INTEGRAL: Legea 554/2004, actualizata 2024, contenciosului administrativ

CAPITOLUL I:Dispozitii generale

Art. 1: Subiectele de sesizare a instantei

(1) Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public.

*) In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 1 alin. (1) , art. 2 alin. (1) lit. a) , r) si s) si art. 8 alin. (1¹) si (1²) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste ca:

In vederea exercitarii controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociatiilor, in calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie sa fie subsidiara invocarii unui interes legitim privat, acesta din urma decurgand din legatura directa dintre actul administrativ supus controlului de legalitate si scopul direct si obiectivele asociatiei, potrivit statutului.

(2) Se poate adresa instantei de contencios administrativ si persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

(3) Avocatul Poporului, in urma controlului realizat, potrivit legii sale organice, daca apreciaza ca ilegalitatea actului sau refuzul autoritatii administrative de a-si realiza atributiile legale nu poate fi inlaturat decat prin justitie, poate sesiza instanta competenta de contencios administrativ de la domiciliul petentului. Petitionarul dobandeste de drept calitatea de reclamant, urmand a fi citat in aceasta calitate. Daca petitionarul nu isi insuseste actiunea formulata de Avocatul Poporului la primul termen de judecata, instanta de contencios administrativ anuleaza cererea.

(4) Ministerul Public, atunci cand, in urma exercitarii atributiilor prevazute de legea sa organica, apreciaza ca incalcarile drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale persoanelor se datoreaza existentei unor acte administrative unilaterale individuale ale autoritatilor publice emise cu exces de putere, cu acordul prealabil al acestora, sesizeaza instanta de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vatamate. Petitionarul dobandeste de drept calitatea de reclamant, urmand a fi citat in aceasta calitate.

(5) Cand Ministerul Public apreciaza ca prin emiterea unui act administrativ normativ se vatama un interes legitim public, sesizeaza instanta de contencios administrativ competenta de la sediul autoritatii publice emitente.

(6) Autoritatea publica emitenta a unui act administrativ unilateral nelegal poate sa solicite instantei anularea acestuia, in situatia in care actul nu mai poate fi revocat intrucat a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice. In cazul admiterii actiunii, instanta se pronunta, daca a fost sesizata prin cererea de chemare in judecata, si asupra validitatii actelor juridice incheiate in baza actului administrativ nelegal, precum si asupra efectelor juridice produse de acestea. Actiunea poate fi introdusa in termen de un an de la data emiterii actului.

(7) Persoana vatamata in drepturile sau in interesele sale legitime prin ordonante sau dispozitii din ordonante ale Guvernului neconstitutionale se poate adresa instantei de contencios administrativ, in conditiile prezentei legi.

(8) Prefectul, Agentia Nationala a Functionarilor Publici si orice subiect de drept public pot introduce actiuni in contencios administrativ, in conditiile prezentei legi si ale legilor speciale.

(9) La solutionarea cererilor in contencios administrativ, reprezentantul Ministerului Public poate participa, in orice faza a procesului, ori de cate ori apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor cetatenilor.

Art. 2: Semnificatia unor termeni

(1) In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:

a) persoana vatamata - orice persoana titulara a unui drept ori a unui interes legitim, vatamata de o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri; in sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vatamate si grupul de persoane fizice, fara personalitate juridica, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum si organismele sociale care invoca vatamarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor si intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;

*) In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 1 alin. (1) , art. 2 alin. (1) lit. a) , r) si s) si art. 8 alin. (1¹) si (1²) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste ca:

In vederea exercitarii controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociatiilor, in calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie sa fie subsidiara invocarii unui interes legitim privat, acesta din urma decurgand din legatura directa dintre actul administrativ supus controlului de legalitate si scopul direct si obiectivele asociatiei, potrivit statutului.

b) autoritate publica - orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autoritatilor publice, in sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public, in regim de putere publica;

c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice;

*) Prin Decizia nr. 28/2021, Inalta Curte de Casatie si Justitie admite recursul in interesul legii si stabileste ca, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. c) , f) si i) si alin. (2) si art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, revine judecatoriilor competenta materiala procesuala de solutionare in prima instanta a cererilor in anulare/contestatiilor formulate impotriva dispozitiilor emise de primari in solutionarea cererilor de rectificare a actelor de stare civila.

c¹) sunt asimilate actelor administrative, in sensul prezentei legi, si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizitiile publice; prin legi speciale pot fi prevazute si alte categorii de contracte administrative;

d) act administrativ-jurisdictional - actul emis de o autoritate administrativa investita, prin lege organica, cu atributii de jurisdictie administrativa speciala;

e) jurisdictie administrativa speciala - activitatea infaptuita de o autoritate administrativa care are, conform legii organice speciale in materie, competenta de solutionare a unui conflict privind un act administrativ, dupa o procedura bazata pe principiile contradictorialitatii, asigurarii dreptului la aparare si independentei activitatii administrativ-jurisdictionale;

f) contencios administrativ - activitatea de solutionare de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;

