RIL ref. recunoasterea si executarea amenzii penale aplicate de instanta straina

Textul integral al recursului:

Examenul jurisprudentei penale actuale evidentiaza doua orientari cu privire la acest aspect si, prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare, astfel :

1. Potrivit unei orientari jurisprudentiale s-a considerat ca, in ipoteza mentionata, instanta, investita cu solutionarea cererii de transfer a persoanei condamnate intr-un penitenciar din Romania, in vederea continuarii executarii pedepsei aplicate de instanta de judecata din statul solicitant, recunoaste si pune in executare si pedeapsa amenzii penale aplicata in statul strain de condamnare alaturi de pedeapsa inchisorii.

In acest sens s-a pronuntat si instanta suprema.

In argumentarea acestei solutii s-a retinut ca, in conformitate cu dispozitiile art.145 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciara in materie penala, modificata, in cazul in care statul roman opteaza pentru continuarea executarii pedepsei aplicate in statul de condamnare, el trebuie sa respecte felul si durata pedepsei prevazute in hotararea de condamnare.

Totodata, s-a retinut ca, potrivit art.122 alin.2 si 6 din Legea nr.302/2004, modificata, hotararile penale straine recunoscute si executate in Romania produc aceleasi efecte ca si hotararile pronuntate de instantele romane, iar inceperea executarii pedepsei in Romania are ca efect renuntarea statului strain la executarea pe teritoriul acestuia, cu exceptia cazului in care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, caz in care acest stat redobandeste dreptul la executare .

S-a sustinut ca, in cazul pedepsei amenzii, statul strain redobandeste dreptul la executare, incepand din momentul in care este informat asupra neexecutarii totale sau partiale a acestei pedepse.

2. Cu privire la acelasi aspect s-a considerat ca nu se poate dispune recunoasterea alaturi de pedeapsa inchisorii si a amenzii penale, intrucat statul de condamnare nu a solicitat executarea sanctiunii pecuniare, aspect care rezulta din cererea de transfer formulata de statul strain.

In argumentarea acestui punct de vedere s-a aratat ca, executarea sanctiunilor pecuniare este reglementata in Sectiunea a II-a a Legii nr.302/2004 modificata, care contine dispozitii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene in aplicarea Deciziei cadru nr.2005/215/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005, privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce a sanctiunilor pecuniare. Conform dispozitiilor mentionate, recunoasterea sanctiunilor pecuniare comporta o procedura diferita, care include prezentarea de catre statul solicitant a unui certificat emis conform anexei nr.3 din Legea nr.302/2004 modificata. In continutul acestui certificat, statul solicitant trebuie sa precizeze daca permite aplicarea de catre statul de executare a unor sanctiuni alternative in eventualitatea imposibilitatii de a executa decizia care aplica sanctiunea pecuniara si care sunt sanctiunile care pot fi aplicate, respectiv felul sanctiunilor (privarea de libertate, munca in folosul comunitatii sau alte sanctiuni) si nivelul maxim al sanctiunii.

Or, in aceste situatii, s-a retinut ca obiectul sesizarii este strict delimitat de cererea de transfer, iar procedura de urmat trebuie sa corespunda acestei solicitari, respectiv transferul condamnatului numai pentru executarea pedepsei inchisorii, iar nu si pentru executarea sanctiunii pecuniare.

Consider ca prima solutie este cea legala.

Transferarea persoanelor condamnate in vederea executarii pedepselor privative de libertate reprezinta o forma a cooperarii judiciare internationale in materie penala, reglementata pe plan european in ``Conventia europeana asupra transferarii persoanelor condamnate`` si Protocolul aditional adoptat la Strasbourg la 18 decembrie 1997.

Articolul 9 paragraful 1 din Conventie, permite autoritatilor competente ale statului de executare (catre care condamnatul poate fi transferat sau a fost deja transferat) fie sa continue executarea condamnarii, fie sa schimbe condamnarea, printr-o hotarare a acestui stat data intr-o procedura judiciara sau administrativa, inlocuind astfel sanctiunea aplicata in statul de condamnare printr-o sanctiune prevazuta de legislatia statului de executare pentru aceeasi infractiune .

Statul de executare este continuatorul statului de condamnare, principiu care rezulta din art.10 paragraful 1 din Conventia europeana asupra transferarii persoanelor condamnate.

