate fonda pe faptul procreatiunii. Atunci, in acest caz, care va fi faptul generator al raportului de filiatie fata de copilul astfel conceput.

Relevante, consideram a fi, sub acest aspect,dispozitiile Art. 442 alin.(1) C.Civ., din care rezulta ca - Parintii care, pentru a avea un copil, doresc sa recurga la reproducerea asistata medical cu tert donator trebuie sa isi dea consimtamantul in prealabil, in conditii care sa asigure deplina confidentialitate, in fata unui notar public care sa le explice, in mod expres, consecintele actului lor cu privire la filiatie.

Din a carui interpretare, putem considera ca, cel putin fata de tata, in cazul reproducerii asistate cu tert donator, actul de acord al consimtamantului exprimat in prealabil, ce trebui a ``fi data in fata unui notar public`` ( deci, se pare, ca in forma autentica) va fi cauza raportului juridic de filiatie ce se va stabili intre acesta si copil, evident, fiind, exprimat ab initio va fi conditionat de reusita operatiunii medicale de fecundare.

Ca este asa, rezultaimplicit si din dispozitiileArt.443 alin. 2, ce arata ca, sotul mamei poate tagadui paternitatea copilului, in conditiile legii, daca nu a consimtit la reproducerea asistata medical realizata cu ajutorul unui tert donator, anume, filiatia stabilita fata de ``sotul mamei`` poate fi contestata, anume inlaturata, numai daca lipseste acordul prealabil, ori, in tacerea legii este atins de ineficacitate .

Conchizand, in opinia noastra:

oNu se poate fonda, in mod exclusiv, filiatia paterna, pe faptul conceptiunii, cata vreme, in cazul reproducerii asistate, filiatia fata de sotul mamei, se va stabili, in puterea consimtamantului in prealabil exprimat de acesta, privind, operatiunea medicalaa reproducerii.

oFiliatia, desemneaza intr-un inteles, legatura biologica dintre tata (cel de la care provine materialul genetic, gametii) si copilul rezultat. Iar, intr-un alt inteles, desemneaza acea relatie dintre tata si copil, reglementata de lege.

oFiliatia, o data stabilita, determina rudenia, care la randu-i este privita ca o legatura juridica dintre persoane, fondata, nu exclusiv pe faptul nasterii, ci acela al filiatiei.

Av. Dr. Artin SARCHIZIAN

Baroul Bucuresti.