*) Prin Decizia nr. 28/2021, Inalta Curte de Casatie si Justitie admite recursul in interesul legii si stabileste ca, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. c) , f) si i) si alin. (2) si art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, revine judecatoriilor competenta materiala procesuala de solutionare in prima instanta a cererilor in anulare/contestatiilor formulate impotriva dispozitiilor emise de primari in solutionarea cererilor de rectificare a actelor de stare civila.

g) instanta de contencios administrativ, denumita in continuare instanta - Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel si tribunalele administrativ-fiscale;

h) nesolutionare in termenul legal a unei cereri - faptul de a nu raspunde solicitantului in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede alt termen;

i) refuz nejustificat de a solutiona o cerere - exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilata refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii sau, dupa caz, a plangerii prealabile;

*) Prin Decizia nr. 28/2021, Inalta Curte de Casatie si Justitie admite recursul in interesul legii si stabileste ca, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. c) , f) si i) si alin. (2) si art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, revine judecatoriilor competenta materiala procesuala de solutionare in prima instanta a cererilor in anulare/contestatiilor formulate impotriva dispozitiilor emise de primari in solutionarea cererilor de rectificare a actelor de stare civila.

j) plangere prealabila - cererea prin care se solicita autoritatii publice emitente sau celei ierarhic superioare, dupa caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, in sensul revocarii sau modificarii acestuia;

k) acte care privesc raporturile cu Parlamentul - actele emise de o autoritate publica, in realizarea atributiilor sale, prevazute de Constitutie sau de o lege organica, in raporturile de natura politica cu Parlamentul;

l) act de comandament cu caracter militar - actul administrativ referitor la problemele strict militare ale activitatii din cadrul fortelor armate, specifice organizarii militare, care presupun dreptul comandantilor de a da ordine subordonatilor in aspecte privitoare la conducerea trupei, in timp de pace sau razboi ori, dupa caz, la indeplinirea serviciului militar;

m) serviciu public - activitatea organizata sau, dupa caz, autorizata de o autoritate publica, in scopul satisfacerii unui interes legitim public;

n) exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere al autoritatilor publice prin incalcarea limitelor competentei prevazute de lege sau prin incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenilor;

o) drept vatamat - orice drept prevazut de Constitutie, de lege sau de alt act normativ, caruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ;

p) interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat;

r) interes legitim public - interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice;

*) In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 1 alin. (1) , art. 2 alin. (1) lit. a) , r) si s) si art. 8 alin. (1¹) si (1²) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste ca:

In vederea exercitarii controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociatiilor, in calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie sa fie subsidiara invocarii unui interes legitim privat, acesta din urma decurgand din legatura directa dintre actul administrativ supus controlului de legalitate si scopul direct si obiectivele asociatiei, potrivit statutului.

s) organisme sociale interesate - structuri neguvernamentale, sindicate, asociatii, fundatii si altele asemenea, care au ca obiect de activitate protectia drepturilor diferitelor categorii de cetateni sau, dupa caz, buna functionare a serviciilor publice administrative;

*) In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 1 alin. (1) , art. 2 alin. (1) lit. a) , r) si s) si art. 8 alin. (1¹) si (1²) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste ca:

In vederea exercitarii controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociatiilor, in calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie sa fie subsidiara invocarii unui interes legitim privat, acesta din urma decurgand din legatura directa dintre actul administrativ supus controlului de legalitate si scopul direct si obiectivele asociatiei, potrivit statutului.

s) paguba iminenta - prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public;

t) cazuri bine justificate - imprejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ;

t) instanta de executare - instanta care a solutionat fondul litigiului de contencios administrativ.

(2) Se asimileaza actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, dupa caz, faptul de a nu raspunde solicitantului in termenul legal.

*) Prin Decizia nr. 28/2021, Inalta Curte de Casatie si Justitie admite recursul in interesul legii si stabileste ca, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. c) , f) si i) si alin. (2) si art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, revine judecatoriilor competenta materiala procesuala de solutionare in prima instanta a cererilor in anulare/contestatiilor formulate impotriva dispozitiilor emise de primari in solutionarea cererilor de rectificare a actelor de stare civila.

Art. 3: Tutela administrativa

(1) Prefectul poate ataca direct in fata instantei de contencios administrativ actele emise de autoritatile administratiei publice locale, daca le considera nelegale; actiunea se formuleaza in termenul prevazut la art. 11 alin. (1) , care incepe sa curga de la momentul comunicarii actului catre prefect si in conditiile prevazute de prezenta lege. Actiunea introdusa de prefect este scutita de taxa de timbru.

