INTEGRAL: Hotararea CEDO in Cauza Turus impotriva Romaniei

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

HOTARAREA
din 7 iulie 2009,
definitiva la 6 noiembrie 2009,

in Cauza Turus impotriva Romaniei
(Cererea nr. 31.566/03)

Aceasta versiune a fost rectificata conform art. 81 din
Regulamentul Curtii, la data de 15 septembrie 2009.

In Cauza Turus impotriva Romaniei,

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Corneliu Birsan, Bostjan M. Zupancic, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Ann Power, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,

dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 16 iunie 2009,

pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 31.566/03) indreptata impotriva Romaniei, prin care 2 cetateni suedezi, doamna Cornelia Maria Turus si domnul Ioan Turus (reclamantii), au sesizat Curtea la data de 29 august 2003, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).

2. Reclamantii sunt reprezentati de domnul Valerian Coza, consilier juridic in Satu Mare. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. La data de 22 februarie 2007, presedintele Sectiei a treia a decis sa ii comunice cererea Guvernului. Asa cum prevede art. 29 A§ 3 din Conventie, acesta a decis, de asemenea, sa se analizeze in acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cauzei.

4. Guvernul suedez, caruia i-a fost comunicata o copie a cererii, in temeiul art. 44 A§ 1 a) din Regulamentul Curtii, nu a dorit sa isi prezinte punctul de vedere asupra cauzei.

___________

Rectificat la data de 15 septembrie 2009: "avocat" a fost inlocuit cu "consilier juridic".

IN FAPT

I. Circumstantele cauzei

5. Reclamantii s-au nascut in anul 1939 si locuiesc in Malmo, Suedia.

6. Prin Decizia din data de 18 noiembrie 1985, un imobil ce le apartinea reclamantilor, compus dintr-o casa si terenul aferent in suprafata de 453 m², a fost nationalizat din cauza plecarii lor in strainatate.

7. La data de 7 ianuarie 1986, statul le-a inchiriat imobilul lui P.Z. si P.M.R. (chiriasii).

8. Prin declaratia din data de 1 iulie 1996, reclamantii au informat primaria despre acordul lor ca imobilul sa ii fie restituit lui M.M., mama reclamantei. Prin Decizia din data de 13 mai 1998, primaria a dispus ca imobilul sa ii fie restituit lui M.M. In urma recursului chiriasilor, prin decizia definitiva din data de 26 ianuarie 2000, Curtea de Apel Oradea (curtea de apel) a anulat Decizia din data de 13 mai 1998 si a constatat ca reclamantii aveau dreptul la despagubiri pentru imobil.

1. Actiunea in constatarea caracterului nelegal al nationalizarii

9. Prin sentinta ramasa definitiva din data de 25 aprilie 2000, Judecatoria Satu Mare (judecatoria) a admis actiunea reclamantilor impotriva primariei, a constatat nelegalitatea deciziei de nationalizare si a dispus rectificarea cartii funciare in favoarea reclamantilor. La data de 8 decembrie 2000, reclamantii au fost inscrisi in cartea funciara drept proprietari.

2. Actiunea in anularea contractului de vanzare-cumparare

10. La data de 11 mai 2000, statul le-a vandut chiriasilor casa si 55 m² din cei 453 m² ai terenului.

11. In anul 2002, reclamantii au sesizat judecatoria cu o actiune in anularea contractului de vanzare-cumparare mentionat mai sus, indreptata impotriva chiriasilor, aratand ca statul nu mai era proprietarul imobilului in momentul incheierii acestui contract.

12. Prin Sentinta din data de 13 martie 2002, judecatoria a admis actiunea si a anulat contractul. Prin decizia ramasa definitiva din data de 19 februarie 2003, pusa la dispozitia partilor la data de 6 martie 2003, curtea de apel a admis recursul chiriasilor si a respins actiunea. Aceasta a retinut ca Decizia din data de 26 ianuarie 2000 nu le recunostea reclamantilor decat dreptul la despagubiri (vezi paragraful 8 de mai sus) si ca, prin urmare, contractul de vanzare-cumparare fusese incheiat in conditii de legalitate.

3. Actiunea avand ca obiect inscrierea chiriasilor drept proprietari ai imobilului in cartea funciara

13. In anul 2001, chiriasii au sesizat judecatoria cu o actiune indreptata impotriva reclamantilor, pentru a fi inscrisi in cartea funciara drept proprietari ai imobilului.

