INTEGRAL: Legea 302/2004 (Republicata 2011) privind cooperarea judiciara internationala in materie penala republicata 2011

Titlul I - Dispozitii generale


Capitolul I - Domeniul de aplicare si principii generale ale cooperarii judiciare internationale in materie penala


ARTICOLUL 1 - Domeniul de aplicare
(1) Prezenta lege se aplica urmatoarelor forme de cooperare judiciara internationala in materie penala:
a) extradarea;
b) predarea in baza unui mandat european de arestare;
c) transferul de proceduri in materie penala;
d) recunoasterea si executarea hotararilor;
e) transferarea persoanelor condamnate;
f) asistenta judiciara in materie penala;
g) alte forme de cooperare judiciara internationala in materie penala.
(2) Prezenta lege nu se aplica modalitatilor specifice de cooperare politieneasca internationala, daca, potrivit legii, acestea nu se afla sub control judiciar.

ARTICOLUL 2 - Definirea unor termeni si expresii
In sensul prezentei legi, termenii si expresiile urmatoare se definesc astfel:
a) stat solicitant - statul care formuleaza o cerere in domeniile reglementate de prezenta lege;
b) stat solicitat - statul caruia ii este adresata o cerere in domeniile reglementate de prezenta lege;
c) autoritate centrala - acea autoritate astfel desemnata de statul solicitant sau de statul solicitat, in aplicarea dispozitiilor unor conventii internationale;
d) autoritate judiciara - instantele judecatoresti si parchetele de pe langa acestea, stabilite potrivit legii romane, precum si autoritatile care au aceasta calitate in statul solicitant, conform declaratiilor acestuia din urma la instrumentele internationale aplicabile;
e) persoana urmarita - persoana care formeaza obiectul unui mandat de urmarire internationala;
f) persoana extradabila - persoana care formeaza obiectul unei proceduri de extradare;
g) extradat sau persoana extradata - persoana a carei extradare a fost aprobata;
h) extradare activa - procedura de extradare in care Romania are calitatea de stat solicitant;
i) extradare pasiva - procedura de extradare in care Romania are calitatea de stat solicitat;
j) persoana solicitata - persoana care face obiectul unui mandat european de arestare;
k) condamnare - orice pedeapsa sau masura de siguranta aplicata ca urmare a savarsirii unei infractiuni;
l) masura de siguranta - orice masura privativa sau restrictiva de libertate care a fost dispusa pentru completarea sau inlocuirea unei pedepse printr-o hotarare penala;
m) hotarare - o hotarare judecatoreasca prin care se pronunta o condamnare;
n) stat de condamnare - statul in care a fost condamnata persoana care poate fi transferata sau care deja a fost transferata;
o) stat de executare - statul catre care condamnatul poate fi transferat sau a fost deja transferat in vederea executarii pedepsei sau a masurii de siguranta aplicate;
p) resortisant al unui stat de condamnare sau de executare, in cazul Romaniei, este cetateanul roman;
r) in sensul titlului III din prezenta lege, autoritate judiciara emitenta este autoritatea judiciara a unui stat membru al Uniunii Europene, competenta sa emita un mandat european de arestare, potrivit legii acelui stat;
s) in sensul titlului III din prezenta lege, autoritate judiciara de executare este autoritatea judiciara a unui stat membru al Uniunii Europene, competenta sa execute un mandat european de arestare, potrivit legii acelui stat;
s) in sensul titlului III din prezenta lege, stat membru emitent este statul membru al Uniunii Europene in care s-a emis un mandat european de arestare;
t) in sensul titlului III din prezenta lege, stat membru de executare este statul membru al Uniunii Europene caruia ii este adresat un mandat european de arestare.

ARTICOLUL 3 - Limitele cooperarii judiciare
Aplicarea prezentei legi este subordonata protectiei intereselor de suveranitate, securitate, ordine publica si a altor interese ale Romaniei, definite prin Constitutie.

ARTICOLUL 4 - Preeminenta dreptului international
(1) Prezenta lege se aplica in baza si pentru executarea normelor interesand cooperarea judiciara in materie penala, cuprinse in instrumentele juridice internationale la care Romania este parte, pe care le completeaza in situatiile nereglementate.
(2) Cooperarea cu un tribunal penal international sau o organizatie internationala publica, in conformitate cu dispozitiile in materie ale unor instrumente internationale speciale, cum sunt statutele tribunalelor penale internationale, se examineaza printr-o procedura legala distincta, prevederile prezentei legi putand fi aplicate in mod corespunzator, in completare, daca este necesar.

ARTICOLUL 5 - Curtoazia internationala si reciprocitatea
(1) In lipsa unei conventii internationale, cooperarea judiciara se poate efectua in virtutea curtoaziei internationale, la cererea transmisa pe cale diplomatica de catre statul solicitant si cu asigurarea scrisa a reciprocitatii data de autoritatea competenta a acelui stat.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), prezenta lege constituie dreptul comun in materie pentru autoritatile judiciare romane.
(3) Lipsa reciprocitatii nu impiedica sa se dea curs unei cereri de asistenta judiciara internationala in materie penala, daca aceasta:
a) se dovedeste necesara datorita naturii faptei sau nevoii de a lupta impotriva anumitor forme grave ale criminalitatii;
b) poate contribui la imbunatatirea situatiei inculpatului ori condamnatului sau la reintegrarea sa sociala;
c) poate servi la clarificarea situatiei judiciare a unui cetatean roman.

ARTICOLUL 6 - Asigurarea de reciprocitate
In cazul in care statul roman formuleaza o cerere in conditiile prezentei legi, in baza curtoaziei internationale, asigurarea reciprocitatii va fi data de catre ministrul justitiei, pentru fiecare caz, ori de cate ori va fi necesar, la cererea motivata a autoritatii judiciare romane competente.

ARTICOLUL 7 - Dreptul aplicabil
Cererile adresate autoritatilor romane in domeniile reglementate de prezenta lege se indeplinesc potrivit normelor romane de drept procesual penal, daca prin prezenta lege nu se prevede altfel.

ARTICOLUL 8 - Non bis in idem
(1) Cooperarea judiciara internationala nu este admisibila daca in Romania sau in orice alt stat s-a desfasurat un proces penal pentru aceeasi fapta si daca:
a) printr-o hotarare definitiva s-a dispus achitarea sau incetarea procesului penal;
b) pedeapsa aplicata in cauza, printr-o hotarare definitiva de condamnare, a fost executata sau a format obiectul unei gratieri sau amnistii, in totalitatea ei ori asupra partii neexecutate.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica daca asistenta este solicitata in scopul revizuirii hotararii definitive, pentru unul din motivele care justifica promovarea uneia din caile extraordinare de atac prevazute de Codul de procedura penala al Romaniei.
(3) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica in cazul in care un tratat international la care Romania este parte contine dispozitii mai favorabile sub aspectul principiului non bis in idem.

ARTICOLUL 9 - Confidentialitatea
Statul roman are obligatia de a asigura, pe cat posibil, la cererea statului solicitant confidentialitatea cererilor care ii sunt adresate in domeniile reglementate de prezenta lege si a actelor anexate acestora. In cazul in care conditia pastrarii confidentialitatii nu ar putea fi asigurata, statul roman va instiinta statul strain, care va decide.

Capitolul II - Dispozitii generale privind procedura de cooperare judiciara internationala in materie penala


ARTICOLUL 10 - Autoritatile centrale romane
Cererile formulate in domeniile reglementate de titlurile II si IV-VII din prezenta lege se transmit prin intermediul urmatoarelor autoritati centrale:
a) Ministerul Justitiei, daca au ca obiect extradarea si transferarea persoanelor condamnate sau daca se refera la activitatea de judecata ori la faza executarii hotararilor penale;
b) Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, daca se refera la activitati din faza de cercetare si urmarire penala;
c) Ministerul Administratiei si Internelor, daca se refera la cazierul judiciar.

ARTICOLUL 11 - Transmiterea directa
(1) Cererile de asistenta judiciara in materie penala pot fi transmise direct de autoritatile judiciare solicitante autoritatilor judiciare solicitate, in cazul in care instrumentul juridic international aplicabil in relatia dintre statul solicitant si statul solicitat reglementeaza acest mod de transmitere.
(2) In afara cazurilor prevazute la alin. (1), cererile de asistenta judiciara in materie penala pot fi transmise direct de autoritatile judiciare solicitante autoritatilor judiciare solicitate in caz de urgenta, insa o copie a acestora va fi transmisa simultan la Ministerul Justitiei sau la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, dupa caz.
(3) Procedura prevazuta la alin. (1) si
(2) va fi urmata si pentru transmiterea raspunsului la cererile urgente de asistenta judiciara in materie penala.
(4) In cazul prevazut la alin. (1) si
(2) transmiterile directe se vor putea efectua prin intermediul Organizatiei Internationale a Politiei Criminale (Interpol).

ARTICOLUL 12 - Alte modalitati de transmitere a cererilor
(1) Pentru transmiterea cererilor in baza acordului intre statul solicitant si statul solicitat, pot fi folosite si mijloacele electronice adecvate, in special faxul, atunci cand sunt disponibile, daca autenticitatea si confidentialitatea cererii, precum si credibilitatea datelor transmise sunt garantate.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu impiedica recurgerea la caile urgente prevazute la art. 11.

ARTICOLUL 13 - Competenta interna
Competenta autoritatilor romane pentru a formula o cerere in domeniile reglementate de prezenta lege sau de a executa o asemenea cerere este stabilita de dispozitiile titlurilor urmatoare ale prezentei legi, precum si de alte acte normative pertinente.

ARTICOLUL 14 - Limbile utilizate
(1) Cererile prevazute de titlurile II si IV-VII adresate Romaniei si actele anexe trebuie insotite de o traducere in limba romana sau in limba engleza ori franceza. In cazul in care documentele mentionate sunt traduse intr-o alta limba decat limba romana, autoritatea centrala competenta potrivit dispozitiilor art. 10 sau autoritatea judiciara competenta, in cazul transmiterii directe, ia masuri pentru traducerea acestora in regim de urgenta.
(2) Cererile mentionate la alin. (1), formulate de autoritatile romane, si actele anexe vor fi insotite de traduceri in una dintre limbile prevazute in instrumentul juridic aplicabil in relatia cu statul solicitat. Cererile formulate in temeiul curtoaziei internationale si actele anexe se vor traduce in limba oficiala a statului solicitat. Traducerea cererilor si a actelor anexe se realizeaza de autoritatea care are competenta de a formula cererea.
(3) Raspunsul la cererile adresate Romaniei va fi redactat in limba romana, traducerea acestuia in limba oficiala a statului solicitant sau in una dintre limbile engleza ori franceza fiind facultativa, cu exceptia cazului in care prin instrumentul juridic international aplicabil se dispune altfel.
(4) In cazul in care raspunsul la cererile formulate de autoritatile romane nu este redactat in limba romana sau insotit de o traducere in limba romana, autoritatea centrala competenta potrivit dispozitiilor art. 10 sau autoritatea judiciara competenta, in cazul transmiterii directe, ia masuri pentru traducerea acestuia.

ARTICOLUL 15 - Computarea arestarii
(1) Durata arestului efectuat in strainatate in indeplinirea unei cereri formulate de autoritatile romane in temeiul prezentei legi este luata in calcul in cadrul procedurii penale romane si se computa din durata pedepsei aplicate de instantele romane.
(2) Autoritatile romane solicitate sunt obligate sa comunice autoritatilor competente ale statului solicitant informatiile necesare computarii duratei arestului executat in Romania, in baza unei cereri adresate autoritatilor judiciare romane.

ARTICOLUL 16 - Cheltuieli
(1) Cheltuielile ocazionate de indeplinirea unei cereri reglementate de prezenta lege sunt suportate, de regula, de statul solicitat.
(2) Cu toate acestea, sunt in sarcina statului sau a autoritatii judiciare solicitante:
a) indemnizatiile si remuneratiile martorilor si expertilor, precum si cheltuielile de calatorie si de sedere;
b) cheltuielile ocazionate de remiterea obiectelor;
c) cheltuielile ocazionate de transferul persoanelor pe teritoriul statului solicitant sau la sediul unei autoritati judiciare;
d) cheltuielile ocazionate de tranzitul unei persoane de pe teritoriul unui stat strain sau de la sediul unei autoritati judiciare catre un stat tert;
e) cheltuielile ocazionate de recurgerea la o videoconferinta pentru indeplinirea unei cereri de asistenta judiciara;
f) alte cheltuieli considerate drept extraordinare de statul solicitat in functie de mijloacele umane si tehnologice utilizate pentru indeplinirea cererii.
(3) Ca urmare a unui acord intre autoritatile romane solicitate si autoritatile straine solicitante, se poate deroga, in cazuri exceptionale, de la dispozitiile alin. (2).
(4) Cheltuielile care revin statului roman se suporta de la bugetul de stat si sunt cuprinse, dupa caz, in bugetul Ministerului Justitiei, Ministerului Public si Ministerului Administratiei si Internelor.

ARTICOLUL 17 - Remiterea de obiecte si bunuri
(1) In cazul in care cererea are ca obiect sau implica remiterea de obiecte sau de alte bunuri, acestea pot fi predate atunci cand nu sunt indispensabile dovedirii unei fapte penale a carei urmarire si judecata tine de competenta autoritatilor judiciare romane.
(2) Remiterea obiectelor si a altor bunuri poate fi amanata sau efectuata sub conditia restituirii.
(3) Dispozitiile alin. (1) si
(2) nu aduc atingere drepturilor tertilor de buna-credinta si drepturilor statului roman atunci cand aceste obiecte si bunuri pot reveni acestuia.
(4) Obiectele si bunurile nu vor fi predate decat in temeiul unei hotarari definitive pronuntate in acest sens de autoritatea judiciara competenta.
(5) In cazul cererilor de extradare, predarea obiectelor si a bunurilor prevazute la alin. (1) se poate efectua chiar daca nu se acorda extradarea, in special din cauza fugii sau decesului persoanei extradabile.

Titlul II - Extradarea


Capitolul I - Extradarea pasiva


Sectiunea 1 - Conditii pentru extradare


ARTICOLUL 18 - Persoane supuse extradarii
Pot fi extradate din Romania, in conditiile prezentei legi, la cererea unui stat strain, persoanele aflate pe teritoriul sau care sunt urmarite penal sau sunt trimise in judecata pentru savarsirea unei infractiuni ori sunt cautate in vederea executarii unei pedepse sau a unei masuri de siguranta in statul solicitant.

ARTICOLUL 19 - Persoane exceptate de la extradare
(1) Nu pot fi extradati din Romania:
a) cetatenii romani, daca nu sunt intrunite conditiile prevazute la art. 20;
b) persoanele carora li s-a acordat dreptul de azil in Romania;
c) persoanele straine care se bucura in Romania de imunitate de jurisdictie, in conditiile si in limitele stabilite prin conventii sau prin alte intelegeri internationale;
d) persoanele straine citate din strainatate in vederea audierii ca parti, martori sau experti in fata unei autoritati judiciare romane solicitante, in limitele imunitatilor conferite prin conventie internationala.
(2) Calitatea de cetatean roman sau de refugiat politic in Romania se apreciaza la data ramanerii definitive a hotararii asupra extradarii. Daca aceasta calitate este recunoscuta intre data ramanerii definitive a hotararii de extradare si data convenita pentru predare, se va pronunta o noua hotarare in cauza.

ARTICOLUL 20 - Extradarea cetatenilor romani
(1) Cetatenii romani pot fi extradati din Romania in baza conventiilor internationale multilaterale la care aceasta este parte si pe baza de reciprocitate, daca este indeplinita cel putin una dintre urmatoarele conditii:
a) persoana extradabila domiciliaza pe teritoriul statului solicitant la data formularii cererii de extradare;
b) persoana extradabila are si cetatenia statului solicitant;
c) persoana extradabila a comis fapta pe teritoriul sau impotriva unui cetatean al unui stat membru al Uniunii Europene, daca statul solicitant este membru al Uniunii Europene.
(2) In cazul prevazut la alin. (1) lit.
a) si c), atunci cand extradarea se solicita in vederea efectuarii urmaririi penale sau a judecatii, o conditie suplimentara este ca statul solicitant sa dea asigurari considerate ca suficiente ca, in cazul condamnarii la o pedeapsa privativa de libertate printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, persoana extradata va fi transferata in vederea executarii pedepsei in Romania.
(3) Cetatenii romani pot fi extradati in baza dispozitiilor tratatelor bilaterale si pe baza de reciprocitate.
(4) In scopul constatarii indeplinirii conditiilor prevazute la alin. (1)-(3), Ministerul Justitiei poate solicita prezentarea unui act emis de autoritatea competenta a statului solicitant.

ARTICOLUL 21 - Motive obligatorii de refuz al extradarii
(1) Extradarea va fi refuzata daca:
a) nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil in sensul Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, incheiata la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricarui alt instrument international pertinent in domeniu, ratificat de Romania;
b) exista motive serioase sa se creada ca extradarea este solicitata in scopul urmaririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasa, religie, sex, nationalitate, limba, opinii politice sau ideologice ori de apartenenta la un anumit grup social;
c) situatia persoanei risca sa se agraveze din unul dintre motivele enuntate la lit. b);
d) cererea este formulata intr-o cauza aflata pe rolul unor tribunale extraordinare, altele decat cele constituite prin instrumentele internationale pertinente, sau in vederea executarii unei pedepse aplicate de un asemenea tribunal;
e) se refera la o infractiune de natura politica sau la o infractiune conexa unei infractiuni politice;
f) se refera la o infractiune militara care nu constituie infractiune de drept comun.
(2) Nu sunt considerate infractiuni de natura politica:
a) atentatul la viata unui sef de stat sau a unui membru al familiei sale;
b) crimele impotriva umanitatii prevazute de Conventia pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid, adoptata la 9 decembrie 1948 de Adunarea Generala a Natiunilor Unite;
c) infractiunile prevazute la art. 50 din Conventia de la Geneva din 1949 pentru imbunatatirea sortii ranitilor si bolnavilor din fortele armate in campanie, la art. 51 din Conventia de la Geneva din 1949 pentru imbunatatirea sortii ranitilor, bolnavilor si naufragiatilor fortelor armate maritime, la art. 129 din Conventia de la Geneva din 1949 cu privire la tratamentul prizonierilor de razboi si la art. 147 din Conventia de la Geneva din 1949 cu privire la protectia persoanelor civile in timp de razboi;
d) orice violari similare ale legilor razboiului, care nu sunt prevazute de dispozitiile din conventiile de la Geneva prevazute la lit. c);
e) infractiunile prevazute la art. 1 din Conventia europeana pentru reprimarea terorismului, adoptata la Strasbourg la 27 ianuarie 1997, si in alte instrumente internationale pertinente;
f) infractiunile prevazute in Conventia impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, adoptata la 17 decembrie 1984 de Adunarea Generala a Natiunilor Unite;
g) orice alta infractiune al carei caracter politic a fost eliminat de tratatele, conventiile sau acordurile internationale la care Romania este parte.

ARTICOLUL 22 - Motive optionale de refuz al extradarii
(1) Extradarea poate fi refuzata atunci cand fapta care motiveaza cererea face obiectul unui proces penal in curs sau atunci cand aceasta fapta poate face obiectul unui proces penal in Romania.
(2) Extradarea unei persoane poate fi refuzata sau amanata, daca predarea acesteia este susceptibila sa aiba consecinte de o gravitate deosebita pentru ea, in special din cauza varstei sau a starii sale de sanatate. In caz de refuz al extradarii, prevederile art. 23 alin. (1) se aplica in mod corespunzator.

ARTICOLUL 23 - Transferul procedurii penale in cazurile de refuz al extradarii
(1) Refuzul extradarii propriului cetatean ori a refugiatului politic obliga statul roman ca la cererea statului solicitant sa supuna cauza autoritatilor sale judiciare competente, astfel incat sa se poata exercita urmarirea penala si judecata, daca este cazul. In acest scop statul solicitant ar urma sa transmita gratuit Ministerului Justitiei din Romania dosarele, informatiile si obiectele privind infractiunea. Statul solicitant va fi informat despre rezultatul cererii sale.
(2) In cazul in care Romania opteaza pentru solutia refuzului extradarii unui cetatean strain, invinuit sau condamnat in alt stat pentru una din infractiunile prevazute la art. 96 alin. (1) sau pentru orice alta infractiune pentru care legea statului solicitant prevede pedeapsa inchisorii al carei minim special este de cel putin 5 ani, examinarea propriei competente si exercitarea, daca este cazul, a actiunii penale se fac din oficiu, fara exceptie si fara intarziere. Autoritatile romane solicitate hotarasc in aceleasi conditii ca si pentru orice infractiune cu caracter grav prevazuta si pedepsita de legea romana.

ARTICOLUL 24 - Dubla incriminare
(1) Extradarea poate fi admisa numai daca fapta pentru care este invinuita sau a fost condamnata persoana a carei extradare se solicita este prevazuta ca infractiune atat de legea statului solicitant, cat si de legea romana.
(2) Prin derogare de la dispozitiile alin. (1), extradarea poate fi acordata si daca fapta respectiva nu este prevazuta de legea romana, daca pentru aceasta fapta este exclusa cerinta dublei incriminari printr-o conventie internationala la care Romania este parte.
(3) Diferentele existente intre calificarea juridica si denumirea data aceleiasi infractiuni de legile celor doua state nu prezinta relevanta, daca prin conventie internationala sau, in lipsa acesteia, prin declaratie de reciprocitate nu se prevede altfel.

ARTICOLUL 25 - Infractiuni fiscale
(1) In materie de taxe si impozite, de vama si de schimb valutar, extradarea va fi acordata potrivit dispozitiilor intelegerii internationale aplicabile, pentru fapte carora le corespund, conform legii statului roman, infractiuni de aceeasi natura.
(2) Extradarea nu poate fi refuzata pentru motivul ca legea romana nu impune acelasi tip de taxe sau de impozite ori nu cuprinde acelasi tip de reglementare in materie de taxe si impozite, de vama sau de schimb valutar ca legislatia statului solicitant.

ARTICOLUL 26 - Gravitatea pedepsei
Extradarea este acordata de Romania, in vederea urmaririi penale sau a judecatii, pentru fapte a caror savarsire atrage potrivit legislatiei statului solicitant si legii romane o pedeapsa privativa de libertate de cel putin un an, iar in vederea executarii unei pedepse, numai daca aceasta este de cel putin 4 luni.

ARTICOLUL 27 - Pedeapsa capitala
Daca fapta pentru care se cere extradarea este pedepsita cu moartea de catre legea statului solicitant, extradarea nu va putea fi acordata decat cu conditia ca statul respectiv sa dea asigurari considerate ca indestulatoare de catre statul roman ca pedeapsa capitala nu se va executa, urmand sa fie comutata.

ARTICOLUL 28 - Pedeapsa cu suspendarea executarii
Persoana condamnata la o pedeapsa privativa de libertate cu suspendarea conditionata a executarii poate fi extradata in caz de suspendare partiala, daca fractiunea de pedeapsa ramasa de executat raspunde exigentelor de gravitate prevazute la art. 26 si nu exista alte impedimente legale la extradare.

ARTICOLUL 29 - Infractiunile comise intr-un stat tert
In cazul infractiunilor comise pe teritoriul unui alt stat decat statul solicitant, extradarea poate fi acordata atunci cand legea romana confera competenta de urmarire si judecata autoritatilor judiciare romane pentru infractiuni de acelasi fel, savarsite in afara teritoriului statului roman, sau atunci cand statul solicitant face dovada ca statul tert pe teritoriul caruia s-a savarsit infractiunea nu va cere extradarea pentru fapta respectiva.

ARTICOLUL 30 - Lipsa plangerii prealabile
Extradarea nu se acorda in cazul in care, potrivit atat legislatiei romane, cat si legislatiei statului solicitant, actiunea penala poate fi angajata numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar aceasta persoana se opune extradarii.

ARTICOLUL 31 - Dreptul la aparare
Romania nu va acorda extradarea in cazurile in care persoana extradabila ar fi judecata in statul solicitant de un tribunal care nu asigura garantiile fundamentale de procedura si de protectie a drepturilor la aparare sau de un tribunal national instituit anume pentru cazul respectiv, ori daca extradarea este ceruta in vederea executarii unei pedepse pronuntate de acel tribunal.

ARTICOLUL 32 - Judecarea in lipsa
(1) In cazul in care se solicita extradarea unei persoane in vederea executarii unei pedepse pronuntate printr-o hotarare data in lipsa impotriva sa, statul roman poate refuza extradarea in acest scop, daca apreciaza ca procedura de judecata a nesocotit dreptul la aparare recunoscut oricarei persoane invinuite de savarsirea unei infractiuni. Totusi, extradarea se va acorda daca statul solicitant da asigurari apreciate ca suficiente pentru a garanta persoanei a carei extradare este ceruta dreptul la o noua procedura de judecata care sa ii salvgardeze drepturile la aparare. Hotararea de extradare indreptateste statul solicitant fie sa treaca la o noua judecata in cauza, in prezenta condamnatului, daca acesta nu se impotriveste, fie sa il urmareasca pe extradat, in caz contrar.
(2) Cand statul roman comunica persoanei a carei extradare este ceruta hotararea data in lipsa impotriva sa, statul solicitant nu va considera aceasta comunicare ca o notificare care atrage efecte fata de procedura penala in acest stat.

ARTICOLUL 33 - Prescriptia
(1) Extradarea nu se acorda in cazul in care prescriptia raspunderii penale sau prescriptia executarii pedepsei este implinita fie potrivit legislatiei romane, fie potrivit legislatiei statului solicitant.
(2) Depunerea cererii de extradare intrerupe prescriptia neimplinita anterior.

ARTICOLUL 34 - Amnistia
Extradarea nu se admite pentru o infractiune pentru care a intervenit amnistia in Romania, daca statul roman avea competenta sa urmareasca aceasta infractiune, potrivit propriei sale legi penale.

ARTICOLUL 35 - Gratierea
Actul de gratiere adoptat de statul solicitant face inoperanta cererea de extradare, chiar daca celelalte conditii ale extradarii sunt indeplinite.

Sectiunea 2 - Procedura extradarii din Romania


ARTICOLUL 36 - Cererea de extradare si actele anexe
(1) Cererea de extradare, formulata in scris de autoritatea competenta a statului solicitant, se adreseaza Ministerului Justitiei. Daca cererea se adreseaza pe cale diplomatica, ea se transmite neintarziat Ministerului Justitiei. O alta cale va putea fi convenita prin intelegere directa intre statul solicitant si statul roman solicitat.
(2) In sprijinul cererii se vor prezenta:
a) in functie de faza procesului penal, originalele sau copiile autentice ale hotararii de condamnare definitive, cu mentiunea ramanerii definitive, deciziilor pronuntate ca urmare a exercitarii cailor legale de atac, mandatului de executare a pedepsei inchisorii, respectiv originalele sau copiile autentice ale mandatului de arestare preventiva, rechizitorului sau ale altor acte avand putere egala. Autentificarea copiilor acestor acte se face gratuit de instanta sau parchetul competent, dupa caz;
b) o expunere a faptelor pentru care se cere extradarea. Data si locul savarsirii lor, calificarea lor juridica si referirile la dispozitiile legale care le sunt aplicabile se vor indica in modul cel mai exact posibil;
c) o copie a dispozitiilor legale aplicabile sau, daca aceasta nu este cu putinta, o declaratie asupra dreptului aplicabil, precum si semnalmentele cele mai precise ale persoanei extradabile si orice alte informatii de natura sa determine identitatea si nationalitatea acesteia;
d) date privind durata pedepsei neexecutate, in cazul cererii de extradare a unei persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsa.

ARTICOLUL 37 - Procedura extradarii pasive
(1) Extradarea din Romania se hotaraste de justitie.
(2) Procedura de extradare pasiva are un caracter urgent si se desfasoara si in timpul vacantei judecatoresti.
(3) Rolul Ministerului Justitiei consta in indeplinirea atributiilor care ii sunt conferite, in calitate de autoritate centrala, prin lege si tratatele internationale la care Romania este parte.
(4) In exercitarea atributiilor de autoritate centrala, Ministerul Justitiei, prin directia de specialitate, indeplineste, cu precadere, urmatoarele activitati:
a) primirea cererii de extradare;
b) examinarea cererii de extradare si a actelor anexate acesteia din punctul de vedere al regularitatii internationale, in conditiile prevazute la art. 38;
c) transmiterea cererii de extradare si a actelor anexate acesteia procurorului general competent, in conditiile prevazute la art. 40;
d) restituirea motivata a cererii de extradare si a actelor anexate acesteia, in cazurile prevazute la art. 38 alin. (4);
e) punerea in executare, in colaborare cu Ministerul Administratiei si Internelor, a hotararii definitive prin care s-a dispus extradarea;
f) comunicarea catre autoritatea centrala a statului solicitant a solutiei date cererii de extradare sau a cererii de arestare provizorie in vederea extradarii, pronuntata de autoritatea judiciara competenta.

ARTICOLUL 38 - Examenul de regularitate internationala
(1) Examenul de regularitate internationala are ca scop verificarea conformitatii cererii de extradare si a actelor anexate acesteia cu dispozitiile tratatelor internationale aplicabile, inclusiv cu declaratiile formulate de Romania in baza dispozitiilor unor conventii multilaterale.
(2) Ministerul Justitiei, prin directia de specialitate, efectueaza, in termen de 3 zile lucratoare de la data primirii cererii, examenul de regularitate internationala prevazut la alin. (1), spre a constata daca:
a) intre Romania si statul solicitant exista norme conventionale ori reciprocitate pentru extradare;
b) la cererea de extradare sunt anexate actele prevazute de tratatul international aplicabil;
c) cererea si actele anexate acesteia sunt insotite de traduceri, conform prevederilor art. 14;
d) exista una dintre limitele acordarii cooperarii judiciare prevazute la art. 3.
(3) De asemenea, in cadrul examenului de regularitate internationala, Ministerul Justitiei verifica existenta reciprocitatii in privinta extradarii propriilor cetateni, in cazul in care se solicita extradarea unui cetatean roman.
(4) In cazul in care constata neindeplinirea conditiilor de regularitate internationala mentionate la alin.
(2) lit.
a) si b) si la alin. (3), precum si in cazul in care se constata existenta situatiei prevazute la alin.
(2) lit. d), Ministerul Justitiei restituie cererea si actele anexe, explicand motivele. In situatia in care cererea de extradare si documentele anexe nu sunt insotite de traduceri in limba romana, urmeaza ca parchetul competent sa ia masuri pentru efectuarea unei traduceri cat mai urgente.
(5) In cazul cererilor de arestare provizorie in vederea extradarii, examenul de regularitate internationala se efectueaza in termen de 24 de ore de la primirea cererii.

ARTICOLUL 39 Concursul de cereri
(1) Daca extradarea este ceruta de mai multe state fie pentru aceeasi fapta, fie pentru fapte diferite, statul roman hotaraste, tinand seama de toate imprejurarile si, in mod deosebit, de gravitatea si de locul savarsirii infractiunilor, de data depunerii cererilor respective, de cetatenia persoanei extradabile, de existenta reciprocitatii de extradare in raport cu statul roman si de posibilitatea unei extradari ulterioare catre alt stat solicitant.
(2) In situatia prevazuta la alin. (1), Ministerul Justitiei stabileste, daca este cazul, carui stat solicitant ii va fi predata persoana extradata, potrivit obligatiilor internationale asumate de Romania prin tratatele internationale in materie la care este parte sau care decurg din statutul de membru al Uniunii Europene, tinand seama de hotararile judecatoresti definitive cu privire la fiecare dintre cererile de extradare, precum si de criteriile prevazute la alin. (1).
(3) Despre existenta concursului de cereri Ministerul Justitiei va instiinta de urgenta autoritatile competente ale statelor solicitante.

ARTICOLUL 40 - Sesizarea procurorului competent
Cu exceptia cazurilor de restituire prevazute la art. 38 alin. (4), cererea de extradare si actele anexe se transmit de Ministerul Justitiei, in cel mult 48 de ore, procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel in a carui circumscriptie a fost localizata persoana extradabila sau, in cazul in care nu se cunoaste locul unde se afla persoana, procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti.

ARTICOLUL 41 - Reprezentarea statului solicitant
(1) In procedura de extradare pasiva, statul solicitant este reprezentat de autoritatea centrala si de Ministerul Public din Romania. La cererea expresa a statului solicitant, reprezentanti ai acestuia pot participa, cu aprobarea instantei competente, la solutionarea cererii de extradare.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si in cazul procedurii de extradare activa.

ARTICOLUL 42 - Procedura judiciara si reguli speciale de competenta
(1) Procedura judiciara de extradare este de competenta curtii de apel in a carei circumscriptie a fost localizata persoana extradabila si a parchetului de pe langa aceasta.
(2) Cererea de arestare provizorie in vederea extradarii si cererea de extradare se solutioneaza de un complet format dintr-un judecator al sectiei penale a curtii de apel competente.
(3) Hotararea pronuntata asupra cererii de extradare este supusa recursului, in conditiile prevazute la art. 52 alin. (8) si art. 53.
(4) Normele de procedura penala privind urmarirea, judecata si punerea in executare sunt aplicabile si in procedura de extradare, in masura in care prin prezenta lege nu se dispune altfel.

ARTICOLUL 43 - Arestarea provizorie si sesizarea instantei
(1) Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta procedeaza, in 48 de ore de la primirea cererii de extradare si a actelor anexate, la identificarea persoanei extradabile, careia ii aduce la cunostinta continutul actelor transmise de autoritatile statului solicitant.
(2) Dupa identificare, procurorul general competent sesizeaza de indata curtea de apel competenta, pentru a aprecia asupra luarii masurii arestarii provizorii in vederea extradarii a persoanei extradabile si continuarea procedurii judiciare de solutionare a cererii de extradare.
(3) Arestarea provizorie in vederea extradarii se dispune si este prelungita de acelasi complet investit cu solutionarea cererii de extradare, prin incheiere, fara ca durata totala a arestarii provizorii sa poata depasi 180 de zile. Dupa intocmirea hotararii prin care s-a dispus arestarea, judecatorul emite de indata mandat de arestare provizorie in vederea extradarii. Prevederile Codului de procedura penala cu privire la continutul si executarea mandatului de arestare se aplica in mod corespunzator.
(4) Persoana extradabila cu privire la care s-a luat masura arestarii provizorii va fi depusa in arestul politiei.
(5) In cursul solutionarii cererii de extradare, instanta verifica periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile, necesitatea mentinerii arestarii provizorii, putand dispune, dupa caz, mentinerea arestarii provizorii sau inlocuirea acesteia cu masura obligarii de a nu parasi tara sau localitatea. Masura arestarii provizorii se inlocuieste cu masura obligarii de a nu parasi tara sau localitatea numai in cazuri bine justificate si numai daca instanta apreciaza ca persoana extradabila nu va incerca sa se sustraga de la judecarea cererii de extradare.
(6) Odata cu admiterea cererii de extradare, prin sentinta, instanta dispune si arestarea persoanei extradate in vederea predarii.
(7) Masura arestarii in vederea predarii inceteaza de drept daca persoana extradata nu este preluata de autoritatile competente ale statului solicitat, in termen de 30 de zile de la data convenita pentru predare, cu exceptia cazului prevazut la art. 57 alin. (6). In acest caz, instanta dispune punerea de indata in libertate a persoanei extradate si informeaza despre aceasta Ministerul Justitiei si Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane.
(8) In cazul in care impotriva persoanei extradabile autoritatile judiciare romane competente au emis un mandat de arestare preventiva sau un mandat de executare a pedepsei inchisorii, pentru fapte savarsite pe teritoriul Romaniei, mandatul de arestare provizorie in vederea extradarii devine efectiv de la data la care persoana in cauza nu se mai afla sub puterea mandatului de arestare preventiva sau de executare a pedepsei inchisorii.
(9) Incheierea prin care s-a dispus luarea, mentinerea, inlocuirea sau incetarea masurii arestarii provizorii in vederea extradarii poate fi atacata separat cu recurs, in termen de 24 de ore de la pronuntare. Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore, iar recursul se judeca in termen de 3 zile de la inregistrarea cauzei. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau mentinerea masurii arestarii provizorii nu este suspensiv de executare.