(2) Agentia Nationala a Functionarilor Publici poate ataca in fata instantei de contencios administrativ actele autoritatilor publice centrale si locale prin care se incalca legislatia privind functia publica, in conditiile prezentei legi si ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata.

(3) Pana la solutionarea cauzei, actul atacat potrivit alin. (1) este suspendat de drept.

Art. 4: Exceptia de nelegalitate

(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate.

*) D. 9/2001: In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptia de nelegalitate poate fi invocata si cu privire la actele administrative cu caracter individual adoptate sau emise anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 554/2004.

(2) Instanta investita cu fondul litigiului si in fata careia a fost invocata exceptia de nelegalitate, constatand ca de actul administrativ cu caracter individual depinde solutionarea litigiului pe fond, este competenta sa se pronunte asupra exceptiei, fie printr-o incheiere interlocutorie, fie prin hotararea pe care o va pronunta in cauza. In situatia in care instanta se pronunta asupra exceptiei de nelegalitate prin incheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacata odata cu fondul.

(3) In cazul in care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanta in fata careia a fost invocata exceptia de nelegalitate va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost constatata.

(4) Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al exceptiei de nelegalitate. Controlul judecatoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercita de catre instanta de contencios administrativ in cadrul actiunii in anulare, in conditiile prevazute de prezenta lege.

Art. 5: Actele nesupuse controlului si limitele controlului

(1) Nu pot fi atacate in contenciosul administrativ:

a) actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul;

b) actele de comandament cu caracter militar.

(2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciara.

*) Prin Decizia nr. 28/2021, Inalta Curte de Casatie si Justitie admite recursul in interesul legii si stabileste ca, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. c) , f) si i) si alin. (2) si art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, revine judecatoriilor competenta materiala procesuala de solutionare in prima instanta a cererilor in anulare/contestatiilor formulate impotriva dispozitiilor emise de primari in solutionarea cererilor de rectificare a actelor de stare civila.

*) D. 3/2023 - In interpretarea si aplicarea art. 9 alin. (2) lit. a) si art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, precum si a art. 5 alin. (2) si art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, stabileste ca revine curtii de apel, prin sectia de contencios administrativ sau completurile specializate in litigii de contencios administrativ, competenta de solutionare a cererilor privind anularea deciziei directorului Administratiei Nationale a Penitenciarelor de stabilire a locului de detentie pentru executarea pedepsei sau a deciziei de respingere a cererii de transfer la alt penitenciar.

(3) In litigiile referitoare la actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al starii de asediu sau al celei de urgenta, cele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor nu sunt aplicabile prevederile art. 14.

(4) - Art. 5, alin. (4) din capitolul I a fost abrogat la 02-aug-2018 de Art. I, punctul 4. din Legea 212/2018

Art. 6: Actele administrativ-jurisdictionale

(1) Jurisdictiile administrative speciale sunt facultative si gratuite.

(2) Actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, sa faca obiectul unei jurisdictii speciale administrative pot fi atacate la instanta de contencios administrativ, cu respectarea dispozitiilor art. 7 alin. (1) , daca partea intelege sa nu exercite procedura administrativ-jurisdictionala.

(3) Actul administrativ-jurisdictional pentru care, prin lege organica speciala, se prevede o cale de atac in fata unei alte jurisdictii administrative speciale poate fi atacat direct la instanta de contencios administrativ, in termen de 15 zile de la comunicare, daca partea intelege sa renunte la calea administrativ-jurisdictionala de atac.

(4) Daca partea care a optat pentru jurisdictia administrativa speciala sau pentru calea de atac la un alt organ administrativ-jurisdictional intelege sa renunte la aceasta in timpul solutionarii litigiului, este obligata sa notifice decizia de renuntare organului administrativ-jurisdictional in cauza. Partea sesizeaza instanta de contencios administrativ in termen de 15 zile de la notificare, in aceasta situatie, procedura administrativa prealabila prevazuta de art. 7 nu se mai efectueaza.

CAPITOLUL II:Procedura de solutionare a cererilor in contenciosul administrativ

Art. 7: Procedura prealabila

(1) Inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adreseaza trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vatamata, destinatar al actului, poate introduce plangerea prealabila, in cazul actelor administrative unilaterale, si peste termenul prevazut la alin. (1) , dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului.

(1¹) In cazul actului administrativ normativ, plangerea prealabila poate fi formulata oricand.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile si in ipoteza in care legea speciala prevede o procedura administrativ-jurisdictionala, iar partea nu a optat pentru aceasta.