14. Prin Sentinta din data de 30 ianuarie 2002, judecatoria a respins actiunea, statuand ca reclamantii erau inscrisi in cartea funciara in baza sentintei definitive din data de 25 aprilie 2000 (vezi paragraful 9 de mai sus).

15. Prin decizia definitiva din data de 19 februarie 2003, pusa la dispozitia partilor la data de 6 martie 2003, curtea de apel, printr-un complet de judecata identic cu cel care respinsese actiunea in anularea contractului de vanzare-cumparare, a admis actiunea chiriasilor, a dispus radierea reclamantilor din cartea funciara si inscrierea chiriasilor ca proprietari pentru acea parte a imobilului ce facuse obiectul contractului de vanzare-cumparare.

16. Chiriasii si-au inscris dreptul de proprietate in registrul de publicitate imobiliara pentru casa si 55 m² din cei 453 m² de teren.

17. La data de 4 octombrie 2001, invocand prevederile Legii nr. 10/2001, reclamantii au adresat o notificare Primariei Satu Mare, solicitand restituirea in natura a bunului imobil compus din casa si terenul in suprafata de 453 m². In anul 2006, autoritatea competenta le-a solicitat reclamantilor sa isi completeze dosarul.

II. Dispozitiile legale si practica interne pertinente

18. Prevederile legale (inclusiv cele ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, printre care cele aduse prin Legea nr. 247/2005) si jurisprudenta interna relevante sunt descrise in hotararile Brumarescu impotriva Romaniei ([MC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII, pp. 250-256, A§A§ 31-33), Strain si altii impotriva Romaniei (nr. 57.001/00, CEDO 2005-VII, A§A§ 19-26), Paduraru impotriva Romaniei (nr. 63.252/00, A§A§ 38-53, 1 decembrie 2005) si Tudor impotriva Romaniei (nr. 29.035/05, A§A§ 15-20, 11 decembrie 2007).

19. Autoritatile nationale au luat masuri de accelerare a procedurii de acordare a despagubirilor prin intermediul fondului de investitii "Proprietatea", in special in baza Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.

IN DREPT

I. Asupra pretinsei incalcari a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie

20. Reclamantii se plang de o incalcare a dreptului lor de proprietate din cauza vanzarii imobilului catre chiriasi, a refuzului Curtii de Apel Oradea de a anula aceasta vanzare si din cauza inscrierii acestora drept proprietari in registrul de publicitate imobiliara. Reclamantii pretind ca li s-a incalcat dreptul la respectarea bunurilor lor, astfel cum este acesta recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1:

"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."

A. Asupra admisibilitatii

21. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este vadit neintemeiat in sensul art. 35 A§ 3 din Conventie. Pe de alta parte, Curtea constata ca nu este incident niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, el trebuie declarat admisibil.

B. Asupra fondului

22. Guvernul isi reitereaza argumentele prezentate in cauze similare anterioare (vezi, printre altele, Cirstoiu impotriva Romaniei, nr. 22.281/05, A§ 22, 4 martie 2008).

23. Reclamantii se opun acestui punct de vedere.

24. Curtea a analizat in mai multe randuri cauze care ridicau probleme similare cu cea de fata si a constatat incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie (vezi cauzele citate mai sus, in special Strain, citata anterior, A§A§ 39, 43 si 59, si Porteanu impotriva Romaniei, nr. 4.596/03, A§A§ 32-35, 16 februarie 2006).

25. Dupa ce a analizat toate elementele ce i-au fost supuse atentiei, Curtea considera ca Guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care sa poata duce la o alta concluzie in cazul de fata. Curtea reafirma in special ca, in contextul legislativ roman ce reglementeaza actiunile in restituire a bunurilor nationalizate de regimul comunist, vanzarea de catre stat a bunului altuia catre terti de buna-credinta, chiar si atunci cand este anterioara confirmarii definitive in justitie a dreptului de proprietate al celuilalt, reprezinta o privare de acel bun. O astfel de privare, combinata cu lipsa totala de despagubire, este contrara art. 1 din Protocolul nr. 1 (Voda si Bob impotriva Romaniei, nr. 7.976/02, A§ 23, 7 februarie 2008).

26. In plus, Curtea observa ca pana in prezent Guvernul nu a demonstrat ca sistemul de despagubiri introdus prin Legea nr. 247/2005 le-ar permite beneficiarilor acestei legi sa incaseze, conform unei proceduri si unui calendar previzibil, o despagubire in raport cu valoarea de piata a bunurilor de care au fost lipsiti.

