C. Concurentei propune liberalizarea pieselor de schimb pentru automobile

Investigatia a avut ca obiectiv identificarea mecanismelor de functionare a pietei, cu scopul de a descoperi si corecta eventualele disfunctionalitati de natura concurentiala. In acest scop a fost efectuata o cercetare de piata, la nivel national, in randul companiilor din sector: constructori de automobile, producatori de piese, comercianti de piese, vanzatori de automobile (dealeri auto), unitati de service (reparatori). In plus, au fost chestionate si societati de asigurare. De asemenea, in cadrul investigatiei a fost analizata legislatia specifica sectorului si a fost realizat un sondaj de opinie in randul consumatorilor.

In urma prelucrarii datelor obtinute a rezultat ca piata pieselor de schimb pentru automobile a fost in 2010 de 5,9 miliarde lei, in crestere cu 2% fata de anul precedent, dupa ce in 2009 a suferit o diminuare de 11% comparativ cu anul anterior. Comparativ cu 2008, in anul 2010 s-a inregistrat o scadere de 10%.

Comerciantii de piese detin circa trei sferturi din valoarea vanzarilor de piese de schimb estimata pentru anii 2008-2010 (ponderea detinuta de comercianti, in crestere de la un an la altul). Un numar de 11 comercianti detineau in 2010 aproape o treime din cifra de afaceri estimata pentru intreaga piata (in crestere, de la un sfert in 2008). Marii importatorii (majoritar, din segmentul independent) au obtinut cele mai bune rezultate, spre deosebire de reprezentantele auto ale caror venituri din vanzarea de piese de schimb au fost in scadere in toata perioada .

Analiza a aratat ca exista situatii de monopol al constructorilor auto pe segmentul reprezentat de piesele de schimb de origine vizibile (caroserie, unitati iluminare, geamuri auto), pentru care exista protectie juridica acordata in baza legii privind protectia modelelor si desenelor. In vederea deschiderii la concurenta a pietei pieselor de schimb vizibile Consiliul Concurentei propune modificarea legislatiei nationale privind protectia desenelor, prin introducerea ``clauzei de reparatii``. Modificarea legislatiei interne este permisa statelor membre in baza art. 14 din Directiva 98/71/CE (transpusa in legislatia romaneasca prin Legea nr.129/1992, cu modificarile si completarile ulterioare), care contine o dispozitie tranzitorie potrivit careia statele membre mentin legile lor existente in aceasta privinta si le modifica numai in scopul liberalizarii pietei pieselor de schimb.

Clauza de reparatii consta in faptul ca nu se va mai acorda protectie pentru un desen sau model care constituie o piesa dintr-un produs complex (spre ex., automobilul) utilizata in procesul de reparatie a acestuia cu scopul de a-i reda aspectul initial. Cu ocazia reparatiilor la propriul automobil, consumatorul va fi informat corespunzator cu privire la originea produsului utilizat pentru reparare, astfel incat acesta sa poata alege, in deplina cunostinta de cauza, intre produse concurente oferite pentru reparare (piese de origine distribuite prin reteaua producatorului automobilului, piese de origine furnizate direct de catre producatorul piesei sau piesele alternative care au o calitate echivalenta pieselor de origine).

In urma sondajului de opinie, a rezultat ca sunt dealeri auto care impun cumparatorului, prin contractul de achizitie a automobilului, sa-si efectueze reparatiile doar la reprezentante auto sau care sugereaza, inca de la cumparare, ca se pierde garantia daca merg la alti reparatori decat cei din reteaua constructorului auto.

Mai mult, aproape trei sferturi din participantii la sondaj au afirmat ca au fost obligati sa accepte folosirea marcii constructorului auto in operatiunile de service care nu fac obiectul garantiei. Consiliul Concurentei va sesiza Autoritatea Nationala de Protectie a Consumatorului (ANPC) cu privire la abuzul de garantii al dealerilor auto, acesta fiiind singura institutie in masura sa descopere si sa sanctioneze astfel de abuzuri ale vanzatorilor de automobile. Potrivit O.G. nr.21/1992 privind protectia consumatorilor, ``libertatea de a lua decizii la achizitionarea de produse si servicii, fara a li se impune in contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale incorecte in vanzare, de natura a influenta optiunea acestora reprezinta un drept al consumatorilor, la incheierea contractelor``.

In privinta pieselor de schimb contrafacute, perceptia celor prezenti pe piata pieselor de schimb este ca ponderea pieselor de schimb contrafacute folosite in Romania este de 27%, mult peste cea europeana Analizand O.G. nr.80/2002 care reglementeaza omologarea si certificarea produselor folosite la vehiculele rutiere s-a constatat ca prevederile legate de sanctionarea comercializarii pieselor contrafacute nu sunt corelate cu cele prevazute, pentru aceeasi fapta, in Legea nr.84/1998 privind marcile si indicatiile geografice. Potrivit O.G. nr.80/2000, introducerea pe piata a produselor pirat sau contrafacute constituie contraventie, iar in conformitate cu Legea nr.84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, contrafacerea unei marci este considerata infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda de la 50.000 lei la 150.000 lei. In consecinta, Consiliul Concurentei propune ca si vanzarea produselor contrafacute utilizate la vehiculele rutiere sa fie considerata infractiune . O astfel de masura ar putea avea ca efect reducerea pietei pieselor de schimb contrafacute.

In urma prelucrarii informatiilor primite de la societatile chestionate a rezultat ca procedura de omologare/certificare a R.A.R este considerata de catre importatorii de piese de schimb bariera administrativa la intrarea pe piata . Acestia sustin ca procedura este una greoaie, complexa si ambigua. Neclaritati de ordin legislativ invoca si importatorii de anvelope (conditii de garantie, limite de utilizare s.a.). In opinia vanzatorilor de anvelope, prezenta pe piata a anvelopelor second-hand constituie cea mai importanta chestiune care ar trebui indreptata.

Operatorii din sectorul auto propun ca solutii pentru imbunatatirea legislatiei specifice si clarificarea unor aspecte legate de interpretarea acesteia: existenta unui ghid unic de reglementari privind activitatea de comercializare a pieselor de schimb asa incat normele tehnice RNTR sa fie mai adecvat structurate pentru a fi accesibile subiectilor vizati, debirocratizarea procesului de omologare/certificare si implicarea R.A.R. in privinta certificarii produselor, in sensul testarii acestora, la solicitarea importatorului, precum si colaborarea (schimbul de informatii) cu autoritati de omologare/organisme de certificare din alte state membre UE in scopul obtinerii de informatii privind produse omologate in alte state.