Comisia Europeana propune un mecanism unic de rezolutie pentru uniunea bancara

Mecanismul unic de rezolutie ar garanta ca, in cazul in care, in pofida unei supravegheri mai stricte, o banca a carei activitate face obiectul mecanismului unic de supraveghere s-ar confrunta cu dificultati grave, rezolutia sa ar putea fi gestionata in mod eficient, reducand la minimum costurile suportate de contribuabili si de economia reala.

Presedintele Comisiei, dl JosA� Manuel Barroso, a declarat: ``Cu aceasta propunere, sunt intrunite toate elementele necesare pentru instituirea unei uniuni bancare menite sa consolideze bazele acestui sector, sa restabileasca increderea si sa remedieze fragmentarea pietelor financiare. Am convenit deja asupra unui mecanism european comun de supraveghere pentru bancile din zona euro si pentru alte state membre care doresc sa participe la acesta. Propunerea de astazi il completeaza cu un sistem unic puternic si integrat pentru solutionarea situatiei bancilor aflate in dificultate majora. Nu putem elimina riscul unor viitoare falimente bancare, dar, datorita mecanismului unic de rezolutie si Fondului de rezolutie, bancile, si nu contribuabilii europeni, ar trebui sa fie cele care sa isi asume, in viitor, responsabilitatea pierderilor.``

Dl Michel Barnier, comisarul pentru piata interna si servicii, a declarat: ``Am vazut cum crizele bancare se pot extinde rapid dincolo de granite, subminand increderea si plasand-o pe traiectoria unei spirale descendente in intreaga zona euro. De asemenea, am vazut cum prabusirea unei banci transfrontaliere importante poate avea drept consecinta o situatie complexa si confuza: rezolutia bancii Dexia nu este un model de urmat. Avem nevoie de un sistem in cadrul caruia sa se poata lua decizii in mod rapid si eficient, evitandu-se aparitia indoielilor cu privire la impactul asupra finantelor publice, si ale carui norme sa creeze un climat de siguranta in cadrul pietei. Conform propunerii de astazi privind un mecanism unic de rezolutie, garantarea faptului ca supravegherea si rezolutia sunt aliniate la nivel central, asigurandu-se, totodata, implicarea tuturor actorilor nationali relevanti, si sustinute printr-un mecanism corespunzator de finantare a rezolutiei, va permite gestionarea cu mai multa eficacitate a crizelor bancare in uniunea bancara si va contribui la ruperea legaturii dintre crizele datoriei suverane si bancile aflate in dificultate majora``.

Prevederile mai stricte aferente cadrului de supraveghere al mecanismului unic de supraveghere, precum si cerintele prudentiale consolidate (a se vedea MEMO/13/272) vor imbunatati siguranta bancilor. Cu toate acestea, riscul ca o banca sa se confrunte cu o problema grava in ceea ce priveste lichiditatile sau solventa nu poate fi niciodata exclus in totalitate. Supravegherea si rezolutia bancara trebuie sa fie aliniate si realizate la acelasi nivel central pentru a reduce incertitudinea si a impiedica producerea fenomenului de panica bancara si aparitia efectului de contagiune a altor parti ale zonei euro.

Mecanismul unic de rezolutie propus ar aplica, in cadrul uniunii bancare, normele de fond in materie de redresare si rezolutie bancara (a se vedea IP/12/570), care urmeaza sa fie adoptate in scurt timp . Consiliul ministrilor de finante din UE a ajuns la un acord privind o abordare generala referitoare la aceste norme noi (MEMO/13/601) la data de 27 iunie, iar Comisia pentru afaceri economice si monetare a Parlamentului European a adoptat un raport pe aceasta tema la data de 20 mai. Negocierile intre Consiliu si Parlamentul European urmeaza sa inceapa in curand, iar in aceasta toamna ar trebui sa se ajunga la un acord final referitor la Directiva privind redresarea si rezolutia institutiilor bancare.

