``(1) In situatia in care restituirea terenurilor forestiere pe vechile amplasamente nu este posibila, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe alte amplasamente de pe raza unitatii administrativ-teritoriale, chiar daca acestea s-au aflat in proprietatea statului roman inainte de anul 1948, au intrat ulterior in proprietatea statului sau au fost incluse in amenajamente silvice dupa aceasta data . (...)
(3 ) Notiunea de teren forestier in sensul prezentei legi este definita in normele de aplicare a acesteia."
In urma deliberarii, Curtea Constitutionala, cu unanimitate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 sunt constitutionale in masura in care restituirea terenurilor forestiere apartinand domeniului public al statului se realizeaza numai dupa trecerea prealabila a acestor terenuri in domeniul privat al statului, in conditiile legii.
Referitor la sustinerile autorilor exceptiei privind modalitatea de restituire a terenurilor forestiere atunci cand nu este posibila restituirea pe vechiul amplasament, Curtea a retinut, in esenta, ca statul pune la dispozitia persoanelor indreptatite inclusiv terenurile forestiere care se regasesc, la momentul cererii de restituire, in domeniul public, insa, prin derogare de la prevederile legii generale in materie, respectiv art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publica, nu mai instituie, asa cum a prevazut pentru situatia restituirii terenurilor agricole, conditia trecerii acestora din domeniul public al statului in domeniul privat.
Este de principiu ca o lege speciala poate institui o derogare de la legea generala, insa prin derogarea instituita nu pot fi lipsite de eficienta dispozitii din Legea fundamentala, in speta dispozitiile art. 136 alin. (4) din Constitutie, care statueaza ca bunurile proprietate publica sunt inalienabile.
Judecatorii Curtii au constatat ca terenurile forestiere aflate in domeniul public al statului pot fi destinate reconstituirii dreptului de proprietate privata, in conditiile legii speciale, insa numai dupa trecerea lor in domeniul privat al statului, in conditiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998. In acest mod se realizeaza si cerinta pastrarii unui just echilibru intre protectia drepturilor fostilor proprietari si realizarea interesului general al societatii in apararea si garantarea dreptului de proprietate publica al statului, in acord cu principiile enuntate in art. 2 din Legea nr. 165/2013.
Prin aceeasi hotarare Curtea a respins ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 165/2013.
Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantelor judecatoresti care au sesizat Curtea Constitutionala, respectiv Judecatoriei Dragasani, Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti si Tribunalului Valcea - Sectia I civila.
Potrivit dispozitiilor art. 147 alin. (1) din Constitutia Romaniei, ``dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept."
Argumentele retinute in motivarea solutiei pronuntate de Plenul Curtii Constitutionale vor fi prezentate in cuprinsul deciziei, care se va publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Comunicatul CCR poate fi consultat aici.