(3) Este indreptatita sa introduca plangere prealabila si persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. Plangerea prealabila, in cazul actelor administrative unilaterale, se va introduce in termen de 30 de zile din momentul in care persoana vatamata a luat cunostinta, pe orice cale, de continutul actului. Pentru motive temeinice, plangerea prealabila se poate formula si peste termenul de 30 de zile, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data la care a luat cunostinta, pe orice cale, de continutul acestuia. Termenul de 6 luni prevazut in prezentul alineat, precum si cel prevazut la alin. (1) sunt termene de prescriptie.

(4) Plangerea prealabila, formulata potrivit prevederilor alin. (1) , se solutioneaza in termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. g) .

(N.R.: referinta la litera g din alin. 1 art. 2 se modifica in referinta la litera h din alin. 1 art. 2 datorita modificarii aduse de Legea 262/2007)

(5) In cazul actiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agentia Nationala a Functionarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vatamate prin ordonante sau dispozitii din ordonante sau al actiunilor indreptate impotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate intrucat au intrat in circuitul civil si au produs efecte juridice, precum si in cazurile prevazute la art. 2 alin. (2) si la art. 4 nu este obligatorie plangerea prealabila.

(6) Plangerea prealabila in cazul actiunilor care au ca obiect contracte administrative trebuie facuta in termen de 6 luni, care va incepe sa curga:

a) de la data incheierii contractului, in cazul litigiilor legate de incheierea lui;

b) de la data cand reclamantul a cunoscut cauza anularii, dar nu mai tarziu de un an de la incheierea contractului.

c) - Art. 7, alin. (6) , litera C. din capitolul II a fost abrogat la 02-aug-2018 de Art. I, punctul 7. din Legea 212/2018

d) - Art. 7, alin. (6) , litera D. din capitolul II a fost abrogat la 02-aug-2018 de Art. I, punctul 7. din Legea 212/2018

e) - Art. 7, alin. (6) , litera E. din capitolul II a fost abrogat la 02-aug-2018 de Art. I, punctul 7. din Legea 212/2018

*) Curtea Constitutionala admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca dispozitiile art. 7 alin. (6) , in redactarea anterioara modificarii prin Legea nr. 212/2018, sunt constitutionale numai in masura in care nu impun autoritatii publice contractante parcurgerea procedurii prealabile.

*) Curtea Constitutionala admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca sintagma "are semnificatia concilierii in cazul litigiilor comerciale, dispozitiile Codului de procedura civila fiind aplicabile in mod corespunzator" din cuprinsul dispozitiilor art. 7 alin. (6) , in redactarea anterioara modificarii prin Legea nr. 212/2018 sunt neconstitutionale.

(7)

- Art. 7, alin. (7) din capitolul II a fost abrogat la 02-aug-2018 de Art. I, punctul 8. din Legea 212/2018

*) Prin Decizia nr. 22/2020, ICCJ admite recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov si stabileste ca in litigiile de functie publica vizand obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate, precum si atunci cand angajatorul nu a emis un act administrativ ori actul respectiv nu a fost comunicat functionarului public, acesta se poate adresa direct instantei de contencios administrativ, fara a fi necesar ca anterior sesizarii instantei sa fi solicitat angajatorului acordarea acelorasi drepturi.

Art. 8: Obiectul actiunii judiciare

(1) Persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila sau care nu a primit niciun raspuns in termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. h) , poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instantei de contencios administrativ si cei care se considera vatamat intr-un drept sau interes legitim al sau prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate in cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plangerea prealabila.

(1¹) Persoanele fizice si persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invoca apararea unui interes legitim public numai in subsidiar, in masura in care vatamarea interesului legitim public decurge logic din incalcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

*) In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 1 alin. (1) , art. 2 alin. (1) lit. a) , r) si s) si art. 8 alin. (1¹) si (1²) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste ca:

In vederea exercitarii controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociatiilor, in calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie sa fie subsidiara invocarii unui interes legitim privat, acesta din urma decurgand din legatura directa dintre actul administrativ supus controlului de legalitate si scopul direct si obiectivele asociatiei, potrivit statutului.

(1²) Prin derogare de la dispozitiile alin. (1) , actiunile intemeiate pe incalcarea unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autoritatii parate sa emita un act sau un alt inscris, respectiv sa efectueze o anumita operatiune administrativa, sub sanctiunea penalitatilor de intarziere sau a amenzii, prevazute la art. 24 alin. (2) .

*) In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 1 alin. (1) , art. 2 alin. (1) lit. a) , r) si s) si art. 8 alin. (1¹) si (1²) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste ca:

In vederea exercitarii controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociatiilor, in calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie sa fie subsidiara invocarii unui interes legitim privat, acesta din urma decurgand din legatura directa dintre actul administrativ supus controlului de legalitate si scopul direct si obiectivele asociatiei, potrivit statutului.

