Jud. Cristi Danilet: Opinie ref. prezumtia liceitatii dobandirii averii

In perioada comunista, exista o reglementare cunoscuta drept ``legea ilicitului`` - Legea 18/1968. Art. 2 prevedea:Valoarea bunurilor a carei provenienta nu se justifica este supusa unui impozit de 80%. Prin justificarea provenientei bunurilor se intelege obligatia persoanei de a dovedi caracterul licit al mijloacelor folosite pentru dobandirea sau sporirea bunurilor. Prindecizia nr. 64/1996 Curtea Constitutionala a stabilit ca aceste dispozitii sunt contrare prevederilor articolului 44 alin. 8 din Constitutie care instituie prezumtia caracterului licit al dobandirii bunurilor, considerandu-se astfel ca odata cu aparitia noii Constitutii in 1991, articolul criticat din Legea 18 fusese abrogat implicit.

Asadar, in Romania, inca din 1991toti cei care au avere se considera ca au dobandit-o licit. Nu neg faptul ca unele persoane au comis acte ilicite din care au facut avere, dar cel care invoca caracterul ilicit - de exemplu organele fiscale sau organele de urmarire penale - trebuie sa dovedeasca acest lucru. Este un principiu fundamental de drept in tara noastra, dedus atat din art.1169 Cod Civil (vechi de peste 150 ani) potrivit caruia ``Cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca`` si din art. 66 Codul de procedura penala potrivit caruia ``Invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa``.

Aceasta nu inseamna ca nu ar putea fi confiscate bunurile obtinute fraudulos. Dar pentru aceasta devin incidente dispozitii deja existente in Constitutia noastra, si anume articolul 44 alin.9 din Constitutia de azi: ``Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii``. Pornind de la aceasta baza, nimic nu impiedica legiuitorul ca in actele normative sa arate in mod clar ce bunuri pot fi confiscate, cine le poate confisca, in ce conditii . Acelasi legiuitor va trebui sa implementezeeuropa .eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32005F0212:RO:HTML" target="_blank">Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului UE care prevede norme deosebit de interesante sub aspectul confiscarii extinse (sporite): in cazul unui condamnat pentru anumite infractiuni grave, nu se confisca doar bunurile ce au facut obiectul infractiunii, ci si bunuri dobandite din activitati similare pentru care nu se pronunta condamnarea, dar sunt fapte specifice prin care instanta este convinsa de iliceitatea obtinerii acestora si aceasta chiar daca au fost transmise altor persoane . Dar, atentie, aceasta decizie fixeaza ca referinta o condamnare existenta - asadar puternice probe din care s-a tras concluzia ca a dobandit in mod cert bunuri prin acte frauduloase, iar ulterior aceasta concluzie se extinde in baza unor probe (poate chiar prezumtii) si la alte bunuri .

De asemenea, amintesc de art. 31 pct. 8 dinConventia ONU impotriva coruptiei ``Statele parti pot avea in vedere sa solicite ca autorul unei infractiuni sa stabileasca originea licita a produsului prezumat al infractiunii sau a altor bunuri care pot face obiectul unei confiscari, in masura in care aceasta exigenta este conforma principiilor fundamentale ale dreptului lor intern si naturii procedurilor judiciare si altor proceduri`` - aceasta Conventie a fost ratificata prin Legea nr. 365/1994; de remarcat ca si aici e vorba de existenta unei acuzatii.

Or, eu sustin ca in prezent exista un cadru suficient pentru confiscarea averilor fraudulos obtinute, fara a fi necesar sa fie inlaturata prezumtia dobandirii in mod legal a bunurilor (iar referindu-ma la instrumentele internationale ratificate sau derivate din tratatele la care suntem parte, acestea oricum sunt obligatorii si atunci cand contrazic legislatia nationala, au prioritate primele conform art. 11 si 20 Constitutie). O altfel de conceptie ar genera, fara indoiala, victime printre cetatenii cinstiti care din varii motive nu ar putea la un moment dat sa dovedeasca modalitatea de obtinere a unui bun. Daca se vrea ca numai persoanele care utilizeaza banul public sa fie supusi unor reglementari specifice, sau ca provenienta sa fie justificata numai de la o anumita valoare in sus a bunurilor, acestea trebuie prevazute in mod expres. Altfel, riscam o intoarcere la practicile comuniste.

Cristi DANILET
judecator, membru CSM