In dreptul intern transferarea persoanelor condamnate este reglementata de Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, cu modificarile si completarile ulterioare, avand ca finalitate asigurarea unei mai eficiente reeducari si reintegrari sociale a persoanei condamnate in tara de origine, precum si accesul acesteia la toate regimurile de executare a pedepselor specifice acelei tari .

Astfel, in acord cu obligatiile asumate prin ratificarea Conventiei europene asupra persoanelor condamnate si Protocolul aditional adoptat la Strasbourg in 18 decembrie 1997, in Titlul VI din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, modificata, este prevazuta procedura prin care se poate realiza transferarea persoanelor condamnate in ipoteza in care statul roman este statul de executare .

Totodata, legiuitorul a prevazut ca transferarea unui condamnat intr-un alt stat se poate face numai in urma unei proceduri de recunoastere a hotararii de condamnare pe teritoriul statului unde va fi transferat.

Prin vointa expresa a legiuitorului, Curtea de Apel Bucuresti este instanta competenta de a se pronunta cu privire la acceptarea sau respingerea cererii de transfer, recunoasterea hotararii straine de condamnare, precum si dreptul de a dispune fie continuarea executarii pedepsei aplicate de statul de condamnare, fie conversiunea condamnarii daca felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibila cu legislatia romana, conform art.145 sau art.146. Prin sentinta penala definitiva a Curtii de Apel Bucuresti, hotararea judecatoreasca straina intrata in puterea de lucru judecat, isi produce efectele juridice pe teritoriul Romaniei si va fi pusa in executare .

Cu privire la acest aspect, dispozitiile art.144 alin.3 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, modificata, stabilesc ca executarea pedepsei este guvernata de legea statului de executare .

In raport cu cele constatate, concomitent cu dispozitia de acceptare a transferului persoanei condamnate si recunoasterea hotararii straine, Curtea de Apel Bucuresti va decide continuarea executarii pedepsei sau conversiunea condamnarii.

In procedura de continuare a executarii pedepsei reglementata in art.10 din Conventie si art.145 din Legea nr.302/2004, modificata, statul de executare continua activitatea inceputa de statul de condamnare, succedandu-i, in totalitate, acestuia. In cazul in care statul roman opteaza pentru continuarea executarii pedepsei aplicate in statul de condamnare, el trebuie sa respecte felul si durata pedepsei prevazuta in hotararea de condamnare, neputandu-le modifica.

In acest scop, instanta va analiza si va stabili compatibilitatea cu legislatia romana a felului si duratei pedepsei dispuse prin hotararea judecatoreasca straina.

Felul pedepsei evoca natura pedepsei impuse atunci cand dreptul statului de condamnare se intemeiaza pe o diversitate de pedepse.

Durata pedepsei insemna ca hotararea de condamnare ce urmeaza a fi executata in statul de executare are durata sanctiunii asa cum a fost fixata de statul de condamnare. Aceasta durata trebuie raportata insa la maximul general al pedepsei prevazut de art.53 din Codul penal cat si la maximul special al pedepsei prevazut de norma incriminatoare romana in care se incadreaza fapta sanctionata de statul de condamnare.

Avand in vedere aceste dispozitii legale, in examinarea indeplinirii conditiilor transferarii prevazute de art.129 din Legea nr.302/2004, modificata, instanta trebuie sa se raporteze la intreaga durata a pedepsei ce se executa in statul de condamnare.

Conform dispozitiilor art.122 alin.2 si 6 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, modificata, hotararile penale straine recunoscute si executate in Romania produc aceleasi efecte ca si hotararile pronuntate de instantele romane, iar inceperea executarii in Romania are ca efect renuntarea statului strain la executarea pe teritoriul acestuia, exceptand cazul in care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, caz in care acest stat redobandeste dreptul la executare . In cazul pedepsei amenzii, statul strain redobandeste dreptul la executare, incepand din momentul in care este informat asupra neexecutarii totale sau partiale a acestei pedepse.

In consecinta, in cazul in care printr-o hotarare penala straina s-a dispus atat condamnarea la pedeapsa inchisorii, cat si condamnarea la pedeapsa amenzii, instanta de judecata sesizata in scopul recunoasterii hotararii penale de condamnare in integralitatea ei si al transferarii persoanei condamnate pentru continuarea executarii pedepsei privative de libertate intr-un penitenciar din Romania, se pronunta atat cu privire la pedeapsa privativa de libertate, cat si cu privire la pedeapsa amenzii aplicata prin hotararea penala straina de condamnare, in conformitate cu dispozitiile art.122 din Legea nr.302/2004, modificata.