(2) Instanta de contencios administrativ este competenta sa solutioneze litigiile care apar in fazele premergatoare incheierii unui contract administrativ, precum si orice litigii legate de incheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile avand ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt in competenta de solutionare a instantelor civile de drept comun.

(3) La solutionarea litigiilor prevazute la alin. (2) se are in vedere regula dupa care principiul libertatii contractuale este subordonat principiului prioritatii interesului public.

*) Prin Decizia nr. 22/2020, ICCJ admite recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov si stabileste ca in litigiile de functie publica vizand obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate, precum si atunci cand angajatorul nu a emis un act administrativ ori actul respectiv nu a fost comunicat functionarului public, acesta se poate adresa direct instantei de contencios administrativ, fara a fi necesar ca anterior sesizarii instantei sa fi solicitat angajatorului acordarea acelorasi drepturi.

Art. 9: Actiunile impotriva ordonantelor Guvernului

(1) Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim prin ordonante sau dispozitii din ordonante poate introduce actiune la instanta de contencios administrativ, insotita de exceptia de neconstitutionalitate, in masura in care obiectul principal nu este constatarea neconstitutionalitatii ordonantei sau a dispozitiei din ordonanta.

(2) Instanta de contencios administrativ, daca apreciaza ca exceptia indeplineste conditiile prevazute de art. 29 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, sesizeaza, prin incheiere motivata, Curtea Constitutionala si suspenda solutionarea cauzei pe fond.

(3) Dupa pronuntarea Curtii Constitutionale, instanta de contencios administrativ repune cauza pe rol si da termen, cu citarea partilor. Daca ordonanta sau o dispozitie a acesteia a fost declarata neconstitutionala, instanta solutioneaza fondul cauzei; in caz contrar, actiunea se respinge ca inadmisibila.

(4) In situatia in care decizia de declarare a neconstitutionalitatii este urmarea unei exceptii ridicate in alta cauza, actiunea poate fi introdusa direct la instanta de contencios administrativ competenta, in limitele unui termen de decadere de un an, calculat de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

(5) Actiunea prevazuta de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despagubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonante ale Guvernului, anularea actelor administrative emise in baza acestora, precum si, dupa caz, obligarea unei autoritati publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operatiuni administrative.

Art. 10: Instanta competenta

(1) Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora de pana la 3.000.000 de lei se solutioneaza in fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se solutioneaza in fond de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege organica speciala nu se prevede altfel.

*) D. 3/2023 - In interpretarea si aplicarea art. 9 alin. (2) lit. a) si art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, precum si a art. 5 alin. (2) si art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, stabileste ca revine curtii de apel, prin sectia de contencios administrativ sau completurile specializate in litigii de contencios administrativ, competenta de solutionare a cererilor privind anularea deciziei directorului Administratiei Nationale a Penitenciarelor de stabilire a locului de detentie pentru executarea pedepsei sau a deciziei de respingere a cererii de transfer la alt penitenciar.

(1¹) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentand finantarea nerambursabila din partea Uniunii Europene se solutioneaza potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se solutioneaza potrivit rangului autoritatii, conform prevederilor alin. (1) .

(2) Recursul impotriva sentintelor pronuntate de tribunalele administrativ-fiscale se judeca de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, iar recursul impotriva sentintelor pronuntate de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel se judeca de Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, daca prin lege organica speciala nu se prevede altfel.

(3) Reclamantul persoana fizica sau juridica de drept privat se adreseaza exclusiv instantei de la domiciliul sau sediul sau. Reclamantul autoritate publica, institutie publica sau asimilata acestora se adreseaza exclusiv instantei de la domiciliul sau sediul paratului.

(4) Competenta teritoriala de solutionare a cauzei se va respecta si atunci cand actiunea se introduce in numele reclamantului de orice persoana de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Art. 11: Termenul de introducere a actiunii

(1) Cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la:

a) data comunicarii raspunsului la plangerea prealabila;

b) data comunicarii refuzului nejustificat de solutionare a cererii;

c) data expirarii termenului de solutionare a plangerii prealabile, respectiv data expirarii termenului legal de solutionare a cererii;

d) data expirarii termenului prevazut la art. 2 alin. (1) lit. h) , calculat de la comunicarea actului administrativ emis in solutionarea favorabila a cererii sau, dupa caz, a plangerii prealabile;

d¹) data luarii la cunostinta a continutului actului, daca plangerea prealabila nu mai este obligatorie;

e) - Art. 11, alin. (1) , litera E. din capitolul II a fost abrogat la 02-aug-2018 de Art. I, punctul 12. din Legea 212/2018

*) Curtrea Constitutionala admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca dispozitiile art. 11 alin. (1) lit. e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, in redactarea anterioara modificarii prin Legea nr. 212/2018 sunt neconstitutionale.

