INTEGRAL: Hotararea CEDO in Cauza Chis impotriva Romaniei

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

HOTARAREA
din 14 septembrie 2010

in Cauza Chis impotriva Romaniei
(Cererea nr. 3.360/03)

In Cauza Chis impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Corneliu Birsan, Bostjan M. Zupancic, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Ann Power, judecatori, si din Santiago Quesada, grefier de sectie, dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 24 august 2010,
pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 3.360/03) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, domnul Radu Doru Chis (reclamantul), a sesizat Curtea la data de 13 ianuarie 2003 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Guvernul roman (Guvernul) a fost reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu.
3. La data de 16 aprilie 2009, presedintele Sectiei a treia a hotarat sa ii comunice cererea Guvernului. Invocand prevederile art. 29 A§ 3 din Conventie, acesta a mai hotarat sa se analizeze in acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cauzei.

IN FAPT

Circumstantele cauzei
4. Reclamantul s-a nascut in anul 1953 si locuieste in Bucuresti.
5. Reclamantul a lucrat ca sef al directiei de catering a companiei TAROM (Compania de Transport Aerian Roman), o companie detinuta de stat. In anul 1990, printr-o hotarare de Guvern, ramura de catering a companiei TAROM s-a transformat intr-o noua companie, CASROM. In anul 1998, CASROM a fuzionat prin absorbtie in compania COMCHIM, o companie privata. In anul 2004, acea companie si-a schimbat denumirea in ROMAQUA.
A. Actiuni impotriva TAROM/CASROM
6. La data de 8 februarie 1990, reclamantul a fost concediat. El a contestat aceasta decizie si, la data de 9 noiembrie 1992, Judecatoria Sectorului Agricol Ilfov a obligat CASROM sa il reintegreze in munca pe reclamant in functia detinuta anterior sau intr-o alta functie echivalenta, iar TAROM sa ii plateasca 154.043 lei romanesti (ROL) ca salarii datorate pentru perioada februarie 1990 - septembrie 1992, precum si sa ii plateasca salariul pana la reincadrarea sa efectiva. Hotararea a ramas definitiva la data de 28 mai 1993.
1. Actiunile in executare silita impotriva TAROM
7. La data de 6 iunie 1996, reclamantul a introdus o actiune impotriva TAROM si CASROM pentru plata salariului pana la reincadrarea sa efectiva si pentru actualizarea sumei de 154.043 ROL cu rata inflatiei. La data de 3 februarie 2005, Curtea de Apel Bucuresti, printr-o decizie definitiva, a dispus ca TAROM sa ii plateasca reclamantului suma actualizata cu rata inflatiei.
8. In lunile martie si aprilie 2004, si apoi in aprilie 2005, executorul judecatoresc a solicitat punerea in executare silita prin poprire a activelor financiare ale companiei din mai multe banci pentru salariile datorate. Aceste popriri au fost validate.
9. La data de 28 aprilie 2004, instanta a incuviintat executarea silita a Sentintei din 9 noiembrie 1992.
10. La data de 19 mai 2004, TAROM a formulat contestatie la executare, sustinand ca dreptul reclamantului de a cere executarea sentintei respective se prescrisese. Prin Decizia definitiva din 17 iunie 2005 Tribunalul Bucuresti a admis contestatia la executare, constatand prescris dreptul reclamantului de a cere executarea Sentintei din 9 noiembrie 1992.
11. La data de 23 martie 2007, Tribunalul Bucuresti a respins ca prescrisa actiunea reclamantului pentru plata salariilor aferente perioadei 1990-1999 si a altor drepturi de natura salariala. Cu toate acestea, la data de 27 septembrie 2007 hotararea a fost casata de Curtea de Apel Bucuresti, cauza fiind trimisa spre rejudecare. Curtea nu dispune de niciun fel de informatii cu privire la rezultatul procedurilor.
12. La data de 26 aprilie 2007, Tribunalul Bucuresti a respins actiunea formulata de reclamant pentru plata salariului si a drepturilor conexe incepand din anul 1999, retinand lipsa calitatii procesuale pasive a TAROM. Instanta a apreciat ca reclamantul ar fi trebuit sa actioneze in justitie COMCHIM/ROMAQUA. Aceasta sentinta a ramas definitiva.
2. Actiunile in executare silita impotriva CASROM/COMCHIM/ROMAQUA
a) Actiunea pentru daune cominatorii
13. La data de 13 martie 1995, reclamantul a introdus actiune pentru daune cominatorii impotriva CASROM pentru neexecutarea Sentintei din 9 noiembrie 1992.
14. La data de 13 iunie 1996, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a stabilit daune cominatorii in cuantum de 50.000 ROL pe zi pana la reincadrarea efectiva a reclamantului. Instanta a retinut ca CASROM refuzase in mod sistematic sa il reintegreze in munca pe reclamant. Aceasta sentinta a ramas definitiva la data de 9 iunie 1997.
15. La data de 5 decembrie 1997, reclamantul a solicitat cuantificarea si plata daunelor cominatorii.
16. La data de 11 ianuarie 1999, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a admis actiunea pentru suma de 69.250.000 ROL, reprezentand daune cominatorii calculate pentru perioada 5 octombrie 1998 - 14 decembrie 1998. La data de 6 octombrie 1999, Tribunalul Bucuresti a mentinut hotararea.
La data de 16 noiembrie 1999, ROMAQUA a platit suma respectiva.
17. La data de 5 iunie 1999, reclamantul a cerut din nou cuantificarea si plata de daune cominatorii.
18. La data de 20 decembrie 2000, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a dispus ca debitorul sa plateasca suma de 54.627.890 ROL, din care 10.467.750 ROL reprezentau daune cominatorii pentru perioada 14 decembrie 1998 - 15 noiembrie 1999, iar suma de 44.160.140 ROL reprezenta actualizarea daunelor stabilite la data de 11 ianuarie 1999. La data de 26 aprilie 2001, Tribunalul Bucuresti a anulat apelul debitorului ca netimbrat.
La data de 21 mai 2001, ROMAQUA a platit suma respectiva.
b) Actiunea pentru daune morale
19. La data de 22 octombrie 1999, Tribunalul Bucuresti a obligat COMCHIM sa ii plateasca reclamantului 200.000.000 ROL, cu titlu de daune morale pentru refuzul de a respecta hotararile judecatoresti.
20. La data de 13 martie 2001, Curtea de Apel Bucuresti a mentinut aceasta sentinta.
21. La data de 3 septembrie 2002, COMCHIM i-a platit reclamantului suma de 395.900.000 ROL, reprezentand suma de mai sus actualizata.
22. Cu toate acestea, la data de 17 decembrie 2002, Curtea Suprema de Justitie a casat hotararile anterioare, si a trimis cauza la tribunal spre rejudecare.
23. Dupa rejudecare, la data de 24 noiembrie 2003, Tribunalul Bucuresti a respins actiunea, motivand ca debitorul se aflase in imposibilitatea obiectiva de a respecta obligatia de a-l reincadra pe reclamant, din cauza reorganizarii societatii.
24. La data de 9 iunie 2004, Curtea de Apel Bucuresti a admis apelul introdus de reclamant, a casat sentinta anterioara si a dispus ca ROMAQUA sa ii plateasca reclamantului suma de 500.000.000 ROL cu titlu de daune morale. Instanta a apreciat ca "imposibilitatea obiectiva" nu fusese dovedita si ca, in orice caz, nu ar putea justifica neexecutarea. Aceasta hotarare a ramas definitiva la data de 27 ianuarie 2006.
25. La data de 26 august 2004, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a incuviintat executarea silita prin poprire asupra conturilor ROMAQUA dintr-o banca. La data de 3 februarie 2005, Curtea de Apel Bucuresti a mentinut aceasta incheiere.