ARTICOLUL 44 - Arestarea provizorie in caz de urgenta
(1) In caz de urgenta, autoritatile competente ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmarite, chiar inainte de formularea si transmiterea cererii formale de extradare.
(2) Cererea de arestare provizorie in vederea extradarii trebuie sa indice existenta unui mandat de arestare preventiva sau a unui mandat de executare a unei pedepse aplicate printr-o hotarare judecatoreasca definitiva impotriva persoanei urmarite, o expunere sumara a faptelor, care trebuie sa precizeze data si locul unde au fost comise si sa mentioneze dispozitiile legale aplicabile, precum si datele disponibile asupra identitatii, cetateniei si localizarii acestei persoane.
(3) Cererea de arestare provizorie in vederea extradarii se transmite, prin intermediul Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, parchetului competent, cu informarea Ministerului Justitiei. In cazul in care arestarea provizorie in vederea extradarii se solicita pe baza de reciprocitate, precum si atunci cand cererea de arestare priveste una dintre persoanele prevazute la art. 19, aceasta se transmite obligatoriu Ministerului Justitiei, in vederea efectuarii examenului de regularitate internationala prevazut la art. 38, care se aplica in mod corespunzator.
(4) Nu se poate da curs unei cereri de arestare provizorie in vederea extradarii decat atunci cand nu exista nicio indoiala asupra competentei autoritatii solicitante si cererea contine elementele prevazute la alin. (2).
(5) Dispozitiile art. 43 se aplica in mod corespunzator.
(6) Instanta, din oficiu ori la sesizarea procurorului competent sau la cererea persoanei extradabile, poate dispune incetarea masurii arestarii provizorii in vederea extradarii daca, in termen de 18 zile de la luarea masurii, statul roman nu a fost sesizat prin cererea de extradare, insotita de documentele prevazute la art. 36. Arestarea provizorie inceteaza de drept dupa trecerea unui termen de 40 de zile, daca in acest interval de timp nu se primesc cererea de extradare si inscrisurile necesare, cu exceptia cazului in care printr-un tratat bilateral este prevazut un alt termen privind durata maxima a perioadei de arestare provizorie.
(7) Punerea in libertate provizorie nu exclude o noua arestare provizorie in vederea extradarii si nici extradarea, daca cererea de extradare este primita ulterior.

ARTICOLUL 45 - Retinerea in vederea extradarii
Organul judiciar in a carui circumscriptie a fost localizata persoana a carei arestare provizorie in vederea extradarii este ceruta de autoritatile competente ale unui stat solicitant poate dispune retinerea pentru cel mult 24 de ore. In situatia in care masura retinerii a fost luata de organul de cercetare penala al politiei judiciare, acesta este obligat, in primele 10 ore de la retinere, sa prezinte procurorului competent persoana urmarita international.

ARTICOLUL 46 - Procedura la curtea de apel
(1) La primul termen, instanta procedeaza la luarea unei declaratii persoanei extradabile, care va fi asistata gratuit de un interpret si de un aparator din oficiu, daca nu exista un avocat ales. Prezenta procurorului este obligatorie. Procedura este publica, daca persoana extradabila sau procurorul nu se opune, orala si contradictorie.
(2) Persoana extradabila sau procurorul de sedinta poate cere instantei un termen suplimentar de inca 8 zile, pentru motive suficient justificate. Parchetul este obligat sa contribuie la procurarea datelor si actelor necesare pentru a se stabili daca sunt indeplinite conditiile extradarii si sa dispuna ridicarea si depunerea la instanta a obiectelor la care se refera art. 17.
(3) Dupa interogatoriu, persoana extradabila poate sa opteze fie pentru extradarea voluntara, fie pentru continuarea procedurii, in caz de opunere la extradare.

ARTICOLUL 47 - Extradarea voluntara
(1) Persoana extradabila are dreptul sa declare in fata instantei ca renunta la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apara impotriva cererii de extradare si ca isi da consimtamantul sa fie extradata si predata autoritatilor competente ale statului solicitant. Declaratia sa este consemnata intr-un proces-verbal, semnat de presedintele completului de judecata, grefier, persoana extradabila, avocatul ei si de interpret. Dupa ce instanta constata ca persoana extradabila este pe deplin constienta de consecintele optiunii sale, instanta, luand si concluziile procurorului, examineaza daca nu exista vreun impediment care exclude extradarea. Daca se constata ca extradarea voluntara este admisibila, instanta ia act despre aceasta prin sentinta si dispune totodata asupra masurii preventive necesare sa fie luata pana la predarea persoanei extradabile. Sentinta este definitiva, se redacteaza in 24 de ore si se transmite de indata, in copie legalizata, Ministerului Justitiei, pentru a proceda conform legii.
(2) In conditiile prevazute la alin. (1), persoana extradabila poate declara ca renunta la aplicarea regulii specialitatii prevazute la art. 74.

ARTICOLUL 48 - Extradarea simplificata
In cazul prevazut la art. 47, prezentarea unei cereri formale de extradare si a actelor prevazute la art. 36 alin.
(2) nu mai este necesara daca se prevede astfel prin conventia internationala aplicabila in relatia cu statul solicitant sau in cazul in care legislatia acelui stat permite o asemenea procedura simplificata de extradare si aceasta a fost aplicata unor cereri de extradare formulate de Romania.

ARTICOLUL 49 - Opozitia la extradare a persoanei extradabile
(1) Daca persoana extradabila se opune la cererea de extradare, ea isi va putea formula apararile oral si in scris; totodata va putea propune probe.
(2) In urma audierii persoanei extradabile, dosarul cauzei este pus la dispozitia aparatorului acesteia pentru a putea prezenta, in scris si in termen de 8 zile, opozitia motivata la cererea de extradare si a indica mijloacele de proba admise de legea romana, numarul de martori fiind limitat la doi.
(3) Opozitia nu poate fi intemeiata decat pe faptul ca persoana arestata nu este persoana urmarita sau ca nu sunt indeplinite conditiile pentru extradare.
(4) Odata prezentata opozitia sau expirat termenul de prezentare a acesteia, procurorul poate solicita un termen de 8 zile pentru a raspunde opozitiei sau a administra probe, in conditiile prevazute la alin. (2).

ARTICOLUL 50 - Administrarea probelor
Mijloacele de proba incuviintate de instanta vor fi administrate in termen de maximum 15 zile, in prezenta persoanei extradabile, asistata de aparator si, daca este nevoie, de interpret, precum si a procurorului.

ARTICOLUL 51 - Informatii suplimentare
(1) Daca informatiile comunicate de statul solicitant se dovedesc insuficiente pentru a permite statului roman sa pronunte o hotarare in aplicarea prezentei legi, instanta competenta va solicita complinirea informatiilor necesare. In acest scop, va fixa un termen de doua luni.
(2) Transmiterea solicitarii privind informatiile suplimentare, precum si a raspunsului se realizeaza pe una din caile prevazute la art. 36.

ARTICOLUL 52 - Solutionarea cauzei
(1) Dupa examinarea cererii de extradare, a materialului probator si a concluziilor prezentate de partea extradabila si de procuror, curtea de apel poate:
a) sa dispuna, in cazul concursului de cereri prevazut la art. 39, conexarea dosarelor, chiar daca se refera la fapte diferite sau sunt inregistrate la curti de apel diferite, competenta teritoriala apartinand curtii de apel celei dintai sesizate;
b) sa dispuna, in cazul necesitatii de a primi informatii suplimentare de la statul solicitant potrivit art. 51, amanarea solutionarii cererii de extradare pentru un termen de 2 luni, cu posibilitatea reiterarii cererii, si acordarea unui ultim termen de inca 2 luni;
c) sa constate, prin sentinta, daca sunt sau nu sunt intrunite conditiile extradarii.
(2) Curtea de apel nu este competenta sa se pronunte asupra temeiniciei urmaririi sau condamnarii pentru care autoritatea straina cere extradarea, nici asupra oportunitatii extradarii.
(3) In cazul in care curtea de apel constata ca sunt indeplinite conditiile de extradare, hotaraste admiterea cererii de extradare, dispunand totodata mentinerea starii de arest provizoriu in vederea extradarii, pana la predarea persoanei extradate, conform art. 57.
(4) Hotararea prin care s-a dispus extradarea se motiveaza in termen de 5 zile de la data pronuntarii.
(5) In cazul extradarilor temporare sau sub conditie, instanta va mentiona in dispozitivul sentintei conditiile prevazute in acele articole.
(6) In cazul admiterii cererii de extradare, daca se remit si obiecte conform art. 17, se va face mentiune despre acestea in cuprinsul sentintei, anexandu-se eventual un inventar.
(7) Daca instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru extradare, respinge cererea si dispune punerea in libertate a persoanei extradabile. Hotararea se motiveaza in 24 de ore si este transmisa procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel, care o remite, de indata, compartimentului de specialitate al Ministerului Justitiei.
(8) Hotararea asupra extradarii poate fi atacata cu recurs de procurorul general competent si de persoana extradabila, in termen de 5 zile de la pronuntare, la Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Procurorul general competent poate declara recurs din oficiu sau la cererea ministrului justitiei.
(9) Recursul declarat impotriva hotararii prin care s-a respins cererea de extradare este suspensiv de executare. Recursul declarat impotriva hotararii prin care s-a dispus extradarea este suspensiv de executare, cu exceptia dispozitiilor referitoare la starea de arest provizoriu in vederea extradarii.

ARTICOLUL 53 - Judecarea recursului si comunicarea hotararii
(1) Dupa motivarea sentintei curtii de apel, dosarul cauzei se inainteaza, de indata, Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
(2) Presedintele Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, primind dosarul, fixeaza termen de judecata independent de inscrierea pe rol a altor cauze, cu prioritate.
(3) Judecarea recursului se face intr-un termen de cel mult 10 zile, de un complet format din 3 judecatori.
(4) In scopul solutionarii recursului, presedintele completului poate desemna pe unul din judecatori sau pe un magistrat asistent sa faca un raport scris.
(5) Dosarul cauzei se restituie curtii de apel in cel mult 3 zile de la solutionarea recursului.
(6) Hotararea definitiva asupra extradarii se comunica procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel care a judecat cauza in prima instanta si directiei de specialitate din Ministerul Justitiei.

ARTICOLUL 54 - Analogie
Dispozitiile art. 52 alin. (8) si art. 53 se aplica in mod corespunzator si in cazurile in care instanta se pronunta cu privire la amanarea extradarii, admiterea sub conditie a extradarii, consimtamantul extinderii obiectului extradarii si reextradarea catre un stat tert.

ARTICOLUL 55 - Fuga extradatului
Extradatul care, dupa ce a fost predat statului solicitant, fuge inainte de solutionarea cauzei sau de executarea pedepsei pentru care a fost acordata extradarea si care se intoarce sau este identificat pe teritoriul Romaniei va fi din nou arestat si predat, in baza unui mandat emis de autoritatea judiciara competenta a statului solicitant, cu exceptia cazului in care acesta a incalcat conditiile in care extradarea a fost acordata.

Sectiunea 3 - Efectele extradarii din Romania


ARTICOLUL 56 - Predarea extradatului
(1) Este considerat baza legala necesara si suficienta pentru predarea extradatului un extras al hotararii judecatoresti ramase definitive, prin care se dispune extradarea.
(2) In vederea stabilirii datei si a locului de predare, Ministerul Justitiei comunica de indata Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane un extras al hotararii judecatoresti ramase definitive.
(3) Data predarii va fi comunicata Ministerului Justitiei si curtii de apel competente in termen de 15 zile de la data transmiterii hotararii judecatoresti prevazute la alin. (1). In cazul in care data predarii nu a fost fixata in intervalul de 15 zile, Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane informeaza asupra demersurilor luate si motivelor pentru care data predarii nu a putut fi stabilita in acest interval.

ARTICOLUL 57 - Termene pentru predarea extradatului
(1) Ministerul Justitiei va face cunoscuta de urgenta autoritatii competente a statului solicitant solutia adoptata asupra extradarii, comunicandu-i totodata un extras de pe hotararea definitiva.
(2) Orice solutie de respingere totala sau partiala va fi motivata.
(3) In caz de acordare a extradarii, statul solicitant va fi informat despre locul si data predarii, precum si asupra duratei arestului in vederea extradarii, executat de persoana extradabila.
(4) Locul predarii va fi un punct de frontiera al Romaniei. Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane asigura, prin Biroul National Interpol, predarea si informeaza despre aceasta Ministerul Justitiei si curtea de apel competenta. Persoana extradata este predata si preluata sub escorta.
(5) Sub rezerva cazului prevazut la alin. (6), daca persoana extradata nu va fi preluata la data stabilita, ea va putea fi pusa in libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la aceasta data; acest termen nu va putea fi prelungit decat cel mult cu inca 15 zile.
(6) In caz de forta majora, care impiedica predarea sau primirea persoanei extradate, autoritatile romane si cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, dispozitiile art. 56 alin. (3) fiind aplicabile.

ARTICOLUL 58 - Predarea amanata
(1) Existenta unui proces penal in fata autoritatilor judiciare romane impotriva persoanei extradabile sau faptul ca persoana extradabila se afla in executarea unei pedepse privative de libertate nu impiedica extradarea.
(2) In cazurile prevazute la alin. (1), predarea extradatului poate fi amanata. In caz de amanare, extradarea poate deveni efectiva numai dupa ce procesul penal a luat sfarsit, iar in caz de condamnare la o pedeapsa privativa de libertate, numai dupa ce aceasta a fost executata sau considerata ca executata.
(3) Predarea extradatului poate fi amanata si atunci cand se constata, pe baza unei expertize medicale, ca acesta sufera de o boala care i-ar putea pune viata in pericol.
(4) In cazul amanarii predarii persoanei a carei extradare a fost aprobata, instanta emite un mandat de arestare provizorie in vederea extradarii. In cazul in care persoana extradata se afla, la momentul admiterii cererii de extradare, sub puterea unui mandat de arestare preventiva sau de executare a pedepsei inchisorii emis de autoritatile judiciare romane, mandatul de arestare provizorie in vederea extradarii intra in vigoare de la data incetarii motivelor care au justificat amanarea.

ARTICOLUL 59 - Predarea temporara sau sub conditie
(1) In cazul prevazut la alin. (1) al art. 58, persoana extradata poate fi predata temporar, in cazul in care statul solicitant face dovada ca amanarea predarii ar provoca un prejudiciu grav, cum ar fi implinirea prescriptiei, cu conditia ca aceasta predare sa nu dauneze desfasurarii procesului penal in curs in Romania si ca statul solicitant sa dea asigurari ca, o data indeplinite actele procesuale pentru care a fost acordata extradarea, va retrimite extradatul.
(2) La cererea statului solicitant, transmisa pe una din caile prevazute de prezenta lege, predarea temporara se aproba prin incheiere data in camera de consiliu, de catre presedintele sectiei penale a curtii de apel care a judecat, in prima instanta, cererea de extradare.
(3) In vederea solutionarii cererii, instanta va analiza indeplinirea criteriilor prevazute la alin. (1), solicitand si avizul autoritatii judiciare pe rolul careia se afla cauza ori, dupa caz, al instantei de executare.
(4) Daca persoana predata temporar se afla in executarea unei pedepse sau a unei masuri de siguranta, executarea acesteia se considera suspendata de la data cand persoana a fost predata autoritatilor competente ale statului solicitant si pana la data cand este retrimisa autoritatilor romane.

ARTICOLUL 60 - Tranzitul
(1) Tranzitul pe teritoriul Romaniei al unui extradat care nu este cetatean roman poate fi acordat cu conditia ca motive de ordine publica sa nu se opuna si sa fie vorba despre o infractiune care permite extradarea, conform legii romane.
(2) Daca persoana extradata are cetatenia romana, tranzitul nu este acordat decat in situatiile in care se poate aproba extradarea cetatenilor romani.
(3) Tranzitul este acordat la cererea statului interesat, formulata si transmisa pe calea prevazuta la art. 36 alin. (1), la care se anexeaza cel putin mandatul de arestare preventiva sau mandatul de executare a pedepsei inchisorii care a justificat acordarea extradarii.
(4) Hotararea asupra tranzitului este luata de Ministerul Justitiei.
(5) Ministerul Justitiei comunica de indata hotararea luata autoritatii competente a statului solicitant si Ministerului Administratiei si Internelor.
(6) In cazul tranzitului aerian, atunci cand nu este prevazuta o aterizare pe teritoriul statului roman, este suficienta o notificare transmisa de autoritatea competenta a statului solicitant Ministerului Justitiei al Romaniei. In caz de aterizare fortata, aceasta notificare va produce efectele cererii de arestare provizorie in vederea extradarii, iar statul solicitant va adresa de indata o cerere formala de tranzit. Dispozitiile alin. (3) se aplica in mod corespunzator.
(7) Extradatul in tranzit ramane in stare de arestare provizorie pe perioada sederii sale pe teritoriul roman.

ARTICOLUL 61 - Reextradarea catre un stat tert
(1) In afara cazului prevazut la art. 74 alin. (1) lit. b), consimtamantul statului roman este necesar pentru a ingadui statului solicitant sa predea unui alt stat persoana care i-a fost predata si care ar fi cautata de catre statul tert pentru infractiuni anterioare predarii. Statul roman va putea cere prezentarea actelor prevazute la art. 36 alin. (2).
(2) Dispozitiile art. 52 si 53 se aplica in mod corespunzator.

Capitolul II - Extradarea activa


Sectiunea 1 - Conditii pentru solicitarea extradarii


ARTICOLUL 62 - Obligatia de a solicita extradarea
Extradarea unei persoane impotriva careia autoritatile judiciare romane competente au emis un mandat de arestare preventiva sau un mandat de executare a pedepsei inchisorii ori careia i s-a aplicat o masura de siguranta va fi solicitata statului strain pe teritoriul careia aceasta a fost localizata in toate cazurile in care sunt intrunite conditiile prevazute de prezenta lege.

ARTICOLUL 63 - Cadrul juridic
(1) Dispozitiile sectiunii 1 a cap. I din prezentul titlu se aplica in mod corespunzator in cazul in care Romania are calitatea de stat solicitant.
(2) In afara conditiei privind gravitatea pedepsei prevazute la art. 26, o conditie suplimentara pentru ca Romania sa poata solicita extradarea unei persoane, in vederea efectuarii urmaririi penale, este ca impotriva acelei persoane sa fie pusa in miscare actiunea penala, in conditiile prevazute in Codul de procedura penala.

Sectiunea 2 - Procedura de solicitare a extradarii


ARTICOLUL 64 - Competenta
Competenta de a intocmi si transmite cererile de extradare in numele statului roman revine Ministerului Justitiei.

ARTICOLUL 65 - Urmarirea internationala in vederea extradarii
(1) In cazul in care un mandat de arestare preventiva sau de executare a pedepsei nu poate fi dus la indeplinire, intrucat inculpatul ori condamnatul nu se mai afla pe teritoriul Romaniei, instanta care a emis mandatul de arestare preventiva sau instanta de executare, dupa caz, la propunerea procurorului sesizat in acest scop de catre organele de politie, emite un mandat de urmarire internationala in vederea extradarii, care se transmite Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, in vederea difuzarii prin canalele specifice.
(2) Mandatul de urmarire internationala in vederea extradarii contine toate elementele necesare identificarii persoanei urmarite, o expunere sumara a situatiei de fapt si date privind incadrarea juridica a faptelor, precum si solicitarea de arestare provizorie in vederea extradarii.
(3) Semnalarea introdusa in Sistemul Informatic Schengen echivaleaza cu un mandat de urmarire internationala in vederea extradarii.
(4) Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere prevederilor art. 88, care se aplica in relatia cu statele membre ale Uniunii Europene. In situatia in care nu se cunoaste statul pe teritoriul caruia se afla persoana in cauza, dispozitiile prezentului articol si prevederile art. 88 se aplica deopotriva.

ARTICOLUL 66 - Procedura extradarii active
(1) De indata ce este informata, prin orice mijloc care lasa o urma scrisa si a carui autenticitate poate fi verificata, de catre Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, prin structura specializata, sau de Ministerul Justitiei, despre localizarea pe teritoriul unui stat strain a unei persoane date in urmarire internationala sau cautate de autoritatile judiciare romane pentru ducerea la indeplinire a unui mandat de executare a pedepsei inchisorii sau a unui mandat de arestare preventiva, instanta de executare sau instanta care a emis mandatul de arestare preventiva stabileste, printr-o incheiere motivata, daca sunt indeplinite conditiile prevazute in prezenta lege pentru a se solicita extradarea.
(2) Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala, prin structura specializata, are obligatia de a informa instanta de executare sau instanta emitenta a mandatului de arestare preventiva de indata ce Biroul Central National Interpol corespondent ii notifica faptul ca persoana care face obiectul mandatului a fost localizata. Informarea va fi transmisa direct, cu o copie la Ministerul Justitiei.
(3) Judecata se face de urgenta si cu precadere, in camera de consiliu, de un complet format dintr-un singur judecator, cu participarea procurorului si fara citarea partilor. Judecatorul se pronunta prin incheiere motivata, data in camera de consiliu.
(4) Pentru evidenta activitatii instantelor se va tine o condica separata pentru sedintele de judecata a sesizarilor privind extradarea. In acest registru se trec dosarele din fiecare sedinta, separat pe complete, incheierea pronuntata si numarul acesteia, precum si initialele judecatorului care o va redacta. Totodata, se intocmeste si se pastreaza Registrul de evidenta a sesizarilor privind extradarea, in care se vor face urmatoarele mentiuni: numarul curent; numele si prenumele inculpatului sau condamnatului; numarul si data mandatului de arestare preventiva sau de executare a pedepsei; numarul si data adresei Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane sau a Ministerului Justitiei; numarul dosarului instantei; numarul si data pronuntarii incheierii; data comunicarii incheierii Ministerului Justitiei. Instanta de recurs va tine un registru distinct pentru aceste spete. Registrul de evidenta a sesizarilor privind extradarea nu este destinat publicitatii.
(5) Incheierea prevazuta la alin. (3) poate fi atacata cu recurs de procuror, in termen de 24 de ore de la pronuntare. Dosarul cauzei este inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore.
Recursul se judeca in termen de cel mult 3 zile, de catre instanta superioara in grad. Instanta de recurs va restitui dosarul primei instante in termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.
(6) Incheierea definitiva prin care s-a constatat ca sunt intrunite conditiile pentru solicitarea extradarii, insotita de actele prevazute la art. 36 alin. (2), se comunica de indata Ministerului Justitiei. Incheierea definitiva prin care s-a constatat ca nu sunt intrunite conditiile pentru a se solicita extradarea se comunica Ministerului Justitiei in cel mult 3 zile de la pronuntare.
(7) In termen de cel mult 3 zile de la data primirii incheierii definitive prin care s-a constatat ca sunt indeplinite conditiile pentru solicitarea extradarii, Ministerul Justitiei, prin directia de specialitate, efectueaza un examen de regularitate internationala. Dispozitiile art. 38 se aplica in mod corespunzator.
(8) In functie de concluziile examenului de regularitate internationala, directia de specialitate a Ministerului Justitiei fie intocmeste cererea de extradare si o transmite, insotita de actele anexe, autoritatii competente a statului solicitat, fie intocmeste un act prin care propune ministrului justitiei, motivat, sa sesizeze procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in vederea initierii procedurii de revizuire a incheierii definitive prin care s-a dispus solicitarea extradarii, informand in ambele situatii Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane. In cazul in care constata ca actele sunt incomplete, inainte de a intocmi si de a transmite cererea de extradare, directia de specialitate a Ministerului Justitiei poate solicita instantei competente sa ii transmita, in cel mult 72 de ore, actele suplimentare necesare potrivit tratatului international aplicabil.
(9) In cazul in care nu sunt intrunite conditiile de regularitate internationala pentru solicitarea extradarii, ministrul justitiei, prin procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cere revizuirea hotararii judecatoresti definitive prin care s-a constatat ca sunt indeplinite conditiile pentru solicitarea extradarii. Revizuirea nu poate fi ceruta pentru alt motiv decat cel legat de concluziile examenului de regularitate internationala.
(10) Cererea de revizuire se face in termen de cel mult 3 zile, daca persoana prevazuta la alin. (1) este arestata in vederea extradarii catre Romania. In toate celelalte cazuri cererea se face in termen de cel mult 15 zile. Termenul curge de la data la care procurorul general primeste cererea prin care ministrul justitiei ii solicita sa promoveze revizuirea hotararii judecatoresti definitive prin care s-a constatat ca sunt indeplinite conditiile pentru solicitarea extradarii. Competenta sa judece cererea de revizuire este instanta prevazuta la alin. (1). In cazul in care persoana prevazuta la alin. (1) este arestata in vederea extradarii catre Romania, cererea de revizuire se solutioneaza de urgenta si cu precadere. In toate celelalte cazuri, cererea de revizuire se solutioneaza in termen de cel mult o luna de la data inregistrarii cauzei.
(11) Instanta, daca constata ca cererea de revizuire este intemeiata, anuleaza incheierea atacata. Daca instanta constata ca cererea de revizuire este neintemeiata, o respinge, mentinand incheierea atacata. Hotararea instantei de revizuire este definitiva si se comunica in termen de 24 de ore de la pronuntare ministrului justitiei si procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
(12) Cererea de extradare si actele anexate acesteia, insotita de actele prevazute la art. 36 alin.
(2) si de traduceri certificate in limba statului solicitat sau in limba engleza ori franceza, se transmit autoritatii competente a statului solicitat, pe una dintre caile prevazute la art. 36 alin. (1).
(13) In cazul in care se solicita extradarea unei persoane condamnate in lipsa, in situatia in care statul solicitat aduce la cunostinta persoanei urmarite hotararea pronuntata in lipsa, o astfel de notificare nu va produce efecte fata de procedura penala din Romania.
(14) In cazul in care persoana urmarita nu este arestata provizoriu in vederea extradarii, procedura prevazuta in acest articol are caracter confidential, pana in momentul in care statul solicitat este investit cu cererea de extradare.

ARTICOLUL 67 - Retragerea cererii de extradare
(1) In cazul in care persoana extradabila nu se mai afla sub puterea mandatului de arestare preventiva sau a mandatului de executare, instanta competenta, din oficiu sau la cererea procurorului, stabileste, prin incheiere motivata, ca nu mai subzista conditiile prevazute de lege pentru a se solicita extradarea si dispune de indata retragerea cererii de extradare. Hotararea se transmite Ministerului Justitiei in termen de 24 de ore de la pronuntare. Ministerul Justitiei retrage neintarziat cererea de extradare, informand despre aceasta Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane.
(2) Dispozitiile art. 66 se aplica in mod corespunzator.

ARTICOLUL 68 - Transmiterea informatiilor suplimentare la cererea statului solicitat
(1) In cazul in care, in vederea solutionarii cererii de extradare, autoritatile statului strain solicita transmiterea unor informatii suplimentare, acestea vor fi comunicate, in termenul stabilit de autoritatile statului solicitat, prin Ministerul Justitiei sau direct, de catre instanta competenta.
(2) Traducerea documentelor se efectueaza de catre Ministerul Justitiei sau instanta competenta, dupa caz.

ARTICOLUL 69 - Rejudecarea persoanei extradate
Asigurarea rejudecarii in cazul extradarii persoanei condamnate in lipsa este data de Ministerul Justitiei, la cererea statului solicitat.

ARTICOLUL 70 - Solicitarea reextradarii catre Romania
Dispozitiile art. 61 sunt aplicabile in mod corespunzator in cazul in care Romania solicita unui stat strain reextradarea unei persoane a carei extradare fusese anterior acordata acestuia de catre un stat tert.

Sectiunea 3 - Efectele extradarii in Romania


ARTICOLUL 71 - Preluarea extradatului
Dispozitiile referitoare la predarea-preluarea persoanei extradate prevazute la art. 56 si 57 se aplica in mod corespunzator in cazul persoanelor extradate din strainatate in Romania.

ARTICOLUL 72 - Primirea extradatului
(1) Persoana extradata, adusa in Romania, va fi, de urgenta, predata administratiei penitenciare sau autoritatii judiciare competente, dupa caz.
(2) Daca extradatul a fost condamnat in lipsa, el va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea drepturilor prevazute la art. 32 alin. (1).

ARTICOLUL 73 - Comunicarea solutiei
Ministerul Justitiei informeaza autoritatea judiciara romana competenta despre modul de solutionare a cererii de extradare de catre statul solicitat si, dupa caz, despre durata arestarii provizorii in vederea extradarii, pentru a fi computata potrivit dispozitiilor art. 15.

ARTICOLUL 74 - Regula specialitatii
(1) Persoana predata ca efect al extradarii nu va fi nici urmarita, nici judecata, nici detinuta in vederea executarii unei pedepse, nici supusa oricarei alte restrictii a libertatii sale individuale, pentru orice fapt anterior predarii, altul decat cel care a motivat extradarea, in afara de cazurile cand:
a) statul care a predat-o consimte; in acest scop, autoritatile romane competente vor transmite statului solicitat o cerere insotita de actele prevazute la art. 36 alin.
(2) si de un procesverbal in care se consemneaza declaratiile persoanei extradate;
b) avand posibilitatea sa o faca, persoana extradata nu a parasit, in termen de 45 de zile de la liberarea sa definitiva, teritoriul Romaniei, ori daca a revenit in Romania dupa ce a parasit teritoriul statului roman.
(2) Autoritatile romane vor lua masurile necesare in vederea, pe de o parte, unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul Romaniei, iar pe de alta parte, intreruperii prescriptiei potrivit legislatiei romane, inclusiv recurgerea la o procedura in lipsa.
(3) Cand calificarea data faptei incriminate va fi modificata in cursul procedurii, persoana extradata nu va fi urmarita sau judecata decat in masura in care elementele constitutive ale infractiunii recalificate ar ingadui extradarea.
(4) In cazul prevazut la alin. (1) lit.
a) cererea adresata statului strain se formuleaza de catre Ministerul Justitiei, in baza incheierii instantei competente sa solutioneze cauza in prima instanta, la propunerea motivata a Ministerului Public sau in baza incheierii instantei pe rolul careia se afla cauza, daca extradarea a fost acordata dupa trimiterea in judecata a persoanei extradate, dupa caz.

ARTICOLUL 75 - Efectele extradarii sub conditie
(1) In cazul in care extradarea a fost acordata sub conditie, instanta care a solicitat extradarea ia masurile necesare pentru respectarea conditiei impuse de statul solicitat si da garantii in acest sens.
(2) In cazul in care conditia impusa este retrimiterea persoanei extradate pe teritoriul statului solicitant, instanta dispune insotirea acesteia la frontiera, in vederea preluarii de catre autoritatile competente ale statului solicitant.

Capitolul III - Dispozitii comune


ARTICOLUL 76 - Cheltuieli
(1) Cheltuielile privind procedura de extradare efectuate pe teritoriul Romaniei se suporta de statul roman, prin bugetele autoritatilor si institutiilor implicate, in functie de atributiile conferite fiecareia dintre acestea prin prezenta lege. Dispozitiile art. 16 alin. (4) se aplica in mod corespunzator.
(2) Cheltuielile de tranzit se suporta de statul solicitant.

ARTICOLUL 77 - Frauda la extradare
Predarea unei persoane prin expulzare, readmisie, reconducere la frontiera sau alta masura de acelasi fel este interzisa ori de cate ori ascunde vointa de a se eluda regulile de extradare.

Capitolul IV - Dispozitii pentru punerea in aplicare a unor instrumente juridice in materie de extradare adoptate la nivelul Uniunii Europene


ARTICOLUL 78 - Domeniu de aplicare
(1) Dispozitiile prezentului capitol urmaresc punerea in aplicare a dispozitiilor Conventiei privind simplificarea procedurii de extradare intre statele membre ale Uniunii Europene, adoptata la 10 martie 1995, si ale Conventiei privind extradarea intre statele membre ale Uniunii Europene, adoptata la 27 septembrie 1996, precum si a dispozitiilor privind extradarea din Conventia din 19 iunie 1990 de punere in aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele comune, Schengen, in relatia cu acele state membre ale Uniunii Europene care au formulat declaratii in sensul neaplicarii deciziei-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare intre statele membre ale Uniunii Europene pentru fapte savarsite inainte de o anumita data.
(2) Dispozitiile cap. I si II ale prezentului titlu se aplica in mod corespunzator, fara a aduce insa atingere obligatiilor rezultate din aderarea la Conventia privind simplificarea procedurii de extradare intre statele membre ale Uniunii Europene, adoptata la 10 martie 1995, si Conventia privind extradarea intre statele membre ale Uniunii Europene, adoptata la 27 septembrie 1996.

ARTICOLUL 79 - Infractiuni politice
In aplicarea Conventiei privind extradarea intre statele membre ale Uniunii Europene, adoptata la 27 septembrie 1996, nicio infractiune nu poate fi considerata ca infractiune politica.

ARTICOLUL 80 - Prescriptia, amnistia si alte cauze care inlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii
(1) In ceea ce priveste prescriptia raspunderii penale si a executarii pedepsei, sunt aplicabile numai dispozitiile din legislatia statului solicitant.
(2) Amnistia acordata de Romania nu impiedica extradarea, cu exceptia cazului in care fapta prevazuta de legea penala este de competenta instantelor romane.
(3) Absenta unei plangeri prealabile sau a unei alte conditii necesare pentru punerea in miscare a actiunii penale, potrivit legii romane, nu aduce atingere obligatiei de extradare.