(2) Pentru motive temeinice, in cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusa si peste termenul prevazut la alin. (1) , dar nu mai tarziu de un an de la data comunicarii actului, data luarii la cunostinta, data introducerii cererii sau data incheierii procesului-verbal de conciliere, dupa caz.

*) Curtea Constitutionala admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca sintagma "data incheierii procesului-verbal de conciliere" din art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/200 este neconstitutionala.

(2¹) In cazul suspendarii, potrivit legii speciale, a procedurii de solutionare a plangerii prealabile, termenul prevazut la alin. (1) curge dupa reluarea procedurii, de la momentul finalizarii acesteia sau de la data expirarii termenului legal de solutionare, dupa caz, daca a expirat termenul prevazut la alin. (2) .

(3) In cazul actiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agentia Nationala a Functionarilor Publici, termenul curge de la data cand s-a cunoscut existenta actului nelegal, fiind aplicabile in mod corespunzator prevederile alin. (2) .

(4) Ordonantele sau dispozitiile din ordonante care se considera a fi neconstitutionale, precum si actele administrative cu caracter normativ care se considera a fi nelegale pot fi atacate oricand.

(5) Termenul prevazut la alin. (1) este termen de prescriptie, iar termenul prevazut la alin. (2) este termen de decadere.

Art. 12: Documentele necesare

Reclamantul anexeaza la actiune copia actului administrativ pe care il ataca sau, dupa caz, raspunsul autoritatii publice prin care i se comunica refuzul rezolvarii cererii sale. In situatia in care reclamantul nu a primit niciun raspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificata prin numarul si data inregistrarii la autoritatea publica, precum si orice inscris care face dovada indeplinirii procedurii prealabile, daca acest demers era obligatoriu. In situatia in care reclamantul introduce actiune impotriva autoritatii care refuza sa puna in executare actul administrativ emis in urma solutionarii favorabile a cererii ori a plangerii prealabile, va depune la dosar si copia certificata dupa acest act.

Art. 13: Citarea partilor, relatii

(1) La primirea cererii, instanta dispune citarea partilor. Autoritatea publica emitenta va comunica impreuna cu intampinarea actul atacat impreuna cu intreaga documentatie care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei. Instanta poate solicita emitentului orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei.

(2) In situatia in care reclamant este un tert in sensul art. 1 alin. (2) sau cand actiunea este introdusa de Avocatul Poporului ori de Ministerul Public, instanta va cere autoritatii publice emitente sa ii comunice de urgenta actul atacat impreuna cu documentatia care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei.

(3) In mod corespunzator situatiilor prevazute la alin. (1) si (2) , dupa caz, se procedeaza si in cazul actiunilor care au ca obiect refuzul de rezolvare a cererii privind un drept recunoscut de lege sau un interes legitim.

(4) Daca autoritatea publica nu trimite in termenul stabilit de instanta lucrarile cerute, conducatorul acesteia va fi obligat, prin incheiere interlocutorie, sa plateasca statului, cu titlu de amenda judiciara, 10 % din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de intarziere nejustificata.

Art. 14: Suspendarea executarii actului

(1) In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile prevederilor art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare sau in termen de maximum 30 de zile de la luarea la cunostinta a continutului actului care nu mai poate fi revocat, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond. In cazul in care persoana vatamata nu introduce actiunea in anulare a actului in termen de maximum 60 de zile de la introducerea actiunii in suspendare si daca fondul cererii de suspendare nu a fost solutionat, instanta investita cu cererea de suspendare va constata aceasta imprejurare si va respinge cererea de suspendare ca lipsita de interes. Daca suspendarea s-a dispus, aceasta inceteaza de drept si fara nicio formalitate.

(2) Instanta solutioneaza cererea de suspendare, de urgenta si cu precadere, cu citarea partilor. Procedura prevazuta la art. 200 si 201 din Codul de procedura civila nu este aplicabila. Intampinarea este obligatorie si se depune la dosarul cauzei cu cel putin 3 zile inainte de termenul de judecata. Reclamantul va lua cunostinta de continutul intampinarii de la dosarul cauzei. Instanta poate acorda un nou termen de judecata in cazul in care reclamantul solicita amanarea pentru a lua cunostinta de continutul intampinarii.

(3) Cand in cauza este un interes public major, de natura a perturba grav functionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusa si de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicandu-se in mod corespunzator.

(4) Hotararea prin care se pronunta suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.

(5) In ipoteza in care se emite un nou act administrativ cu acelasi continut ca si cel suspendat de catre instanta, acesta este suspendat de drept, in acest caz nu este obligatorie plangerea prealabila.

(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleasi motive.

(7) Suspendarea executarii actului administrativ are ca efect incetarea oricarei forme de executare, pana la expirarea duratei suspendarii.