26. La data de 1 septembrie 2004, ROMAQUA a platit 500.000.000 ROL.
27. La data de 27 septembrie 2004, ROMAQUA a formulat contestatie la executare, afirmand ca platise deja 395.900.000 ROL si ca executarea ar fi trebuit continuata numai pentru restul sumei pana la 500.000.000 ROL. Prin Decizia definitiva din 14 iulie 2005, Tribunalul Bucuresti a admis contestatia la executare si a anulat executarea in masura in care se referea la plata sumei de 395.900.000 ROL in favoarea reclamantului.
28. Conform reclamantului, ROMAQUA nu a solicitat diferenta pe care o platise.
3. Actiunea in despagubire pentru durata procedurilor legate de concedierea sa, introdusa impotriva Ministerului Justitiei
29. La data de 8 august 2002, reclamantul a introdus o actiune impotriva Ministerului Justitiei, cerand daune materiale si morale pentru durata procedurilor legate de concedierea sa. La data de 4 noiembrie 2002, Tribunalul Bucuresti i-a respins actiunea, considerand ca Ministerul Justitiei nu avea calitate procesuala pasiva. Aceasta hotarare a ramas definitiva la data de 18 martie 2004.
4. Executarea
30. La data de 11 iunie 1993, CASROM a invocat imposibilitatea de a-l reincadra pe reclamant pe un post corespunzator calificarii sale si i-a oferit postul de paznic de noapte, pe care acesta l-a refuzat.
31. La data de 6 iunie 1995, TAROM a platit suma de 154.043 ROL, cu titlu de drepturi salariale pentru perioada februarie 1990 - septembrie 1992, asa cum se dispunea prin Sentinta din data de 9 noiembrie 1992, precum si suma de 217.563 ROL, cu titlu de drepturi salariale pana la data de 30 iunie 1993.
32. La data de 17 martie 1999, COMCHIM l-a reintegrat in munca pe reclamant.
33. La data de 12 noiembrie 2004, TAROM a platit suma de 4.235.986.868 ROL, cu titlu de salarii datorate si actualizate.
34. La data de 20 iunie 2005, executorul judecatoresc a primit pentru reclamant si suma de 340.000.000 ROL din partea TAROM, in conformitate cu Sentinta din 9 noiembrie 1992, reprezentand salariile actualizate pentru perioada 15 februarie 1990-17 martie 1999.
35. La data de 1 iulie 2009, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a admis actiunea in intoarcerea executarii silite formulata de TAROM si a dispus ca reclamantul sa restituie suma de 457.598,68 lei noi romanesti (RON). Instanta a apreciat ca TAROM platise intreaga datorie. Reclamantul a formulat apel, procedura fiind inca pendinte.
B. Actiunea impotriva Garzii Financiare
36. In anul 1991 si, ulterior, in anul 1992, reclamantul a castigat doua concursuri pentru un post in cadrul Garzii Financiare. In urma refuzului institutiei de a-l angaja, reclamantul a introdus actiune in justitie.
37. La data de 14 decembrie 1995, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a dispus ca Garda Financiara sa il angajeze pe reclamant incepand cu data de 20 octombrie 1992 si sa ii plateasca 2.000.000 ROL cu titlu de despagubiri si 100.000 ROL cheltuieli de judecata. Aceasta sentinta a ramas definitiva la data de 30 mai 1997.
38. In 1999, instantele au investit sentinta cu formula executorie. Cu toate acestea, reclamantul nu a fost angajat, invocandu-se faptul ca fusese colaborator al Securitatii. Prin Decizia din 25 septembrie 2007, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii a declarat ca reclamantul nu fusese colaborator.
39. La data de 25 februarie 2008, reclamantul a solicitat din nou angajarea la Garda Financiara. La data de 27 martie 2008, executorul judecatoresc a somat aceasta institutie sa il angajeze pe reclamant. Cu toate acestea, Garda Financiara a considerat ca dreptul reclamantului de a cere executarea se prescrisese.