ARTICOLUL 81 - Extradarea in materia accizelor, a taxei pe valoarea adaugata si in materie vamala
Statul roman acorda extradarea pentru fapte prevazute de legea penala in materia accizelor, a taxei pe valoarea adaugata si in materie vamala, in conditiile prevazute de lege.

ARTICOLUL 82 - Semnalarea in Sistemul Informatic Schengen
Semnalarea introdusa in Sistemul Informatic Schengen are acelasi efect ca si o cerere de arestare provizorie in vederea extradarii, in sensul art. 16 din Conventia europeana de extradare, incheiata la Paris la 13 decembrie 1957.

ARTICOLUL 83 - Extradarea simplificata
Extradarea simplificata se aplica in relatia cu statele membre ale Uniunii Europene, fara verificarea conditiilor speciale prevazute la art. 48, ori de cate ori sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 47.

Titlul III - Dispozitii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene in aplicarea Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare intre statele membre


Capitolul I - Dispozitii generale


ARTICOLUL 84 - Definitia mandatului european de arestare
(1) Mandatul european de arestare este o decizie judiciara prin care o autoritate judiciara competenta a unui stat membru al Uniunii Europene solicita arestarea si predarea de catre un alt stat membru a unei persoane, in scopul efectuarii urmaririi penale, judecatii sau executarii unei pedepse ori a unei masuri de siguranta privative de libertate.
(2) Mandatul european de arestare se executa pe baza principiului recunoasterii si increderii reciproce, in conformitate cu dispozitiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

ARTICOLUL 85 - Autoritatile romane competente
(1) In Romania sunt desemnate ca autoritati judiciare emitente instantele judecatoresti.
(2) Autoritatile judiciare romane de executare sunt curtile de apel.
(3) Autoritatile romane competente sa primeasca mandatul european de arestare sunt Ministerul Justitiei si parchetele de pe langa curtile de apel desemnate potrivit alin.
(2) in a caror circumscriptie a fost localizata persoana solicitata. In cazul in care nu se cunoaste locul unde se afla persoana solicitata, mandatul european de arestare se transmite Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti.
(4) Autoritatea centrala romana este Ministerul Justitiei. In aceasta calitate, Ministerul Justitiei:
a) primeste mandatul european de arestare emis de o autoritate judiciara dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene si il transmite parchetului de pe langa curtea de apel in a carui circumscriptie a fost localizata persoana solicitata sau Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, in cazul in care persoana solicitata nu a fost localizata, ori de cate ori autoritatea judiciara emitenta nu reuseste sa transmita mandatul european de arestare direct autoritatii judiciare romane primitoare;
b) transmite mandatul european de arestare emis de o autoritate judiciara romana, daca aceasta nu il poate transmite direct autoritatii judiciare primitoare straine sau cand statul membru de executare a desemnat ca autoritate primitoare Ministerul Justitiei;
c) tine evidenta mandatelor europene de arestare emise sau primite de autoritatile judiciare romane, in scopuri statistice;
d) indeplineste orice alta atributie stabilita prin lege menita a asista si sprijini autoritatile judiciare romane in emiterea si executarea mandatelor europene de arestare.

ARTICOLUL 86 - Continutul si forma mandatului european de arestare
(1) Mandatul european de arestare va contine urmatoarele informatii:
a) identitatea si cetatenia persoanei solicitate;
b) denumirea, adresa, numerele de telefon si fax, precum si adresa de e-mail ale autoritatii judiciare emitente;
c) indicarea existentei unei hotarari judecatoresti definitive, a unui mandat de arestare preventiva sau a oricarei alte hotarari judecatoresti executorii avand acelasi efect, care se incadreaza in dispozitiile art. 88 si 96 din prezenta lege;
d) natura si incadrarea juridica a infractiunii, tinandu-se seama mai ales de prevederile art. 96;
e) o descriere a circumstantelor in care a fost comisa infractiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate;
f) pedeapsa pronuntata, daca hotararea a ramas definitiva, sau pedeapsa prevazuta de legea statului emitent pentru infractiunea savarsita;
g) daca este posibil, alte consecinte ale infractiunii.
(2) Mandatul european de arestare este intocmit in conformitate cu formularul din anexa nr. 1.
(3) Mandatul european de arestare transmis autoritatii competente a unui alt stat membru trebuie tradus in limba oficiala sau in limbile oficiale ale statului de executare sau in una ori mai multe alte limbi oficiale ale institutiilor Uniunii Europene, pe care acest stat le accepta, conform declaratiei depuse la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene.
(4) Mandatul european de arestare transmis spre executare autoritatilor romane trebuie tradus in limba romana sau in una din limbile engleza si franceza.

ARTICOLUL 87 - Cheltuieli
Cheltuielile ocazionate pe teritoriul statului roman de executarea unui mandat european de arestare revin Romaniei.
Celelalte cheltuieli raman in sarcina statului emitent.

Capitolul II - Emiterea de catre autoritatile romane a unui mandat european de arestare


ARTICOLUL 88 - Procedura de emitere a mandatului european de arestare
(1) In situatia prevazuta la art. 65 alin. (1), se emite un mandat european de arestare ori de cate ori nu a intervenit, potrivit legii romane, prescriptia raspunderii penale sau a executarii pedepsei ori amnistia sau gratierea, si este indeplinita, dupa caz, una dintre urmatoarele conditii:
a) pedeapsa prevazuta de lege este de cel putin un an, daca arestarea si predarea se solicita in vederea exercitarii urmaririi penale ori a judecatii;
b) pedeapsa sau masura de siguranta privativa de libertate aplicata este de cel putin 4 luni, daca arestarea si predarea se solicita in vederea executarii pedepsei sau a masurii de siguranta privative de libertate.
(2) Mandatul european de arestare este emis, in faza de urmarire penala, de catre judecatorul delegat de presedintele instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond, iar in faza de judecata si de executare, de catre judecatorul delegat de presedintele primei instante ori de cel al instantei de executare, in urmatoarele situatii:
a) la sesizarea procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala a persoanei solicitate, daca arestarea si predarea se solicita in vederea efectuarii urmaririi penale;
b) la sesizarea instantei care a dispus asupra luarii masurii arestarii preventive a inculpatului ori care a hotarat cu privire la masurile de siguranta, dupa caz, sau a organului la care se afla spre executare mandatul, daca arestarea si predarea se solicita in vederea judecatii ori executarii pedepsei inchisorii sau a unei masuri de siguranta privative de libertate.
(3) Judecatorul competent verifica indeplinirea conditiilor prevazute la alin. (1) si procedeaza, dupa caz, astfel:
a) emite mandatul european de arestare si supravegheaza luarea masurilor pentru transmiterea acestuia, potrivit dispozitiilor art. 89 si 90; in cazul in care persoana este localizata pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, dispune traducerea mandatului european de arestare, in termen de 24 de ore, potrivit alin. (6);
b) constata, prin incheiere motivata, ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1) pentru a emite un mandat european de arestare. Incheierea poate fi atacata cu recurs de procuror, in termen de 3 zile de la comunicare. Recursul se judeca de instanta superioara, in termen de 3 zile de la inregistrarea cauzei, iar in caz de admitere a acestuia, prima instanta este obligata sa emita un mandat european de arestare.
(4) In cazul prevazut la alin. (3) lit. a), judecatorul competent informeaza procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala ori instanta pe rolul careia se afla cauza penala despre emiterea mandatului european de arestare, iar in cazul prevazut la alin. (3) lit. b) comunica incheierea procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala ori procurorului de pe langa instanta de executare.
(5) In cazul emiterii unui mandat european de arestare, judecatorul poate solicita autoritatii judiciare de executare remiterea bunurilor care constituie mijloace materiale de proba.
(6) In situatia prevazuta la art. 90 alin. (2), mandatul european de arestare in limba romana se transmite Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, in vederea difuzarii pe canale specifice. Acesta va fi tradus, prin grija instantei emitente, in limba impusa de statul membru de executare, dupa ce se confirma localizarea persoanei solicitate pe teritoriul unui anumit stat membru al Uniunii Europene. In cazul in care in circumscriptia instantei emitente nu exista un traducator autorizat pentru limba straina in care este necesara traducerea, autoritatea judiciara emitenta solicita sprijinul Ministerului Justitiei, urmand ca traducerea sa se efectueze prin grija acestuia.
(7) Pentru evidenta activitatii instantei, se intocmeste si se pastreaza Registrul de evidenta a mandatelor europene de arestare. In acest registru se fac urmatoarele mentiuni: numarul curent; numele, prenumele si cetatenia persoanei solicitate; numarul si data adresei parchetului ori a instantei pe rolul careia se afla cauza penala; numarul dosarului instantei de executare; data emiterii mandatului european de arestare; data transmiterii mandatului european de arestare; informatii asupra executarii mandatului european de arestare; motivele neexecutarii mandatului european de arestare; data predarii persoanei solicitate; data retragerii mandatului european de arestare. Registrul nu este destinat publicitatii.
(8) Procedura prevazuta in prezentul articol are caracter confidential pana la arestarea persoanei solicitate in statul membru de executare.

ARTICOLUL 89 - Transmiterea mandatului european de arestare
(1) In cazul in care se cunoaste locul unde se afla persoana solicitata, autoritatea judiciara romana emitenta poate transmite mandatul european de arestare direct autoritatii judiciare de executare.
(2) Autoritatea judiciara emitenta poate sa solicite introducerea semnalmentelor persoanei in cauza in Sistemul de Informatii Schengen (SIS), prin intermediul Sistemului Informatic National de Semnalari. In acest scop, se aplica dispozitiile art. 95 al Conventiei din 19 iunie 1990 de punere in aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele comune, Schengen.
(3) Semnalarea introdusa in Sistemul Informatic Schengen echivaleaza cu un mandat european de arestare, daca este insotita de informatiile prevazute in anexa nr. 1. Cu titlu tranzitoriu, pana la data la care Sistemul Informatic Schengen va avea capacitatea de a transmite toate informatiile mentionate in anexa nr. 1, semnalarea echivaleaza cu un mandat european de arestare in asteptarea transmiterii originalului.

ARTICOLUL 90 - Procedura de transmitere
(1) Autoritatile judiciare romane pot transmite mandatul european de arestare prin orice mijloc de transmitere sigur, care lasa o urma scrisa, cu conditia ca autoritatea judiciara de executare sa poata verifica autenticitatea acestuia.
(2) In cazul in care locul unde se afla persoana solicitata nu este cunoscut, transmiterea mandatului european de arestare se realizeaza prin intermediul Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, care procedeaza la difuzarea in Sistemul Informatic Schengen sau pe canalele Organizatiei Internationale a Politiei Criminale (Interpol), dupa caz. In acest caz, transmiterea se poate efectua si prin sistemul securizat al Retelei Judiciare Europene, cand acesta va fi operational.
(3) Daca autoritatea judiciara emitenta nu cunoaste autoritatea judiciara de executare, se va efectua cercetarea necesara, inclusiv prin punctele de contact ale Retelei Judiciare Europene sau prin directia de specialitate a Ministerului Justitiei, pentru a obtine informatiile necesare de la statul membru de executare.
(4) Orice dificultate care ar interveni in legatura cu transmiterea sau verificarea autenticitatii unui mandat european de arestare se va solutiona prin contact direct intre autoritatea judiciara emitenta si autoritatea judiciara de executare sau cu sprijinul Ministerului Justitiei.
(5) Ulterior transmiterii mandatului european de arestare, autoritatea judiciara romana emitenta poate transmite orice informatii suplimentare necesare pentru executarea mandatului.
(6) In cazul transmiterii directe, autoritatile judiciare emitente romane informeaza Ministerul Justitiei in ultima zi lucratoare a fiecarui trimestru cu privire la mandatele europene de arestare emise in perioada de referinta si stadiul executarii acestora.

ARTICOLUL 91 - Transferul temporar si audierea persoanei solicitate in timpul executarii mandatului european de arestare
(1) Atunci cand s-a emis un mandat european in situatia prevazuta la art. 88 alin. (1) lit. a), autoritatea judiciara emitenta romana va putea solicita autoritatii judiciare de executare, inainte ca aceasta sa se fi pronuntat asupra predarii definitive, predarea temporara in Romania a persoanei urmarite, in vederea ascultarii sale, sau va putea solicita sa fie autorizata luarea declaratiei acestei persoane pe teritoriul statului de executare a mandatului.
(2) Daca autoritatea judiciara de executare, dupa ce a aprobat predarea persoanei urmarite, dispune suspendarea predarii pana la terminarea unui proces in curs sau pana la executarea pedepsei aplicate in statul de executare a mandatului pentru o fapta diferita de cea care face obiectul mandatului european, autoritatea judiciara romana emitenta va putea solicita predarea temporara a persoanei in vederea ascultarii sale sau a judecatii.

ARTICOLUL 92 - Rejudecarea persoanei predate
(1) Asigurarea rejudecarii in cazul predarii persoanei condamnate in lipsa este data de autoritatea judiciara emitenta, la cererea autoritatii judiciare de executare.
(2) Dispozitiile art. 522^1 din Codul de procedura penala se aplica in mod corespunzator.

ARTICOLUL 93 - Garantia transferarii persoanei predate
In cazul in care persoana solicitata care face obiectul unui mandat european de arestare, emis in scopul urmaririi penale sau al judecatii, este resortisant sau rezident al statului membru de executare, garantia ca, in caz de condamnare, odata predata, persoana solicitata poate fi transferata in conditiile legii in statul de cetatenie este data de instanta emitenta a mandatului european de arestare.

ARTICOLUL 94 - Retragerea mandatului european de arestare
(1) Mandatul european de arestare se retrage in cazul in care au disparut temeiurile care au justificat emiterea acestuia ori daca persoana solicitata a decedat.
(2) In cazul prevazut la art. 65 alin. (4), mandatul european de arestare se retrage daca persoana urmarita international a fost extradata sau predata in Romania.
(3) Retragerea se solicita de instanta emitenta, care informeaza despre aceasta autoritatea judiciara de executare, Ministerul Justitiei si, dupa caz, parchetul care efectueaza ori supravegheaza activitatea de urmarire penala sau instanta care a dispus asupra masurii arestarii preventive a inculpatului ori care a hotarat cu privire la masurile de siguranta.

ARTICOLUL 95 - Preluarea persoanei solicitate
Preluarea persoanei solicitate se realizeaza de Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, in termenele stabilite impreuna cu autoritatile competente ale statului membru de executare.

Capitolul III - Executarea de catre autoritatile romane a unui mandat european de arestare


ARTICOLUL 96 - Fapte care dau loc la predare
(1) Urmatoarele infractiuni, indiferent de denumirea pe care o au in legislatia statului emitent, daca sunt sanctionate de legea statului emitent cu o pedeapsa sau cu o masura de siguranta privativa de libertate a carei durata maxima este de cel putin 3 ani, nu vor fi supuse verificarii indeplinirii conditiei dublei incriminari:
1. participarea la un grup criminal organizat;
2. terorismul;
3. traficul de persoane;
4. exploatarea sexuala a copiilor si pornografia infantila;
5. traficul ilicit de droguri si substante psihotrope;
6. traficul ilicit de arme, munitii si substante explozive;
7. coruptia;
8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene in intelesul Conventiei din 26 iulie 1995 privind protectia intereselor financiare ale Comunitatilor Europene;
9. spalarea produselor infractiunii;
10. falsificarea de moneda, inclusiv contrafacerea monedei euro;
11. fapte legate de criminalitatea informatica;
12. infractiuni impotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii de animale pe cale de disparitie si de specii si soiuri de plante pe cale de disparitie;
13. facilitarea intrarii si sederii ilegale;
14. omorul, vatamarea corporala grava;
15. traficul ilicit de organe si tesuturi umane;
16. rapirea, lipsirea de libertate in mod ilegal si luarea de ostatici;
17. rasismul si xenofobia;
18. furtul organizat sau armat;
19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichitati si opere de arta;
20. inselaciunea;
21. racketul si extorcarea de fonduri;
22. contrafacerea si pirateria produselor;
23. falsificarea de acte oficiale si uzul de fals;
24. falsificarea de mijloace de plata;
25. traficul ilicit de substante hormonale si alti factori de crestere;
26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive;
27. traficul de vehicule furate;
28. violul;
29. incendierea cu intentie;
30. crime aflate in jurisdictia Curtii Penale Internationale;
31. sechestrarea ilegala de nave sau aeronave;
32. sabotajul.
(2) Pentru alte fapte decat cele prevazute la alin. (1), predarea este subordonata conditiei ca faptele care motiveaza emiterea mandatului european de arestare sa constituie infractiune potrivit legii romane, independent de elementele constitutive sau de incadrarea juridica a acesteia.

ARTICOLUL 97 - Conditii speciale
(1) Executarea unui mandat european de arestare de catre autoritatile judiciare de executare romane poate fi supusa urmatoarelor conditii:
a) in cazul in care mandatul european de arestare a fost emis in scopul executarii unei pedepse sau a unei masuri de siguranta privative de libertate aplicate printr-o hotarare pronuntata in lipsa, daca persoana in cauza nu a fost citata personal si nici informata in orice alt mod cu privire la data si locul sedintei de judecata care a condus la hotararea pronuntata in lipsa, predarea persoanei solicitate va fi acordata daca autoritatea judiciara emitenta garanteaza ca persoana care face obiectul mandatului european de arestare are posibilitatea sa obtina rejudecarea cauzei in statul membru emitent, in prezenta sa;
b) in cazul in care infractiunea in baza careia s-a emis mandatul european de arestare este sanctionata cu pedeapsa detentiunii pe viata sau cu o masura de siguranta privativa de libertate pe viata, dispozitiile legale ale statului membru emitent trebuie sa prevada posibilitatea revizuirii pedepsei sau a masurii de siguranta aplicate ori liberarea conditionata, dupa executarea a 20 de ani din pedeapsa sau masura de siguranta aplicata, ori aplicarea unor masuri de clementa.
(2) Fara a aduce atingere dispozitiilor alin. (1), cetatenii romani sunt predati in baza unui mandat european de arestare emis in vederea efectuarii urmaririi penale sau a judecatii cu conditia ca, in cazul in care se va pronunta o pedeapsa privativa de libertate, persoana predata sa fie transferata in Romania pentru executarea pedepsei.

ARTICOLUL 98 - Motive de refuz al executarii
(1) Autoritatea judiciara romana de executare refuza executarea mandatului european de arestare in urmatoarele cazuri:
a) cand, din informatiile de care dispune, reiese ca persoana urmarita a fost judecata definitiv pentru aceleasi fapte de catre un stat membru, altul decat statul emitent, cu conditia ca, in cazul condamnarii, sanctiunea sa fi fost executata ori sa fie in acel moment in curs de executare sau executarea sa fie prescrisa, pedeapsa sa fi fost gratiata ori infractiunea sa fi fost amnistiata sau sa fi intervenit o alta cauza care impiedica executarea, potrivit legii statului de condamnare;
b) cand infractiunea pe care se bazeaza mandatul european de arestare este acoperita de amnistie in Romania, daca autoritatile romane au, potrivit legii romane, competenta de a urmari acea infractiune;
c) cand persoana care este supusa mandatului european de arestare nu raspunde penal, datorita varstei sale, pentru faptele pe care se bazeaza mandatul de arestare in conformitate cu legea romana.
(2) Autoritatea judiciara romana de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare in urmatoarele cazuri:
a) in situatia prevazuta la art. 96 alin.
(2) din prezenta lege; in mod exceptional, in materie de taxe si impozite, de vama si de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzata pentru motivul ca legislatia romana nu impune acelasi tip de taxe sau de impozite ori nu contine acelasi tip de reglementari in materie de taxe si impozite, de vama si de schimb valutar ca legislatia statului membru emitent;
b) cand persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusa unei proceduri penale in Romania pentru aceeasi fapta care a motivat mandatul european de arestare;
c) cand mandatul european de arestare a fost emis in scopul executarii unei pedepse cu inchisoarea sau a unei masuri de siguranta privative de libertate, daca persoana solicitata este cetatean roman si aceasta declara ca refuza sa execute pedeapsa ori masura de siguranta in statul membru emitent;
d) cand persoana care face obiectul mandatului european a fost judecata definitiv pentru aceleasi fapte intr-un alt stat tert care nu este membru al Uniunii Europene, cu conditia ca, in caz de condamnare, sanctiunea sa fi fost executata sau sa fie in acel moment in curs de executare sau executarea sa fie prescrisa, ori infractiunea sa fi fost amnistiata sau pedeapsa sa fi fost gratiata potrivit legii statului de condamnare;
e) cand mandatul european de arestare se refera la infractiuni care, potrivit legii romane, sunt comise pe teritoriul Romaniei;
f) cand mandatul european cuprinde infractiuni care au fost comise in afara teritoriului statului emitent si legea romana nu permite urmarirea acestor fapte atunci cand s-au comis in afara teritoriului roman;
g) cand, conform legislatiei romane, raspunderea pentru infractiunea pe care se intemeiaza mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, daca faptele ar fi fost de competenta autoritatilor romane;
h) cand o autoritate judiciara romana a decis fie sa nu inceapa urmarirea penala, fie incetarea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala sau clasarea pentru infractiunea pe care se intemeiaza mandatul european de arestare, sau a pronuntat, fata de persoana solicitata, o hotarare definitiva, cu privire la aceleasi fapte, care impiedica viitoare proceduri.
(3) In situatia in care, in cauza, este incident exclusiv cazul prevazut la alin.
(2) lit. c), anterior pronuntarii hotararii prevazute la art. 107, autoritatea judiciara romana de executare solicita autoritatii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotararii de condamnare, precum si orice alte informatii necesare, informand autoritatea judiciara emitenta cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoasterea hotararii penale straine de condamnare se face, pe cale incidentala, de instanta de judecata in fata careia procedura executarii mandatului european de arestare este pendinte. In cazul in care autoritatea judiciara romana de executare a recunoscut hotararea penala straina de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronuntarii hotararii prevazute la art. 107.
(4) In cazul prevazut la alin. (3), daca persoana solicitata se afla in stare de arest si autoritatea judiciara de emitere intarzie transmiterea documentelor solicitate, dispozitiile art. 103 alin. (4) se aplica in mod corespunzator. In situatia in care autoritatea judiciara de emitere nu transmite documentele prevazute la alin. (3), in termen de cel mult 20 de zile de la data primei solicitari, daca autoritatea judiciara romana de executare refuza executarea mandatului european de arestare, aceasta informeaza autoritatea judiciara emitenta asupra posibilitatii de a solicita recunoasterea si executarea hotararii penale de condamnare in baza instrumentelor aplicabile in relatia dintre Romania si statul membru de emitere ori, in lipsa acestora, in baza reciprocitatii.

ARTICOLUL 99 - Proceduri prealabile
(1) In termen de 24 de ore de la primirea unui mandat european de arestare sau a unei semnalari in Sistemul Informatic Schengen, procurorul desemnat de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel verifica daca mandatul european de arestare este insotit de o traducere in limba romana ori in una dintre limbile engleza sau franceza. In cazul in care mandatul nu este tradus in niciuna dintre limbile acceptate, parchetul solicita autoritatii judiciare emitente remiterea traducerii. Daca mandatul este tradus in limba engleza sau in limba franceza, procurorul competent ia masuri pentru efectuarea traducerii in limba romana, in termen de cel mult doua zile.
(2) Procurorul verifica daca mandatul european de arestare cuprinde informatiile prevazute la art. 86 alin. (1). In cazul in care mandatul european de arestare nu cuprinde aceste informatii, solicita de urgenta autoritatii judiciare emitente completarea informatiilor si fixeaza un termen-limita pentru primirea acestora.
(3) Daca mandatul european de arestare contine informatiile prevazute la art. 86 alin. (1) si este tradus potrivit dispozitiilor alin. (1), procurorul ia masurile necesare pentru identificarea, cautarea, localizarea si prinderea persoanei solicitate. Dispozitiile art. 493^1-493^7 din Codul de procedura penala se aplica in mod corespunzator.
(4) In situatia in care in urma verificarilor efectuate se constata ca persoana solicitata se afla in circumscriptia teritoriala a unui alt parchet, procurorul trimite de indata mandatul european de arestare parchetului competent si informeaza despre aceasta autoritatea judiciara emitenta si Ministerul Justitiei.
(5) In cazul in care din verificarile efectuate rezulta in mod neindoielnic ca persoana solicitata nu se afla pe teritoriul Romaniei, procurorul dispune clasarea si informeaza despre aceasta autoritatea judiciara emitenta si Ministerul Justitiei.
(6) Daca persoana solicitata face obiectul unor proceduri penale in curs, pentru aceleasi fapte pentru care a fost emis mandatul european de arestare, procurorul transmite, spre informare, procurorului de caz sau instantei competente, o copie a mandatului european de arestare, traducerea si, daca este cazul, informatiile suplimentare comunicate de autoritatea judiciara emitenta, solicitandu-i sa aprecieze si sa informeze de urgenta daca urmarirea penala sau judecata pot fi suspendate pana la solutionarea cauzei de catre autoritatea judiciara romana de executare. Dispozitiile art. 240 si 303 din Codul de procedura penala se aplica in mod corespunzator.
(7) Daca procedurile penale existente impotriva persoanei solicitate se refera la alte fapte decat cele pentru care a fost emis mandatul european de arestare, procurorul competent transmite, de asemenea, spre informare, procurorului de caz sau instantei competente, o copie a mandatului european de arestare, traducerea si, daca este cazul, informatiile suplimentare comunicate de autoritatea judiciara emitenta, solicitandu-i sa il informeze de indata care este stadiul procedurii.
(8) Procedurile prealabile prevazute la alin. (6) si (7) nu impiedica luarea masurilor prevazute la alin. (3).
(9) In cazul in care predarea persoanei solicitate este conditionata de acordarea consimtamantului unui alt stat membru ori al unui stat tert, luarea masurilor pentru prinderea persoanei solicitate are loc la data primirii consimtamantului statului respectiv.
(10) Procedura prevazuta in prezentul articol nu este publica.

ARTICOLUL 100 - Retinerea persoanei solicitate
(1) Masura retinerii persoanei solicitate poate fi luata de procuror numai dupa ascultarea acesteia in prezenta aparatorului. Masura retinerii se dispune prin ordonanta motivata si poate dura cel mult 24 de ore.
(2) Persoanei retinute i se aduc, de indata, la cunostinta, in limba pe care o intelege, motivele retinerii si continutul mandatului european de arestare.
(3) Persoanei retinute i se va comunica o copie a mandatului european de arestare si traducerea acestuia. Aceasta prevedere se va aplica si in cazul in care procurorul competent primeste un nou mandat european de arestare ulterior sesizarii curtii de apel competente in conditiile prevazute la art. 102.
(4) Persoana retinuta poate solicita sa fie incunostintat despre masura luata un membru de familie ori o alta persoana pe care o desemneaza aceasta. Atat cererea, cat si incunostintarea se consemneaza intr-un proces-verbal. In mod exceptional, daca procurorul apreciaza ca acest lucru ar afecta executarea mandatului european de arestare emis impotriva persoanei solicitate sau, in cazul in care are cunostinta, a unor mandate europene de arestare emise impotriva altor participanti la savarsirea infractiunii, procurorul va putea refuza solicitarea.
(5) In cazul in care persoana solicitata este minor, termenul prevazut la alin. (1) se reduce la jumatate. In acest caz, retinerea poate fi prelungita, daca se impune, prin ordonanta motivata, cel mult 8 ore.
(6) In vederea retinerii persoanei solicitate, organul competent poate patrunde in orice locuinta in care se afla persoana solicitata, fara consimtamantul acesteia ori al persoanei careia ii apartine sau foloseste locuinta, precum si in sediul oricarei persoane juridice, fara invoirea reprezentantului legal al acesteia.

ARTICOLUL 101 - Retinerea si arestarea persoanei solicitate in caz de urgenta
(1) In caz de urgenta, prin exceptie de la dispozitiile art. 100, masura retinerii poate fi dispusa pe baza semnalarii transmise prin Organizatia Internationala a Politiei Criminale (Interpol), care nu echivaleaza cu mandatul european de arestare. In acest caz, Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane solicita de indata Biroului Central National Interpol corespondent transmiterea catre parchetul competent, in termen de cel mult 48 de ore de la retinerea persoanei solicitate.
(2) Persoanei retinute i se aduc, de indata, la cunostinta in limba pe care o intelege motivele retinerii.
(3) Cand masura retinerii a fost luata de organul de cercetare penala al politiei judiciare, acesta este obligat, in primele 10 ore de la retinere, sa prezinte persoana solicitata procurorului desemnat de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel in a carui circumscriptie teritoriala a fost retinuta.

ARTICOLUL 102 - Sesizarea curtii de apel in vederea arestarii si predarii persoanei solicitate
(1) Procurorul sesizeaza curtea de apel competenta cu propunerea de luare a masurii arestarii persoanei solicitate.
(2) De indata ce instanta este sesizata, cauza se repartizeaza, in conditiile legii, unui complet format dintr-un judecator, pentru a aprecia asupra luarii masurii arestarii si asupra predarii persoanei solicitate.
(3) Pentru evidenta activitatii instantei, se intocmeste si se pastreaza Registrul privind arestarea si predarea in baza mandatelor europene de arestare. In acest registru se vor face urmatoarele mentiuni: numarul curent; numele si prenumele persoanei solicitate; numarul si data adresei parchetului; numarul si data mandatului european de arestare; autoritatea judiciara emitenta; numarul dosarului instantei; data si solutia pronuntata; numarul si data mandatului intern de arestare; durata arestarii, cu indicarea datei la care incepe masura si a datei la care expira; numele si prenumele judecatorului care a dispus masura arestarii si/sau predarea persoanei solicitate; data declararii recursului, evidentiindu-se separat impotriva carei solutii a fost declarata calea de atac; data inaintarii recursului la instanta de control judiciar; solutia instantei de recurs, precum si prelungirile arestarii; data comunicarii hotararii asupra predarii autoritatii judiciare emitente, Ministerului Justitiei si Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane.

ARTICOLUL 103 - Procedura de executare a mandatului european de arestare
(1) Judecatorul verifica mai intai identitatea persoanei solicitate si se asigura ca acesteia i s-a comunicat o copie a mandatului european de arestare sau, in cazul prevazut la art. 101, ca a fost informata despre motivul retinerii.
(2) Daca persoana a fost retinuta potrivit art. 101, judecatorul poate dispune, prin incheiere motivata, pe baza semnalarii transmise prin Organizatia Internationala a Politiei Criminale (Interpol), arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu parasi localitatea pe o durata de 5 zile. In acest caz, instanta amana cauza si fixeaza un termen de 5 zile pentru prezentarea de catre procuror a mandatului european de arestare, insotit de traducerea in limba romana.
(3) Dupa primirea mandatului european de arestare, judecatorul aduce la cunostinta persoanei solicitate drepturile prevazute la art. 104, efectele regulii specialitatii, precum si posibilitatea de a consimti la predarea catre autoritatea judiciara emitenta, punandu-i in vedere consecintele juridice ale consimtamantului la predare, indeosebi caracterul irevocabil al acestuia.
(4) In cazul in care mandatul european de arestare a fost emis impotriva unui cetatean roman, in vederea executarii unei pedepse ori a unei masuri de siguranta privative de libertate, judecatorul intreaba persoana solicitata daca aceasta este de acord sa execute pedeapsa sau masura de siguranta in statul membru emitent.
(5) In cazul in care persoana solicitata declara ca este de acord cu predarea sa, despre consimtamantul acesteia se intocmeste un proces-verbal care se semneaza de catre judecator, grefier, aparator si persoana solicitata. In acelasi proces-verbal se va mentiona daca persoana solicitata a renuntat sau nu la drepturile conferite de regula specialitatii.
(6) In cazul prevazut la alin. (5), daca nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executarii prevazute la art. 98, judecatorul se poate pronunta prin sentinta, potrivit art. 107, deopotriva asupra arestarii si predarii persoanei solicitate.
(7) Daca persoana solicitata nu consimte la predarea sa catre autoritatea judiciara emitenta, procedura de executare a mandatului european de arestare continua cu audierea persoanei solicitate, care se limiteaza la consemnarea pozitiei acesteia fata de existenta unuia dintre motivele obligatorii sau optionale de neexecutare, precum si la eventuale obiectii in ceea ce priveste identitatea.
(8) In cazurile prevazute la alin. (5) si (7), atunci cand judecatorul apreciaza necesar sa acorde un termen pentru luarea unei hotarari cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate in cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin incheiere motivata.
(9) Instanta verifica periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile, daca se impune mentinerea arestarii in vederea predarii. In acest sens, instanta se pronunta prin incheiere motivata, tinand seama de termenele prevazute la art. 110.
(10) In toate cazurile, masura arestarii in vederea predarii poate fi luata numai dupa ascultarea persoanei solicitate in prezenta aparatorului. Durata initiala a arestarii nu poate depasi 30 de zile, iar durata totala, pana la predarea efectiva catre statul membru emitent, nu poate depasi in niciun caz 180 de zile.
(11) In cazul in care persoana solicitata este pusa in libertate, instanta dispune fata de aceasta masura obligarii de a nu parasi localitatea, dispozitiile art. 145 din Codul de procedura penala aplicandu-se in mod corespunzator. In acest caz, in situatia in care, ulterior, instanta dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotararea de predare se dispune si arestarea persoanei solicitate in vederea predarii catre autoritatea judiciara emitenta.
(12) Daca judecatorul apreciaza ca in cauza se impune solicitarea de informatii sau garantii suplimentare autoritatii judiciare emitente, amana cauza stabilind un termen pentru primirea datelor solicitate. Termenul fixat nu poate fi mai mare de 10 zile.
(13) Dupa intocmirea sentintei prevazute la art. 107 sau a incheierii prevazute la alin.
(2) ori (9), dupa caz, judecatorul emite de indata un mandat de arestare. Dispozitiile Codului de procedura penala cu privire la continutul si executarea mandatului de arestare se aplica in mod corespunzator. (14) Sedinta de judecata este publica, afara de cazul in care, la cererea procurorului, a persoanei solicitate sau din oficiu, judecatorul apreciaza ca se impune judecarea cauzei in sedinta secreta. Participarea procurorului este obligatorie.

ARTICOLUL 104 - Drepturile persoanei arestate in baza unui mandat european de arestare
(1) Persoana arestata are dreptul sa fie informata cu privire la continutul mandatului european de arestare.
(2) Persoana arestata are dreptul sa fie asistata de un aparator ales sau numit din oficiu de instanta.
(3) Persoana arestata care nu intelege sau nu vorbeste limba romana are dreptul la interpret, asigurat gratuit de catre instanta.

