INTEGRAL: Hotararea CEDO in Cauza Colceru impotriva Romaniei

"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."

A. Asupra admisibilitatii

20. Curtea constata ca aceste capete de cerere nu sunt vadit neintemeiate in sensul art. 35 A§ 3 din Conventie. De asemenea, aceasta constata ca ele nu sunt afectate de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile.

B. Asupra fondului

21. Guvernul reitereaza argumentele sale invocate in cauze similare referitoare la recursuri in anulare. In mod special, el subliniaza ca instanta suprema a facut o interpretare a dreptului, si nu a faptelor in cauza. Guvernul lasa la aprecierea Curtii analiza temeiniciei capetelor de cerere formulate in cauza.

22. Reclamanta contesta pozitia Guvernului.

23. Curtea a analizat in mai multe randuri cauze ce ridicau probleme similare cu cele ale cauzei de fata, in care a constatat incalcarea art. 6 A§ 1 din Conventie si a art. 1 din Protocolul nr. 1, avand in vedere readucerea in discutie a solutiei date in mod definitiv unui litigiu si lipsirea reclamantilor de bunurile de care beneficiau la finalul procedurii, in urma unui recurs in anulare (vezi, printre altele, Brumarescu, mentionata mai sus, A§A§ 61, 77 si 80, SC Masinexportimport Industrial Group SA, mentionata mai sus, A§A§ 32 si 46-47, si Piata Bazar Dorobanti SRL impotriva Romaniei, nr. 37.513/03, A§A§ 23 si 33, 4 octombrie 2007).

24. Analizand cauza de fata, Curtea considera ca Guvernul nu a oferit niciun argument convingator care sa poata conduce la o alta concluzie. In mod special, Curtea constata ca Curtea Suprema de Justitie, sesizata de procurorul general, a reanalizat cauza si ca, printr-o interpretare diferita a probelor depuse la dosar, a anulat, la data de 4 noiembrie 2002, decizia pronuntata in ultima instanta la data de 9 octombrie 2001 de Curtea Suprema de Justitie, care confirmase reincadrarea reclamantei pe postul sau si plata salariilor neincasate.

25. Avand in vedere cele de mai sus si elementele aflate in dosar, Curtea constata ca anularea de catre Curtea Suprema de Justitie a hotararii definitive mentionate mai sus a incalcat principiul securitatii raporturilor juridice, incalcand dreptul reclamantei la un proces echitabil si dreptul sau la respectarea bunurilor.

26. Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 6 A§ 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1.

III. Asupra celorlalte pretinse incalcari

27. Din perspectiva art. 6 A§ 1 din Conventie, reclamanta se plange ca autoritatile au refuzat sa inceapa urmarirea penala impotriva ministrului pentru refuzul acestuia de a pune in executare o hotarare (paragraful 8 de mai sus).

28. Curtea reaminteste ca art. 6 A§ 1 nu presupune dreptul de a obtine urmarirea sau condamnarea unui tert in dreptul penal, nici obligatia de rezultat care sa presupuna ca orice urmarire trebuie sa se soldeze cu o condamnare sau chiar cu stabilirea unei pedepse determinate (vezi, mutatis mutandis, Perez impotriva Frantei [MC], nr. 47.287/99, A§ 70, CEDO 2004-I).

29. Rezulta ca acest capat de cerere este incompatibil ratione materiae cu prevederile Conventiei in sensul art. 35 A§ 3 si trebuie respins in aplicarea art. 35 A§ 4.

30. De asemenea, reclamanta se plange de neexecutarea Sentintei din data de 25 aprilie 2001, confirmata in ultima instanta prin Decizia definitiva din 9 octombrie 2001.

31. Tinand cont de concluziile sale de la paragraful 26 de mai sus, Curtea nu considera necesar sa analizeze acest capat de cerere separat.

32. Reclamanta mai invoca incalcarea art. 13 din Conventie din aceleasi motive ca si pentru incalcarea art. 6.

33. Deoarece capatul de cerere intemeiat pe art. 13 se refera, in esenta, la aceleasi aspecte vizate de capatul de cerere analizat deja din perspectiva art. 6 A§ 1 din Conventie de mai sus, Curtea nu considera necesar sa procedeze si la o analiza din perspectiva art. 13; cerintele acestui articol sunt, intr-adevar, mai putin stricte decat cele ale art. 6 A§ 1 si sunt absorbite de ele in speta (vezi, printre altele, Sporrong si Lonnroth impotriva Suediei, 23 septembrie 1982, A§ 88, seria A nr. 52).

IV. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie

34. Conform art. 41 din Conventie:

"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

A. Prejudiciu

35. Reclamanta solicita suma de 162.680 euro (EUR) pentru prejudiciul material pe care l-a suferit din cauza neexecutarii Deciziei definitive din data de 9 octombrie 2001 si a Sentintei din data de 17 aprilie 2002 (damnum emergens) si pentru castigul nerealizat (lucrum cessans). De asemenea, ea solicita suma de 100.000 EUR pentru prejudiciul moral suferit.

36. Guvernul contesta aceste pretentii. Acesta admite ca reclamanta are o creanta in ceea ce priveste suma de 22.067.377 ROL pe care a platit-o in urma admiterii recursului in anulare. Aceasta suma, actualizata in functie de inflatie, conform Institutului National de Statistica, se ridica la 2.680,73 lei noi romanesti (RON), adica circa 740,53 EUR. Guvernul observa ca reclamanta nu a solicitat drepturile salariale pana la reincadrarea sa, ci numai pentru o perioada determinata, si ca nu a precizat niciun temei legal pentru calcularea salariilor pretinse.

In ceea ce priveste prejudiciul moral, Guvernul considera ca nu exista nicio legatura de cauzalitate intre prejudiciul moral invocat si pretinsa incalcare a Conventiei. In plus, constata ca suma solicitata in acest sens este excesiva si ca, in orice caz, o eventuala hotarare de condamnare ar putea constitui o reparatie satisfacatoare pentru prejudiciul moral pe care reclamanta pretinde ca l-a suferit.

37. Curtea constata ca prin Sentinta din 25 aprilie 2001 a Curtii de Apel Bucuresti, reclamantei i s-a recunoscut o creanta de 14.800.000 ROL, adica circa 600 EUR, la cursul de schimb mediu practicat in anul 2001 de Banca Nationala a Romaniei.

Avand in vedere informatiile trimise de parti cu privire la valoarea creantei reclamantei, corectata in functie de rata inflatiei, precum si cererile de reparatie echitabila ale acesteia si comentariile Guvernului, Curtea considera ca este cazul sa ii aloce reclamantei, in echitate, suma de 800 EUR, ca daune materiale.

38. In ceea ce priveste reparatia prejudiciului moral, tinand cont de circumstantele spetei si statuand in echitate, astfel cum prevede art. 41, Curtea hotaraste sa ii acorde reclamantei suma de 2.000 EUR, cu titlu de daune morale.

B. Cheltuieli de judecata

39. Reclamanta nu solicita nicio suma in acest sens.

C. Dobanzi moratorii

40. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

In unanimitate,

C U R T E A

1. declara cererea admisibila in ceea ce priveste capetele de cerere intemeiate pe art. 6 A§ 1 din Conventie referitor la securitatea raporturilor juridice si pe art. 1 din Protocolul nr. 1 si inadmisibila in ceea ce priveste capatul de cerere referitor la pretinsul refuz al autoritatilor de a incepe urmarirea penala;

2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 6 A§ 1 din Conventie si a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie;