Jud. Cristi Danilet. Jurnal USA (7): Ghid de aplicare pedepse

Disparitatea pedepselor

Legea penala federala este unica pentru intreg teritoriul SUA (inclusiv pentru teritoriile unde traiesc indieni, cum ar fi sud-vestul SUA, unde au propriile lor pamanturi cu propriul sistem de justitie - acolo nu se supun legii statale, ci numai celei federale). Aceasta lege prevede faptele considerate infractiuni si pedepsele aplicate - de remarcat ca legea federala prevede numai pedeapsa maxima pe care judecatorul o poate aplica; mai mult, uneori pedeapsa se refera la mai multe infractiuni din aceeasi sectiune, fara o individualizare legala mai exacta. Asadar, judecatorii aveau totala discretie in ce privea cuantumul inchisorii iar formularea unor cai de atac cu privire la acesta nu era posibil. Ceea ce a dus la aplicarea de catre judecatori diferiti a unor pedepse sensibil diferite pentru cazuri similare.

Infiintarea comisiei

Pedepsele diferite au constituit o problema dezbatuta in Congresul SUA. Astfel, s-a sustinut ca in cazuri similare trebuie sa se dea pedepse similare, si acesta este un drept constitutional, care deriva din protectia egala care trebuie conferita sub aceeasi lege - prevazuta in Amendamentul 14 la Constitutie . De aceea, in 1984 Congresul a decis (prin Sentincing Reform Act - promovata de doi senatori cu idei politice total diferite - infiintarea US Sentencing Commission). Comisia este o agentie independenta care a fost creata in cadrul sistemului judecatoresc (aceasta pentru a se respecta independenta justitiei - s-a ridicat problema constitutionalitatii actului de infiintare a acestei comisii, dar in cauza Mistretta vs US din 1989, Curtea suprema a respins obiectia), una din sarcinile sale fiind aceea de a alcatui un ghid pentru judecatori care sa ii ajute la individualizarea judiciara a pedepsei.

Comisia are 7 membri, numiti pe 6 ani (cu reinnoire partiala din 2 in 2 ani, pentru ca nu intreaga comisie sa se schimbe odata) precum judecatorii federali: propusi de Presedintele USA, confirmati de Senat. Din cei 7 membri, 3 sunt obligatoriu judecatori federali, restul avocati, profesori etc. Staff-ul este de 100 angajati - unii experti in legi, altii in chestiuni educationale (ofiteri de probatiune), criminologi, licentiati in general in stiinte sociale. Ei conduc seminarii in tara in fiecare an cu judecatori, avocati, ofiteri de probatiune pentru a se asigura ca Ghidul este aplicat corect. Unii aduna hotararile judecatoresti din tara pentru a determina faptele care au determinat calibrarea pedepsei.

Sentencing Guidilines

Prima versiune a Ghidului de pedepse a aparut in 1987. Ca o ironie, e de remarcat ca in vreme ce necesitatea acestei comisii si a ghidului a aparut din pierderea increderii in judecatori, Comisia a folosit pentru conceperea ghidului numai hotarari judecatoresti pronuntate in ultimii 5 ani pentru a compara pedepsele si a stabili criteriile de aplicare a lor. In fiecare an se fac amendamente la Ghid, propuse de comisie, care se publica si se aduc la cunostinta Congresului in mai. In noiembrie se considera adoptate daca congresul nu spune nimic. Pana in prezent Congresul s-a opus de trei ori unor propuneri ale comisiei.

Asadar, in 1987 s-a publicat manualul. Acesta a fost amendat pana in prezent de 100 ori. Rata criminalitatii si recidivei era foarte mare. Ghidul a ajutat. Ghidul nu se aplica pentru minori.

Efecte Ghid

Un prim efect este acela ca nu s-a mai permis liberarea conditionata (s-a renuntat la ceea ce se numsete parole). Astfel, daca in trecut un judecator pronunta o pedeapsa de 10 ani inchisoare, nu exista nicio garantie ca acel condamnat va sta 10 ani in detentie - comisia de liberare conditionata elibera inainte de implinirea pedepsei cam 1/3 din detinuti. Or, Congresul a decis ca aceasta procedura nu e transparenta si a eliminat-o pentru infractiuni federale. Nu a fost eliminata insa si comisia de liberari conditionate, caci aceasta este competenta pentru detinutii care au fost incarcerati inainte de 1984.

Un al doilea efect este ca s-a creat un drept nou pentru aparare, acela de a ataca hotararea judecatorului cu privire la pedeapsa (drept care inainte nu a existat: cat timp pedeapsa era legala, nu putea fi contestata!).

Utilizare Ghid

Dupa ce se stabilesc criterii generale de aplicare a pedepselor, in cap 2 al Ghidului sunt de fapt 18 sub-ghiduri, pe tipuri de infractiuni .

Cand acuzatul e gasit vinovat, judecatorul cauta in Anexa A la manual corespondentul din Ghid al infractiunii (coloana din dreapta). Deschizand apoi Ghidul, judecatorul stabileste punctajul pentru infractiune din dosarul respectiv. Acest punctaj este stabilit dupa o formula de calcul cuprinsa in Ghid:

- se porneste de la un nivel de baza: nu se pot da puncte mai mici decat scrie acolo (ex. 7 puncte pentru infractiuni ce a produs un prejudiciu - ghidul pentru infractiunile de acest tip este la cap. 2, Partea B, sect 1);

- se urmaresc imprejurarile de comitere a infractiunii (ex. daca a sustras 800.000 dolari, se mai adauga 14; daca sunt mai mult de 10 victime, inca 2; daca a luat banii pretinzand ca e in scop caritabil, inca 2 etc).

In functie de punctajul la care a ajuns, judecatorul va stabili pedeapsa si modul de executare, utilizand Sentencing Table - acest tabel cuprinde o orientare dupa gravitatea infractiunii (o lista de la 1 la 43 de posibile puncte in functie de infractiunea comisa); dupa cazier (o lista de la 1 la 6 reprezentand condamnarile anterioare, dar care nu ia in considerare doar nr. efectiv de condamnari, ci si natura infractiunilor anterioare); dupa forma de executare a pedepsei (zona A permite judecatorului sa aplice probatiune, zona B sa aplice conditii - de ex. noaptea sa doarma intr-un anumit loc cu alte persoane in aceeasi situatie, sub supraveghere, iar ziua sa mearga la munca, Zona C permite sa se aplice partial probatiune si conditii, iar Zona D numai inchisoare cu executare).

In exemplul nostru punctajul este de 25, iar daca infractorul nu e recidivist, sanctiunea pe care urmeaza sa o primeasca este de 57-71 luni de inchisoare in detentie .

Respectare Ghid

Anual se publica un raport despre modul in care este respectat Ghidul. Initial tendinta a fost ca in Ghid pedepsele sa fie mai mari (ca urmare a unei puternice activitati de lobby la Comisie dusa de organizatii precum asociatiile victimelor, asociatiile dr. proprietate intelectuala). Dar in timp s-a luat in considerare si factorul economic (cheltuielile mari cu intretinerea detinutilor).

S-a pus problema caracterului obligatoriu al Ghidului pentru judecatori. Astfel, amendamentul 6 la Constitutie stabileste dreptul la un juriu in cauze penale. Atributia juriului este sa se pronunte daca acuzatul se face vinovat de faptele de care i se imputa, insa daca judecatorul american se orienta dupa imprejurarile descrise in ghid pentru a stabili pedeapsa, aceasta ar insemna ca poate stabili aspecte de fapt in mod independent de juriu. Pe baza acestor motive, in 2005 in cazul Booker vs US, Curtea suprema a USA a decis ca Ghidul si-a extins prea mult autoritatea, pentru ca juriul este cel care trebuie sa stabileasca faptele care vor determina pedeapsa; ca urmare, curtea a decis ca Ghidul nu este obligatoriu cu doua precizari: judecatorul trebuie sa consulte ghidul putand sa urce sau sa coboare pedeapsa fata de indicatii, insa sa arate expres de ce procedeaza astfel; pedeapsa poate face subiectul unei cai de atac daca are un caracter ``nerezonabil``.

In prezent lucrurile sunt clare: ghidul are un efect de consiliere, de ghidare a judecatorului. Nu e obligatoriu pentru el, ci sugereaza ce pedeapsa trebuie data in functie de anumite criterii intalnite in practica. Dar pentru ca pedepsele sa nu fie modificate de instantele de control judiciar, judecatorii prefera in fapt sa foloseasca Ghidul. Asadar, comisia propune, nu dispune: daca cineva e nemultumit de pedeapsa primita intr-un caz concret, nu se poate plange comisiei, ci poate doar sa exercite calea de atac.

PS. Acum doi ani vorbeam de utilitatea unui astfel de Ghid la noi in tara si apoi criticam asa numitul ``ghid`` redactat de ICCJ. Inca nu am renuntat la idee, care este cuprinsa si in proiectul de candidatura la CSM (p. 29). Doua colege de la Bucuresti au inceput un astfel de proiect, care este laudat si intr-unul din rapoartele din cadrul MCV. Si recent a aparut un proiect privat care propune folosirea unui punctaj pentru incredintarea copiilor la divort.

Jud. Cristi DANILET
Membru CSM