Art. 15: Solicitarea suspendarii prin actiunea principala

(1) Suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant, pentru motivele prevazute la art. 14, si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz, instanta poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odata cu actiunea principala sau printr-o actiune separata, in termen de maximum 60 de zile de la introducerea actiunii principale.

(2) Dispozitiile art. 14 alin. (2) -(7) se aplica in mod corespunzator.

(3) Hotararea data cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4) , nu suspenda executarea.

(4) In ipoteza admiterii actiunii de fond, masura suspendarii, dispusa in conditiile art. 14, se prelungeste de drept pana la solutionarea definitiva a cauzei, chiar daca reclamantul nu a solicitat suspendarea executarii actului administrativ in temeiul alin. (1) .

Art. 16: Introducerea in cauza a functionarului

(1) Cererile in justitie prevazute de prezenta lege pot fi formulate si personal impotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sau incheierea actului ori, dupa caz, care se face vinovata de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, daca se solicita plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru intarziere. In cazul in care actiunea se admite, persoana respectiva poate fi obligata la plata despagubirilor, solidar cu autoritatea publica parata.

(2) Persoana actionata astfel in justitie il poate chema in garantie pe superiorul sau ierarhic, de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul.

Art. 16¹

Cand raportul juridic dedus judecatii o impune, instanta de contencios administrativ va pune in discutia partilor necesitatea introducerii in cauza a altei persoane. Daca niciuna dintre parti nu solicita introducerea in cauza a tertului si instanta apreciaza ca pricina nu poate fi solutionata fara participarea tertului, aceasta va respinge cererea fara a se pronunta in fond.

Art. 17: Judecarea cererilor

(1) Cererile adresate instantei se judeca in sedinta publica, in completul stabilit de lege. Intampinarea este obligatorie si se va comunica reclamantului cu cel putin 15 zile inainte de primul termen de judecata.

(2) Pentru cererile formulate in baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare.

(3) Hotararile se redacteaza si se motiveaza in cel mult 30 de zile de la pronuntare,

Art. 18: Solutiile pe care le poate da instanta

(1) Instanta, solutionand cererea la care se refera art. 8 alin. (1) , poate, dupa caz, sa anuleze, in tot sau in parte, actul administrativ, sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze o anumita operatiune administrativa.

(2) Instanta este competenta sa se pronunte, in afara situatiilor prevazute la art. 1 alin. (6) , si asupra legalitatii operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii.

(3) In cazul solutionarii cererii, instanta va hotari si asupra despagubirilor pentru daunele materiale si morale cauzate, daca reclamantul a solicitat acest lucru.

(4) Atunci cand obiectul actiunii in contencios administrativ il formeaza un contract administrativ, in functie de starea de fapt, instanta poate:

a) dispune anularea acestuia, in tot sau in parte;

b) obliga autoritatea publica sa incheie contractul la care reclamantul este indrituit;

c) impune uneia dintre parti indeplinirea unei anumite obligatii;

d) suplini consimtamantul unei parti, cand interesul public o cere;

e) obliga la plata unor despagubiri pentru daunele materiale si morale.

(5) Solutiile prevazute la alin. (1) si alin. (4) lit. b) si c) pot fi stabilite sub sanctiunea unei penalitati aplicabile partii obligate, pentru fiecare zi de intarziere.

(6) In toate situatiile, instanta poate stabili, prin dispozitiv, la cererea partii interesate, un termen de executare, precum si amenda prevazuta la art. 24 alin. (2) .

Art. 19: Termenul de prescriptie pentru despagubiri

(1) Cand persoana vatamata a cerut anularea actului administrativ, fara a cere in acelasi timp si despagubiri, termenul de prescriptie pentru cererea de despagubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia sa cunoasca intinderea pagubei.

(2) Cererile se adreseaza instantelor de contencios administrativ competente, in termenul de un an prevazut la art. 11 alin. (2) .

(2¹) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica, in mod corespunzator, si contractelor administrative.

(3) Cererile prevazute la alin. (2) se supun normelor prezentei legi in ceea ce priveste procedura de judecata si taxele de timbru.

*) Inalta Curte de Casatie si Justitie admite recursul in interesul legii si stabileste ca in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 19 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, prin raportare la dispozitiile art. 11 alin. (2) din acelasi act normativ, data la care incepe sa curga termenul de prescriptie pentru introducerea actiunii in despagubire reprezinta momentul la care persoana vatamata printr-un act administrativ nelegal a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca intinderea pagubei, nefiind legat in mod direct si aprioric nici de comunicarea actului administrativ nelegal si nici de momentul ramanerii definitive a hotararii de anulare a acestuia.

Art. 20: Recursul

(1) Hotararea pronuntata in prima instanta poate fi atacata cu recurs, in termen de 15 zile de la comunicare.