ARTICOLUL 105 Predarea temporara sau luarea declaratiei persoanei solicitate
(1) Daca autoritatea judiciara emitenta solicita, judecatorul poate dispune predarea temporara a persoanei solicitate sau procedeaza la audierea persoanei solicitate.
(2) In cazul in care s-a acordat predarea temporara, aceasta se efectueaza in conditiile si pe durata stabilite de comun acord intre autoritatea judiciara emitenta si cea de executare. In toate cazurile persoana urmarita va trebui sa se intoarca in Romania pentru a participa la desfasurarea procedurii de predare in baza mandatului european de arestare.
(3) In cazul in care nu se acorda predarea temporara sau aceasta nu este solicitata, autoritatea judiciara de executare romana procedeaza la luarea unei declaratii persoanei solicitate, cu participarea persoanei desemnate de autoritatea judiciara emitenta, daca este cazul, in conformitate cu legea statului membru emitent. Audierea persoanei solicitate se face potrivit prevederilor Codului de procedura penala roman si in conditiile stabilite potrivit intelegerii dintre autoritatile judiciare implicate. In toate cazurile se vor respecta drepturile procesuale ale persoanei urmarite.

ARTICOLUL 106 - Incidente procedurale
In cazul in care, in cursul procedurii de executare a unui mandat european de arestare, este sesizata Curtea Constitutionala cu o exceptie de neconstitutionalitate a unei dispozitii din prezentul titlu, judecarea exceptiei se face cu precadere, in termen de cel mult 45 de zile de la sesizarea Curtii Constitutionale.

ARTICOLUL 107 - Hotararea
(1) In toate cazurile instanta se pronunta asupra executarii mandatului european de arestare prin sentinta, cu respectarea termenelor prevazute la art. 110. In scopul luarii unei hotarari, instanta tine seama de toate imprejurarile cauzei si de necesitatea executarii mandatului european de arestare.
(2) In termen de cel mult 24 de ore dupa ramanerea definitiva a hotararii de predare, instanta comunica hotararea luata autoritatii judiciare emitente, Ministerului Justitiei si Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane.
(3) In cazul in care predarea persoanei solicitate a fost amanata, indiferent daca, la momentul pronuntarii hotararii, aceasta se afla ori nu se afla sub puterea unui mandat de arestare preventiva sau de executare a pedepsei inchisorii emis de autoritatile judiciare romane, mandatul de arestare prevazut la art. 103 alin. (13) este pus in executare la data incetarii motivelor care au justificat amanarea.

ARTICOLUL 108 - Cai de atac
(1) Impotriva incheierilor prevazute la art. 103 alin. (2), (8) si
(9) se poate declara recurs in termen de 24 de ore de la pronuntare.
(2) Hotararea prevazuta la art. 107 alin. (1) poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare, cu exceptia cazului in care persoana solicitata consimte la predare, cand hotararea este definitiva.
(3) Recursul declarat impotriva hotararii prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate este suspensiv de executare, cu exceptia dispozitiilor privind masura arestarii. Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore.

ARTICOLUL 109 - Solutionarea recursului
Recursul declarat in conditiile prevazute la art. 108 se solutioneaza cu precadere, in termen de cel mult 3 zile de la inregistrarea cauzei.

ARTICOLUL 110 - Termene
(1) Mandatul european de arestare se solutioneaza si se executa in regim de urgenta.
(2) In cazul prevazut la art. 103 alin. (5), hotararea asupra executarii mandatului european de arestare trebuie pronuntata cel mai tarziu in termen de 10 zile de la termenul de judecata la care persoana solicitata si-a exprimat consimtamantul la predare.
(3) In celelalte cazuri, hotararea definitiva privind executarea mandatului european de arestare se pronunta in termen de 60 de zile de la data arestarii persoanei solicitate.
(4) Cand, pentru motive justificate, nu se poate pronunta o hotarare in termenele prevazute la alineatele precedente, instanta poate amana pronuntarea pentru 30 de zile, comunicand autoritatii judiciare emitente aceasta imprejurare, precum si motivele amanarii si mentinand masurile necesare in vederea predarii.
(5) Cand, din motive exceptionale, nu pot fi respectate termenele prevazute in prezentul articol, autoritatea judiciara de executare romana va informa Eurojust, precizand motivele intarzierii.

ARTICOLUL 111 - Predarea persoanei solicitate
(1) Predarea se realizeaza de Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, cu sprijinul unitatii de politie pe raza careia se afla locul de detentie, in termen de 10 zile de la ramanerea definitiva a hotararii de predare.
(2) Daca, din motive independente de vointa unuia dintre statele emitente sau de executare, predarea nu se poate efectua in acest termen, autoritatile judiciare implicate vor intra imediat in contact pentru a fixa o noua data de predare. In acest caz, predarea va avea loc in termen de 10 zile de la noua data convenita.
(3) In mod exceptional, predarea poate fi amanata temporar, pentru motive umanitare serioase, cum ar fi existenta unor temeiuri suficiente pentru a se crede ca predarea va periclita, in mod evident, viata sau sanatatea persoanei solicitate.
Executarea mandatului european de arestare va avea loc imediat ce aceste motive inceteaza sa existe. In acest sens, autoritatea judiciara executoare va informa de indata autoritatea judiciara emitenta si impreuna vor conveni o noua data de predare. In acest caz, predarea va avea loc in termen de 10 zile de la noua data astfel convenita.
(4) In cazul in care sunt depasite termenele maxime pentru predare, fara ca persoana in cauza sa fie primita de catre statul emitent, se va proceda la punerea in libertate a persoanei urmarite, fara ca acest fapt sa constituie un motiv de refuz al executarii unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleasi fapte.
(5) In toate cazurile, in momentul predarii, autoritatea judiciara de executare romana va aduce la cunostinta autoritatii judiciare emitente durata privarii de libertate pe care a suferit-o persoana la care se refera mandatul european de arestare, cu scopul de a fi dedusa din pedeapsa sau din masura de siguranta care se va aplica.

ARTICOLUL 112 - Predarea amanata sau conditionata
(1) Cand persoana urmarita este urmarita penal sau judecata de autoritatile judiciare romane pentru o fapta diferita de cea care motiveaza mandatul european de arestare, autoritatea judiciara de executare romana, chiar daca s-a dispus executarea mandatului, va putea amana predarea pana la terminarea judecatii sau pana la executarea pedepsei.
(2) In situatia prevazuta la alin. (1), daca autoritatea judiciara emitenta o solicita, autoritatea judiciara de executare romana poate dispune predarea temporara a persoanei urmarite, in conditiile stabilite printr-un acord incheiat in scris cu autoritatea judiciara emitenta.

ARTICOLUL 113 - Remiterea de obiecte
(1) La cererea autoritatii judiciare emitente sau din oficiu, autoritatea judiciara de executare romana va dispune remiterea, in conformitate cu legea romana, a obiectelor care constituie mijloace materiale de proba sau au fost dobandite de persoana solicitata ca urmare a savarsirii infractiunii care sta la baza emiterii mandatului european de arestare, fara a aduce atingere drepturilor pe care statul roman sau tertii le pot avea asupra acestora. Obiectele se restituie la terminarea procesului penal.
(2) Obiectele prevazute la alin. (1) se remit chiar si atunci cand mandatul european de arestare nu se poate executa din cauza decesului sau evadarii persoanei urmarite.
(3) In cazul in care bunurile sunt supuse confiscarii in Romania, autoritatea judiciara de executare va putea refuza remiterea acestora sau va putea sa o efectueze temporar, daca acest lucru este necesar bunei desfasurari a procesului penal aflat pe rolul autoritatilor judiciare romane.

ARTICOLUL 114 - Concursul de cereri
(1) In cazul in care doua sau mai multe state membre au emis un mandat european de arestare in legatura cu aceeasi persoana, autoritatea judiciara de executare romana va decide asupra prioritatii de executare, tinand seama de toate circumstantele si, in special, de locul savarsirii si gravitatea infractiunii, de data emiterii mandatelor, precum si de imprejurarea ca mandatul a fost emis in vederea urmaririi penale, a judecatii sau in vederea executarii unei pedepse sau a unei masuri de siguranta. Autoritatea judiciara de executare romana va putea solicita, daca este cazul, avizul Eurojust cu privire la aceasta hotarare.
(2) In cazul concurentei intre un mandat european de arestare si o cerere de extradare prezentata de catre un stat tert, autoritatea judiciara de executare romana va decide luand in considerare toate circumstantele si in special cele prevazute la alin. (1) si cele prevazute in conventia de extradare aplicabila in relatia cu statul tert. In cazul in care va da prioritate cererii de extradare, se vor aplica dispozitiile titlului II.
(3) In cazul in care decide sa se acorde intaietate cererii de extradare, autoritatea judiciara de executare romana va aduce acest lucru la cunostinta autoritatii emitente a mandatului european de arestare.
(4) In cazul in care cu privire la aceeasi persoana, inainte de predarea acesteia, autoritatile romane primesc din partea autoritatilor competente ale aceluiasi stat membru emitent doua sau mai multe mandate, cauzele privind executarea acestor mandate europene de arestare se conexeaza la instanta cea dintai sesizata, pronuntandu-se o singura hotarare cu privire la executarea fiecaruia dintre mandatele europene de arestare. In cazul in care predarea este admisa doar pentru una sau unele dintre fapte, in hotararea de predare se mentioneaza expres acest lucru, dispozitiile art. 115 aplicandu-se in mod corespunzator.
(5) Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere obligatiilor derivate din calitatea de parte la Statutul Curtii Penale Internationale.

Capitolul IV - Alte dispozitii


ARTICOLUL 115 - Regula specialitatii
(1) Consimtamantul pentru urmarirea, judecarea, condamnarea sau detinerea unei persoane de catre autoritatile romane pentru alte fapte comise anterior predarii acesteia in baza unui mandat european de arestare se prezuma ca a fost dat de catre acele state membre care au transmis o notificare in acest sens Secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene, daca autoritatea judiciara de executare nu dispune altfel prin hotararea de predare.
(2) Cu exceptia cazurilor mentionate la alin. (1) si (4), persoana predata autoritatilor romane nu va putea fi urmarita, judecata sau privata de libertate pentru o alta fapta anterioara predarii decat daca statul membru de executare o consimte. In acest scop, autoritatea judiciara romana emitenta va prezenta autoritatii judiciare de executare o cerere de autorizare, insotita de informatiile prevazute la art. 86 alin. (1).
(3) In relatia cu alte state membre decat cele prevazute la alin. (1), consimtamantul autoritatii judiciare romane de executare este necesar. In acest sens, judecatorul competent se pronunta, prin incheiere definitiva, data in camera de consiliu, fara citarea partilor, in termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, fara a aduce atingere garantiilor la care se refera art. 97.
(4) Dispozitiile alineatelor anterioare nu se aplica atunci cand intervine una dintre urmatoarele circumstante:
a) cand persoana urmarita a renuntat in mod expres in fata autoritatii judiciare de executare la regula specialitatii, inaintea predarii;
b) cand persoana urmarita a renuntat, dupa predare, sa recurga la regula specialitatii in legatura cu anumite infractiuni anterioare predarii sale. Declaratia de renuntare la regula specialitatii se da in fata autoritatii judiciare competente a statului membru emitent, intocmindu-se un proces-verbal conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmarita are dreptul de a fi asistata de un avocat. Renuntarea la regula specialitatii trebuie sa fie voluntara si in deplina cunostinta de cauza asupra consecintelor acesteia;
c) cand, avand posibilitatea sa paraseasca teritoriul statului membru caruia i-a fost predata, persoana in cauza nu a facut acest lucru in termen de 45 de zile de la punerea sa definitiva in libertate sau s-a intors pe acest teritoriu dupa ce l-a parasit;
d) cand infractiunea nu este sanctionata cu o pedeapsa privativa de libertate;
e) cand la terminarea procesului penal nu se aplica o pedeapsa privativa de libertate sau o masura de siguranta.

ARTICOLUL 116 - Tranzitul
(1) Tranzitul pe teritoriul Romaniei al unei persoane, in vederea executarii unui mandat european de arestare, se acorda la cererea statului emitent, care trebuie sa prezinte urmatoarele date:
a) existenta unui mandat european de arestare;
b) identitatea si cetatenia persoanei care face obiectul mandatului european;
c) incadrarea juridica a faptei;
d) descrierea imprejurarilor in care infractiunea a fost savarsita, inclusiv data si locul.
(2) Cererea si informatiile prevazute la alin. (1) nu trebuie prezentate in cazul tranzitului aerian fara escala, cu exceptia cazului in care s-ar produce o aterizare fortata.
(3) Cererea si informatiile privind tranzitul se transmit Ministerului Justitiei, care le inainteaza, de indata, Curtii de Apel Bucuresti.
(4) Curtea de Apel Bucuresti, in complet format din 2 judecatori ai Sectiei penale, se pronunta cu privire la cererea de tranzit, in ziua primirii acesteia, prin incheiere data in camera de consiliu.
(5) Incheierea este definitiva si se comunica imediat Ministerului Justitiei, care informeaza de indata statul emitent.
(6) In cazul in care persoana ce face obiectul mandatului european are cetatenia romana, tranzitul nu este acordat decat daca este indeplinita conditia prevazuta la art. 97 alin. (2).

ARTICOLUL 117 - Predarea ulterioara
(1) Consimtamantul la predarea de catre statul roman catre un alt stat membru a unei persoane solicitate in baza unui mandat european de arestare pentru alte fapte comise anterior predarii sale se prezuma ca a fost dat de catre acele state membre care au transmis o notificare in acest sens Secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene, daca autoritatea judiciara de executare nu dispune altfel prin hotararea de predare.
(2) In orice caz, consimtamantul autoritatii judiciare romane de executare la predarea ulterioara a persoanei solicitate de catre un stat membru emitent catre un alt stat nu este necesar daca persoana solicitata:
a) avand ocazia sa paraseasca teritoriul statului caruia i-a fost predata, nu a facut acest lucru in termen de 45 de zile de la punerea sa definitiva in libertate sau s-a intors pe acest teritoriu dupa ce l-a parasit;
b) a consimtit sa fie predata unui stat membru, altul decat statul de executare, in baza unui mandat european de arestare. Consimtamantul se exprima in fata autoritatii judiciare competente a statului membru emitent si se consemneaza intr-un proces-verbal intocmit conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmarita are dreptul de a fi asistata de un avocat. Consimtamantul trebuie exprimat in mod liber si in deplina cunostinta de cauza asupra consecintelor sale;
c) renunta la regula specialitatii, in conformitate cu dispozitiile art. 115 alin. (3) si (4) lit. a)-c).
(3) In situatiile nereglementate de alin. (1) si
(2) este necesara aprobarea autoritatii judiciare romane de executare, care se va solicita in conformitate cu dispozitiile art. 89, anexand cererii informatiile prevazute la art. 86 alin. (1), insotite de o traducere.
(4) In relatia cu alte state membre decat cele prevazute la alin. (1), consimtamantul autoritatii judiciare romane de executare pentru predarea persoanei solicitate catre un stat tert este necesar. In acest sens, judecatorul competent se pronunta, prin incheiere definitiva, data in camera de consiliu, fara citarea partilor, in termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, fara a aduce atingere garantiilor la care se refera art. 97.
(5) Dispozitiile alin. (1)-
(4) se aplica in mod corespunzator si in cazul in care Romania este stat membru emitent.

ARTICOLUL 118 - Predarea ulterioara unei extradari
(1) In cazul in care persoana urmarita a fost extradata in Romania dintr-un stat tert de care aceasta a fost protejata prin dispozitiile acordului in baza caruia a fost extradata, referitoare la regula specialitatii, autoritatea judiciara romana de executare va solicita autorizarea statului care a extradat-o pentru a putea fi predata statului emitent. Termenele prevazute la art. 110 vor incepe sa curga de la data la care regula specialitatii inceteaza sa se aplice.
(2) In timp ce solutioneaza cererea de autorizare, autoritatea judiciara romana de executare va continua sa asigure conditiile materiale necesare pentru o predare efectiva.

ARTICOLUL 119 - Extradarea ulterioara
(1) Extradarea unei persoane care a fost predata in Romania in baza unui mandat european de arestare, solicitata ulterior de catre un stat care nu este membru al Uniunii Europene, nu se poate acorda fara consimtamantul autoritatii judiciare de executare care a aprobat predarea.
(2) In cazul in care autoritatile judiciare romane au acordat predarea unei persoane unui alt stat membru al Uniunii Europene, in baza unui mandat european de arestare, iar autoritatile judiciare emitente solicita consimtamantul de a extrada persoana urmarita catre un tert stat care nu este membru al Uniunii Europene, consimtamantul va fi acordat in conformitate cu instrumentele bilaterale sau multilaterale la care Romania este parte, luandu-se in considerare cererea de extradare.

ARTICOLUL 120 - Imunitati si privilegii
(1) Cand persoana la care se refera mandatul european de arestare se bucura de imunitate in Romania, autoritatea judiciara de executare va solicita fara intarziere autoritatii competente ridicarea acestui privilegiu.
(2) Daca ridicarea imunitatii este de competenta unui alt stat sau a unei organizatii internationale, cererea va fi formulata de autoritatea judiciara care a emis mandatul european de arestare. Autoritatea judiciara de executare va comunica aceasta imprejurare autoritatii judiciare emitente.
(3) In timpul in care cererea de retragere a imunitatii la care se refera alin.
(2) este in curs de solutionare, autoritatea judiciara de executare ia masurile pe care le considera necesare pentru a garanta predarea efectiva cand persoana a incetat sa se mai bucure de privilegiul imunitatii.
(4) Termenele prevazute la art. 110 incep sa curga de la data cand autoritatea judiciara de executare a fost informata despre ridicarea sau retragerea imunitatii.
(5) Cand persoana la care se refera mandatul european de arestare a ajuns in Romania, ca urmare a extradarii dintr-un stat tert care nu este membru al Uniunii Europene, iar predarea este limitata la infractiunea pentru care s-a acordat, termenele prevazute la alin. (4) incep sa curga din momentul in care autoritatile statului care a extradat persoana urmarita isi dau acordul ca regula specialitatii sa ramana fara efect, iar persoana poate fi predata statului emitent al mandatului european. Pana la luarea deciziei, autoritatea judiciara de executare va lua masurile necesare pentru a se efectua predarea, daca este cazul.

ARTICOLUL 121 - Relatia cu alte instrumente juridice
Conditiile, cerintele si procedura de emitere si de executare a mandatului european de arestare sunt cele stabilite in prezenta lege, cu exceptia celor prevazute in conventiile bilaterale sau multilaterale la care Romania este parte, in care se simplifica sau se faciliteaza procedura de predare, in conformitate cu dispozitiile paragrafului 2 al art. 31 al Decizieicadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare intre statele membre.

ARTICOLUL 122 - Dispozitii tranzitorii
(1) Dispozitiile prezentului titlu se aplica mandatelor europene de arestare primite de autoritatile romane ulterior intrarii sale in vigoare, chiar daca se refera la fapte anterioare acestei date.
(2) Procedurile de extradare in curs in momentul intrarii in vigoare a prezentului titlu vor continua sa se solutioneze potrivit titlului II.

Titlul IV - Transferul de proceduri in materie penala


Capitolul I - Cererea de transfer al procedurii penale


ARTICOLUL 123 - Dispozitii generale
Efectuarea unei proceduri penale sau continuarea unei proceduri initiate de autoritatile judiciare romane competente, pentru o fapta care constituie infractiune conform legii romane, poate fi transferata unui stat strain, in conditiile prevazute in prezentul titlu.

ARTICOLUL 124 - Conditii
(1) Autoritatile judiciare romane pot solicita autoritatilor competente ale altui stat exercitarea unei proceduri penale sau continuarea acesteia daca transferul procedurii penale serveste intereselor unei bune administrari a justitiei sau favorizeaza reintegrarea sociala in caz de condamnare, in unul dintre urmatoarele cazuri:
a) persoana invinuita de savarsirea infractiunii se afla in executarea unei pedepse pe teritoriul statului solicitat, pentru o infractiune mai grava decat cea comisa in Romania;
b) persoana invinuita de savarsirea infractiunii locuieste pe teritoriul statului solicitat si, in temeiul legii acestui stat, extradarea sau predarea a fost refuzata ori ar fi refuzata in cazul formularii unei cereri sau al emiterii unui mandat european de arestare;
c) persoana invinuita de savarsirea infractiunii locuieste pe teritoriul statului solicitat si, in temeiul legii acestui stat, recunoasterea hotararii penale definitive de condamnare pronuntate de instanta romana a fost refuzata ori nu corespunde ordinii juridice interne a acelui stat, daca persoana condamnata nu a inceput executarea pedepsei, iar executarea nu este posibila chiar avand deschisa calea extradarii ori a predarii.
(2) Transferul procedurii penale poate fi solicitat si atunci cand autoritatile judiciare romane apreciaza, functie de particularitatile cauzei, ca prezenta persoanei invinuite de savarsirea infractiunii la cercetarea penala nu poate fi asigurata si acest lucru este posibil in statul strain.

ARTICOLUL 125 - Procedura
(1) Transferul procedurii penale se solicita in baza hotararii instantei careia i-ar reveni competenta sa solutioneze cauza in prima instanta, daca procedura se refera la activitatea de urmarire penala sau a instantei pe rolul careia se afla cauza, daca procedura se refera la activitatea de judecata.
(2) In acest sens, la propunerea procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala ori din oficiu, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, instanta dispune, prin incheiere motivata, transferul procedurii penale. In situatia transferului urmaririi penale, propunerea procurorului se solutioneaza in camera de consiliu de un complet format dintr-un singur judecator, indiferent de natura infractiunii, iar prezenta procurorului este obligatorie.
(3) Incheierea prevazuta la alin.
(2) poate fi atacata cu recurs. Termenul de recurs este de 5 zile si curge de la pronuntare. Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 5 zile, iar recursul se judeca in termen de 30 de zile de la inregistrarea cauzei. Recursul este suspensiv de executare.
(4) Incheierea prin care se dispune transferul procedurii, ramasa definitiva, suspenda termenul de prescriptie a raspunderii penale, precum si continuarea procedurii penale incepute, sub rezerva actelor si demersurilor cu caracter urgent.
(5) Cererea se formuleaza de catre procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala ori de catre instanta, dupa caz, si se transmite Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau Ministerului Justitiei, potrivit art. 10, insotita de copii certificate de catre un magistrat roman competent ale tuturor actelor de procedura, cu exceptia cazului in care statul strain solicita transmiterea originalului dosarului.
(6) In cazul in care nu se transmite statului solicitat, originalul dosarului se arhiveaza. In cazul in care transmite originalul, o copie certificata a dosarului se pastreaza in arhiva. Restituirea originalului se solicita in situatia in care urmarirea penala ori judecata nu este preluata de statul solicitat.

ARTICOLUL 126 - Transmiterea cererii Ministerul Justitiei sau Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, dupa caz, asigura transmiterea cererii de transfer al procedurii penale pe una din caile prevazute de prezenta lege.

ARTICOLUL 127 - Efectele transferului
(1) Dupa ce transferul procedurii penale a fost aprobat de statul solicitat, nicio alta procedura pentru aceeasi fapta nu mai poate fi inceputa de autoritatile judiciare romane.
(2) Suspendarea cursului prescriptiei raspunderii penale se mentine pana la solutionarea cauzei de catre autoritatile competente ale statului solicitat.
(3) Statul roman redobandeste dreptul de a incepe sau, dupa caz, de a relua urmarirea penala pentru acea fapta daca:
a) statul solicitat il informeaza ca nu poate finaliza urmarirea penala ce i-a fost transferata;
b) ulterior, ia cunostinta de existenta unui motiv care, potrivit dispozitiilor prezentei legi, ar impiedica cererea de transfer al procedurii penale.
(4) In caz de condamnare, hotararea pronuntata in procedura initiata sau continuata in statul solicitat, ramasa definitiva, se inscrie in cazierul judiciar si produce aceleasi efecte ca si cand ar fi fost pronuntata de o instanta romana.

Capitolul II - Preluarea urmaririi sau a procedurii penale


ARTICOLUL 128 - Cererea de preluare a procedurii penale
(1) Orice cerere de preluare a procedurii penale adresata de un stat strain parchetelor sau instantelor romane se inainteaza, dupa caz, Ministerului Justitiei sau Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
(2) Cererea de preluare a urmaririi penale se solutioneaza de parchetul de pe langa curtea de apel in circumscriptia careia domiciliaza sau a fost identificata persoana urmarita. Cererea de preluare a judecatii se solutioneaza de sectia penala a curtii de apel in circumscriptia careia domiciliaza sau a fost identificata persoana urmarita.
(3) Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta dispune asupra urmarii date cererii in conformitate cu dispozitiile Codului de procedura penala.
(4) Cererea de preluare a judecatii se transmite de Ministerul Justitiei parchetului de pe langa curtea de apel competenta sa o solutioneze. Procurorul general competent sesizeaza curtea de apel cu propunerea de admitere sau respingere a cererii.
(5) O data investita cu o cerere de preluare a judecatii, curtea de apel competenta dispune prin incheiere motivata asupra admisibilitatii cererii. Incheierea este supusa recursului, in termen de 5 zile de la pronuntare.
(6) In cazul in care cererea a fost considerata admisibila, judecata continua potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala.
(7) Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau Ministerul Justitiei informeaza autoritatile statului solicitant in ceea ce priveste admiterea sau respingerea cererii de transfer de proceduri penale.

Capitolul III- Dispozitii pentru punerea in practica a Conventiei din 19 iunie 1990 de punere in aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele comune, Schengen


ARTICOLUL 129 - Aplicarea principiului non bis in idem
(1) O persoana in privinta careia s-a pronuntat o hotarare definitiva pe teritoriul unui stat membru al spatiului Schengen nu poate fi urmarita sau judecata pentru aceleasi fapte daca, in caz de condamnare, hotararea a fost executata, este in curs de executare sau nu mai poate fi executata potrivit legii statului care a pronuntat condamnarea.
(2) Cu toate acestea, dispozitiile alin. (1) nu se aplica daca:
a) faptele vizate de hotararea straina s-au savarsit in tot sau in parte pe teritoriul Romaniei. In acest caz, exceptia nu se aplica daca faptele s-au savarsit in parte pe teritoriul statului membru unde s-a pronuntat hotararea;
b) faptele vizate de hotararea straina constituie o infractiune contra sigurantei statului sau impotriva altor interese esentiale ale Romaniei;
c) faptele vizate de hotararea straina au fost savarsite de un functionar roman prin incalcarea obligatiilor sale de serviciu.
(3) Exceptiile mentionate la alin.
(2) nu se aplica atunci cand, pentru aceleasi fapte, statul membru interesat a cerut preluarea urmaririi penale sau a acordat extradarea persoanei in cauza.

Titlul V - Recunoasterea si executarea hotararilor penale si a actelor judiciare


Capitolul I - Recunoasterea si executarea hotararilor penale si a actelor judiciare straine


ARTICOLUL 130
Hotararea penala straina si actul judiciar strain
(1) In sensul prezentului capitol, prin hotarare penala straina se intelege o hotarare pronuntata de instanta competenta a unui alt stat.
(2) In sensul prezentului capitol, prin act judiciar strain se intelege un act judiciar care emana de la o autoritate judiciara straina competenta.
(3) Competenta instantei sau autoritatii judiciare straine se verifica prin intermediul Ministerului Justitiei.

ARTICOLUL 131 - Conditii pentru recunoastere
(1) Recunoasterea pe teritoriul Romaniei a unei hotarari penale straine sau a unui act judiciar strain poate avea loc daca:
a) Romania si-a asumat o asemenea obligatie printr-un tratat international la care este parte;
b) a fost respectat dreptul la un proces echitabil, in sensul art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, incheiata la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994;
c) nu a fost pronuntata pentru o infractiune politica sau pentru o infractiune militara care nu este o infractiune de drept comun;
d) respecta ordinea publica a statului roman;
e) hotararea sau actul judiciar poate produce efecte juridice in Romania, potrivit legii penale romane;
f) nu s-a pronuntat o condamnare pentru aceleasi fapte impotriva aceleiasi persoane in Romania;
g) nu s-a pronuntat o condamnare pentru aceleasi fapte impotriva aceleiasi persoane intr-un alt stat, care a fost recunoscuta in Romania.
(2) Hotararile penale straine pot fi recunoscute in Romania si daca nu este intrunita conditia prevazuta la alin. (1) lit. a), pe baza de reciprocitate. In acest sens, instanta competenta solicita Ministerului Justitiei verificarea indeplinirii conditiei reciprocitatii.
(3) Executarea hotararii este posibila, independent de verificarea conditiilor prevazute la alin. (1), si atunci cand se refera la un cetatean roman a carui extradare a fost, in prealabil, acordata de Romania statului strain in care s-a pronuntat hotararea.

ARTICOLUL 132 - Procedura de recunoastere la cererea unui stat strain
(1) Cererea de recunoastere a unei hotarari penale straine, formulata de autoritatea competenta a statului strain solicitant, este transmisa de Ministerul Justitiei procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel in circumscriptia careia domiciliaza sau isi are resedinta condamnatul.
(2) Condamnatul se citeaza, iar odata cu citatia i se comunica hotararea straina impreuna cu actele ce o insotesc, intr-o limba pe care o intelege.
(3) Condamnatul are dreptul la un avocat ales sau desemnat din oficiu si, dupa caz, la interpret.
(4) Instanta, ascultand concluziile procurorului si declaratiile condamnatului, daca constata ca sunt intrunite conditiile legale, recunoaste hotararea penala straina sau actele judiciare straine, iar in cazul in care pedeapsa pronuntata prin acea hotarare nu a fost executata sau a fost executata numai in parte, substituie pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsa neexecutat o pedeapsa corespunzatoare potrivit legii penale romane.
(5) Daca hotararea penala straina se refera la un bun imobil, cererea se transmite procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel in circumscriptia careia se afla imobilul.
(6) Curtea de apel decide prin hotarare pronuntata in camera de consiliu, care poate fi atacata cu recurs. Hotararea se comunica parchetului si Ministerului Justitiei.

ARTICOLUL 133 - Procedura speciala de recunoastere pe cale principala
(1) Recunoasterea hotararilor penale pronuntate de instantele judecatoresti din strainatate sau a altor acte judiciare straine se poate face si pe cale principala, de catre instanta de judecata sesizata in acest scop de catre condamnat sau de catre procuror.
(2) In acest caz, competenta apartine judecatoriei in a carei circumscriptie teritoriala se afla condamnatul.
(3) Dispozitiile art. 132 alin. (3-
(6) se aplica in mod corespunzator.

ARTICOLUL 134 - Procedura de recunoastere pe cale incidentala
Recunoasterea se poate face pe cale incidentala in cadrul unui proces penal in curs, de catre procuror in faza de urmarire sau de catre instanta de judecata in fata careia cauza este pendinte.

ARTICOLUL 135 - Executarea hotararilor pronuntate in proceduri administrative
Executarea hotararilor pronuntate in proceduri administrative, pentru fapte asimilate infractiunilor, astfel cum sunt acestea definite de Conventia europeana privind valoarea internationala a hotararilor represive, adoptata la Haga la 28 mai 1970, este posibila numai daca persoana in cauza a avut posibilitatea de a exercita o cale de atac in fata unei instante judecatoresti.

ARTICOLUL 136 - Masuri preventive
Inainte de luarea unei decizii privind recunoasterea unei hotarari penale straine instanta competenta poate, la cererea statului strain, transmisa prin Ministerul Justitiei, sau din oficiu, sa dispuna arestarea preventiva a persoanei care face obiectul hotararii a carei recunoastere se solicita sau o alta masura preventiva pentru a evita fuga acesteia de pe teritoriul Romaniei.

Capitolul II - Executarea hotararilor penale si a actelor judiciare romane in strainatate


ARTICOLUL 137 - Legea aplicabila si efectele executarii
(1) Executarea unei hotarari penale straine are loc potrivit legii romane.
(2) Hotararile penale straine recunoscute si executate in Romania produc aceleasi efecte ca si hotararile pronuntate de instantele romane.
(3) Statul strain care solicita executarea este singurul competent sa decida asupra unei cai extraordinare de atac impotriva hotararii de executat.
(4) Amnistia si gratierea pot fi acordate atat de statul strain, cat si de statul roman.
(5) Statul strain trebuie sa informeze statul roman asupra intervenirii oricareia dintre cauzele care determina incetarea executarii, prevazute la alin. (4).
(6) Inceperea executarii pedepsei in Romania are ca efect renuntarea statului strain la executarea pe teritoriul acestuia, exceptand cazul in care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, caz in care acest stat redobandeste dreptul la executare. In cazul pedepsei amenzii, statul strain redobandeste dreptul la executare incepand din momentul in care este informat asupra neexecutarii, totale sau partiale, a acestei pedepse.

ARTICOLUL 138 - Conditii pentru formularea unei cereri de recunoastere si executare
(1) Instantele romane pot solicita recunoasterea si executarea de catre un stat strain a unei hotarari judecatoresti in unul dintre urmatoarele cazuri:
a) condamnatul este cetatean al statului solicitat sau al unui stat tert ori este apatrid si are domiciliul pe teritoriul acelui stat, iar potrivit legii statului solicitat, extradarea condamnatului in Romania in vederea executarii pedepsei nu este admisibila sau statul strain refuza sa acorde extradarea;
b) condamnatul este cetatean roman cu domiciliul pe teritoriul statului solicitat sau are si cetatenia statului solicitat, iar statul strain refuza sa acorde extradarea acestuia.
(2) Formularea unei cereri de recunoastere si executare este, de asemenea, admisibila daca condamnatul se afla in executarea unei pedepse in statul solicitat pentru o alta fapta decat cea care a determinat condamnarea in Romania.
(3) In cazul formularii unei cereri de recunoastere a unei hotarari penale prin care s-a aplicat o pedeapsa, durata acesteia trebuie sa fie mai mare de un an.
(4) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica, daca imprejurarile cauzei o cer, in baza unui tratat incheiat cu statul strain, atunci cand se aplica masura de siguranta a expulzarii.
(5) Recunoasterea se solicita sub conditia neagravarii, in statul strain, a pedepsei aplicate prin hotararea pronuntata in Romania.
(6) Recunoasterea in strainatate a actelor judiciare emise de autoritatile romane competente are loc in conditiile tratatului international aplicabil.

ARTICOLUL 139 - Efectele recunoasterii
(1) Recunoasterea si executarea de catre statul strain a cererii de recunoastere formulate de instantele romane are ca efect renuntarea de catre statul roman la executarea hotararii pe teritoriul Romaniei.
(2) Statul roman redobandeste dreptul la executarea hotararii in cazul in care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, incepand din momentul in care a fost informat de neexecutarea totala sau partiala a acestei pedepse.