40. La data de 9 mai 2008, executorul judecatoresc a consemnat intr-un proces-verbal refuzul institutiei de a-l angaja pe reclamant si a considerat necesar sa solicite penalitati de intarziere.
41. La data de 12 mai 2008, reclamantul a introdus actiune in obligatia de a face impotriva Garzii Financiare, solicitand instantei sa dispuna ca institutia respectiva sa il angajeze incepand cu data de 20 octombrie 1992, asa cum s-a dispus prin Sentinta din 14 decembrie 1995, si sa ii plateasca despagubiri.
42. La data de 16 iunie 2008, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti i-a respins cererea de a fi angajat ca res judicata. De asemenea, aceasta a retinut ca dreptul sau de a cere executarea silita a sentintei respective se prescrisese.
43. La data de 22 septembrie 2008, Tribunalul Bucuresti a admis apelul introdus de reclamant, a casat sentinta anterioara si a trimis cauza spre rejudecare. La data de 23 iunie 2009, Curtea de Apel Bucuresti a mentinut aceasta sentinta printr-o decizie ramasa definitiva.
44. Cauza este inca pendinte.

IN DREPT

I. Pretinsa incalcare a art. 6 A§ 1 din Conventie
45. Reclamantul s-a plans de faptul ca sentintele din 9 noiembrie 1992 si 14 decembrie 1995 nu au fost executate integral si in timp util si ca astfel i-au fost incalcate drepturile garantate de art. 6 A§ 1 din Conventie, care, in partea sa relevanta, prevede urmatoarele:
"Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil [...] si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta [...] care va hotari [...] asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil [...]."
A. Asupra admisibilitatii
46. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este vadit neintemeiat in sensul art. 35 A§ 3 din Conventie. In plus, constata ca acesta nu este lovit de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, el trebuie declarat admisibil.
B. Asupra fondului
47. Guvernul considera ca Sentinta din data de 9 noiembrie 1992 a fost executata integral. In ceea ce priveste actiunea reclamantului impotriva Garzii Financiare, Guvernul sustine ca in perioada 1991-2004 aceasta institutie nu avea personalitate juridica si ca angajarile din cadrul ei se faceau prin ordin al ministrului. De asemenea, Guvernul afirma ca actiunea reclamantului in obligatia de a face impotriva Garzii Financiare este inca pendinte si concluzioneaza ca nu exista niciun temei legal pentru executarea silita a Sentintei din 14 decembrie 1995.
48. Reclamantul se opune acestui argument, insistand asupra intarzierii prelungite in executare. De asemenea, acesta considera ca hotararile pronuntate in favoarea sa nu au fost executate integral.
49. Curtea reitereaza faptul ca executarea unei hotarari ramase definitiva pronuntate de orice instanta trebuie privita ca parte integranta a "procesului", in sensul art. 6 din Conventie (Hornsby impotriva Greciei, 19 martie 1997, A§ 40, Culegere de hotarari si decizii 1997-II, si Immobiliare Saffi impotriva Italiei [MC], nr. 22.774/93, A§ 63, CEDO 1999-V). Atunci cand autoritatile au obligatia sa ia masuri pentru ca o hotarare judecatoreasca sa fie executata si nu isi indeplinesc aceasta obligatie, pasivitatea lor poate atrage raspunderea statului in temeiul art. 6 A§ 1 din Conventie (Scollo impotriva Italiei, 28 septembrie 1995, A§ 44, seria A nr. 315-C). Atunci cand autoritatile administrative refuza, omit sau doar intarzie sa isi indeplineasca aceasta obligatie, garantiile prevazute la art. 6, de care se bucura partea interesata in faza judiciara a procedurii, sunt zadarnicite (Hornsby, mentionata mai sus, A§ 41).
