RIL admis: exercitarea fara drept a profesiei de avocat constituie infractiune

In data de 3 noiembrie 2015, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 816 a fost publicata Decizia nr. 15/2015 privind examinarea recursului in interesul legii formulat de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie vizand interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 348 din Codul penal (corespondent al art. 281 din Codul penal anterior), in ipoteza exercitarii activitatilor specifice profesiei de avocat de catre persoane care nu fac parte din formele de organizare profesionala recunoscute de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, cu modificarile ulterioare.

Obiectul recursului in interesul legii

Prin recursul in interesul legii formulat de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a aratat ca in practica judiciara nationala nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 348 din Codul penal (corespondent al art. 281 din Codul penal anterior), in ipoteza exercitarii activitatilor specifice profesiei de avocat de catre persoane care nu fac parte din formele de organizare profesionala recunoscute de Legea nr. 51/1995, republicata, cu modificarile ulterioare.

Examenul jurisprudential

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a invederat ca, in urma verificarii jurisprudentei la nivel national referitor la aplicarea unitara a dispozitiilor art. 348 din Codul penal (corespondent al art. 281 din Codul penal anterior), in ipoteza exercitarii activitatilor specifice profesiei de avocat de catre persoane care nu fac parte din formele de organizare profesionala recunoscute de Legea nr. 51/1995, republicata, cu modificarile ulterioare, s-au evidentiat doua orientari, conturand astfel caracterul neunitar al practicii judiciare sub acest aspect.

Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti

1)Intr-o prima orientare, instantele au considerat ca persoanele care nu fac parte din formele de organizare profesionala consacrate prin Legea nr. 51/1995, republicata, cu modificarile ulterioare, si isi desfasoara activitatea in cadrul unor structuri constituite in temeiul unor hotarari judecatoresti, savarsesc infractiunea prevazuta de art. 348 din Codul penal (art. 281 din Codul penal anterior).

In acest sens s-a aratat ca faptele acestor persoane, savarsite in exercitarea profesiei de avocat, constituie infractiunea de exercitare fara drept a unei profesii sau activitati, fiind indeplinita conditia laturii obiective a acesteia, iar in plan subiectiv sunt comise cu forma de vinovatie impusa de lege.

2) Intr-o a doua orientare a practicii, alte instante au considerat ca persoanele care isi desfasoara activitatea in cadrul unor structuri constituite in temeiul unor hotarari judecatoresti nu pot fi trase la raspundere penala pentru comiterea infractiunii de exercitare fara drept a unei profesii sau activitati motivat de lipsa formei de vinovatie prevazute de lege, respectiv a intentiei.

Aceasta concluzie a fost fundamentata pe faptul ca "barourile" din care fac parte aceste persoane au fost constituite prin intermediul unor asociatii a caror personalitate juridica a fost recunoscuta prin hotarari judecatoresti si care aveau printre obiectele de activitate si "infiintarea de barouri".

Opinia procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

Solutia propusa de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este in sensul orientarii jurisprudentiale potrivit careia persoanele care nu fac parte din formele de organizare profesionala consacrate prin Legea nr. 51/1995, republicata, cu modificarile ulterioare, ci isi desfasoara activitatea in cadrul unor structuri constituite in temeiul unor hotarari judecatoresti, savarsesc infractiunea prevazuta de art. 348 din Codul penal (art. 281 din Codul penal anterior), fiind indeplinite conditiile laturii obiective a acesteia, iar in plan subiectiv fiind comise cu forma de vinovatie impusa de lege.

In sustinerea acestei opinii s-a argumentat ca prin Legea nr. 255/2004 care a modificat Legea nr. 51/1995, republicata, cu modificarile ulterioare, structurile de tipul celor in care activau aceste persoane au fost obligate sa isi inceteze de drept activitatea [art. 113 alin. (1)], iar actele de constituire si de inregistrare ale acestora erau considerate nule de drept [art. 1 alin. (3)].

Prin urmare, dupa aceasta modificare legislativa persoanele care activeaza in alte structuri decat cele consfintite de Legea nr. 51/1995, republicata, cu modificarile ulterioare, si desfasoara activitati specifice profesiei de avocat, exercita fara drept aceasta profesie, avand reprezentarea urmarilor acestor fapte si acceptand posibilitatea producerii acestor urmari.

Aceasta concluzie s-a apreciat a raspunde inclusiv exigentelor de accesibilitate si previzibilitate a legii impuse de art. 7 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, acestea fiind asigurate si garantate.

Optiunea Inalta Curte de Casatie si Justitie

ICCJ a admis recursul in interesul legii si a pronuntat urmatoarea solutie:

"In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 348 din Codul penal stabileste: fapta unei persoane care exercita activitati specifice profesiei de avocat in cadrul unor entitati care nu fac parte din formele de organizare profesionala recunoscute de Legea nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, constituie infractiunea de exercitare fara drept a unei profesii sau activitati prevazuta de art. 348 Cod penal."