ARTICOLUL 140 - Procedura de formulare a unei cereri de recunoastere si de executare a unei hotarari penale
(1) Cererea de recunoastere si executare a unei hotarari penale intr-un stat strain este formulata de instanta de executare, din oficiu, sau la cererea procurorului competent ori a condamnatului, ori de cate ori sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 138.
(2) La cerere se anexeaza actele prevazute de tratatul international aplicabil sau, in lipsa unui tratat, cel putin hotararea definitiva si mandatul de executare a pedepsei.
(3) Atunci cand este necesar consimtamantul condamnatului, acesta va fi dat in camera de consiliu a instantei de executare, exceptand cazul in care condamnatul se afla in strainatate; in acest caz, consimtamantul poate fi dat in fata unui functionar consular roman sau in fata autoritatii judiciare straine competente.
(4) In cazul in care condamnatul se afla in Romania si nu a formulat el insusi cererea prevazuta la alin. (1), procurorul competent procedeaza la notificarea acestuia.
(5) Lipsa unui raspuns al condamnatului echivaleaza cu consimtamantul la formularea cererii, fapt asupra caruia este informat prin notificare.

Titlul VI - Transferarea persoanelor condamnate


Capitolul I - Dispozitii generale


ARTICOLUL 141 - Dreptul aplicabil
(1) Prezentul titlu se aplica in domeniul transferarii persoanelor condamnate, in conformitate cu normele cuprinse in tratatele internationale la care Romania este parte, iar in absenta acestora, pe baza de reciprocitate.
(2) Dispozitiile prezentului titlu se aplica deopotriva, in completare, situatiilor nereglementate prin tratatele internationale la care se refera alin. (1).
(3) Prezentul titlu nu aduce atingere drepturilor si obligatiilor care decurg din normele internationale privitoare la transferul in strainatate al detinutilor, in scopul audierii acestora in calitate de martori sau al confruntarii.
(4) In cuprinsul cererii de transferare a condamnatului, statul roman va indica instrumentul international in temeiul caruia cererea este formulata.

ARTICOLUL 142 - Obiectivul transferarii persoanelor condamnate
(1) O persoana condamnata definitiv pe teritoriul Romaniei poate fi transferata pe teritoriul statului al carui resortisant este, in vederea executarii pedepsei, potrivit dispozitiilor prezentei legi.
(2) In temeiul reciprocitatii conventionale, prevederile alin. (1) se aplica in mod corespunzator in cazul in care un cetatean roman a fost condamnat in alt stat.
(3) Persoana condamnata se poate adresa statului de condamnare ori statului de executare, pentru a fi transferata in vederea executarii pedepsei.
(4) Transferarea poate fi ceruta fie de catre statul de condamnare, fie de catre statul de executare.

ARTICOLUL 143 - Conditiile transferarii
Transferarea unei persoane condamnate in vederea executarii pedepsei poate avea loc numai in urmatoarele conditii:
a) condamnatul este resortisant al statului de executare;
b) hotararea este definitiva;
c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel putin 6 luni din durata pedepsei. In cazuri exceptionale, in baza acordului intre statele implicate, transferarea poate avea loc chiar daca partea de pedeapsa neexecutata este mai mica de 6 luni;
d) transferul este consimtit de catre persoana condamnata sau daca, in raport cu varsta ori cu starea fizica sau mintala a acesteia, unul dintre cele doua state considera necesar, de catre reprezentantul persoanei. Consimtamantul nu se cere in cazul evadatului care se refugiaza in statul de executare al carui resortisant este;
e) faptele care au atras condamnarea constituie infractiuni, potrivit legii statului de executare;
f) statul de condamnare si statul de executare trebuie sa se puna de acord asupra acestei transferari; in caz contrar, transferarea nu poate avea loc.

ARTICOLUL 144 - Cereri si raspunsuri
(1) Cererea de transferare, precum si raspunsul la aceasta trebuie formulate in scris.
(2) Cererea se adreseaza de catre autoritatea competenta a statului solicitant autoritatii competente a statului solicitat. Raspunsul se comunica pe aceeasi cale.
(3) Autoritatea competenta potrivit alin.
(2) este, in cazul statului roman, Ministerul Justitiei, iar in cazul statului strain, in intelesul prezentei legi, autoritatea centrala competenta.
(4) Statul roman solicitat va informa statul strain solicitant, in cel mai scurt termen, asupra hotararii sale privind acceptarea sau refuzul transferarii solicitate.

ARTICOLUL 145 - Cadrul juridic
Dispozitiile prezentului capitol se aplica in mod corespunzator in cazul in care statul roman are calitatea de stat de executare.

Capitolul II - Procedura


Sectiunea 1 - Statul roman ca stat de condamnare


ARTICOLUL 146 - Obligatia de a furniza informatii
(1) Orice persoana condamnata de catre o instanta romana, careia i se pot aplica prevederile prezentei legi, careia ii sunt aplicabile dispozitiile prezentului titlu, trebuie sa fie informata in scris, prin grija Ministerului Justitiei, despre continutul exact al conventiei internationale incidente.
(2) In cazul in care condamnatul s-a adresat statului roman, ca stat de condamnare, in vederea transferarii sale, Ministerul Justitiei va informa despre aceasta autoritatea centrala competenta a statului de executare, in cel mai scurt termen, dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
(3) Informatiile trebuie sa cuprinda:
a) numele, data si locul nasterii condamnatului;
b) daca este cazul, adresa condamnatului in statul de executare;
c) o expunere a faptelor care au atras condamnarea;
d) natura, durata si data inceperii executarii pedepsei.
(4) In cazul in care condamnatul s-a adresat statului de executare in vederea transferarii sale, statul roman va comunica acestui stat, la cerere, informatiile prevazute la alin. (3).
(5) Condamnatul trebuie sa fie informat in scris despre orice demers intreprins de catre oricare dintre cele doua state in aplicarea prevederilor alin. (1)-(4), precum si despre orice hotarare luata de unul dintre aceste state cu privire la cererea de transferare.

ARTICOLUL 147 - Inscrisuri ajutatoare
(1) In scopul solutionarii cererii de transferare, statul roman solicita statului de executare transmiterea urmatoarelor acte:
a) un document sau o declaratie care sa ateste ca persoana condamnata este resortisant al statului de executare;
b) o copie de pe dispozitiile legale ale statului de executare, din care sa rezulte ca faptele care au determinat pronuntarea hotararii in statul de condamnare constituie infractiuni, potrivit legii statului de executare;
c) o declaratie continand informatiile privitoare la procedura pentru care se va opta, in vederea punerii in executare a condamnarii. Dispozitiile art. 158 si 159 se aplica in mod corespunzator.
(2) Cu exceptia cazului in care unul dintre cele doua state nu isi da acordul la transferare, statul roman comunica statului de executare urmatoarele:
a) copia autentica a hotararii de condamnare definitive, precum si o copie a dispozitiilor legale aplicabile;
b) un document mentionand durata condamnarii deja executate, inclusiv informatii asupra oricarei detentii provizorii, asupra reducerii pedepsei, sau un alt act privind stadiul executarii condamnarii;
c) declaratia privind consimtamantul la transferare, prevazut la art. 143 lit. d);
d) daca este cazul, orice raport sau constatare medico-legala ori alte acte medicale care atesta starea fizica si mintala a condamnatului, tratamentul urmat de acesta pe teritoriul statului roman si eventualele recomandari pentru continuarea tratamentului in statul de executare, precum si, in cazul condamnatului minor, copia referatului de ancheta sociala efectuata in cauza.
(3) Statul roman poate solicita statului de executare transmiterea oricaruia dintre documentele prevazute la alin. (1) inainte de a formula cererea de transferare sau de pronuntare a hotararii de acceptare ori de refuzare a transferarii.
(4) Dispozitiile alin. (3) se aplica in mod corespunzator in cazul in care statul de executare solicita statului roman transmiterea documentelor prevazute la alin. (2).

ARTICOLUL 148 - Consimtamantul condamnatului
(1) Statul roman va proceda in asa fel incat persoana care ar urma sa isi dea consimtamantul la transferare, in temeiul art. 143 lit. d), sa o faca de bunavoie si in deplina cunostinta de consecintele juridice care decurg din aceasta.
(2) Statul roman trebuie sa dea statului de executare posibilitatea sa verifice, prin intermediul unui consul sau al altui functionar desemnat de acord cu statul de executare, ca acest consimtamant a fost dat in conditiile alin. (1).

ARTICOLUL 149 - Efectul transferarii pentru statul de condamnare
(1) Preluarea condamnatului de catre autoritatile statului de executare suspenda executarea pedepsei in Romania.
(2) Statul roman nu mai poate sa asigure executarea ori sa continue executarea condamnarii atunci cand statul de executare considera, potrivit legii, ca terminata executarea condamnarii.

ARTICOLUL 150 - Cai extraordinare de atac impotriva hotararii de condamnare
(1) Dreptul de a exercita caile extraordinare de atac in vederea desfiintarii sau modificarii hotararii definitive de condamnare apartine statului roman, ca stat de condamnare. Condamnatul poate sa exercite sau, dupa caz, sa solicite exercitarea unei cai extraordinare de atac, chiar dupa transferare.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu au legatura cu procedura conversiunii condamnarii, reglementata prin art. 159.

ARTICOLUL 151 - Procedura prealabila
(1) Cererea de transferare formulata de un resortisant strain condamnat de o instanta romana se transmite Ministerului Justitiei. La primirea cererii, Ministerul Justitiei solicita sa ii fie transmise, in regim de urgenta, de catre Administratia Nationala a Penitenciarelor actele si informatiile la care se refera art. 146 alin. (3) si art. 147 alin.
(2) lit. a)-d).
(2) Dupa primirea actelor si informatiilor prevazute la alin. (1), Ministerul Justitiei le va traduce si apoi le va transmite, impreuna cu cererea de transferare, autoritatii centrale din statul de executare, de la care va solicita totodata transmiterea documentelor prevazute la art. 147 alin. (1), precum si hotararea privind acceptarea cererii de transferare.
(3) Prevederile alin.
(2) nu sunt aplicabile daca autoritatile romane detin informatii sau documente care atrag in mod necesar refuzul transferarii. O asemenea solutie poate fi data de catre curtea de apel competenta, sesizata de procurorul general al curtii, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei. Sentinta curtii de apel se motiveaza si este supusa recursului, in termen de 5 zile de la pronuntare.
(4) Daca solutia de refuz al transferarii, prevazuta la alin. (3), ramane definitiva, Ministerul Justitiei va informa despre aceasta, in cel mai scurt timp, autoritatea centrala a statului de executare. Informarea condamnatului se va face in timp util, conform art. 146 alin. (5), prin intermediul Administratiei Nationale a Penitenciarelor.

ARTICOLUL 152 - Solutii
(1) In cazul in care procedura de solutionare a cererii de transferare continua, toate documentele, inclusiv cele furnizate de statul de executare, sunt supuse mai intai examenului de regularitate internationala la Ministerul Justitiei. Dispozitiile art. 38 se aplica in mod corespunzator. Dupa observarea indeplinirii conditiilor, ministerul transmite cererea si actele ajutatoare, insotite de traduceri, procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel competenta. La dosar se vor atasa si inscrisurile depuse in legatura cu cererea de transferare de catre oficiul consular strain competent, potrivit art. 148 alin. (2).
(2) Procurorul general, primind cererea si actele prevazute la alin. (1), procedeaza la luarea unei declaratii condamnatului, pentru a se asigura ca acesta si-a dat consimtamantul la transferare, personal sau prin reprezentant, in conditiile prevazute la art. 147 alin. (1). Declaratia condamnatului se consemneaza intr-un proces-verbal, care se semneaza de catre procuror si persoana condamnata.
(3) Procurorul general sesizeaza, in vederea solutionarii cererii de transferare, curtea de apel in a carei circumscriptie se afla locul de detentie ori, in cazul in care condamnatul nu a inceput executarea pedepsei, domiciliul acestuia. Totodata, inainte de sesizarea curtii de apel, procurorul general va verifica daca persoana condamnata face obiectul unui dosar penal aflat pe rolul autoritatilor judiciare romane, informand in mod corespunzator instanta. In cazul in care obtinerea informatiilor ar conduce la intarzierea procedurii de transfer, procurorul general va dispune sesizarea curtii de apel, urmand ca acestea sa fie obtinute cel mai tarziu pana la primul termen de judecata.
(4) Cererea se judeca in camera de consiliu, cu participarea procurorului, cu citarea persoanei condamnate, precum si, daca este cazul, cu participarea unui interpret. Condamnatul poate fi asistat, la cerere, de un aparator ales ori, in lipsa, numit din oficiu. Judecarea cererii se face de urgenta si cu precadere, iar hotararea se motiveaza in cel mult 5 zile de la pronuntare si se comunica Ministerului Justitiei.
(5) Impotriva sentintei pot declara recurs, in termen de 5 zile de la pronuntare, procurorul general al curtii de apel, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, precum si condamnatul. Dispozitiile alin. (4) se aplica in mod corespunzator.
(6) Ministerul Justitiei va informa, in cel mai scurt timp, autoritatea centrala a statului de executare cu privire la solutia definitiva pronuntata de catre instantele romane asupra cererii de transferare. Prevederile art. 151 alin. (4) teza a 2-a sunt aplicabile.
(7) Daca transferarea condamnatului a fost acceptata, Ministerul Justitiei informeaza despre aceasta Ministerul Administratiei si Internelor, care asigura predarea sub escorta.
(8) In cazul unei persoane care, dupa ce a fost condamnata printr-o hotarare penala definitiva pronuntata de o instanta romana, evadeaza, in cazul inceperii executarii pedepsei, ori, in cazul in care nu a inceput executarea pedepsei, se sustrage de la executarea pedepsei, refugiindu-se pe teritoriul statului al carui resortisant este, statul roman va putea adresa acestui stat o cerere de preluare a executarii pedepsei aplicate. Cererea se formuleaza de catre instanta de executare, in cazul in care persoana condamnata se sustrage de la executarea pedepsei, sau de catre instanta in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, in cazul in care persoana condamnata a inceput executarea pedepsei. Cererea poate include si solicitarea ca statul pe teritoriul caruia s-a refugiat persoana condamnata sa ia masura arestarii sau orice alta masura pentru a garanta ca persoana condamnata va ramane pe teritoriul sau pana la comunicarea hotararii asupra cererii de preluare a executarii. La cerere se vor anexa documentele prevazute la art. 146 alin. (3) si art. 147 alin.
(2) lit. a), b) si d). Dupa traducerea cererii si a actelor anexe, acestea se transmit la Ministerul Justitiei spre a fi comunicate autoritatii centrale din statul solicitat.

ARTICOLUL 153 - Refuzul optional al transferarii
Cererea de transferare a persoanei condamnate poate fi refuzata, in principal, pentru urmatoarele motive:
a) persoana a fost condamnata pentru infractiuni grave care au avut un ecou profund defavorabil in opinia publica din Romania;
b) pedeapsa prevazuta de legea statului de executare este vadit superioara sau inferioara in raport cu cea stabilita prin hotararea instantei romane;
c) exista indicii suficiente ca, odata transferat, condamnatul ar putea fi pus in libertate imediat sau intr-un termen mult prea scurt fata de durata pedepsei ramase de executat potrivit legii romane;
d) persoana condamnata nu a reparat pagubele produse prin infractiune si nu a platit cheltuielile la care a fost obligata prin hotararea instantei romane si nici nu a garantat plata despagubirilor;
e) daca exista indicii suficiente ca statul de executare nu va respecta regula specialitatii.

Sectiunea 2 - Statul roman ca stat de executare


ARTICOLUL 154 - Acte necesare
(1) Statul roman are obligatia de a furniza, la cererea statului de condamnare, actele prevazute la art. 147 alin. (1).
(2) Prevederile art. 147 alin.
(2) si (3) se aplica in mod corespunzator.

ARTICOLUL 155 - Consimtamantul condamnatului
Statul roman va solicita oficiului consular roman competent, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, sa obtina de la condamnat sau de la reprezentantul acestuia o declaratie in care sa se consemneze consimtamantul la transfer, exprimat in mod liber si in deplina cunostinta de cauza asupra consecintelor juridice care decurg din transferarea condamnatului in Romania.

ARTICOLUL 156 - Probe necesare solutionarii cererii
(1) Oficiul consular roman va fi solicitat sa intocmeasca un inscris asupra situatiei sociale si familiale a condamnatului, tinand seama de afirmatiile acestuia si indicand posibilitatile sale de readaptare in Romania.
(2) Statul roman va cere autoritatii centrale din statul de condamnare sa ii furnizeze o copie de pe cazierul judiciar al condamnatului, precum si informatii privitoare la eventualele relatii intretinute de acesta cu medii sociale criminogene.

ARTICOLUL 157 - Efectele transferarii pentru statul de executare
(1) Autoritatile competente ale statului roman sunt obligate:
a) fie sa continue executarea condamnarii imediat sau in baza unei hotarari judecatoresti, in conditiile enuntate la art. 158;
b) fie sa schimbe condamnarea, printr-o hotarare judecatoreasca, inlocuind astfel pedeapsa aplicata in statul de condamnare cu o pedeapsa prevazuta de legislatia romana pentru aceeasi infractiune, in conditiile prevazute la art. 159.
(2) La cererea statului de condamnare, statul roman este obligat sa indice statului de condamnare, inainte de transferarea persoanei condamnate, care dintre cele doua proceduri prevazute la alin. (1) va fi urmata.
(3) Executarea pedepsei este guvernata de legea statului de executare.

ARTICOLUL 158 - Continuarea executarii
In cazul in care statul roman opteaza pentru continuarea executarii pedepsei aplicate in statul de condamnare, el trebuie sa respecte felul si durata pedepsei prevazute in hotararea de condamnare.

ARTICOLUL 159 - Conversiunea condamnarii
(1) Daca felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibila cu legislatia romana, statul roman poate, prin hotarare judecatoreasca, sa adapteze aceasta pedeapsa la aceea prevazuta de legea romana pentru faptele care au atras condamnarea. Aceasta pedeapsa trebuie sa corespunda, atat cat este posibil, in ceea ce priveste felul pedepsei aplicate prin hotararea statului de condamnare si, in niciun caz, nu poate sa agraveze situatia condamnatului.
(2) In cazul schimbarii condamnarii se aplica procedura prevazuta de legislatia romana. In ceea ce priveste intinderea conversiunii pedepsei si a criteriilor aplicabile, instanta romana va trebui sa respecte urmatoarele conditii:
a) va fi legata de constatarea faptelor in masura in care acestea figureaza, in mod explicit sau implicit, in hotararea pronuntata in statul de condamnare;
b) nu va putea schimba o pedeapsa privativa de libertate printr-o pedeapsa pecuniara;
c) va deduce integral din pedeapsa perioada de privatiune de libertate deja executata de condamnat;
d) nu va agrava situatia penala a condamnatului, nici nu va fi tinuta de limita inferioara a pedepsei eventual prevazute de legislatia statului de condamnare pentru infractiunea sau infractiunile savarsite.
(3) Cand procedura de schimbare a condamnarii are loc dupa transferarea persoanei condamnate, statul roman va mentine acea persoana in detentie sau va lua alte masuri in scopul de a asigura prezenta ei pe teritoriul statului roman pana la finalizarea acestei proceduri.

ARTICOLUL 160 - Incetarea executarii
Executarea pedepsei inceteaza de indata ce statul roman a fost informat de catre statul de condamnare despre orice hotarare sau masura care atrage imposibilitatea continuarii executarii.

ARTICOLUL 161 - Informatii privind executarea
(1) Statul roman va furniza informatii statului de condamnare in ceea ce priveste executarea pedepsei in urmatoarele situatii:
a) cand pedeapsa a fost executata sau considerata ca executata;
b) in cazul in care condamnatul a evadat;
c) daca statul de condamnare solicita un raport special.
(2) In acest sens, in cazurile prevazute la alin. (1) lit.
a) si b) Administratia Nationala a Penitenciarelor va transmite periodic Ministerului Justitiei informatiile privind executarea pedepsei. In situatia prevazuta la alin. (1) lit. c) informatiile vor fi comunicate la cererea Ministerului Justitiei.

ARTICOLUL 162 - Acceptarea sau respingerea cererii
(1) In cazul in care Ministerul Justitiei din Romania primeste o cerere de transferare din partea unui resortisant roman condamnat intr-un alt stat, instiinteaza despre aceasta cerere autoritatea centrala din statul de condamnare, careia ii solicita totodata informatiile prevazute la art. 146 alin. (3), documentele prevazute la art. 147 alin. (2), precum si o declaratie precizand daca autoritatile competente isi dau consimtamantul la transfer.
(2) Daca cererea de transferare este refuzata, Ministerul Justitiei il instiinteaza despre aceasta pe condamnat.
(3) Daca cererea este aprobata, Ministerul Justitiei transmite autoritatii centrale din statul de condamnare documentele prevazute la art. 147 alin. (1).
(4) Indata ce Ministerul Justitiei primeste declaratia de consimtamant de la statul de condamnare, transmite documentele procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel competenta, care, la randul sau, sesizeaza curtea de apel pentru ca aceasta sa recunoasca hotararea straina si sa o puna in executare, conform prevederilor art. 158 sau 159, dupa caz. Dispozitiile art. 131 se aplica in mod corespunzator.
(5) Hotararea se motiveaza in termen de 3 zile si este supusa recursului in termen de 10 zile de la comunicare. Comunicarea hotararii catre condamnat se face prin fax sau prin alt mijloc de transmitere, la autoritatea centrala din statul de condamnare, de catre Ministerul Justitiei, in cel mai scurt timp posibil.
(6) Curtea de apel emite un mandat de executare a pedepsei, pe care Ministerul Justitiei il transmite autoritatii centrale competente din statul de condamnare, in vederea transferarii persoanei condamnate.
(7) Predarea condamnatului va avea loc, de regula, pe teritoriul statului de condamnare, iar preluarea acestuia de catre statul roman se face prin grija Ministerului Administratiei si Internelor, cu instiintarea Ministerului Justitiei.
(8) Condamnatul transferat in Romania nu mai poate fi urmarit penal pentru aceeasi infractiune care a constituit obiectul condamnarii in strainatate.

ARTICOLUL 163 - Autoritatile judiciare competente
Autoritatile judiciare competente in procedurile la care se refera art. 162 sunt Curtea de Apel Bucuresti si parchetul de pe langa aceasta.

ARTICOLUL 164 - Reglementari convergente
Prevederile art. 162 se completeaza cu cele ale art. 151 si 152, care se aplica in mod corespunzator.

ARTICOLUL 165 - Refuzul optional al transferarii
Cererea de transferare a persoanei condamnate poate sa fie refuzata, in principal, daca:
a) procesul in care s-a pronuntat condamnarea nu s-a desfasurat in conformitate cu dispozitiile pertinente din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale;
b) impotriva condamnatului s-a pronuntat in Romania o hotarare de condamnare pentru aceeasi fapta ori este in curs o procedura penala avand ca obiect aceeasi fapta pentru care acesta a fost condamnat in strainatate;
c) persoana condamnata a parasit Romania, stabilindu-si domiciliul intr-un alt stat, iar legaturile sale cu statul roman nu mai sunt semnificative;
d) persoana condamnata a comis o infractiune grava, de natura sa alarmeze societatea, sau a intretinut relatii stranse cu membri ai unor organizatii criminale, de natura sa faca indoielnica reinsertia sa sociala in Romania.

Sectiunea a 3-a Alte dispozitii

ARTICOLUL 166 - Amnistia, gratierea si comutarea pedepsei
Autoritatea romana competenta poate acorda amnistia, gratierea sau comutarea pedepselor aplicate persoanelor condamnate la care se refera prezenta lege.

ARTICOLUL 167 - Tranzitul
(1) Statul roman poate admite o cerere de tranzit pe teritoriul sau al unui condamnat, formulata de catre un stat tert, daca acesta din urma a convenit cu un alt stat asupra transferarii spre sau dinspre teritoriul sau.
(2) Statul roman poate refuza acordarea tranzitului:
a) daca persoana condamnata este cetatean roman sau apatrid cu domiciliul in Romania;
b) daca fapta care a atras condamnarea nu constituie infractiune, potrivit legii penale romane.
(3) Cererile de tranzit si raspunsurile se comunica pe calea prevazuta la art. 144 alin. (2). Asupra acordarii tranzitului decide Ministerul Justitiei.
(4) Ministerul Justitiei comunica de indata hotararea luata autoritatii competente a statului solicitant si Ministerului Administratiei si Internelor.
(5) Statul roman, caruia ii este ceruta tranzitarea, poate mentine condamnatul in detentie pe perioada strict necesara tranzitarii teritoriului sau. Detentia este asigurata de catre Ministerul Justitiei.
(6) La cererea statului solicitant, statul roman, solicitat sa acorde tranzitul, poate sa dea asigurarea ca persoana condamnata nu va fi nici urmarita, nici detinuta, sub rezerva aplicarii alin. (5), nici supusa vreunei alte masuri de restrangere a libertatii pe teritoriul statului roman, pentru fapte sau condamnari anterioare plecarii sale de pe teritoriul statului de condamnare. Asigurarea se da de catre Ministerul Justitiei.
(7) Cererea de tranzit nu este necesara daca se foloseste spatiul aerian romanesc si nu este prevazuta nicio aterizare pe teritoriul Romaniei.

ARTICOLUL 168 - Supralegalizarea
Cu exceptia inscrisurilor la care se refera art. 147 alin. (2) lit. a), documentele transmise in aplicarea prezentei legi nu necesita supralegalizare.

ARTICOLUL 169 - Cheltuieli
Cheltuielile ocazionate de aplicarea prezentului titlu sunt in sarcina statului de executare, cu exceptia cheltuielilor ocazionate exclusiv pe teritoriul statului de condamnare.

Capitolul III - Dispozitii finale


ARTICOLUL 170 - Aplicarea in timp
Dispozitiile prezentului titlu se aplica executarii pedepselor pronuntate atat inainte, cat si dupa intrarea in vigoare a prezentei legi.

Titlul VII - Asistenta judiciara in materie penala


Capitolul I - Asistenta judiciara internationala


ARTICOLUL 171 - Obiectul asistentei judiciare In sensul prezentului capitol, asistenta judiciara internationala cuprinde indeosebi urmatoarele activitati:
a) comisiile rogatorii internationale;
b) audierile prin videoconferinta;
c) infatisarea in statul solicitant a martorilor, expertilor si a persoanelor urmarite;
d) notificarea actelor de procedura care se intocmesc ori se depun intr-un proces penal;
e) cazierul judiciar;
f) alte forme de asistenta judiciara.

ARTICOLUL 172 - Continutul general al cererii de asistenta judiciara si actele anexate acesteia
(1) Cererea de asistenta judiciara trebuie sa indice:
a) denumirea autoritatii judiciare solicitante si denumirea autoritatii judiciare solicitate;
b) obiectul si motivele cererii;
c) calificarea juridica a faptelor;
d) datele de identificare a invinuitului, inculpatului sau condamnatului ori a martorului sau expertului, dupa caz;
e) incadrarea juridica si prezentarea sumara a faptelor.
(2) La cerere se anexeaza acte in sprijinul acesteia, dupa caz, in functie de natura si obiectul cererii.
(3) Actele anexate cererii de asistenta judiciara trebuie certificate de autoritatea judiciara solicitanta, fiind scutite de orice alte formalitati de supralegalizare.

ARTICOLUL 173 - Comisia rogatorie internationala
Comisia rogatorie internationala in materie penala este acea forma de asistenta judiciara care consta in imputernicirea pe care o autoritate judiciara dintr-un stat o acorda unei autoritati din alt stat, mandatata sa indeplineasca, in locul si in numele sau, unele activitati judiciare privitoare la un anumit proces penal.

ARTICOLUL 174 - Obiectul comisiei rogatorii
(1) Obiectul cererii de comisie rogatorie il constituie cu precadere:
a) localizarea si identificarea persoanelor si obiectelor; audierea inculpatului, audierea partii vatamate, a celorlalte parti, a martorilor si expertilor, precum si confruntarea; perchezitia, ridicarea de obiecte si inscrisuri, sechestrul si confiscarea speciala; cercetarea la fata locului si reconstituirea; expertizele, constatarea tehnico-stiintifica si constatarea medico-legala; transmiterea de informatii necesare intr-un anumit proces, interceptarile si inregistrarile audio si video, examinarea documentelor de arhiva si a fisierelor specializate si alte asemenea acte de procedura;
b) transmiterea mijloacelor materiale de proba;
c) comunicarea de documente sau dosare.
(2) Daca statul solicitant doreste ca martorii sau expertii sa depuna juramant, va cere aceasta in mod expres, iar statul roman va da curs acestei cereri in situatiile in care legea interna romana nu se opune.
(3) Statul roman va transmite numai copii sau fotocopii certificate de pe documentele sau dosarele cerute. Daca statul solicitant cere in mod expres transmiterea documentelor originale, se va da curs, in masura posibilului, acestei cereri.

ARTICOLUL 175 - Data si locul comisiei rogatorii
(1) Daca statul solicitant solicita in mod expres, statul roman il va informa despre data si locul indeplinirii comisiei rogatorii. Autoritatile si persoanele in cauza, mentionate de statul solicitant, vor putea sa asiste si sa colaboreze la efectuarea comisiei rogatorii, in limitele permise de legea romana.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si in cazul in care asistenta este solicitata de autoritatile judiciare romane.

ARTICOLUL 176 - Perchezitiile, ridicarea de obiecte si inscrisuri si sechestrul
(1) Comisiile rogatorii avand ca obiect perchezitiile, ridicarea de obiecte si inscrisuri si sechestrul sunt supuse urmatoarelor conditii:
a) infractiunea care motiveaza comisia rogatorie trebuie sa fie susceptibila de a da loc la extradare in Romania, ca stat solicitat;
b) indeplinirea comisiei rogatorii trebuie sa fie compatibila cu legea statului roman.
(2) Conditiile prevazute la alin. (1) pot sa atraga aplicarea regulii reciprocitatii.

ARTICOLUL 177 - Remiterea obiectelor si dosarelor
(1) Statul roman va putea sa amane remiterea obiectelor, a dosarelor sau a documentelor a caror comunicare este ceruta, daca acestea ii sunt necesare pentru o procedura penala in curs.
(2) Obiectele si originalele dosarelor si ale documentelor, comunicate in indeplinirea unei comisii rogatorii, vor fi restituite cat mai curand posibil statului roman de catre statul solicitant, in afara de cazul in care statul roman renunta la ele.

ARTICOLUL 178 - Audierile prin videoconferinta
(1) In cazul in care o persoana care se afla pe teritoriul Romaniei trebuie sa fie audiata ca martor sau expert de catre autoritatile judiciare ale unui stat strain si este inoportun sau imposibil pentru acea persoana sa se infatiseze personal pe teritoriul acelui stat, statul strain poate solicita ca audierea sa aiba loc prin videoconferinta, potrivit alineatelor urmatoare.
(2) O asemenea cerere poate fi acceptata de statul roman daca nu contravine principiilor sale fundamentale de drept si cu conditia sa dispuna de mijloacele tehnice care sa permita efectuarea audierii prin videoconferinta.
(3) In cererea de audiere prin videoconferinta trebuie sa se precizeze, in afara de informatiile prevazute la art. 172, motivul pentru care nu este oportun sau este imposibil ca martorul sau expertul sa fie prezent personal la audiere, precum si denumirea autoritatii judiciare si numele persoanelor care vor proceda la audiere.
(4) Martorul sau expertul va fi citat potrivit legii romane.
(5) Autoritatile judiciare competente pentru aplicarea prezentului articol sunt curtile de apel, in cursul judecatii, respectiv Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in cursul urmaririi penale.
(6) Audierea prin videoconferinta se desfasoara potrivit urmatoarelor reguli:
a) audierea are loc in prezenta judecatorului sau procurorului roman competent, dupa caz, asistat, dupa caz, de un interpret; acesta verifica identitatea persoanei audiate si este obligat sa asigure respectarea principiilor fundamentale ale legii romane. In cazul in care constata ca sunt incalcate principiile fundamentale ale dreptului roman, judecatorul sau procurorul ia de indata masurile necesare pentru a asigura desfasurarea audierii in conformitate cu legea romana;
b) autoritatile judiciare romane competente si cele ale statului solicitant convin, dupa caz, asupra masurilor de protectie a martorului sau expertului;
c) audierea se efectueaza direct de catre autoritatea judiciara competenta a statului solicitant sau sub coordonarea acesteia, potrivit legii sale interne;
d) martorul sau expertul va fi asistat, dupa caz, de un interpret, potrivit legii romane;
e) persoana chemata ca martor sau expert poate invoca dreptul de a nu depune marturie, care ii este conferit fie de legea romana, fie de legea statului solicitat.
(7) Fara a aduce atingere masurilor convenite pentru protectia martorilor, autoritatea judiciara romana intocmeste un proces-verbal in care se consemneaza data si locul audierii, identitatea persoanei audiate, informatii privind depunerea juramantului si conditiile tehnice in care audierea s-a desfasurat. Procesul-verbal se transmite autoritatii judiciare competente a statului solicitant.
(8) Dispozitiile Codului de procedura penala se aplica in mod corespunzator.
(9) Dispozitiile prezentului articol se pot aplica si in cazul audierii invinuitilor sau inculpatilor, daca persoana in cauza consimte si daca exista un acord in acest sens intre autoritatile judiciare romane si cele ale statului solicitant.
(10) Cheltuielile legate de stabilirea legaturii video, cele legate de punerea la dispozitie a acestei legaturi in statul solicitant, remunerarea interpretilor si indemnizatiile platite martorilor si expertilor, precum si cheltuielile de deplasare in statul solicitat vor fi rambursate de statul strain solicitant statului roman, daca acesta din urma nu a renuntat expres la rambursarea acestor cheltuieli in totalitate sau partial.
(11) Dispozitiile prezentului articol se aplica in mod corespunzator si in cazul in care asistenta este solicitata de autoritatile judiciare romane.

ARTICOLUL 179 - Transmiterea spontana de informatii
(1) Autoritatile judiciare romane pot, fara cerere prealabila, sa transmita autoritatilor competente ale unui stat strain informatiile obtinute in cadrul unei anchete, atunci cand considera ca acestea ar putea ajuta statul destinatar sa initieze o procedura penala sau cand informatiile ar putea conduce la formularea unei cereri de asistenta judiciara.
(2) Statul roman poate impune anumite conditii privitoare la modul de utilizare a informatiilor transmise, potrivit prevederilor alin. (1). Statul destinatar este obligat sa respecte conditiile impuse.

ARTICOLUL 180 - Livrari supravegheate
(1) Autoritatile judiciare romane competente autorizeaza, la cerere, in conditiile prevazute de legea romana, livrari supravegheate, in cadrul unor proceduri penale privind infractiuni care pot da loc la extradare.
(2) Livrarile supravegheate se deruleaza potrivit legii romane.
(3) Dispozitiile prezentului articol se aplica in mod corespunzator si in cazul in care asistenta este solicitata de autoritatile judiciare romane.