Mecanismul unic de rezolutie ar functiona dupa cum urmeaza:

• BCE, in calitate de organism de supraveghere, ar atrage atentia atunci cand o banca din zona euro sau stabilita intr-un stat membru care participa la uniunea bancara s-ar confrunta cu dificultati financiare grave si ar trebui sa faca obiectul procedurii de rezolutie;


• un Comitet unic de rezolutie, format din reprezentanti ai BCE, ai Comisiei Europene si ai autoritatilor nationale competente (si anume, cele ale statelor in care se afla sediul central al bancii, precum si sucursale si/sau filiale ale acesteia), ar pregati rezolutia bancii. Acest comitet ar avea competente largi pentru a analiza si a defini modul de abordare a rezolutiei unei banci: ce instrumente trebuie utilizate si cum ar trebui sa se implice Fondul european de rezolutie. Autoritatile nationale de rezolutie ar fi implicate indeaproape in aceasta activitate;


• pe baza recomandarii Comitetului unic de rezolutie, sau din proprie initiativa, Comisia ar hotari daca si cand sa aplice unei banci procedura de rezolutie si ar stabili un cadru privind utilizarea instrumentelor de rezolutie si a fondului. Din motive juridice, decizia finala nu ar putea sa apartina Comitetului;


• sub supravegherea Comitetului unic de rezolutie, autoritatile nationale de rezolutie ar fi responsabile de punerea in aplicare a planului de rezolutie;


• Comitetul unic de rezolutie ar supraveghea rezolutia. Acesta ar monitoriza punerea in aplicare la nivel national de catre autoritatile nationale de rezolutie si, in cazul in care o autoritate nationala de rezolutie nu se conformeaza deciziei sale, ar putea sa adreseze in mod direct ordine executive bancilor aflate in dificultate majora;


• un Fond unic de rezolutie bancara ar fi infiintat sub controlul Comitetului unic de rezolutie pentru a asigura ca, in timpul procesului de restructurare, banca beneficiaza de un sprijin financiar pe termen mediu. Fondul respectiv ar fi finantat prin contributii ale sectorului bancar, inlocuind fondurile nationale de rezolutie ale statelor membre care fac parte din zona euro si ale statelor membre care participa la uniunea bancara, astfel cum se prevede in proiectul de directiva privind redresarea si rezolutia institutiilor bancare.

Rolul Comisiei s-ar limita la decizia de a declansa procedura de rezolutie bancara si la decizia privind cadrul de reglementare, asigurandu-se astfel coerenta cu piata unica si cu normele UE privind ajutoarele de stat si garantandu-se independenta si responsabilitatea intregului mecanism.

In cadrul Consiliului European din 27-28 iunie, liderii UE si-au stabilit obiectivul de a ajunge la un acord privind mecanismul pana la sfarsitul anului 2013, astfel incat acesta sa poata fi adoptat inainte de incheierea actualei legislaturi a Parlamentului European, in 2014. Astfel, mecanismul ar putea fi aplicat incepand din ianuarie 2015, simultan cu Directiva privind redresarea si rezolutia institutiilor bancare.

Inainte de intrarea in vigoare a normelor propuse, orice criza bancara ar fi gestionata in continuare pe baza regimurilor nationale. Cu toate acestea, regimurile respective tind sa se apropie din ce in ce mai mult de principiile convenite ale rezolutiei, si anume repartizarea pierderilor bancare intre actionari si creditori, in loc ca acestea sa fie suportate de catre contribuabili. Acest obiectiv se realizeaza, pe de o parte, datorita orientarilor revizuite privind ajutoarele de stat acordate bancilor, care au fost adoptate, de asemenea, astazi (a se vedea IP/13/672), si, pe de alta parte, datorita posibilitatii de recapitalizare directa a bancilor prin Mecanismul european de stabilitate. Ambele necesita o asumare corespunzatoare a sarcinilor de catre investitorii privati ai unei banci, aceasta fiind o conditie prealabila pentru acordarea sprijinului public din resurse nationale si din fondurile Mecanismului european de stabilitate.