50. Curtea observa in cauza de fata ca, prin Sentinta din data de 9 noiembrie 1992, Judecatoria Sectorului Agricol Ilfov a dispus ca doua companii detinute de stat sa il reincadreze pe reclamant in postul sau anterior sau intr-un post echivalent si sa ii plateasca acestuia salariul. Aceasta sentinta a ramas definitiva la data de 28 mai 1993. Reclamantul a fost reincadrat la data de 17 martie 1999. Salariile aferente i-au fost platite la 6 iunie 1995, 12 noiembrie 2004 si 20 iunie 2005. Guvernul nu a indicat nicio circumstanta care sa poata justifica intarzierea executarii. Curtea considera inacceptabil ca o hotarare judecatoreasca pronuntata impotriva unor companii detinute de stat sa nu fie respectata o perioada atat de lunga de timp.
51. Curtea mai observa faptul ca, prin Sentinta din data de 14 decembrie 1995, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a dispus ca o institutie publica sa il angajeze pe reclamant incepand cu data de 20 octombrie 1992 si sa ii plateasca despagubiri. Desi autoritatile aveau obligatia de a executa hotararile judecatoresti, Sentinta din data de 14 decembrie 1995 ramane inca neexecutata. Cu toate acestea, aceasta sentinta este in continuare valabila, intrucat nu s-au instituit proceduri conform legii romane pentru modificarea sau anularea ei in fata instantelor interne. In afara de executare, numai printr-o astfel de anulare sau inlocuire cu o obligatie echivalenta de catre instante ar inceta o situatie continua de neexecutare (vezi Sabin Popescu impotriva Romaniei, nr. 48.102/99, A§ 54, 2 martie 2004).
52. Curtea a constatat adeseori incalcari ale art. 6 A§ 1 din Conventie in cauze similare cu cea de fata (vezi, printre altele, Sacaleanu impotriva Romaniei, nr. 73.970/01, 6 septembrie 2005; Strungariu impotriva Romaniei, nr. 23.878/02, 29 septembrie 2005, si Miclici impotriva Romaniei, nr. 23.657/03, 20 decembrie 2007).
53. Tinand cont de toate elementele aflate in posesia sa, Curtea constata ca Guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument care sa o poata determina sa ajunga la o alta concluzie in cauza de fata. Autoritatile nu au depus toate eforturile necesare pentru a executa integral si in timp util hotararile pronuntate in favoarea reclamantului. Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 6 A§ 1 din Conventie.
II. Asupra celorlalte pretinse incalcari ale Conventiei
54. Reclamantul se plange, in temeiul art. 6 A§ 1, de faptul ca unele solutii ale instantelor au fost inechitabile, ca instantele interne nu au apreciat corect faptele si au interpretat gresit dreptul intern.
55. De asemenea, reclamantul considera ca prelungirea excesiva a diferitelor proceduri i-a incalcat drepturile prevazute de art. 8 si sustine ca Garda Financiara i-a incalcat libertatea de exprimare. Reclamantul mai considera ca solutia actiunii sale impotriva Ministerului Justitiei este o incalcare a dreptului sau la un recurs efectiv prevazut de art. 13.
56. Reclamantul invoca legislatia interna si cateva alte conventii internationale cu privire la pretinsa incalcare a dreptului sau la munca.
57. Dupa ce a analizat cu atentie afirmatiile reclamantului in lumina tuturor elementelor aflate in posesia sa, Curtea, in masura in care problemele cu care a fost sesizata intra in competenta sa, nu distinge nicio urma de incalcare a drepturilor si libertatilor garantate de Conventie.
58. Rezulta ca aceasta parte a cererii trebuie declarata inadmisibila, ca vadit neintemeiata, in aplicarea art. 35 A§A§ 3 si 4 din Conventie.
III. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie
59. Conform art. 41 din Conventie:
"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."