ARTICOLUL 181 - Anchete sub acoperire
(1) Statul roman poate conveni cu un stat strain sa isi acorde asistenta reciproca pentru desfasurarea unor anchete de catre agenti sub acoperire.
(2) Autoritatile romane competente vor decide, de la caz la caz, potrivit legii romane.
(3) In conditiile prevazute de legea romana, autoritatile judiciare romane si cele straine vor stabili modalitatile concrete de desfasurare a anchetei si statutul juridic al agentilor.

ARTICOLUL 182 - Echipele comune de ancheta
(1) In vederea facilitarii solutionarii unei cereri de comisie rogatorie, se pot constitui echipe comune de ancheta, cu un obiectiv precis si cu o durata limitata, care poate fi prelungita prin acordul statelor implicate. Componenta echipei este decisa de comun acord.
(2) O echipa comuna de ancheta poate fi creata in special cand:
a) in cadrul unei proceduri in curs in statul solicitant se impune efectuarea unor anchete dificile si care implica importante mijloace umane si de alta natura, care privesc ambele state;
b) mai multe state efectueaza anchete care necesita o actiune coordonata si concertata in statele in cauza.
(3) Cererea de formare a unei echipe comune de ancheta poate fi formulata de orice stat implicat. Echipa este formata in unul dintre statele in care ancheta trebuie efectuata.
(4) Cererea de formare a unei echipe comune de ancheta cuprinde propuneri referitoare la componenta echipei.
(5) Componentii echipei comune desemnati de autoritatile romane au calitatea de membri, in timp ce cei desemnati de un stat strain au calitatea de membri detasati.
(6) Activitatea echipei comune de ancheta pe teritoriul statului roman se desfasoara potrivit urmatoarelor reguli generale:
a) conducatorul echipei este un reprezentant al autoritatii judiciare romane competente;
b) actiunile echipei se desfasoara conform legii romane. Membrii echipei si membrii detasati ai echipei isi executa sarcinile sub responsabilitatea persoanei prevazute la lit. a).
(7) Membrii detasati pe langa echipa comuna de ancheta sunt abilitati sa fie prezenti la efectuarea oricaror acte procedurale, cu exceptia cazului cand conducatorul echipei decide contrariul.
(8) Atunci cand echipa comuna de ancheta urmeaza sa efectueze acte de procedura pe teritoriul statului solicitant, membrii detasati pot cere autoritatilor lor competente sa efectueze actele respective.
(9) Un membru detasat pe langa echipa comuna de ancheta poate, conform dreptului sau national si in limitele competentelor sale, sa furnizeze echipei informatiile care sunt la dispozitia statului care l-a detasat in scopul derularii anchetelor penale efectuate de echipa.
(10) Informatiile obtinute in mod obisnuit de un membru sau un membru detasat in cadrul participarii la o echipa comuna de ancheta si care nu pot fi obtinute in alt mod de catre autoritatile competente ale statelor implicate pot fi utilizate in scopurile urmatoare:
a) in scopul pentru care a fost creata echipa;
b) pentru a descoperi, a cerceta sau a urmari alte infractiuni, cu consimtamantul statului pe teritoriul caruia au fost obtinute informatiile;
c) pentru a preveni un pericol iminent si serios pentru securitatea publica si cu respectarea dispozitiilor prevazute la lit. b);
d) in alte scopuri, cu conditia ca acest lucru sa fie convenit de catre statele care au format echipa.
(11) In cazul echipelor comune de ancheta care functioneaza pe teritoriul Romaniei, membrii detasati ai echipei sunt asimilati membrilor romani in ceea ce priveste infractiunile savarsite impotriva acestora sau de catre acestia.

ARTICOLUL 183 - Supravegherea transfrontaliera
(1) Sub rezerva existentei unor dispozitii contrare in conventia aplicabila in relatia cu acel stat, agentii unui stat strain, care, in cadrul unei anchete judiciare, supravegheaza pe teritoriul acelui stat o persoana ce se presupune ca a participat la savarsirea unei infractiuni care da loc la extradare sau o persoana fata de care sunt motive serioase sa se creada ca poate duce la identificarea sau localizarea persoanei mentionate mai sus, sunt autorizati sa continue aceasta supraveghere pe teritoriul statului roman, in baza unei cereri de asistenta judiciara prezentate in prealabil. La cerere, supravegherea poate fi exercitata de autoritatile romane competente.
(2) Cererea de asistenta judiciara prevazuta la alin. (1) va fi adresata Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si va cuprinde toate informatiile pertinente in cauza, in conformitate cu prevederile conventiei aplicabile. Prin autorizatie Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie va putea stabili anumite conditii.
(3) Atunci cand, din considerente de urgenta, autorizarea prealabila a statului roman nu poate fi solicitata, agentii straini care actioneaza in cadrul anchetei judiciare aflate in faza de urmarire penala sunt autorizati sa continue pe teritoriul Romaniei supravegherea unei persoane banuite ca a comis una dintre faptele enumerate la alin. (5), in conditiile urmatoare:
a) trecerea frontierei va fi comunicata imediat, in timpul supravegherii, Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, precum si structurii Politiei de Frontiera constituite in cadrul punctului de trecere a frontierei;
b) o cerere de asistenta judiciara conform alin. (1) si care expune motivele ce justifica trecerea frontierei fara autorizatie prealabila va fi transmisa fara intarziere.
(4) Supravegherea prevazuta la alin. (1) si
(2) nu se poate desfasura decat in conditiile urmatoare:
a) agentii de supraveghere trebuie sa respecte dispozitiile prezentului articol si ale legii romane;
b) sub rezerva situatiilor prevazute la alin. (3), pe timpul supravegherii, agentii au asupra lor un document care sa ateste ca le-a fost acordata permisiunea;
c) agentii de supraveghere trebuie sa fie permanent in masura sa justifice calitatea lor oficiala;
d) agentii de supraveghere pot purta armamentul din dotare in timpul supravegherii, cu exceptia cazului cand prin autorizatie Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a prevazut altfel; utilizarea lui este interzisa, cu exceptia cazului de legitima aparare;
e) patrunderea in domiciliul unei persoane si in alte locuri inaccesibile publicului este interzisa;
f) agentii de supraveghere nu pot nici retine, nici aresta persoana supravegheata;
g) despre orice operatiune de supraveghere se va intocmi un raport catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, care va cere inclusiv prezentarea in persoana a agentilor care au efectuat supravegherea;
h) autoritatea statului caruia ii apartin agentii care au efectuat supravegherea, la cererea autoritatii competente romane, poate asista la ancheta subsecventa operatiunii, inclusiv la procedurile judiciare;
i) autoritatile statului caruia ii apartin agentii de supraveghere, la cererea autoritatilor romane, contribuie la desfasurarea in bune conditii a anchetei ce urmeaza operatiunii la care au participat, inclusiv la procedurile judiciare.
(5) Supravegherea prevazuta la alin. (3) nu poate avea loc decat pentru una dintre urmatoarele fapte:
a) omor, omor calificat si omor deosebit de grav;
b) infractiuni grave de natura sexuala, inclusiv violul si abuzul sexual asupra minorilor;
c) distrugere si distrugere calificata, savarsita prin incendiere, explozie sau prin orice asemenea mijloc;
d) contrafacerea si falsificarea mijloacelor de plata;
e) furt si talharie in forma calificata, precum si primirea de bunuri furate;
f) delapidare;
g) lipsire de libertate in mod ilegal;
h) infractiuni privind traficul de persoane si infractiuni in legatura cu traficul de persoane;
i) infractiuni privind traficul de droguri sau precursori;
j) infractiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor si munitiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare si al altor materii radioactive;
k) transport ilegal de deseuri toxice si daunatoare;
l) trafic de migranti;
m) santaj.
(6) Supravegherea prevazuta la alin. (3) va inceta daca autorizatia nu a fost obtinuta in termen de 5 ore de la trecerea frontierei de stat, precum si la cererea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

ARTICOLUL 184 - Interceptarea si inregistrarea convorbirilor si comunicarilor
(1) In vederea solutionarii unei cauze penale, autoritatile judiciare ale statului solicitant sau autoritatile competente astfel desemnate de catre statul solicitant pot adresa autoritatilor romane o cerere de asistenta judiciara avand ca obiect interceptarea telecomunicatiilor si transmiterea lor imediata catre statul solicitat sau interceptarea inregistrarii si a transmiterii ulterioare a inregistrarii telecomunicatiilor catre statul solicitant, in cazul in care persoana urmarita:
a) se afla pe teritoriul statului solicitant si acesta are nevoie de asistenta tehnica pentru a putea intercepta comunicatiile de la tinta;
b) se afla pe teritoriul statului roman, in cazul in care comunicatiile dinspre tinta pot fi interceptate in statul roman;
c) se afla pe teritoriul unui stat tert care a fost informat si daca statul solicitant are nevoie de asistenta tehnica pentru interceptarea comunicarilor de la tinta.
(2) Cererile prezentate in aplicarea prezentului articol trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) sa indice si sa confirme emiterea unui ordin sau a unui mandat de interceptare si inregistrare, in cadrul unui proces penal;
b) sa contina informatii care sa permita identificarea tintei interceptarii;
c) sa indice faptele penale care fac obiectul anchetei penale;
d) sa mentioneze durata interceptarii;
e) daca este posibil, sa contina suficiente date tehnice, in special numarul de conectare la retea, pentru a permite prelucrarea cererii.
(3) Daca cererea se formuleaza in conformitate cu dispozitiile alin. (1) lit. b), ea va trebui sa contina si o descriere a faptelor. Autoritatile judiciare romane pot solicita orice alte informatii suplimentare care sunt necesare pentru a le permite sa aprecieze daca masura solicitata ar fi luata si intr-o cauza nationala similara.

ARTICOLUL 185 - Confiscarea
Bunurile provenite din savarsirea infractiunii care face obiectul cererii de comisie rogatorie vor fi confiscate potrivit prevederilor legislatiei in vigoare.

ARTICOLUL 186 - Principiul specialitatii comisiei rogatorii
Statul roman solicitant nu va folosi documentele si informatiile primite de la statul solicitat decat in scopul indeplinirii obiectului comisiei rogatorii.

ARTICOLUL 187 - Masuri provizorii
La cererea statului solicitant, se pot lua masurile provizorii prevazute de legea romana in vederea protejarii mijloacelor de proba, mentinerii unei situatii existente sau protejarii intereselor amenintate.

ARTICOLUL 188 - Infatisarea martorilor sau expertilor
(1) In cazul in care infatisarea in persoana a unui martor sau expert in fata autoritatilor judiciare romane este necesara, autoritatea judiciara solicitanta va face mentiune in acest sens, prin cererea de inmanare a citatiei.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), in cerere sau in citatie se mentioneaza cuantumul aproximativ al indemnizatiilor, precum si al cheltuielilor de calatorie si de sedere rambursabile. Autoritatea judiciara romana care a dispus chemarea va putea solicita statului solicitat, prin cerere, acordarea unui avans martorului sau expertului, rambursarea urmand sa fie efectuata din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.
(3) Daca infatisarea in persoana a unui martor sau expert este solicitata autoritatilor romane de un stat strain, in cazul in care martorul sau expertul declara ca se va infatisa personal, acesta poate solicita acordarea unui avans din cuantumul cheltuielilor de calatorie si de sedere. Instanta va indica prin incheiere suma de bani solicitata de martor sau expert, unitatea bancara unde urmeaza sa se consemneze suma de bani, consemnarea fiind facuta pe numele martorului sau expertului, la dispozitia autoritatii judiciare romane competente. Incheierea instantei, precum si declaratia scrisa a martorului sau expertului se vor comunica statului solicitant, pe una dintre caile prevazute la art. 11 sau 12.

ARTICOLUL 189 - Nivelul cheltuielilor Indemnizatiile cuvenite si cheltuielile de transport si de sedere, rambursabile martorului sau expertului de catre statul roman solicitant, vor fi calculate de la locul de resedinta al acestuia si vor fi acordate la niveluri cel putin egale cu cele prevazute de tarifele si reglementarile in vigoare in statul in care audierea trebuie sa aiba loc.

ARTICOLUL 190 - Neprezentarea martorului sau expertului
Martorul sau expertul care nu s-a prezentat in urma primirii citatiei de infatisare a carei comunicare a fost ceruta nu va putea fi supus, chiar daca citatia va cuprinde un ordin categoric, niciunei sanctiuni sau masuri de constrangere, in afara de cazul in care el va reveni din propria initiativa pe teritoriul statului roman solicitant si daca va fi din nou citat aici, in mod legal.

ARTICOLUL 191 - Refuzul de a depune marturie
Daca un martor care da curs citatiei si se prezinta in fata unei autoritati judiciare romane refuza sa depuna marturie in totalitate sau in parte, nu poate fi supus vreunei masuri de restrangere a libertatii sau impiedicat in alt mod sa paraseasca Romania, chiar daca, potrivit legii romane, un asemenea refuz ar constitui o infractiune sau ar putea atrage masuri coercitive.

ARTICOLUL 192 - Imunitati
(1) Niciun martor sau expert, oricare ar fi cetatenia sa, care, in urma primirii unei citatii, va consimti sa se infatiseze in fata autoritatilor judiciare ale statului roman solicitant nu va putea fi nici urmarit, nici detinut, nici supus vreunei alte restrictii a libertatii sale individuale pe teritoriul Romaniei pentru fapte sau condamnari anterioare plecarii sale de pe teritoriul statului strain solicitat.
(2) Daca in timpul procesului ar putea fi dispusa arestarea unui martor care este banuit ca a savarsit o infractiune in legatura cu marturia sa in fata autoritatilor judiciare ale statului roman solicitant, alta decat refuzul de a depune marturie, se va lua in considerare faptul daca interesele justitiei nu ar fi mai bine protejate prin incredintarea urmaririi, daca este posibil, catre statul strain solicitat.
(3) Nicio persoana, oricare ar fi cetatenia ei, citata in fata autoritatilor judiciare ale statului roman solicitant, in vederea efectuarii urmaririi penale pentru anumite infractiuni, nu va putea fi nici urmarita, nici detinuta, nici supusa vreunei alte masuri de restrangere a libertatii in Romania pentru fapte sau condamnari anterioare plecarii sale de pe teritoriul statului strain solicitat si care nu sunt mentionate in citatie.
(4) Imunitatea prevazuta de prezentul articol inceteaza daca martorul, expertul sau persoana urmarita, avand posibilitatea sa paraseasca teritoriul statului roman solicitant in termen de 15 zile consecutive dupa ce prezenta sa nu mai este ceruta de autoritatile judiciare romane, va ramane totusi pe teritoriul Romaniei sau se va reintoarce aici dupa ce il va fi parasit.

ARTICOLUL 193 - Transferul temporar al persoanelor detinute, pe teritoriul statului solicitant
(1) Persoana detinuta, a carei prezenta in vederea audierii ca martor sau a confruntarii este ceruta de autoritatile judiciare solicitante, va fi transferata temporar pe teritoriul acelui stat, cu conditia reintoarcerii sale in termenul indicat de catre autoritatea judiciara solicitata si sub rezerva dispozitiilor art. 192, in masura in care acestea pot fi aplicate in mod corespunzator.
(2) In cazul cererilor adresate autoritatilor judiciare romane, competenta de solutionare a cererii apartine instantei in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere. In acest sens, instanta va dispune ascultarea persoanei detinute, in prezenta unui avocat ales sau numit din oficiu, precum si a unui interpret, daca este cazul, in camera de consiliu, cu participarea procurorului. Persoanei detinute i se face cunoscut obiectul cererii, cerandu-i-se sa declare daca este de acord sa fie transferata temporar pe teritoriul statului solicitant in vederea audierii ca martor. Declaratia sa este consemnata intr-un proces-verbal semnat de presedintele completului de judecata, grefier, interpret si inculpat.
(3) In cazul in care persoana detinuta nu consimte, instanta va dispune prin incheiere respingerea cererii. Incheierea este definitiva si se comunica in termen de 48 de ore de la pronuntare Ministerului Justitiei.
(4) In cazul in care persoana detinuta consimte la transferarea sa temporara, instanta va verifica daca sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (6), urmand a dispune prin incheiere admiterea sau respingerea cererii, dupa caz. Incheierea poate fi atacata cu recurs, in termen de 24 de ore de la pronuntare, de catre procurorul competent. Recursul se solutioneaza in termen de 3 zile.
(5) Incheierea prevazuta la alin. (4) se comunica Ministerului Justitiei, in termen de 24 de ore de la data ramanerii definitive, care va informa autoritatea centrala a statului solicitant cu privire la decizia autoritatii judiciare romane. Incheierea prin care instanta a dispus transferarea temporara a persoanei detinute se comunica si Ministerului Administratiei si Internelor, care asigura predarea sub escorta a persoanei detinute potrivit alin. (8).
(6) Transferarea poate fi refuzata:
a) daca prezenta persoanei detinute este necesara intr-un proces penal in curs pe teritoriul Romaniei;
b) daca transferarea persoanei detinute este susceptibila sa ii prelungeasca detentia;
c) daca exista alte motive care se opun transferarii sale pe teritoriul statului solicitant.
(7) Persoana transferata ramane in detentie pe teritoriul statului solicitant si, daca este cazul, pe teritoriul statului solicitat pentru tranzit, in afara de cazul in care autoritatea judiciara romana competenta cere punerea acesteia in libertate, in conditiile Codului de procedura penala.
(8) Locul predarii detinutului catre statul solicitant, precum si locul preluarii sale de la acest stat vor fi un punct de frontiera al statului roman. Detinutul este predat si preluat sub escorta. Ministerul Administratiei si Internelor va asigura predarea si preluarea, informand Ministerul Justitiei.
(9) Dispozitiile alin. (7) se aplica in mod corespunzator in cazul in care statul roman este stat solicitant.
(10) In cazul cererilor formulate de autoritatile judiciare romane, sub rezerva dispozitiilor art. 167 alin.
(2) lit.
a) si b), tranzitul pe teritoriul unui stat tert al persoanei detinute va fi acordat la cererea adresata de catre Ministerul Justitiei autoritatii centrale a statului solicitat pentru tranzit, insotita de toate documentele necesare.

ARTICOLUL 194 - Transferul temporar al persoanelor detinute, pe teritoriul statului solicitat
(1) In cazul in care obiectul cererii de asistenta judiciara adresate statului solicitat presupune efectuarea unor acte de procedura pentru indeplinirea carora este necesara prezenta unei persoane detinute in Romania, autoritatea judiciara romana solicitanta poate transfera temporar aceasta persoana pe teritoriul statului unde ancheta trebuie sa aiba loc, daca intre autoritatile romane si autoritatile statului solicitat exista un acord in acest sens. Modalitatile de transfer temporar al persoanei si termenul pana la care trebuie sa fie trimisa pe teritoriul Romaniei vor fi stabilite prin acordul respectiv.
(2) Persoana transferata va ramane in detentie pe teritoriul statului solicitat si, eventual, pe teritoriul statului de tranzit, cu exceptia cazului in care autoritatile judiciare romane au cerut punerea sa in libertate.
(3) Perioada de detentie pe teritoriul statului solicitat se deduce din durata detentiei pe care trebuie sau va trebui sa o efectueze persoana respectiva pe teritoriul Romaniei.

ARTICOLUL 195 - Infatisarea personala a persoanelor condamnate si transferate
Dispozitiile art. 193 si 194 se aplica in mod corespunzator si persoanelor detinute pe teritoriul Romaniei, in urma transferarii lor in vederea executarii unei pedepse pronuntate pe teritoriul statului de condamnare, atunci cand infatisarea personala in scopul revizuirii judecatii este ceruta de catre statul de condamnare.

ARTICOLUL 196 - Protectia martorilor
Martorii audiati conform dispozitiilor prezentului titlu beneficiaza, dupa caz, de protectie, potrivit legislatiei in vigoare.

ARTICOLUL 197 - Comunicarea actelor de procedura
(1) Comunicarea actelor de procedura se efectueaza in conditiile prezentului titlu si in conformitate cu dispozitiile tratatelor internationale pertinente.
(2) Prin acte de procedura se intelege, in principal, citatiile pentru parti sau martori, actul de inculpare, alte acte de urmarire penala, hotararile judecatoresti, cererile pentru exercitarea cailor de control judiciar sau actele privind executarea unei pedepse, plata unei amenzi ori plata cheltuielilor de procedura.
(3) Cererile de asistenta judiciara privind comunicarea actelor de procedura adresate autoritatilor judiciare romane se indeplinesc in faza de judecata de judecatoria in circumscriptia careia domiciliaza sau se afla locul de detentie al persoanei careia urmeaza sa i se comunice actele, iar in faza de urmarire penala, de parchetul de pe langa aceasta.

ARTICOLUL 198 - Comunicarea si dovada comunicarii
(1) Comunicarea actelor de procedura poate fi efectuata prin simpla lor transmitere catre destinatar. Daca statul solicitant o cere in mod expres, statul roman va efectua comunicarea in una dintre formele prevazute de legislatia romana pentru inmanari analoage sau intr-o forma speciala compatibila cu aceasta legislatie.
(2) Dovada comunicarii se face printr-un document datat si semnat de destinatar sau printr-o declaratie a autoritatii judiciare romane solicitate, constatand faptul comunicarii, forma si data efectuarii comunicarii. Actul sau declaratia se transmite de indata statului solicitant. La cererea acestuia din urma, statul roman va preciza daca notificarea a fost facuta in conformitate cu legea romana. In cazul in care comunicarea nu s-a putut face, statul roman instiinteaza de indata statul solicitant despre motivul necomunicarii.

ARTICOLUL 199 - Termenul necesar comunicarii
Citatia pentru infatisare, destinata unei persoane urmarite care se afla pe teritoriul Romaniei, se transmite autoritatilor romane competente cel mai tarziu cu 40 de zile inainte de data fixata pentru infatisare. De acest termen se tine seama la fixarea datei infatisarii si la transmiterea citatiei.

ARTICOLUL 200 - Comunicarea prin posta a actelor de procedura
(1) Autoritatile judiciare romane pot transmite direct, prin posta, actele de procedura si hotararile judecatoresti persoanelor care se afla pe teritoriul unui stat strain, daca prin instrumentul juridic international aplicabil in relatia cu acel stat se prevede astfel.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), actele de procedura si hotararile judecatoresti sunt insotite de o nota care indica faptul ca destinatarul poate obtine de la autoritatea judiciara emitenta informatii asupra drepturilor si obligatiilor sale.

ARTICOLUL 201 - Comunicarea de inscrisuri si date
(1) Statul roman comunica, in masura in care autoritatile judiciare romane pot ele insele sa le obtina intr-un asemenea caz, extrasele de pe cazierul judiciar si orice date referitoare la acesta care ii vor fi cerute, pentru o cauza penala, de autoritatile judiciare ale statului strain solicitant.
(2) In alte cazuri, altele decat cele prevazute la alin. (1), se va da curs unei asemenea cereri, in conditiile prevazute de legea romana.

ARTICOLUL 202 - Transmiterea informatiilor
(1) Statul roman va transmite statului strain interesat informatii despre hotararile penale si despre masurile ulterioare, care se refera la cetatenii statului strain si care au facut obiectul unei mentiuni in cazierul judiciar. Aceste informatii se comunica cel putin o data pe an.
(2) Daca persoana in cauza este cetatean al mai multor state, informatiile se comunica fiecarui stat interesat, in afara cazului in care aceasta persoana are cetatenia statului roman.
(3) Statul roman transmite statului strain interesat, la cererea acestuia, in cazuri speciale, cate o copie de pe hotararile si masurile prevazute la alin. (1), precum si orice alta informatie referitoare la acestea, pentru a-i permite sa examineze daca ele necesita masuri pe plan intern.

ARTICOLUL 203 - Autoritatea romana competenta
(1) Informatiile la care se refera art. 200 se transmit prin intermediul Ministerului Justitiei.
(2) Informatiile de acelasi fel, primite de la autoritatile competente ale statelor straine in cadrul schimbului de informatii, se primesc de catre Ministerul Justitiei, care le transmite autoritatilor competente, spre a se proceda in raport cu atributiile privitoare la recunoasterea si, respectiv, inregistrarea hotararilor penale straine.

Capitolul II - Dispozitii privind asistenta judiciara aplicabile in relatia cu statele membre ale Uniunii Europene


Sectiunea 1 - Dispozitii pentru punerea in aplicare a Conventiei din 19 iunie 1990 de punere in aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele comune, Schengen


ARTICOLUL 204 - Acordarea asistentei
Potrivit prezentei sectiuni, asistenta judiciara se acorda si:
a) in proceduri privind fapte pedepsibile conform legii romane sau legii statului membru solicitant ca fiind incalcari ale normelor juridice, constatate de autoritatile administrative a caror decizie poate fi atacata in fata unei instante competente in materie penala;
b) in proceduri privind acordarea de despagubiri pentru cercetare abuziva sau condamnare nelegala;
c) in procedurile necontencioase;
d) in actiunile civile alaturate actiunilor penale, atat timp cat instanta nu a hotarat definitiv in ceea ce priveste latura penala;
e) pentru a notifica comunicari judiciare care privesc executarea unei pedepse sau a unei masuri de siguranta, achitarea unei amenzi sau plata cheltuielilor de judecata;
f) pentru masuri privind suspendarea pronuntarii sau amanarea executarii unei pedepse ori a unei masuri de siguranta, liberarea conditionata sau suspendarea ori intreruperea executarii unei pedepse ori a unei masuri de siguranta.

ARTICOLUL 205 - Asistenta in materie de taxe si accize
(1) Statul roman acorda, in conformitate cu dispozitiile Conventiei europene de asistenta judiciara in materie penala din 20 aprilie 1959, asistenta judiciara cu privire la incalcarile dispozitiilor legale in materia accizelor, a taxei pe valoarea adaugata si in materie vamala.
(2) In cazul in care Romania este stat solicitant, informatiile si probele obtinute de la statul solicitat nu vor fi transmise sau utilizate pentru alte anchete, urmariri ori proceduri decat cele mentionate in cerere, cu exceptia cazului in care are consimtamantul prealabil al statului solicitat.
(3) Asistenta judiciara prevazuta in prezentul articol poate fi refuzata atunci cand valoarea totala prezumata a taxelor vamale neachitate in intregime ori eludate nu depaseste 25.000 euro sau echivalentul in lei ori atunci cand valoarea prezumata a marfurilor exportate sau importate fara autorizatie nu depaseste 100.000 euro ori echivalentul in lei, cu exceptia situatiei in care, date fiind circumstantele sau identitatea celui acuzat, statul solicitant considera cazul ca fiind foarte grav.
(4) Dispozitiile prezentului articol se aplica, de asemenea, atunci cand asistenta judiciara solicitata se refera la fapte care sunt pasibile doar de o amenda pentru incalcari ale normelor juridice sanctionate de autoritati administrative si atunci cand emana de la o autoritate judiciara.

ARTICOLUL 206 - Perchezitii si sechestre
(1) Dispozitiile art. 176 alin. (1) nu se aplica in relatia cu statele parti la Conventia de aplicare a acordurilor de la Schengen.
(2) In relatia cu statele mentionate la alin. (1), pentru executarea cererilor de comisii rogatorii avand ca obiect perchezitii sau sechestre pot fi impuse, totusi, urmatoarele conditii:
a) legislatia romana si cea a statului solicitat sa prevada pentru fapta care a determinat cererea de comisie rogatorie o pedeapsa privativa de libertate sau o masura de siguranta cu caracter restrictiv de libertate, al carei maxim este de cel putin 6 luni, sau legislatia uneia dintre parti sa prevada o sanctiune echivalenta, iar in legislatia celeilalte parti fapta sa fie pedepsita ca fiind o incalcare a normelor juridice, constatata de autoritatile administrative a caror decizie poate fi atacata cu recurs in fata unei instante competente in materie penala;
b) efectuarea comisiei rogatorii sa fie compatibila cu legea romana.

ARTICOLUL 207 - Transmiterea actelor de procedura prin posta
(1) In cazul transmiterii prin posta a actelor procedurale, daca exista motive sa se creada ca destinatarul nu intelege limba in care este redactat actul, acest act sau cel putin pasajele importante ale acestuia trebuie tradus/traduse in limba sau in una dintre limbile statului membru pe teritoriul caruia se gaseste destinatarul. Daca autoritatea care expediaza actul stie ca destinatarul nu cunoaste decat o alta limba, actul sau cel putin pasajele importante ale acestuia trebuie tradus/traduse in aceasta limba.
(2) Expertul sau martorul care nu se prezinta in instanta, desi a fost citat prin posta, nu poate fi supus niciunei sanctiuni sau unei masuri restrictive, chiar daca in citatie se face mentiune cu privire la aplicarea unei pedepse, cu exceptia cazului in care ulterior intra de bunavoie pe teritoriul Romaniei si aici este din nou legal citat. Autoritatea care expediaza citatii prin posta se asigura ca acestea sa nu implice nicio pedeapsa.
(3) Daca fapta care constituie temeiul cererii de asistenta judiciara este sanctionabila, potrivit dreptului intern al ambelor state, ca fiind o incalcare a normelor juridice, constatata de autoritatile administrative a caror decizie poate fi atacata in fata unei instante competente in materie penala, expedierea actelor procedurale se efectueaza in principiu conform procedurii prevazute la alin. (1).
(4) Atunci cand adresa destinatarului este necunoscuta sau cand se cere o notificare formala, trimiterea actelor de procedura se poate face prin intermediul autoritatilor judiciare ale statului membru solicitat.

ARTICOLUL 208 - Supravegherea transfrontaliera
In aplicarea dispozitiilor prezentei sectiuni, lista prevazuta la art. 183 alin. (5) se completeaza cu urmatoarele fapte:
a) ucidere din culpa;
b) frauda grava;
c) spalare de bani;
d) trafic ilicit de substante nucleare si substante radioactive;
e) participarea la organizatiile criminale mentionate in Actiunea comuna 98/733/JHA din 21 decembrie 1998 privind incriminarea participarii la organizatiile criminale in statele membre ale Uniunii Europene;
f) infractiunile de terorism prevazute in Decizia-cadru 2002/475/JHA din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului.

ARTICOLUL 209 - Raspunderea agentilor straini
(1) In timpul operatiunilor si activitatilor mentionate la art. 208, agentii straini care desfasoara urmarirea pe teritoriul Romaniei sunt asimilati persoanelor care au aceeasi calitate in statul roman in privinta infractiunilor comise impotriva lor sau de catre ei.
(2) In cazul in care pe timpul desfasurarii operatiunilor prevazute la art. 208 agentii straini produc un prejudiciu, statul ai carui agenti sunt raspunde pentru acest prejudiciu, in conformitate cu legea romana.
(3) Statul ai carui agenti au cauzat prejudicii unei persoane pe teritoriul Romaniei restituie statului roman totalitatea sumelor pe care le-a platit victimelor sau altor persoane indreptatite in numele acestora.
(4) Fara a aduce atingere exercitarii drepturilor fata de terti si cu exceptia dispozitiei din alin. (3), statul roman nu va solicita in cazul prevazut la alin.
(2) restituirea contravalorii prejudiciilor pe care le-a suferit din cauza unui alt stat.

Sectiunea a 2-a Dispozitii pentru aplicarea Conventiei din 29 mai 2000 privind asistenta judiciara reciproca in materie penala intre statele membre ale Uniunii Europene si a Protocolului la aceasta din 16 octombrie 2001

ARTICOLUL 210 - Informatii privind conturile bancare
(1) La cererea autoritatilor unui stat membru al Uniunii Europene, autoritatile romane vor dispune luarea masurilor necesare in vederea identificarii conturilor bancare, indiferent de natura acestora, care sunt controlate sau detinute intr-o unitate bancara din Romania de catre o persoana fizica ori juridica care face obiectul unei anchete penale, si vor furniza acestora numerele conturilor bancare, precum si orice alte detalii. Informatiile vor include totodata si date privind conturile pentru care persoana care face obiectul procedurilor are procura, in masura in care acestea au fost solicitate in mod expres si pot fi furnizate intr-un termen rezonabil.
(2) Datele prevazute la alin. (1) vor fi furnizate numai in masura in care informatiile se afla la dispozitia bancii care detine conturile bancare.
(3) Datele prevazute la alin. (1) vor fi furnizate numai daca ancheta penala priveste, dupa caz:
a) o infractiune pedepsita cu o pedeapsa privativa de libertate sau un mandat de executare a pedepsei inchisorii pe o perioada maxima de cel putin 4 ani, in statul solicitant, si cel putin 2 ani in statul solicitat; sau
b) o infractiune mentionata la art. 2 din Conventia privind constituirea Oficiului European de Politie (Conventia Europol) din 1995 sau in anexa la conventie; ori
c) in masura in care infractiunea nu este prevazuta de Conventia Europol, o infractiune prevazuta de Conventia din 1995 privind protectia intereselor financiare ale Comunitatilor europene, de Protocolul aditional din 1996 sau de catre al doilea Protocol aditional din 1997.
(4) In cazul in care se solicita informatiile prevazute la alin. (1), autoritatea solicitanta, prin cererea formulata, va mentiona urmatoarele:
a) motivele pentru care informatiile solicitate sunt considerate a avea o valoare substantiala in vederea cercetarii infractiunii respective;
b) elementele pe baza carora s-a stabilit ca bancile aflate pe teritoriul Romaniei detin sau controleaza conturile bancare si, in masura in care detine astfel de date, care sunt bancile implicate;
c) orice alte date disponibile care ar putea facilita executarea cererii.
(5) Cererea formulata in temeiul alin. (1) este supusa si urmatoarelor conditii:
a) indeplinirea cererii sa fie compatibila cu legea romana;
b) fapta care face obiectul anchetei penale sa fie infractiune potrivit legii romane.
(6) In cazul cererilor formulate de autoritatile romane, dispozitiile prezentului articol se aplica in mod corespunzator.

ARTICOLUL 211 - Informatii privind operatiunile bancare
(1) La cerere, autoritatile romane vor furniza detalii cu privire la conturile bancare indicate de catre autoritatile straine solicitante, precum si cu privire la operatiunile bancare care s-au derulat, intr-o perioada delimitata, prin unul sau mai multe dintre conturile bancare indicate in cerere, inclusiv detalii cu privire la orice expeditor sau destinatar de cont.
(2) Datele prevazute la alin. (1) vor fi furnizate numai in masura in care informatiile se afla la dispozitia bancii care detine conturile bancare.
(3) In cazul in care se solicita informatiile prevazute la alin. (1), autoritatea solicitanta, prin cererea formulata, va arata motivele pentru care informatiile solicitate sunt considerate a avea o valoare substantiala in vederea cercetarii infractiunii respective.
(4) Cererea formulata in temeiul alin. (1) este supusa si urmatoarelor conditii:
a) indeplinirea cererii sa fie compatibila cu legea romana;
b) fapta care face obiectul anchetei penale sa fie infractiune potrivit legii romane.
(5) In cazul cererilor formulate de autoritatile romane, dispozitiile prezentului articol se aplica in mod corespunzator.