27. Aceasta concluzie nu analizeaza dinainte orice evolutie pozitiva pe care ar putea sa o aiba in viitor mecanismele de finantare prevazute de aceasta lege speciala in vederea despagubirii persoanelor carora, ca si reclamantilor, li s-a recunoscut calitatea de proprietari printr-o hotarare judecatoreasca definitiva. In acest sens, Curtea observa cu satisfactie evolutia recenta care pare sa se evidentieze in practica si care se indreapta in directia buna in materie.

28. Tinand cont de jurisprudenta sa in materie, Curtea considera ca, in speta, nerespectarea dreptului de proprietate al reclamantilor cu privire la bunul lor, combinata cu lipsa totala de despagubiri timp de aproximativ 9 ani, i-a facut sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunului lor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.

Prin urmare, in speta, a avut loc incalcarea acestei prevederi.

II. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 din Conventie

29. Invocand art. 6 A§ 1 din Conventie, reclamantii se plang de lipsa de echitate a procedurilor finalizate prin cele doua decizii din data de 19 februarie 2003 ale Curtii de Apel Oradea si, mai ales, de o lipsa de impartialitate, avand in vedere ca cele doua decizii mentionate mai sus au fost pronuntate de acelasi complet de judecata.

30. Guvernul invoca exceptia de neepuizare a cailor de atac interne in ceea ce priveste capatul de cerere intemeiat pe lipsa de impartialitate a judecatorilor curtii de apel.

31. Tinand cont de natura capatului de cerere si de elementele aflate la dosar, Curtea apreciaza ca aceasta exceptie ar trebui conexata cu fondul.

32. In contextul tuturor elementelor aflate in posesia sa, Curtea mai apreciaza ca acest capat de cerere al reclamantilor este admisibil. Totusi, ea considera, tinand cont de concluziile sale din paragrafele 22-28 de mai sus, ca nu este cazul sa statueze asupra fondului acestui capat de cerere (vezi, mutatis mutandis, printre altele, Laino impotriva Italiei [MC], nr. 33.158/96, A§ 25, CEDO 1999-I, Biserica Catolica din Cania impotriva Greciei, Hotararea din 16 decembrie 1997, Culegere 1997-VIII, A§ 50 si, Davidescu impotriva Romaniei, nr. 2.252/02, A§ 56, 16 noiembrie 2006). Pe de alta parte, aceasta concluzie scuteste Curtea sa se mai pronunte asupra exceptiei ridicate de Guvern (Moschopoulos-VeAiž»noglou si altii impotriva Greciei, nr. 32.636/05, A§ 35, 18 octombrie 2007).

III. Asupra aplicarii art. 46 din Conventie

33. Art. 46 din Conventie prevede urmatoarele:

"1. Inaltele parti contractante se angajeaza sa se conformeze hotararilor definitive ale Curtii in care ele sunt parti.

2. Hotararea definitiva a Curtii este transmisa Comitetului Ministrilor care supravegheaza executarea ei."

34. Concluzia incalcarii art. 1 din Protocolul nr. 1 dezvaluie o problema pe scara larga izvorand din deficientele legislatiei privind restituirea imobilelor nationalizate si vandute de stat unor terti. Prin urmare, Curtea apreciaza ca statul trebuie sa ajusteze in cel mai scurt timp procedura introdusa prin legile de reparatie, astfel incat sa devina cu adevarat coerenta, accesibila, rapida si previzibila (vezi hotararile Viasu impotriva Romaniei, nr. 75.951/01, A§ 83, 9 decembrie 2008; Katz impotriva Romaniei, nr. 29.739/03, A§A§ 30-37, 20 ianuarie 2009 si Faimblat impotriva Romaniei, nr. 23.066/02, A§A§ 48-54, 13 ianuarie 2009).

IV. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie

35. Conform art. 41 din Conventie,

"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

A. Prejudiciu

36. Reclamantii solicita restituirea bunului imobil, compus din casa si terenul aferent in suprafata de 453 m², si subliniaza ca nu doresc sa primeasca despagubiri. De asemenea, ei solicita suma de 60.000 euro (EUR) pentru prejudiciul moral pe care sustin ca l-au suferit.