A. Prejudiciu
60. Reclamantul a cerut angajarea la Garda Financiara. Cu privire la daunele materiale, acesta a solicitat urmatoarele sume:
- 310.463 euro (EUR) pentru neexecutarea Sentintei din 14 decembrie 1995, reprezentand valoarea actualizata a sumei de 2.000.000 lei vechi romanesti, dispusa in sentinta respectiva si salariul incepand de la data de 1 noiembrie 1992, pe baza unui salariu lunar de 1.500 EUR, pe care sustine ca il castiga o persoana angajata la Garda Financiara;
- 42.807 EUR reprezentand crestere de salariu datorata de TAROM;
- 67.707 EUR reprezentand contributii de asigurari sociale;
- 134.070 EUR pentru castigul nerealizat sau orice alt beneficiu, pe baza dobanzii stabilite de Banca Nationala a Romaniei;
- 29.386 EUR reprezentand diferenta de daune cominatorii datorate de CASROM/COMCHIM/ROMAQUA.
De asemenea, reclamantul a solicitat suma de 150.000 EUR cu titlu de daune morale.
61. Guvernul contesta existenta vreunei legaturi de cauzalitate intre pretinsa incalcare si daunele materiale solicitate si afirma ca sumele stabilite in favoarea reclamantului prin hotarari judecatoresti au fost platite integral si in termen. Mai mult, Guvernul considera ca o eventuala constatare a unei incalcari ar constitui in sine o reparatie echitabila suficienta a oricarui prejudiciu moral pe care l-a suferit reclamantul. In orice caz, considera ca suma solicitata in acest sens este excesiva.
62. In ceea ce priveste Sentinta din data de 14 decembrie 1995, Curtea apreciaza ca, atata vreme cat ea ramane valabila, obligatia neindeplinita a statului de a o executa nu poate fi contestata. Prin urmare, reclamantul are inca dreptul la executarea sentintei. Curtea reitereaza faptul ca cea mai potrivita forma de reparatie a unei incalcari a art. 6 este repunerea reclamantului, pe cat posibil, in situatia in care s-ar fi aflat daca prevederile art. 6 nu ar fi fost incalcate [vezi Piersack impotriva Belgiei (art. 50), 26 octombrie 1984, A§ 12, seria A nr. 85]. Curtea constata ca acest principiu se aplica si in cauza de fata, avand in vedere incalcarea constatata. Prin urmare, apreciaza ca Guvernul trebuie sa garanteze, prin mijloace adecvate, executarea Sentintei din 14 decembrie 1995, si anume angajarea reclamantului la Garda Financiara si plata de despagubiri catre acesta, in conditiile stabilite de sentinta respectiva.
63. Curtea mai precizeaza ca hotararile sale au un caracter esentialmente declarativ. In general, ii revine statului sa aleaga mijloacele ce trebuie folosite in ordinea sa juridica interna pentru a se descarca de obligatia sa prevazuta de art. 46 din Conventie (a se vedea Shofman impotriva Rusiei, nr. 74.826/01, A§ 53, 24 noiembrie 2005, ce contine si alte trimiteri). Constatand o incalcare a art. 6 A§ 1 din Conventie in cauza de fata, Curtea a stabilit in sarcina Guvernului obligatia de a lua masurile corespunzatoare pentru a remedia situatia individuala a reclamantului, si anume de a asigura respectarea Sentintei din 14 decembrie 1995 (a se compara cu Fadeyeva impotriva Rusiei, nr. 55.723/00, A§ 142, CEDO 2005-...). Daca acest lucru implica angajarea reclamantului pe postul prevazut in sentinta respectiva ori pe un post echivalent sau, in cazul in care acest lucru nu este posibil, acordarea unei despagubiri rezonabile pentru neexecutare, sau o varianta combinata intre acestea si alte masuri, este o decizie ce trebuie luata de statul parat (vezi Tarverdiyev impotriva Azerbaidjanului, nr. 33.343/03, A§ 66, 26 iulie 2007, si Ursan impotriva Romaniei, nr. 35.852/04, A§ 46, 6 aprilie 2010). Totusi, Curtea subliniaza faptul ca orice masuri adoptate trebuie sa fie compatibile cu concluziile stipulate in hotararea Curtii (vezi Assanidze impotriva Georgiei [MC], nr. 71.503/01, A§ 202, CEDO 2004-II, ce contine si alte trimiteri).
64. In ceea ce priveste daunele materiale pretinse de reclamant, Curtea observa ca, in cauza de fata, a constatat o incalcare a art. 6 A§ 1 din Conventie, intrucat sentintele pronuntate in favoarea reclamantului nu au fost executate integral si in timp util. Mai mult, reclamantul a primit salariul prevazut in Sentinta din 9 noiembrie 1992. In orice caz, intrebarea daca reclamantul ar fi putut sa obtina sumele pretinse ca daune materiale daca autoritatile nationale ar fi executat sentintele pronuntate in favoarea sa este o chestiune speculativa in circumstantele cauzei (a se vedea Sacaleanu, A§ 72, si Strungariu, A§ 54, mentionate mai sus). Prin urmare, Curtea respinge cererea privind acordarea de daune materiale.
65. Curtea apreciaza ca ingerinta grava in dreptul reclamantului de acces la instanta i-a cauzat prejudicii morale acestuia. Statuand in echitate, asa cum prevede art. 41 din Conventie, Curtea ii acorda 4.800 EUR pentru daune morale.
B. Cheltuieli de judecata
66. Reclamantul a solicitat si suma de 5.825 EUR pentru cheltuielile de judecata, defalcate dupa cum urmeaza: 2.873 EUR pentru onorarii avocatiale in procedurile interne, 925 EUR pentru rapoartele de expertiza, 236 EUR pentru materiale juridice de studiu individual, 744 EUR pentru amenzile judiciare pe care a fost obligat sa le plateasca pentru cererile sale de recuzare a judecatorilor, 347 EUR pentru traduceri si 700 EUR pentru taxe postale. A furnizat facturi si copia contractelor de asistenta juridica.
67. Guvernul contesta aceste pretentii. In mod special, acesta afirma ca contractele de asistenta juridica nu contin informatii legate de numarul de ore lucrate. Cu toate acestea, este de acord cu costurile aferente onorariului executorului judecatoresc, traducerii observatiilor Guvernului si corespondentei cu Curtea.
68. In conformitate cu jurisprudenta Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecata decat in masura in care li s-a stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil. In speta si tinand cont de informatiile aflate in posesia sa si de criteriile mentionate mai sus, Curtea considera rezonabil sa acorde suma de 1.100 EUR, cu toate cheltuielile incluse.
C. Dobanzi moratorii
69. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
In unanimitate,
C U R T E A

1. declara cererea admisibila in ceea ce priveste capatul de cerere intemeiat pe art. 6 A§ 1 din Conventie referitor la executarea hotararilor judecatoresti definitive si inadmisibila in rest;
2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 6 A§ 1 din Conventie;
3. hotaraste:
a) ca statul parat sa asigure, prin mijloace adecvate, in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, conform art. 44 A§ 2 din Conventie, executarea Sentintei din 14 decembrie 1995 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti;
b) ca statul parat sa ii plateasca reclamantului, in acelasi termen de 3 luni, urmatoarele sume, care sa fie convertite in moneda nationala a statului parat la cursul de schimb valabil la data platii:
(i) 4.800 EUR (patru mii opt sute euro), plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit, pentru daune morale;
(ii) 1.100 EUR (una mie una suta euro), plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit, pentru cheltuieli de judecata;
c) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceste sume sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, valabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale;
4. respinge cererea de reparatie echitabila in rest.
Redactata in limba engleza, apoi comunicata in scris la data de 14 septembrie 2010, in temeiul art. 77 A§A§ 2 si 3 din regulament.


Josep Casadevall, Santiago Quesada,
presedinte grefier