ARTICOLUL 212 - Supravegherea tranzactiilor bancare
(1) Autoritatile romane vor asigura la cererea autoritatilor unui stat membru al Uniunii Europene supravegherea, pe o perioada determinata, a operatiunilor bancare care se deruleaza prin unul sau mai multe dintre conturile bancare indicate de catre autoritatile solicitante.
(2) In cazul in care se solicita informatiile prevazute la alin. (1), autoritatea solicitanta, prin cererea formulata, va arata motivele pentru care informatiile solicitate sunt considerate a avea o valoare substantiala in vederea cercetarii infractiunii respective.
(3) Autoritatile judiciare romane competente autorizeaza, in conditiile prevazute de legea romana, supravegherea operatiunilor bancare. In conditiile prevazute de legea romana, autoritatile judiciare romane si cele straine vor stabili modalitatile concrete de supraveghere.

ARTICOLUL 213 - Confidentialitatea
Bancile vor asigura caracterul confidential atat asupra transmiterii informatiilor catre autoritatile solicitante, cat si asupra anchetei penale desfasurate, fara a putea divulga aceste date clientului sau oricarei alte persoane.

ARTICOLUL 214 - Obligatia de a informa
(1) In cazul in care, in cursul executarii cererii, este necesar sa fie efectuate cercetari suplimentare, care nu au putut fi prevazute sau specificate de catre autoritatea solicitanta in cererea initiala, autoritatea romana solicitata va informa fara intarziere statul solicitant.
(2) Dupa ce a fost informat, potrivit alin. (1), statul solicitant va putea formula o cerere suplimentara, potrivit art. 215.
(3) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in cazul in care cercetarile suplimentare trebuie efectuate de catre autoritatile altui stat membru al Uniunii Europene sau ale unui stat tert.

ARTICOLUL 215 - Cereri suplimentare
(1) In cazul in care autoritatile statului solicitant formuleaza o cerere suplimentara cererii initiale, cererea va cuprinde doar datele necesare identificarii cererii initiale, precum si alte date suplimentare necesare.
(2) Ori de cate ori autoritatile solicitante participa alaturi de autoritatile romane la executarea cererii de asistenta, acestea vor putea adresa direct autoritatii romane solicitate cererea suplimentara prevazuta la alin. (1). O copie a acesteia va fi transmisa si Ministerului Justitiei sau Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, dupa caz.

ARTICOLUL 216 - Secretul bancar
Secretul bancar nu poate fi invocat ca motiv de refuz al cooperarii privind cererile de asistenta formulate de catre autoritatile unui stat membru al Uniunii Europene.

ARTICOLUL 217 - Comunicarea deciziilor de refuz
Deciziile de refuz al asistentei judiciare se comunica Secretariatului Consiliului Uniunii Europene si Eurojust.

ARTICOLUL 218 - Autoritati centrale
(1) Pentru cererile de asistenta judiciara prevazute la art. 6 alin. (8) din Conventia din 29 mai 2000 privind asistenta judiciara reciproca in materie penala intre statele membre ale Uniunii Europene si orice alta cerere de asistenta judiciara din faza de judecata sau de executare a hotararilor penale in situatia mentionata la art. 6 alin. (3) din aceeasi conventie si in alte cazuri in care contactul direct nu este posibil, autoritatea centrala este Ministerul Justitiei. Cu toate acestea, este posibila si comunicarea directa dintre autoritatile judiciare romane si autoritatile centrale desemnate de alte state membre.
(2) Pentru cererile de asistenta judiciara din faza de cercetare si urmarire penala in situatia mentionata la art. 6 alin. (3) din Conventia din 29 mai 2000 privind asistenta judiciara reciproca in materie penala intre statele membre ale Uniunii Europene si in alte cazuri in care contactul direct nu este posibil, autoritatea centrala este Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Cu toate acestea, este posibila si comunicarea directa dintre autoritatile judiciare romane si autoritatile centrale desemnate de Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord si de Irlanda.
(3) Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este desemnat ca autoritate centrala competenta sa primeasca cererile de asistenta judiciara prevazute la art. 18, 19 si art. 20 alin. (1)-
(5) din Conventia din 29 mai 2000 privind asistenta judiciara reciproca in materie penala intre statele membre ale Uniunii Europene, autoritatea judiciara competenta sa solutioneze cererea fiind instanta competenta potrivit legii sa autorizeze interceptarea telecomunicatiilor.

Sectiunea 3 - Dispozitii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene in aplicarea Deciziei-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea in Uniunea Europeana a ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor


PARAGRAFUL 1 - Dispozitii generale


ARTICOLUL 219 - Intelesul unor termeni sau expresii
(1) Prin ordin de indisponibilizare se intelege orice masura luata in cursul procesului penal de o autoritate judiciara a unui stat membru care consta in indisponibilizarea, cu titlu provizoriu, a unui bun, pentru a se impiedica orice operatiune de distrugere, transformare, deplasare, transfer sau instrainare a acestuia.
(2) Prin termenul bun se intelege orice bun, indiferent de natura acestuia, corporal sau necorporal, mobil sau imobil, precum si documentele ori instrumentele juridice care dovedesc existenta unui titlu sau a unui drept asupra unui bun, despre care autoritatea judiciara competenta emitenta considera ca:
a) constituie produsul uneia dintre infractiunile prevazute la art. 223 ori corespunde in totalitate sau in parte valorii acestui produs; sau
b) constituie instrumentul ori obiectul unei asemenea infractiuni.
(3) Prin termenul proba se intelege obiectele, documentele sau datele ce pot servi ca mijloc de proba in procesul penal care are ca obiect una dintre infractiunile prevazute la art. 223.
(4) Prin stat emitent se intelege statul membru in care o autoritate judiciara a emis, validat sau confirmat un ordin de indisponibilizare in cadrul unei proceduri penale.
(5) Prin stat de executare se intelege statul membru pe teritoriul caruia se afla bunul sau proba.
(6) Prin decizia-cadru se intelege Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea in Uniunea Europeana a ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 196 din 2 august 2003.

ARTICOLUL 220 - Obiectul reglementarii
Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica ordinelor de indisponibilizare emise in conformitate cu decizia-cadru in vederea asigurarii probelor sau confiscarii ulterioare a bunului.

ARTICOLUL 221 - Certificatul
(1) Certificatul trebuie sa fie intocmit potrivit formularului standard prevazut in anexa nr. 2 si sa fie semnat de autoritatea judiciara care a dispus masura prevazuta la art. 219 alin. (1). De asemenea, continutul certificatului trebuie sa fie certificat de autoritatea judiciara competenta emitenta.
(2) Certificatul emis de o autoritate judiciara romana trebuie sa fie tradus in limba sau intr-una dintre limbile oficiale ale statului membru de executare ori in alta limba acceptata de acel stat membru.
(3) Certificatul transmis spre executare autoritatilor judiciare romane trebuie sa fie tradus in limba romana.

ARTICOLUL 222 - Autoritati competente
(1) Ordinul de indisponibilizare se emite de catre procuror, in faza de urmarire penala, si de instanta de judecata, in cursul judecatii.
(2) Ordinul de indisponibilizare se executa de parchetul de pe langa tribunal, in faza de urmarire penala, si de tribunal, in cursul judecatii, in a caror circumscriptie se afla bunul pentru care a fost emis ordinul de indisponibilizare.
(3) In cazul in care ordinul de indisponibilizare se refera la mai multe bunuri aflate in circumscriptia teritoriala a doua sau mai multe autoritati judiciare romane, competenta de a recunoaste si executa ordinul de indisponibilizare revine, in functie de faza procesuala, Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti sau Tribunalului Bucuresti.
(4) In cazul in care ordinul de indisponibilizare se refera la un bun care face obiectul unui proces penal aflat in curs de solutionare sau solutionat prin pronuntarea unei hotarari definitive, competenta revine parchetului de pe langa tribunal, in faza de urmarire penala, si tribunalului, in cursul judecatii, indiferent de gradul de jurisdictie al autoritatii judiciare romane investite cu solutionarea cauzei ori care a pronuntat hotararea.

ARTICOLUL 223 - Domeniul de aplicare
(1) Urmatoarele infractiuni, indiferent de denumirea pe care o au in legislatia statului emitent, daca sunt sanctionate de legea statului emitent cu o pedeapsa privativa de libertate a carei durata maxima este de cel putin 3 ani, nu vor fi supuse verificarii indeplinirii conditiei dublei incriminari:
1. participarea la un grup criminal organizat;
2. terorismul;
3. traficul de persoane;
4. exploatarea sexuala a copiilor si pornografia infantila;
5. traficul ilicit de droguri si substante psihotrope;
6. traficul ilicit de arme, munitii si substante explozive;
7. coruptia;
8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Comunitatilor Europene in intelesul Conventiei din 26 iulie 1995 privind protectia intereselor financiare ale Comunitatilor Europene;
9. spalarea produselor infractiunii;
10. falsificarea de moneda, inclusiv contrafacerea monedei euro;
11. fapte legate de criminalitatea informatica;
12. infractiuni impotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de disparitie si de specii si soiuri de plante pe cale de disparitie;
13. facilitarea intrarii si sederii ilegale;
14. omorul, vatamarea corporala grava;
15. traficul ilicit de organe si tesuturi umane;
16. rapirea, lipsirea de libertate in mod ilegal si luarea de ostateci;
17. rasismul si xenofobia;
18. furtul organizat sau armat;
19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichitati si opere de arta;
20. inselaciunea;
21. racketul si extorcarea de fonduri;
22. contrafacerea si pirateria produselor;
23. falsificarea de acte oficiale si uzul de fals;
24. falsificarea de mijloace de plata;
25. traficul ilicit de substante hormonale si alti factori de crestere;
26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive;
27. traficul de vehicule furate;
28. violul;
29. incendierea cu intentie;
30. crime aflate in jurisdictia Curtii Penale Internationale;
31. sechestrarea ilegala de nave sau aeronave;
32. sabotajul.
(2) Pentru alte cazuri decat cele prevazute la alin. (1), in cazul ordinului de indisponibilizare emis in vederea asigurarii probelor, recunoasterea si executarea unui astfel de ordin sunt supuse conditiei ca infractiunea pentru care a fost emis ordinul sa constituie infractiune, in conformitate cu legea romana, oricare ar fi elementele constitutive sau calificarea juridica in legea statului emitent.
(3) Pentru alte cazuri decat cele mentionate la alin. (1), in cazul ordinului de indisponibilizare emis in vederea confiscarii ulterioare a bunului, recunoasterea si executarea unui astfel de ordin sunt supuse conditiei ca infractiunea pentru care a fost emis ordinul sa constituie o infractiune care, in conformitate cu legea romana, poate conduce la acest tip de indisponibilizare, oricare ar fi elementele constitutive sau calificarea juridica in legea statului emitent.
(4) In materie de taxe si impozite, de vama si de schimb valutar, executarea ordinului de indisponibilizare nu va putea fi refuzata pe motiv ca legislatia romana nu impune acelasi tip de taxe sau de impozite ori nu contine acelasi tip de reglementari in materie de taxe sau impozite, de vama si de schimb valutar ca legislatia statului emitent.

PARAGRAFUL 2 - Procedura de emitere si transmitere a ordinelor de indisponibilizare


ARTICOLUL 224 - Emiterea si transmiterea ordinelor de indisponibilizare
(1) Actul prin care se emite ordinul de indisponibilizare, definit la art. 219 alin. (1), se intocmeste potrivit dispozitiilor corespunzatoare din Codul de procedura penala.
(2) Ordinul de indisponibilizare insotit de certificatul intocmit potrivit dispozitiilor art. 221 trebuie transmise de autoritatea judiciara romana emitenta direct autoritatii judiciare competente din statul de executare. Transmiterea se efectueaza prin orice mijloc care permite o inregistrare scrisa si in conditii care sa permita autoritatii judiciare de executare sa stabileasca autenticitatea actului si a certificatului.
(3) Ordinul de indisponibilizare este transmis impreuna cu:
a) o cerere de remitere a probelor; sau
b) o cerere de confiscare, prin care se solicita fie executarea unui ordin de confiscare emis de autoritatea judiciara romana competenta, fie confiscarea si executarea ulterioara a unui astfel de ordin. Aceste cereri se formuleaza potrivit dispozitiilor aplicabile in domeniul asistentei judiciare in materie penala si normelor aplicabile cooperarii internationale in materie de confiscare.
(4) In situatia in care ordinul de indisponibilizare nu este insotit de una dintre cererile mentionate la alin. (3), certificatul prevazut la art. 221 poate contine o instructiune privind mentinerea bunului in statul de executare pana la primirea cererii mentionate la alin. (3) lit.
a) sau b). Autoritatea judiciara romana emitenta indica in certificat data la care aceasta apreciaza ca cererea respectiva va fi transmisa.
(5) Pe cale de exceptie, in cazul statelor membre care prin declaratiile notificate Comisiei Europene, depuse la Secretariatul general al Consiliului Uniunii Europene, si-au rezervat dreptul de a primi si transmite ordinul de indisponibilizare impreuna cu certificatul prevazut la art. 221 prin intermediul autoritatilor centrale desemnate de catre acestea, transmiterea se va efectua potrivit declaratiilor respectivelor state membre.
(6) In cazul in care autoritatea judiciara romana emitenta nu cunoaste autoritatea de executare, va solicita asistenta punctelor de contact ale Romaniei la Reteaua Judiciara Europeana, in vederea obtinerii de informatii in acest sens.
(7) In cazul in care autoritatea judiciara romana emitenta revoca masura prevazuta la art. 219 alin. (1), trebuie sa notifice de indata despre aceasta autoritatii judiciare a statului de executare.
(8) In cazul in care, ca urmare a executarii unui ordin de indisponibilizare emis de o autoritate judiciara romana, autoritatea de executare a despagubit orice persoana interesata, inclusiv tertii de buna-credinta, statul roman va rambursa statului de executare suma acordata ca despagubire.

PARAGRAFUL 3 - Procedura de executare de catre autoritatile romane a ordinelor de indisponibilizare


ARTICOLUL 225 - Dispozitii comune
(1) Autoritatea judiciara romana, indiferent de faza procesuala, recunoaste orice ordin de indisponibilizare fara a fi necesara nicio alta formalitate si ia fara intarziere masurile necesare executarii sale imediate, in acelasi mod ca in cazul in care masura prevazuta la art. 219 alin. (1) ar fi fost dispusa de o autoritate judiciara romana, exceptand situatia in care este incident unul dintre motivele de nerecunoastere sau de neexecutare prevazute la art. 230 ori unul dintre motivele de amanare prevazute la art. 231.
(2) In cazul in care este necesar sa se garanteze ca probele obtinute sunt valabile, autoritatea judiciara romana de executare respecta formalitatile si procedurile indicate in mod expres de autoritatea judiciara emitenta, cu conditia ca aceste formalitati si proceduri sa nu contravina principiilor constitutionale.
(3) Un raport privind executarea ordinului de indisponibilizare intocmit de autoritatea judiciara romana de executare, pe baza referatului organului judiciar care a dus la indeplinire ordinul de indisponibilizare, este transmis fara intarziere autoritatii judiciare romane de executare, care il remite autoritatii judiciare emitente prin orice mijloc care permite o inregistrare scrisa.
(4) Orice masura coercitiva suplimentara necesara pentru ducerea la indeplinire a ordinului de indisponibilizare este luata in conformitate cu dispozitiile corespunzatoare din Codul de procedura penala.

ARTICOLUL 226 - Masuri premergatoare
(1) Atunci cand o autoritate judiciara romana primeste un ordin de indisponibilizare, aceasta trebuie ca, in termen de 24 de ore de la data primirii, sa verifice daca ordinul este insotit de certificatul prevazut la art. 221 ori de oricare alt document echivalent, precum si de traducerea in limba romana.
(2) In cazul in care documentele prevazute la alin. (1) nu sunt traduse, autoritatea judiciara romana solicita autoritatii judiciare emitente remiterea traducerii intr-un termen de cel mult 3 zile.
Dupa primirea traducerii, autoritatea judiciara romana isi verifica competenta in termen de cel mult 24 de ore de la data primirii.
(3) Daca autoritatea judiciara romana apreciaza ca nu este competenta sa recunoasca si sa ia masurile necesare pentru executarea ordinului de indisponibilizare, trimite de indata, din oficiu, ordinul de indisponibilizare autoritatii judiciare romane competente sa il execute si informeaza despre aceasta autoritatea judiciara a statului emitent. In situatia in care ordinul de indisponibilizare nu contine suficiente informatii pentru determinarea competentei, autoritatea judiciara romana poate solicita autoritatii judiciare emitente transmiterea de informatii suplimentare, fixand in acest sens un termen de cel mult 3 zile.
(4) In faza de judecata, repartizarea cauzei se face in conformitate cu dispozitiile legale aplicabile in materie, termenul de judecata stabilit neputand fi mai mare de 5 zile.
(5) Procedura prevazuta la alin. (1)-
(3) are caracter confidential.

ARTICOLUL 227 - Recunoasterea si executarea in faza de urmarire penala
(1) In faza de urmarire penala, procurorul competent dispune prin ordonanta, in termen de cel mult 5 zile de la expirarea termenelor prevazute la art. 226.
(2) Impotriva ordonantei prin care procurorul a dispus recunoasterea ordinului de indisponibilizare poate face plangere orice persoana interesata, inclusiv tertii de buna-credinta, daca prin aceasta s-a adus o vatamare a intereselor sale legitime.
Plangerea se face in termen de 5 zile de la comunicarea copiei de pe ordonanta.
(3) Motivele de fond care au stat la baza emiterii ordinului de indisponibilizare nu pot face obiectul plangerii, acestea putand fi atacate numai in fata unei instante a statului emitent.
(4) Plangerea se adreseaza tribunalului in a carui circumscriptie teritoriala se afla parchetul din cadrul caruia face parte procurorul care a dispus recunoasterea ordinului de indisponibilizare. La judecarea plangerii prezenta procurorului este obligatorie.
(5) Dosarul va fi trimis de parchet tribunalului competent, in termen de doua zile de la primirea adresei prin care acesta este solicitat.
(6) Plangerea se solutioneaza in sedinta publica, in termen de 5 zile, prin incheiere definitiva. Introducerea plangerii nu suspenda ducerea la indeplinire a ordinului de indisponibilizare.
Instanta de judecata, solutionand plangerea, verifica ordonanta procurorului, pe baza materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri prezentate, pronuntand una dintre urmatoarele solutii:
a) respinge plangerea ca tardiva sau ca inadmisibila, mentinand ordonanta atacata;
b) admite plangerea, desfiinteaza ordonanta atacata si dispune revocarea masurii indisponibilizarii.
(7) Ordinul de indisponibilizare se duce la indeplinire de catre procurorul care a dispus recunoasterea acestuia prin ordonanta.

ARTICOLUL 228 - Recunoasterea si executarea in faza de judecata
(1) Instanta de judecata solutioneaza cauza, prin incheiere, data in camera de consiliu, in complet format dintr-un singur judecator. Judecata se face de urgenta si cu precadere.
(2) Hotararea poate fi atacata cu recurs, in termen de 5 zile de la pronuntare ori de la comunicare, dupa caz, de catre orice persoana interesata, inclusiv tertii de buna-credinta, daca prin aceasta s-a adus o vatamare a intereselor sale legitime.
Dispozitiile art. 227 se aplica in mod corespunzator.
(3) Dosarul se trimite instantei de recurs in termen de 24 de ore de la declararea recursului. Recursul se solutioneaza in termen de 5 zile, de curtea de apel competenta, pe baza materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri prezentate.
(4) Recursul nu suspenda executarea ordinului de indisponibilizare.
(5) Ordinul de indisponibilizare se executa de catre procurorul desemnat din cadrul parchetului de pe langa tribunalul competent.

ARTICOLUL 229 - Durata indisponibilizarii si regimul ulterior al bunului indisponibilizat
(1) Indisponibilizarea bunului este mentinuta pana la solutionarea definitiva a cererilor prevazute la art. 224 alin. (3).
(2) Cu toate acestea, autoritatea judiciara romana competenta poate ca, dupa consultarea autoritatii judiciare emitente, in conformitate cu legislatia si practica romane aplicabile in materie si in functie de imprejurarile cauzei, sa dispuna indisponibilizarea bunului pentru o perioada mai scurta.
(3) Daca autoritatea judiciara romana competenta intentioneaza sa revoce masura indisponibilizarii, aceasta va informa autoritatea judiciara emitenta, oferindu-i posibilitatea de a formula observatii. De asemenea, atunci cand autoritatea judiciara a statului emitent informeaza autoritatea romana de executare asupra revocarii ordinului de indisponibilizare, aceasta din urma are obligatia de a revoca masura in cel mai scurt timp posibil.
(4) Cererile prevazute la art. 224 alin. (3) se executa in conformitate cu normele aplicabile asistentei judiciare in materie penala si cu normele aplicabile cooperarii internationale in materie de confiscare.
(5) Cu toate acestea, prin derogare de la normele in materie de asistenta judiciara mentionate la alin. (4), autoritatea judiciara romana competenta nu poate refuza cererile mentionate la art. 224 alin. (3) lit.
a) invocand absenta dublei incriminari, daca aceste cereri vizeaza infractiunile prevazute la art. 223 alin. (1), iar pentru aceste infractiuni pedeapsa prevazuta de legea statului emitent este inchisoarea de cel putin 3 ani.

ARTICOLUL 230 - Motive de nerecunoastere sau de neexecutare
(1) In afara cazurilor mentionate la art. 223 alin.
(2) si (3), autoritatile judiciare romane competente nu pot refuza recunoasterea sau executarea ordinului de indisponibilizare decat daca:
a) certificatul prevazut la art. 221 nu este prezentat, este incomplet sau nu corespunde in mod clar ordinului de indisponibilizare;
b) legislatia romana prevede o imunitate sau un privilegiu care face imposibila executarea ordinului de indisponibilizare;
c) din informatiile furnizate in certificat rezulta imediat ca solutionarea unei cereri de asistenta judiciara avand ca obiect remiterea probelor sau confiscarea pentru infractiunea care face obiectul procesului penal ar contraveni principiului non bis in idem.
(2) In cazul mentionat la alin. (1) lit. a), autoritatea judiciara romana poate:
a) sa fixeze un termen de cel mult 3 zile pentru prezentarea, completarea ori corectarea certificatului;
b) sa accepte un document echivalent; sau
c) daca se considera suficient de edificata, sa nu mai apeleze in aceasta privinta la autoritatea judiciara emitenta.
(3) Orice decizie de a refuza recunoasterea sau executarea este luata si notificata in cel mai scurt timp posibil autoritatilor judiciare competente ale statului emitent prin orice mijloc care permite o inregistrare scrisa.
(4) De asemenea, in cazul in care, in practica, executarea ordinului de indisponibilizare este imposibila deoarece bunul sau probele au disparut, au fost distruse, nu pot fi gasite la locul indicat in certificat ori pentru ca locul in care se gasesc bunurile sau probele nu a fost indicat intr-un mod suficient de clar nici dupa consultarea autoritatii judiciare competente a statului emitent, aceasta este informata imediat in aceasta privinta.

ARTICOLUL 231 - Motive de amanare a executarii
(1) Autoritatea judiciara romana competenta poate amana executarea unui ordin de indisponibilizare in cazul in care:
a) executarea acestuia risca sa impiedice sau sa ingreuneze un proces penal aflat in curs de desfasurare. Amanarea se dispune pentru un termen pe care autoritatea judiciara romana de executare il considera ca fiind necesar pentru buna desfasurare a procesului penal;
b) bunurile sau probele in cauza au facut deja obiectul unui ordin de indisponibilizare in cadrul unei proceduri penale, amanarea fiind dispusa pana in momentul in care aceasta masura este revocata;
c) ordinul de indisponibilizare a fost emis in vederea confiscarii ulterioare a unui bun care face deja obiectul unei masuri luate in cadrul unui proces penal in Romania; in acest caz amanarea este dispusa pana in momentul revocarii acestei masuri. Cu toate acestea, acest caz de amanare este incident numai in cazul in care ordinul de indisponibilizare ar avea prioritate fata de masuri ulterioare luate de organele judiciare romane, in cadrul unui proces penal, in conformitate cu dreptul intern.
(2) Un raport privind amanarea executarii ordinului de indisponibilizare, inclusiv motivele care au stat la baza acesteia si, daca este posibil, durata amanarii, este inaintat imediat autoritatii judiciare competente a statului emitent prin orice mijloc care permite o inregistrare scrisa.
(3) De indata ce motivul amanarii inceteaza sa mai subziste, autoritatea judiciara romana de executare ia fara intarziere masurile necesare executarii ordinului de indisponibilizare si informeaza autoritatea judiciara emitenta in aceasta privinta prin orice mijloc care permite o inregistrare scrisa.
(4) Autoritatea judiciara romana de executare informeaza autoritatea judiciara emitenta cu privire la oricare alte masuri asiguratorii al caror obiect il poate constitui bunul respectiv.

ARTICOLUL 232 - Rambursare
(1) Fara a aduce atingere dispozitiilor art. 227 alin. (3), in cazul in care statul roman raspunde pentru prejudiciile cauzate uneia dintre persoanele interesate, inclusiv tertii de buna-credinta, ca urmare a executarii unui ordin de indisponibilizare transmis spre executare unei autoritati judiciare romane, acesta va solicita statului emitent orice suma platita ca despagubire persoanei in cauza, cu exceptia cazului si in masura in care paguba sau o parte a acesteia se datoreaza in mod exclusiv conduitei autoritatilor romane.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu aduc atingere prevederilor legale interne privind actiunile in despagubire formulate de persoanele fizice sau juridice.

Sectiunea 4 - Dispozitii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene in aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce sanctiunilor pecuniare


PARAGRAFUL 1 - Dispozitii comune


ARTICOLUL 233 - Definitii
In sensul prezentei sectiuni:
(1) prin hotarare se intelege o hotarare definitiva prin care s-a aplicat o pedeapsa pecuniara ce trebuie executata fata de o persoana fizica sau juridica, daca hotararea a fost luata de:
a) o instanta judecatoreasca din statul emitent, referitor la o infractiune prevazuta de legea penala a statului emitent;
b) o autoritate a statului emitent, alta decat o instanta, in legatura cu o infractiune prevazuta de legea penala a statului emitent, cu conditia ca persoana respectiva sa fi avut posibilitatea de a solicita judecarea cauzei sale de o instanta competenta in materie penala;
c) o autoritate a statului emitent, alta decat o instanta, in ceea ce priveste faptele care se pedepsesc conform dreptului national al statului emitent ca fiind incalcari ale normelor legale, cu conditia ca persoana respectiva sa fi avut posibilitatea de a solicita judecarea cauzei sale de o instanta competenta in materie penala;
d) o instanta competenta in materie penala, daca hotararea a fost pronuntata in legatura cu o hotarare dintre cele prevazute la lit. c);
(2) prin pedeapsa pecuniara se intelege obligatia de a plati:
1.a) o suma de bani drept condamnare pentru o infractiune, pronuntata printr-o hotarare;
b) compensatia pronuntata prin aceeasi hotarare in beneficiul victimelor, daca victima nu se poate constitui parte civila la proces, iar instanta actioneaza in exercitarea competentei sale in materie penala;
c) o suma de bani aferenta cheltuielilor cauzate de procedura judiciara sau administrativa care a dus la pronuntarea hotararii;
d) o suma de bani catre un fond public sau catre o organizatie de sprijin pentru victime, pronuntata prin aceeasi decizie.
2. Urmatoarele nu sunt considerate pedepse pecuniare:
a) dispozitiile de confiscare a instrumentelor sau produselor infractiunilor;
b) dispozitiile de natura civila, care decurg dintr-o actiune in daune si restituire si care sunt executorii in conformitate cu Regulamentul Consiliului (CE) nr. 44/2001 din 22 decembrie 2000 privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala;
(3) prin stat emitent se intelege statul membru in care s-a pronuntat o hotarare, in intelesul definit de decizia-cadru;
(4) prin stat de executare se intelege statul membru catre care s-a transmis o hotarare in vederea executarii;
(5) prin decizia-cadru se intelege Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce sanctiunilor pecuniare, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 76 din 22 martie 2005.

ARTICOLUL 234 - Autoritati competente
(1) Autoritatile romane competente sa emita o hotarare sunt instantele judecatoresti.
(2) Autoritatile romane competente sa execute o hotarare sunt instantele judecatoresti.
(3) Autoritatea centrala romana in aplicarea art. 2 alin.
(2) din decizia-cadru este Ministerul Justitiei, care are rolul de a asista instantele judecatoresti si de a transmite si primi hotararile in cazul in care contactul direct nu este posibil.

PARAGRAFUL 2 - Procedura de transmitere a hotararii


ARTICOLUL 235 - Transmiterea hotararii
(1) Hotararea, impreuna cu un certificat emis conform alin. (2), pot fi transmise de autoritatile judiciare romane emitente direct autoritatii de executare competente din statul membru in care persoana fizica sau juridica impotriva careia sa pronuntat hotararea are bunuri ori o sursa de venit, isi are resedinta obisnuita sau, in cazul persoanelor juridice, isi are sediul social.
(2) Certificatul trebuie intocmit potrivit formularului standard prevazut in anexa nr. 3. Certificatul trebuie semnat, iar continutul acestuia sa fie certificat ca fiind conform de catre autoritatea judiciara romana emitenta.
(3) Hotararea sau o copie certificata a acesteia impreuna cu certificatul se transmit direct autoritatii competente din statul de executare prin orice mijloc care permite o inregistrare scrisa, in conditii care sa permita statului de executare stabilirea autenticitatii. Originalul hotararii sau o copie certificata de pe aceasta impreuna cu certificatul in original se transmit statului de executare, la cererea acestuia. Toate comunicarile oficiale se efectueaza direct intre respectivele autoritati competente.
(4) O hotarare nu poate fi transmisa simultan mai multor state de executare.
(5) Daca autoritatea competenta din statul de executare nu este cunoscuta autoritatii judiciare romane emitente, aceasta din urma va face toate investigatiile necesare, inclusiv prin intermediul punctelor de contact ale Retelei Judiciare Europene, pentru a obtine informatiile necesare de la statul de executare.

ARTICOLUL 236 - Incetarea executarii
Autoritatea judiciara emitenta romana aduce imediat la cunostinta autoritatii competente din statul de executare orice hotarare sau masura in urma careia hotararea inceteaza sa mai fie executorie sau este retrasa din statul de executare din orice alt motiv.

ARTICOLUL 237 - Consecintele transmiterii unei hotarari
(1) Sub rezerva dispozitiilor alin. (2), statul roman nu poate proceda la executarea unei hotarari transmise de autoritatile judiciare romane emitente.
(2) Dreptul de executare a hotararii este redobandit de statul roman:
a) daca este informat de statul de executare referitor la neexecutarea totala sau partiala ori la nerecunoasterea sau neexecutarea deciziei in cazurile prevazute la art. 241, cu exceptia celui prevazut la art. 241 alin.
(2) lit. a), si in cazul prevazut la art. 245 alin. (1) din prezenta lege, precum si in cazul prevazut la art. 20 alin. (3) din decizia-cadru; sau
b) in situatia in care hotararea este retrasa din statul de executare potrivit art. 236.
(3) Daca, dupa transmiterea unei hotarari, o autoritate romana primeste orice suma de bani pe care persoana condamnata a achitat-o de bunavoie in virtutea hotararii, autoritatea respectiva va informa neintarziat autoritatea competenta din statul de executare. Dispozitiile art. 243 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.

ARTICOLUL 238 - Limbile folosite
(1) Certificatul transmis autoritatilor romane trebuie tradus in limba romana.
(2) Executarea hotararii poate fi suspendata pe perioada necesara obtinerii traducerii acesteia, pe cheltuiala statului de executare.
(3) Autoritatile judiciare romane emitente vor traduce certificatul in limba sau in una dintre limbile oficiale ale statului de executare ori in alta limba acceptata de acesta, potrivit declaratiilor notificate Secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene.

PARAGRAFUL 3 - Procedura de executare a hotararii


ARTICOLUL 239 - Domeniul de aplicare
(1) Urmatoarele infractiuni, daca se pedepsesc in statul emitent, astfel cum sunt definite de legislatia statului emitent, dau loc, conform prevederilor deciziei-cadru si fara a fi necesara verificarea dublei incriminari a faptei, la recunoasterea si executarea hotararilor:
1. participarea la un grup criminal organizat;
2. terorismul;
3. traficul de persoane;
4. exploatarea sexuala a copiilor si pornografia infantila;
5. traficul ilicit de droguri si substante psihotrope;
6. traficul ilicit de arme, munitii si substante explozive;
7. coruptia;
8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Comunitatilor Europene in intelesul Conventiei din 26 iulie 1995 privind protectia intereselor financiare ale Comunitatilor Europene;
9. spalarea produselor infractiunii;
10. falsificarea de moneda, inclusiv contrafacerea monedei euro;
11. fapte legate de criminalitatea informatica;
12. infractiuni impotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de disparitie si de specii si soiuri de plante pe cale de disparitie;
13. facilitarea intrarii si sederii ilegale;
14. omorul, vatamarea corporala grava;
15. traficul ilicit de organe si tesuturi umane;
16. rapirea, lipsirea de libertate in mod ilegal si luarea de ostateci;
17. rasismul si xenofobia;
18. furtul organizat sau armat;
19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichitati si opere de arta;
20. inselaciunea;
21. racketul si extorcarea de fonduri;
22. contrafacerea si pirateria produselor;
23. falsificarea de acte oficiale si uzul de fals;
24. falsificarea de mijloace de plata;
25. traficul ilicit de substante hormonale si alti factori de crestere;
26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive;
27. traficul de vehicule furate;
28. violul;
29. incendierea cu intentie;
30. crime aflate in jurisdictia Curtii Penale Internationale;
31. sechestrarea ilegala de nave sau aeronave;
32. sabotajul;
33. comportamente care incalca reglementarile privind traficul rutier, inclusiv incalcari ale reglementarilor privind orele de condus si perioadele de odihna si reglementarile privind bunurile periculoase;
34. contrabanda cu marfuri;
35. incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala;
36. amenintari si acte de violenta impotriva persoanelor, inclusiv violenta din cadrul evenimentelor sportive;
37. prejudicii supuse legii penale;
38. furtul;
39. infractiuni stabilite de statul emitent cu scopul de a pune in aplicare obligatiile ce reies din instrumentele internationale adoptate conform Tratatului de instituire a Comunitatii Europene*) sau conform titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeana.
(2) Pentru alte infractiuni decat cele prevazute la alin. (1), executarea este subordonata conditiei ca faptele la care se refera hotararea sa constituie infractiune potrivit legii romane, indiferent de elementele constitutive ale acesteia si indiferent de modul in care este descrisa.
*) Prin Tratatul de la Lisabona, Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a fost redenumit ``Tratatul privind functionarea Uniunii Europene`` si a dispus ca termenii ``Comunitatea`` sau ``Comunitatea Europeana`` se inlocuiesc cu ``Uniunea``, cuvintele ``Comunitatilor Europene`` sau ``ale CEE`` se inlocuiesc cu ``(al
e) Uniunii Europene``.