37. Guvernul observa ca, desi restitutio in integrum este cea mai buna modalitate de reparare a unui prejudiciu, Curtea poate acorda o despagubire atunci cand aceasta restituire se dovedeste a fi imposibila. Guvernul reaminteste ca contractul de vanzare-cumparare se referea numai la casa si la terenul de 55/453 m², adica echivalentul a 55 m² de teren. Acesta estimeaza ca valoarea partii de imobil vanduta chiriasilor este de 29.952 EUR si furnizeaza in acest scop un raport de expertiza din luna septembrie 2007. La data de 3 aprilie 2009, Guvernul a informat Curtea despre faptul ca valoarea actuala a imobilului in cauza este aceeasi cu cea stabilita in raportul de expertiza mentionat mai sus si ca, potrivit informatiilor oferite de Camera Notarilor Publici, valoarea terenului dobandit de chiriasi este de 60 lei romanesti (RON)/m². Guvernul considera ca nu trebuie retinut niciun prejudiciu moral, deoarece nu a fost stabilita nicio legatura de cauzalitate intre procedurile ce au facut obiectul prezentei cereri si suferintele pretinse de reclamanti.

38. Curtea observa ca reclamantii erau proprietarii intregului bun imobil, si anume ai casei si terenului aferent in suprafata de 453 m², a carui nationalizare a fost recunoscuta ca nelegala. De asemenea, ea observa ca doar o parte din acest bun le-a fost vanduta chiriasilor si ca acestia au obtinut inscrierea dreptului lor de proprietate in registrul de publicitate imobiliara numai pentru aceasta parte. Prin urmare, Curtea constata ca reclamantii raman proprietari pe diferenta de teren pentru care nu va fi acordata nicio reparatie.

39. Curtea apreciaza ca, fata de circumstantele spetei, restituirea bunului litigios reclamantilor, si anume partea din bunul imobil vanduta chiriasilor, ar repune partile interesate, pe cat posibil, intr-o situatie echivalenta cu cea in care acestea s-ar fi aflat daca cerintele art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie nu ar fi fost incalcate. Daca statul parat nu procedeaza la aceasta restituire in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, Curtea hotaraste ca acesta sa le plateasca reclamantilor, ca daune materiale, o suma care sa corespunda cu valoarea actuala a bunului litigios.

40. In speta, in ceea ce priveste stabilirea cuantumului despagubirii ce le-ar putea fi platita reclamantilor, Curtea observa ca numai Guvernul a furnizat un raport de expertiza cu privire la valoarea bunului imobil vandut chiriasilor. Tinand cont de informatiile aflate in posesia sa, Curtea estimeaza ca valoarea bunului este de 31.000 EUR.

41. In ceea ce priveste cererea de daune morale formulata de reclamanti, Curtea considera ca evenimentele in cauza le-au produs neplaceri si incertitudini si ca suma de 2.000 EUR, acordata impreuna acestora, reprezinta o reparatie echitabila a prejudiciului moral suferit.

B. Cheltuieli de judecata

42. Reclamantii mai solicita si suma de 40.000 EUR pentru cheltuielile de judecata, insa fara a furniza documente justificative.

43. Guvernul observa ca reclamantii nu au transmis niciun document justificativ.

44. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecata decat in masura in care li s-au stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil. In speta, Curtea observa ca reclamantii nu si-au dovedit cererea si, prin urmare, o respinge.

C. Dobanzi moratorii

45. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

In unanimitate,

C U R T E A:

1. declara cererea admisibila;

2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie;

3. hotaraste ca nu se impune analizarea capetelor de cerere intemeiate pe art. 6 din Conventie;

4. hotaraste:

a) ca statul parat sa le restituie reclamantilor bunul imobil vandut chiriasilor la data de 11 mai 2000, in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, conform art. 44 A§ 2 din Conventie;

b) ca, in lipsa unei astfel de restituiri, statul parat sa le plateasca impreuna reclamantilor, in acelasi termen de 3 luni, suma de 31.000 EUR (treizeci si unu mii euro), plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit, ca daune materiale;

c) ca, in orice caz, statul parat sa le plateasca impreuna reclamantilor, in acelasi termen, suma de 2.000 EUR (doua mii euro), plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit, ca daune morale;

d) ca sumele mentionate la lit. b) si c) sa fie convertite in moneda statului parat la cursul de schimb valabil la data platii;

e) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceste sume sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene valabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale;

5. respinge cererea de reparatie echitabila pentru rest.

Intocmita in limba franceza, ulterior fiind comunicata in scris la data de 7 iulie 2009, in conformitate cu art. 77 A§A§ 2 si 3 din Regulament.

Josep Casadevall, Santiago Quesada,
presedinte grefier