ARTICOLUL 240 - Recunoasterea si executarea hotararilor
(1) Autoritatile judiciare romane de executare recunosc o hotarare fara alte formalitati si iau imediat toate masurile necesare pentru executarea acesteia, cu exceptia cazului in care constata ca este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoastere sau neexecutare prevazute la art. 241.
(2) Daca autoritatea judiciara romana care a primit o hotarare nu are competenta de a o recunoaste si de a lua masurile necesare in vederea executarii acesteia, ea va trimite hotararea, din oficiu, autoritatii competente si va aduce acest lucru la cunostinta autoritatii competente din statul emitent, in mod corespunzator.

ARTICOLUL 241 - Motivele de nerecunoastere si neexecutare
(1) Autoritatile judiciare romane de executare pot refuza sa recunoasca si sa execute o hotarare daca nu a fost prezentat certificatul prevazut la anexa nr. 3, daca certificatul respectiv este incomplet sau este in mod vadit necorespunzator cu hotararea.
(2) In afara cazului prevazut la art. 239 alin. (2), autoritatea judiciara romana de executare poate refuza sa recunoasca si sa execute hotararea si daca se stabileste ca:
a) impotriva persoanei condamnate si pentru aceleasi fapte s-a pronuntat o hotarare in Romania sau in orice alt stat decat statul emitent si, in cel din urma caz, hotararea a fost executata;
b) executarea hotararii este prescrisa conform legii romane, iar hotararea se refera la fapte care intra in competenta instantelor romane;
c) hotararea se refera la fapte care:
(i) sunt considerate de legea romana ca fiind comise integral sau partial pe teritoriul Romaniei ori intr-un loc considerat ca atare; sau
(ii) au fost comise in afara teritoriului statului emitent, iar legea romana nu permite urmarirea acelorasi infractiuni atunci cand sunt comise in afara teritoriului Romaniei;
d) exista imunitate conform legii romane, ceea ce face imposibila executarea hotararii;
e) hotararea a fost pronuntata referitor la o persoana fizica care, conform legii romane, data fiind varsta acesteia, nu ar fi trebuit sa raspunda penal pentru faptele cu privire la care s-a pronuntat hotararea;
f) conform certificatului prevazut la anexa nr. 3, persoana respectiva:
(i) in cazul unei proceduri scrise, nu a fost, in conformitate cu legea statului emitent, informata personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii nationale, referitor la dreptul sau de a contesta cauza si la termenele de exercitare a caii de atac; sau
(ii) nu s-a prezentat personal, cu exceptia cazului in care certificatul precizeaza ca:
- persoana a fost informata personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii nationale, referitor la procedura desfasurata in conformitate cu legea statului emitent; sau
- persoana a specificat ca nu contesta cauza;
g) pedeapsa pecuniara este mai mica de 70 euro sau decat echivalentul in lei al acestei sume.
(3) In cazurile mentionate la alin. (1) si alin.
(2) lit. b) si f), inainte de a decide nerecunoasterea si neexecutarea, totale sau partiale, ale unei hotarari, autoritatea judiciara romana de executare se va consulta cu autoritatea competenta din statul emitent, prin orice mijloace adecvate, si, daca este cazul, va solicita acesteia furnizarea oricaror informatii fara intarziere.

ARTICOLUL 242 - Stabilirea sumei de plata
(1) Daca se stabileste ca hotararea se refera la fapte care nu au fost comise pe teritoriul statului emitent, autoritatea judiciara romana de executare poate decide sa reduca suma pedepsei executate la suma maxima prevazuta pentru fapte similare de legea romana, atunci cand faptele intra in competenta instantelor romane.
(2) Autoritatea judiciara romana de executare schimba, daca este cazul, pedeapsa in moneda statului de executare, la cursul valutar de la data pronuntarii pedepsei.

ARTICOLUL 243 - Legea care guverneaza executarea
(1) Fara a aduce atingere dispozitiilor art. 244, executarea hotararii este guvernata de legea romana in acelasi mod ca in cazul unei pedepse pecuniare aplicate de o instanta judecatoreasca romana. Numai autoritatile romane au competenta de a decide asupra procedurilor de executare si de a stabili toate masurile legate de aceasta, inclusiv motivele de incetare a executarii.
(2) In cazul in care persoana condamnata poate face dovada platii totale sau partiale efectuate in orice stat, autoritatea judiciara romana de executare se consulta cu autoritatea competenta din statul emitent in modul prevazut la art. 241 alin. (3). Orice parte din pedeapsa recuperata in orice alt mod din orice stat trebuie dedusa integral din suma care trebuie executata in Romania.

ARTICOLUL 244 - Inlocuirea pedepsei pecuniare
Daca executarea unei hotarari nu este posibila, fie total, fie partial, autoritatea judiciara romana de executare poate dispune inlocuirea amenzii, in conditiile art. 63^1 din Codul penal.

ARTICOLUL 245 - Amnistia, gratierea si revizuirea
(1) Amnistia si gratierea pot fi acordate atat de catre statul emitent, cat si de catre statul roman.
(2) Fara a aduce atingere dispozitiilor art. 244, orice revizuire a hotararii este de competenta exclusiva a statului emitent.

ARTICOLUL 246 - Destinatia fondurilor obtinute din executarea hotararilor si cheltuielile
(1) Fondurile obtinute din executarea hotararilor de autoritatile judiciare romane de executare se fac venit la bugetul de stat, daca nu se convine altfel cu statul emitent si statul roman, mai cu seama in cazurile prevazute la art. 233 alin. (2) lit. b).
(2) Cheltuielile efectuate de autoritatile romane in aplicarea prezentei sectiuni raman in sarcina statului roman.

ARTICOLUL 247 - Informare
Autoritatea judiciara romana de executare informeaza neintarziat autoritatea competenta a statului emitent prin orice mijloc care permite o inregistrare scrisa:
a) despre transmiterea hotararii catre autoritatea competenta;
b) despre orice hotarare de nerecunoastere si neexecutare a hotararii si motivele pentru care s-a pronuntat aceasta;
c) despre neexecutarea totala sau partiala a hotararii si motivele pentru care s-a pronuntat aceasta;
d) despre executarea hotararii imediat dupa incheierea executarii;
e) despre inlocuirea sanctiunii pecuniare cu o alta pedeapsa.

Sectiunea 5 - Dispozitii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene in aplicarea Deciziei-cadru 2006/783/JAI din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce la ordinele de confiscare


PARAGRAFUL 1 - Dispozitii generale


ARTICOLUL 248 - Definitii
(1) Prin ordin de confiscare se intelege sanctiunea sau masura dispusa de o instanta ca urmare a unei proceduri penale, care consta in scoaterea fortata definitiva a bunurilor din patrimoniul celui care le detine.
(2) Prin bun se intelege orice bun, indiferent de natura acestuia, corporal sau necorporal, mobil ori imobil, precum si documentele sau instrumentele juridice care dovedesc existenta unui titlu sau a unui drept asupra acestui bun, cu privire la care instanta din statul emitent a stabilit ca:
a) constituie produsul infractiunii sau corespunde in totalitate ori in parte valorii acestui produs; sau
b) constituie instrumentul unei asemenea infractiuni.
(3) Prin produsul unei infractiuni se intelege orice avantaj economic ce decurge din savarsirea faptei penale. Poate imbraca orice forma de bun care a luat fiinta prin savarsirea infractiunii.
(4) Prin instrument al unei infractiuni se intelege orice fel de bun care a folosit sau a fost destinat sa foloseasca, in orice fel, in totalitate ori partial, pentru savarsirea infractiunii sau infractiunilor.
(5) Prin bunuri culturale care fac parte din patrimoniul national cultural se intelege bunurile definite conform art. 63 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, care transpune art. 1 alin. (1) din Directiva Consiliului 93/7/CEE din 15 martie 1993 privind restituirea bunurilor culturale care au parasit ilegal teritoriul unui alt stat membru.
(6) Atunci cand procedurile penale care au condus la confiscare se refera la o infractiune principala si la infractiunea de spalare de bani, prin infractiunea prevazuta la art. 262 alin. (1) lit. f) se intelege infractiunea principala.
(7) Prin stat emitent se intelege statul membru in care o instanta a emis un ordin de confiscare in cadrul unei proceduri penale.
(8) Prin stat de executare se intelege statul membru caruia ordinul de confiscare i-a fost transmis spre executare.
(9) Prin decizia-cadru se intelege Decizia-cadru 2006/783/JAI din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce la ordinele de confiscare, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 328 din 24 noiembrie 2006.

ARTICOLUL 249 - Ordinul de confiscare si certificatul
(1) Ordinul de confiscare se emite in forma si in conformitate cu legislatia statului emitent si este insotit de certificatul prevazut la alin. (3).
(2) Potrivit legii romane, prin ordin de confiscare se intelege hotararea prin care instanta a luat masura de siguranta a confiscarii speciale, cu mentiunea definitiva ori dispozitivul acestei hotarari, cuprinzand dispozitia de confiscare.
(3) Certificatul trebuie sa fie intocmit potrivit formularului standard prevazut la anexa nr. 4 si sa fie semnat si stampilat de autoritatea judiciara care a dispus confiscarea. De asemenea, continutul certificatului trebuie sa fie certificat de autoritatea judiciara emitenta.

ARTICOLUL 250 - Autoritati romane competente
(1) Autoritatile romane competente sa emita un ordin de confiscare sunt instantele judecatoresti.
(2) In cazul ordinului de confiscare emis de o autoritate judiciara dintr-un stat membru, competenta de executare apartine tribunalului in a carui circumscriptie se afla bunul care face obiectul confiscarii. In cazul in care ordinul de confiscare priveste:
a) mai multe bunuri mobile aflate in circumscriptia unor tribunale diferite, competenta apartine Tribunalului Bucuresti;
b) mai multe bunuri mobile si un bun imobil, competenta apartine tribunalului in a carui circumscriptie se afla bunul imobil;
c) mai multe bunuri imobile, aflate in circumscriptia unor tribunale diferite, competenta apartine tribunalului in circumscriptia caruia se afla bunul imobil avand valoarea cea mai mare.
(3) In cazul ordinelor de confiscare multiple, transmise de mai multe state membre emitente, pentru aceleasi bunuri, competenta apartine tribunalului mai intai sesizat.
(4) Autoritatea centrala romana in aplicarea art. 3 alin.
(2) din decizia-cadru este Ministerul Justitiei, care are rolul de a asista instantele judecatoresti si de a transmite si primi ordinele de confiscare in cazul in care contactul direct nu este posibil.

ARTICOLUL 251 - Domeniul de aplicare
(1) Daca faptele care au condus la emiterea unui ordin de confiscare constituie una sau mai multe dintre urmatoarele infractiuni, indiferent de denumirea pe care o au in legislatia statului emitent, si sunt sanctionate de legea statului emitent cu o pedeapsa privativa de libertate cu o durata maxima de cel putin 3 ani, ordinul de confiscare este executat fara verificarea dublei incriminari:
1. participarea la un grup criminal organizat;
2. terorismul;
3. traficul de persoane;
4. exploatarea sexuala a copiilor si pornografia infantila;
5. traficul ilicit de droguri si substante psihotrope;
6. traficul ilicit de arme, munitii si substante explozive;
7. coruptia;
8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Comunitatilor Europene in intelesul Conventiei din 26 iulie 1995 privind protectia intereselor financiare ale Comunitatilor Europene;
9. spalarea produselor infractiunii;
10. falsificarea de moneda, inclusiv contrafacerea monedei euro;
11. fapte legate de criminalitatea informatica;
12. infractiuni impotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de disparitie si de specii si soiuri de plante pe cale de disparitie;
13. facilitarea intrarii si sederii ilegale;
14. omorul, vatamarea corporala grava;
15. traficul ilicit de organe si tesuturi umane;
16. rapirea, lipsirea de libertate in mod ilegal si luarea de ostateci;
17. rasismul si xenofobia;
18. furtul organizat sau armat;
19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichitati si opere de arta;
20. inselaciunea;
21. racketul si extorcarea de fonduri;
22. contrafacerea si pirateria produselor;
23. falsificarea de acte oficiale si uzul de fals;
24. falsificarea de mijloace de plata;
25. traficul ilicit de substante hormonale si alti factori de crestere;
26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive;
27. traficul de vehicule furate;
28. violul;
29. incendierea cu intentie;
30. crime aflate in jurisdictia Curtii Penale Internationale;
31. sechestrarea ilegala de nave sau aeronave;
32. sabotajul.
(2) Pentru alte cazuri decat cele mentionate la alin. (1), recunoasterea si executarea unui ordin de confiscare este supusa conditiei ca faptele care au determinat dispunerea confiscarii sa reprezinte o fapta care ar permite confiscarea potrivit legii romane, oricare ar fi elementele constitutive si calificarea juridica in legea statului emitent sau oricum ar fi descrisa fapta in legea acestui stat.

ARTICOLUL 252 - Amnistia, gratierea si revizuirea ordinelor de confiscare
(1) Amnistia si gratierea pot fi acordate atat de catre statul emitent, cat si de statul de executare.
(2) Revizuirea ordinului de confiscare poate fi dispusa numai de catre statul emitent.

PARAGRAFUL 2 - Procedura de transmitere de catre autoritatile romane a ordinelor de confiscare si a certificatului


ARTICOLUL 253 - Transmiterea ordinelor de confiscare si a certificatului
(1) Ordinul de confiscare, impreuna cu certificatul prevazut la art. 249, insotite de o traducere in limba sau in limbile oficiale ale statului membru de executare sau in alta limba acceptata de acesta, se transmite de autoritatea judiciara emitenta direct autoritatii competente din statul de executare, prin orice mijloc care permite o inregistrare scrisa si in conditii care sa permita autoritatii competente a statului de executare sa stabileasca autenticitatea acestora. Traducerea se efectueaza prin grija autoritatii judiciare emitente.
(2) Originalul ordinului de confiscare si originalul certificatului sunt transmise statului de executare, la cerere.
(3) In cazul in care autoritatea judiciara emitenta nu cunoaste autoritatea competenta sa recunoasca si sa execute ordinul de confiscare, aceasta solicita statului de executare, prin punctele de contact ale Romaniei la Reteaua Judiciara Europeana, sa ii furnizeze informatii in acest sens.
(4) Transmiterea directa prevazuta la alin. (1) nu este permisa in cazul in care un stat membru a desemnat o autoritate centrala pentru transmiterea sau primirea ordinelor de confiscare.
(5) Toate comunicarile legate de recunoasterea si executarea ordinului de confiscare au loc direct intre autoritatea emitenta si autoritatea competenta din statul de executare, sub rezerva prevederilor alin. (4).

ARTICOLUL 254 - Determinarea statului membru competent sa execute ordinul de confiscare
(1) Ordinul de confiscare si certificatul prevazut la art. 249 pot fi transmise:
a) daca ordinul de confiscare are ca obiect confiscarea unei sume de bani, catre autoritatea competenta din statul membru in care autoritatea judiciara emitenta are motive intemeiate sa creada ca persoana fizica sau juridica fata de care s-a dispus confiscarea detine bunuri sau venituri;
b) daca ordinul de confiscare are ca obiect confiscarea unor parti dintr-un bun, catre autoritatea competenta din statul membru in care autoritatea judiciara emitenta are motive intemeiate sa creada ca se afla bunul supus confiscarii.
(2) In lipsa unor indicii intemeiate, care sa permita determinarea statului membru caruia sa ii fie transmis ordinul, autoritatea judiciara emitenta poate transmite ordinul de confiscare catre autoritatea competenta din statul membru in care domiciliaza sau isi are sediul persoana fizica sau juridica impotriva careia a fost emis ordinul.

ARTICOLUL 255 - Transmiterea unui ordin de confiscare catre unul sau mai multe state de executare
(1) Ordinul de confiscare poate fi transmis doar unui singur stat de executare, cu exceptia cazurilor prevazute la alin. (2) si (3).
(2) Ordinul de confiscare privind parti dintr-un bun determinat poate fi transmis catre mai multe state de executare, in acelasi timp, atunci cand:
a) autoritatea judiciara emitenta are motive intemeiate sa creada ca anumite parti din bunul supus confiscarii se afla in locatii diferite din mai multe state de executare;
b) confiscarea unei anumite parti dintr-un bun supus confiscarii implica activitati care presupun actiuni din partea mai multor state de executare sau autoritatea judiciara emitenta are motive intemeiate sa creada ca o anumita parte dintr-un bun supus confiscarii se afla in unul din doua sau mai multe state de executare.
(3) Ordinul de confiscare a unei sume de bani poate fi transmis mai multor state de executare, in acelasi timp, atunci cand autoritatea judiciara emitenta considera ca este necesar sa transmita astfel, spre exemplu, daca bunul respectiv nu a fost indisponibilizat conform Deciziei-cadru a Consiliului 2003/577/JAI sau valoarea bunului care ar putea fi confiscat in Romania, ca stat emitent, si in oricare dintre statele de executare nu este suficienta pentru executarea intregii sume prevazute in ordinul de confiscare.

ARTICOLUL 256 - Efectele transmiterii unui ordin de confiscare
(1) Transmiterea ordinului de confiscare catre unul sau mai multe state de executare nu aduce atingere dreptului autoritatii judiciare romane de a dispune executarea confiscarii, potrivit Codului roman de procedura penala.
(2) In cazul transmiterii catre unul sau mai multe state de executare a unui ordin de confiscare privind o suma de bani, valoarea ce decurge din executarea sa nu poate depasi suma maxima specificata in ordinul de confiscare.
(3) Autoritatea judiciara emitenta informeaza, fara intarziere, autoritatea competenta din fiecare stat de executare:
a) in cazul in care considera, spre exemplu, in baza informatiilor pe care fiecare din statele de executare i le-a adus la cunostinta, ca exista riscul sa se depaseasca suma maxima prevazuta in ordinul de confiscare. In cazul in care autoritatea judiciara emitenta a fost informata ca executarea ordinului de confiscare a fost amanata, aceasta informeaza, fara intarziere, autoritatea competenta din statul de executare daca mai exista sau nu un astfel de risc;
b) in cazul in care confiscarea a fost executata in tot sau in parte in Romania sau intr-unul din statele de executare. In situatia confiscarii in parte, autoritatea judiciara emitenta specifica suma pentru care ordinul de confiscare se mai executa;
c) in cazul in care, ulterior transmiterii unui ordin de confiscare, o autoritate romana primeste din partea persoanei fata de care s-a emis ordinul de confiscare orice suma de bani pe care aceasta o achita de bunavoie in contul ordinului de confiscare. In situatia confiscarii produsului infractiunii, orice parte din suma se deduce din suma care trebuie confiscata in statul de executare. In acest caz, autoritatea judiciara romana emitenta specifica suma cu privire la care ordinul de confiscare se mai executa.
(4) In cazul in care, ca urmare a executarii unui ordin de confiscare emis de o autoritate judiciara romana, autoritatea de executare a despagubit orice persoana interesata, inclusiv tertii de buna-credinta, statul roman va rambursa statului de executare suma acordata ca despagubire.
(5) In cazul in care autoritatea de executare informeaza ca executarea ordinului de confiscare implica cheltuieli ridicate sau exceptionale, autoritatea judiciara romana emitenta poate lua in considerare propunerea de impartire a cheltuielilor pe baza unei fise detaliate de plata prezentate de autoritatea de executare.

ARTICOLUL 257 - Incetarea executarii confiscarii
Autoritatea judiciara romana emitenta aduce imediat la cunostinta autoritatii competente din statul de executare, prin orice mijloc care permite o inregistrare scrisa, orice decizie de revocare a masurii confiscarii sau de retragere a ordinului de confiscare, indiferent de motiv.

PARAGRAFUL 3 - Procedura de executare de catre autoritatile romane a ordinelor de confiscare


ARTICOLUL 258 - Masuri premergatoare
(1) Atunci cand instanta primeste un ordin de confiscare, in termen de cel mult 24 de ore de la data primirii, verifica daca ordinul este insotit de traducerea in limba romana.
(2) In cazul in care ordinul de confiscare nu este tradus, instanta solicita autoritatii competente din statul emitent remiterea traducerii, intr-un termen de cel mult 5 zile.
(3) Repartizarea cauzei se face, in conformitate cu dispozitiile legale aplicabile in materie, unui complet format dintrun singur judecator, termenul de judecata stabilit neputand fi mai mare de 5 zile.
(4) Daca instanta apreciaza ca nu este competenta sa recunoasca si sa ia masurile necesare pentru executarea ordinului de confiscare, trimite, din oficiu, ordinul de confiscare instantei competente sa il recunoasca si sa il execute si informeaza despre aceasta autoritatea competenta a statului emitent. In situatia in care ordinul de confiscare nu contine suficiente informatii pentru determinarea competentei, instanta poate solicita autoritatii competente din statul de emitere transmiterea informatiilor suplimentare ori a certificatului prevazut la art. 249, in situatia in care acesta nu a fost transmis initial, fixand un termen de cel mult 5 zile in care autoritatea competenta din statul emitent sa transmita astfel de documente.

ARTICOLUL 259 - Reguli cu privire la recunoasterea si executarea ordinelor de confiscare
(1) Ordinul de confiscare emis de o autoritate competenta dintr-un stat membru se recunoaste fara a fi necesara nicio alta formalitate, cu exceptia cazului in care este incident unul dintre motivele de nerecunoastere prevazute la art. 262.
(2) Ordinul de confiscare emis de o autoritate competenta dintr-un stat membru, recunoscut de instanta judecatoreasca, se executa fara intarziere, cu exceptia cazului in care este incident unul dintre motivele de amanare prevazute la art. 263.
(3) In caz de refuz al recunoasterii unui ordin de confiscare, instanta analizeaza posibilitatea de a se consulta cu autoritatea competenta din statul de emitere, anterior pronuntarii unei hotarari in acest sens. In cazul in care refuzul se intemeiaza pe motivele prevazute la art. 262 alin. (1) lit. a), b), e), f) sau g), consultarea este obligatorie. De asemenea, consultarea este obligatorie in cazul prevazut la art. 262 alin. (1) lit. d), daca autoritatea competenta din statul emitent nu este informata potrivit art. 267 alin. (3).
(4) In cazul in care persoana fata de care s-a dispus confiscarea poate prezenta dovada confiscarii, in tot sau in parte, in orice stat, instanta consulta autoritatea competenta din statul de executare. In cazul confiscarii produselor infractiunii, orice parte a sumei care este recuperata conform ordinului de confiscare din orice state, altele decat statul roman, se deduce in totalitate din suma care trebuie confiscata de instanta judecatoreasca.
(5) Instanta poate dispune luarea de masuri alternative la ordinul de confiscare, inclusiv pedeapsa cu inchisoarea sau alte masuri privative de libertate, numai daca autoritatea competenta din statul emitent si-a exprimat, in scris, acordul in acest sens.
(6) In cazul in care ordinul de confiscare priveste o suma de bani, instanta converteste, daca este cazul, suma de bani supusa confiscarii in moneda nationala la cursul valutar existent la data la care a fost emis ordinul de confiscare.
(7) In cazul in care executarea ordinului de confiscare implica cheltuieli ridicate sau exceptionale, autoritatea judiciara romana de executare poate informa despre aceasta autoritatea competenta din statul emitent si propune impartirea cheltuielilor pe baza unei fise detaliate de plata intocmite in acest sens.

ARTICOLUL 260 - Legea aplicabila
Executarea ordinelor de confiscare este guvernata de legea romana, autoritatile romane fiind singurele in masura sa decida cu privire la executarea confiscarii, inclusiv cu privire la masurile ce trebuie luate in acest sens.

ARTICOLUL 261 - Confiscarea in cazuri speciale
(1) Daca un ordin de confiscare priveste o anumita parte dintr-un bun, in cazul in care autoritatea emitenta consimte, si daca o astfel de posibilitate este permisa de legea ambelor state, instanta poate dispune confiscarea prin echivalent banesc corespunzator valorii bunului supus confiscarii.
(2) Daca ordinul de confiscare priveste o suma de bani, in cazul in care suma de bani nu poate fi obtinuta in totalitate, instanta poate dispune confiscarea oricarei parti dintr-un bun care va fi gasit disponibil.

ARTICOLUL 262 - Motive de nerecunoastere sau neexecutare
(1) In afara cazului prevazut la art. 251 alin. (2), recunoasterea si executarea ordinului de confiscare poate fi refuzata daca:
a) certificatul prevazut la art. 249 nu este anexat, este incomplet sau nu corespunde in mod evident cu ordinul de confiscare;
b) executarea ordinului de confiscare ar fi contrara principiului non bis in idem;
c) legislatia romana prevede o imunitate sau un privilegiu care face imposibila executarea ordinului de confiscare;
d) drepturile oricarei parti interesate, inclusiv drepturile tertilor de buna-credinta, fac imposibila executarea ordinului de confiscare, inclusiv acolo unde aceasta reprezinta o consecinta a aplicarii dispozitiilor prevazute pentru protectia juridica a drepturilor conform art. 267;
e) din certificatul anexat la ordinul de confiscare rezulta ca persoana fata de care s-a dispus confiscarea nu s-a infatisat personal si nu a fost reprezentata de un avocat in cadrul procedurilor care au condus la dispunerea confiscarii, afara numai daca certificatul atesta faptul ca persoana respectiva a fost informata personal sau prin reprezentatul sau competent, in conformitate cu dreptul intern, cu privire la procedurile juridice, in conformitate cu legislatia din statul de emitere, sau daca persoana respectiva a specificat ca nu contesta ordinul de confiscare;
f) ordinul de confiscare are la baza proceduri penale cu privire la infractiuni care:
- conform legislatiei romane sunt privite ca fiind savarsite, in totalitate sau partial, pe teritoriul statului roman; sau
- au fost savarsite in afara teritoriului statului emitent, iar legislatia romana nu permite luarea unor masuri fata de infractiunile care au fost comise in afara teritoriului statului roman;
g) executarea ordinului de confiscare aduce atingere principiilor constitutionale;
h) executarea ordinului de confiscare s-a prescris potrivit legii romane, cu conditia ca infractiunile sa fie de competenta autoritatilor romane potrivit legislatiei penale interne.
(2) In cazul mentionat la alin. (1) lit. a), instanta poate sa stabileasca un termen pentru transmiterea sau completarea ori corectarea certificatului.
(3) Orice decizie de a refuza recunoasterea si executarea este luata si notificata in cel mai scurt timp posibil autoritatilor competente ale statului de emitere.
(4) In cazul in care, in practica, executarea ordinului de confiscare este imposibila deoarece bunul supus confiscarii a disparut, a fost distrus, nu poate fi gasit la locul indicat in certificat sau pentru ca locul in care se gaseste bunul nu a fost indicat intr-un mod destul de clar nici dupa consultarea statului emitent, instanta informeaza imediat in aceasta privinta autoritatea competenta din statul emitent.

ARTICOLUL 263 - Amanarea executarii ordinului de confiscare
(1) Instanta poate amana executarea unui ordin de confiscare transmis:
a) daca, in cazul unui ordin de confiscare privind o suma de bani, apreciaza ca exista riscul ca valoarea totala rezultata din executarea sa sa depaseasca suma specificata in ordin datorita executarii sale simultane in mai multe state membre;
b) in cazul unor actiuni in despagubire la care se face referire la art. 267;
c) daca apreciaza ca executarea imediata a ordinului de confiscare ar putea prejudicia o procedura penala aflata in curs; amanarea este dispusa pana la data la care executarea devine posibila;
d) atunci cand fata de bunurile care fac obiectul ordinului de confiscare a fost dispusa confiscarea intr-un proces penal intern.
(2) In cazul amanarii, instanta ia, pe durata amanarii, toate masurile necesare, similare cu masurile luate in cazurile prevazute de legislatia interna, pentru a impiedica disparitia bunurilor supuse confiscarii.
(3) In cazul amanarii prevazute la alin. (1) lit. a), instanta informeaza, fara intarziere, prin orice mijloc care permite o inregistrare scrisa, autoritatea competenta din statul emitent.
(4) In cazurile la care se face referire in alin. (1) lit. b) si c), instanta intocmeste un raport privind cauzele de amanare, incluzand, daca este posibil, si durata prevazuta pentru amanare, raport care va fi inaintat catre autoritatea competenta din statul emitent.
(5) Imediat ce motivele amanarii au incetat sa mai existe, instanta va lua toate masurile necesare pentru executarea ordinului de confiscare si pentru informarea autoritatii competente din statul de emitere.

ARTICOLUL 264 - Ordine de confiscare multiple
In cazul in care instanta instrumenteaza:
a) doua sau mai multe ordine de confiscare privind o suma de bani, care au fost emise impotriva aceleiasi persoane fizice sau juridice, iar persoana in cauza nu prezinta suficiente mijloace in Romania in vederea executarii tuturor ordinelor; sau
b) doua sau mai multe ordine de confiscare privind aceleasi bunuri, aceasta ia in considerare toate circumstantele, inclusiv cele privind bunurile indisponibilizate, gravitatea si locul unde a fost savarsita infractiunea, data emiterii si data transmiterii ordinelor respective, pentru a decide care dintre ordinele de confiscare va fi executat.

ARTICOLUL 265 - Dispunerea de bunurile confiscate
(1) Statul roman, prin organele sale competente, dispune de sumele de bani obtinute in urma executarii unui ordin de confiscare dupa cum urmeaza:
a) in cazul in care sumele de bani obtinute in urma executarii unui ordin de confiscare au o valoare sub 10.000 euro sau echivalentul in lei al acestei sume, acestea se fac venit la bugetul de stat;
b) in toate celelalte cazuri, 50% din suma obtinuta in urma executarii unui ordin de confiscare va fi transferata catre statul emitent.
(2) In cazul celorlalte bunuri, confiscarea se executa intr-unul dintre urmatoarele moduri:
a) bunurile confiscate se pot valorifica, prin vanzare, potrivit dispozitiilor legale, situatie in care suma obtinuta in urma valorificarii se distribuie potrivit prevederilor alin. (1); sau
b) bunurile confiscate pot fi transferate catre statul emitent.
In cazul in care ordinul de confiscare acopera o parte din valoarea ordinului, bunurile se transfera catre statul emitent, numai daca autoritatea competenta a acestui stat consimte in acest sens;
c) atunci cand nu se pot aplica prevederile lit.
a) sau b), se poate dispune cu privire la bunurile confiscate intr-un alt mod, in conformitate cu dispozitiile legii romane.
(3) Bunurile culturale parte a patrimoniului national supuse confiscarii nu pot fi vandute sau transferate.
(4) Dispozitiile alin. (1)-
(3) se aplica daca nu se dispune altfel printr-un acord incheiat intre statul roman si statul emitent.

ARTICOLUL 266 - Informatii privind rezultatul executarii
Autoritatea de executare informeaza, fara intarziere, autoritatea competenta din statul emitent, cu privire la:
a) comunicarea unui ordin de confiscare catre instanta romana competenta, potrivit art. 258 alin. (4);
b) hotararea motivata prin care s-a refuzat recunoasterea ordinului de confiscare;
c) neexecutarea totala sau partiala a ordinelor de confiscare pentru motivele prevazute la art. 252, art. 259 alin. (3), art. 260 si 264;
d) executarea ordinului, de indata ce s-a realizat;
e) aplicarea unor masuri alternative executarii ordinului de confiscare, potrivit art. 259 alin. (5).

ARTICOLUL 267 - Despagubiri
(1) Orice parte interesata, inclusiv tertii de buna-credinta implicati, are dreptul la despagubiri, in conditiile legii, in cazul incalcarii drepturilor sale prin recunoasterea si executarea unui ordin de confiscare.
(2) Motivele de fond care au stat la baza emiterii ordinului de confiscare nu pot fi contestate in fata instantei romane de executare.
(3) In cazul in care este introdusa o actiune in despagubire in fata instantei romane, aceasta informeaza autoritatea competenta din statul emitent.

ARTICOLUL 268 - Rambursare
(1) Fara a aduce atingere dispozitiilor art. 267 alin. (2), in cazul in care statul roman raspunde pentru prejudiciile cauzate uneia din persoanele interesate, inclusiv tertii de buna-credinta, ca urmare a executarii unui ordin de confiscare transmis spre executare unei autoritati judiciare romane, acesta va solicita statului emitent orice suma platita ca despagubire persoanei in cauza, cu exceptia cazului si in masura in care paguba sau o parte a acesteia se datoreaza in mod exclusiv conduitei autoritatilor romane.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu aduc atingere prevederilor legale interne privind actiunile in despagubire formulate de persoanele fizice sau juridice.

Titlul VIII - Dispozitii finale


ARTICOLUL 269 Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi*) se abroga:
a) Legea nr. 296/2001 privind extradarea, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 326 din 18 iunie 2001;
b) Legea nr. 704/2001 privind asistenta judiciara internationala in materie penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 807 din 17 decembrie 2001;
c) Legea nr. 756/2001 asupra transferarii persoanelor condamnate in strainatate, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 2 din 4 ianuarie 2002;
d) Ordonanta Guvernului nr. 69/1999 pentru facilitarea aplicarii conventiilor internationale in materie de transfer al persoanelor condamnate, la care Romania este parte, in privinta predarii-preluarii condamnatilor, aprobata prin Legea nr. 113/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 415 din 30 august 1999;
e) art. 519-521 din Codul de procedura penala;
f) orice alte dispozitii contrare.

ARTICOLUL 270
(1) Prezenta lege*) intra in vigoare la 60 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, cu exceptia prevederilor cap. IV al titlului II, ale dispozitiilor titlului III, ale cap. III al titlului IV si ale cap. II al titlului VII, care vor intra in vigoare la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.
(2) Incepand cu data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, dispozitiile titlului III vor inlocui, in relatia cu statele membre ale Uniunii Europene, dispozitiile in materie de extradare, cu exceptia cazului in care statul membru pe teritoriul caruia se afla persoana urmarita a formulat declaratii in sensul neaplicarii Deciziei-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare intre statele membre ale Uniunii Europene pentru fapte savarsite inainte de o anumita data.
--------------------
*) Prezenta lege a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004.


***

Prezenta lege transpune in legislatia nationala dispozitiile deciziilor-cadru ale Uniunii Europene din domeniul cooperarii judiciare in materie penala, dupa cum urmeaza:
1. Decizia-cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare intre statele membre, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 190 din 18 iulie 2002;
2. Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea in Uniunea Europeana a ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 196 din 2 august 2003;
3. Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce sanctiunilor pecuniare, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 76 din 22 martie 2005;
4. Decizia-cadru 2006/783/JAI din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce la ordinele de confiscare, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 328 din 24 noiembrie 2006.