(2) Recursul suspenda executarea si se judeca de urgenta. Procedura prevazuta la art. 493 din Codul de procedura civila nu se aplica in materia contenciosului administrativ.

(3) In cazul admiterii recursului, instanta de recurs, casand sentinta, va rejudeca litigiul in fond. Cand hotararea primei instante a fost pronuntata fara a se judeca fondul ori daca judecata s-a facut in lipsa partii care a fost nelegal citata atat la administrarea probelor, cat si la dezbaterea fondului, cauza se va trimite, o singura data, la aceasta instanta. In cazul in care judecata in prima instanta s-a facut in lipsa partii care a fost nelegal citata la administrarea probelor, dar a fost legal citata la dezbaterea fondului, instanta de recurs, casand sentinta, va rejudeca litigiul in fond.

Art. 21

(1) Constituie motiv de revizuire, care se adauga la cele prevazute de Codul de procedura civila, pronuntarea hotararilor ramase definitive prin incalcarea principiului prioritatii dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.

(2) Sunt supuse revizuirii, pentru motivul prevazut la alin. (1) , si hotararile definitive care nu evoca fondul.

(3) Cererea de revizuire se introduce in termen de o luna de la data comunicarii hotararii definitive si se solutioneaza de urgenta si cu precadere.

CAPITOLUL III:Procedura de executare

Art. 22: Titlul executoriu

Hotararile judecatoresti definitive pronuntate potrivit prezentei legi sunt titluri executorii.

Art. 23: Obligatia publicarii

Hotararile judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-a anulat in tot sau in parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor. Acestea se publica obligatoriu dupa motivare, la solicitarea instantelor, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sau, dupa caz, in monitoarele oficiale ale judetelor ori al municipiului Bucuresti, fiind scutite de plata taxelor de publicare.

Art. 24: Obligatia executarii

(1) Daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotararii definitive se face de bunavoie in termenul prevazut in cuprinsul acesteia, iar in lipsa unui astfel de termen, in termen de cel mult 30 de zile de la data ramanerii definitive a hotararii.

*) Prin Decizia nr. 2/2023 Inalta Curte de Casatie si Justitie admite sesizarea formulata in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile si, in consecinta, stabileste ca:

Dispozitiile art. 24 alin. (1) -(3) din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, trebuie interpretate in sensul ca procedura de executare a unei hotarari judecatoresti definitive pronuntate de o instanta de contencios administrativ este aplicabila inclusiv in situatia in care obligatia stabilita prin respectiva hotarare este aceea de adoptare a unui act administrativ unilateral cu caracter individual.

(2) In cazul in care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa, aceasta se duce la indeplinire prin executare silita, parcurgandu-se procedura prevazuta de prezenta lege.

*) Prin Decizia nr. 2/2023 Inalta Curte de Casatie si Justitie admite sesizarea formulata in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile si, in consecinta, stabileste ca:

Dispozitiile art. 24 alin. (1) -(3) din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, trebuie interpretate in sensul ca procedura de executare a unei hotarari judecatoresti definitive pronuntate de o instanta de contencios administrativ este aplicabila inclusiv in situatia in care obligatia stabilita prin respectiva hotarare este aceea de adoptare a unui act administrativ unilateral cu caracter individual.

(3) La cererea creditorului, in termenul de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita, care curge de la expirarea termenelor prevazute la alin. (1) si care nu au fost respectate in mod culpabil, instanta de executare, prin hotarare data cu citarea partilor, aplica persoanei juridice, autoritatii sau institutiei publice, dupa caz, o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului ii acorda penalitati, in conditiile art. 906 din Codul de procedura civila, pentru un termen maximum de 3 luni, socotit de la data comunicarii incheierii privind stabilirea amenzii.

(4) Daca in termen de 3 luni de la data comunicarii hotararii de aplicare a amenzii si de acordare a penalitatilor debitorul, in mod culpabil, nu executa obligatia prevazuta in titlul executoriu, instanta de executare, la cererea creditorului, va fixa suma ce se va datora statului si suma ce i se va datora lui cu titlu de penalitati, prin hotarare data cu citarea partilor. Totodata, prin aceeasi hotarare, instanta va stabili, in conditiile art. 892 din Codul de procedura civila, despagubirile pe care debitorul le datoreaza creditorului pentru neexecutarea in natura a obligatiei.

*) Prin Decizia nr. 21/2021 Inalta Curte de Casatie si Justitie admite sesizarea in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile si, in consecinta, stabileste ca:

In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 24 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014, dupa pronuntarea de catre instanta de executare asupra cererii creditorului de fixare a sumei datorate cu titlu de penalitati sau, in lipsa unei astfel de cereri, dupa implinirea termenului de prescriptie a executarii silite, nu mai este admisibila formularea de catre creditor, in temeiul acestei norme speciale, a cererii de stabilire a despagubirilor pentru neexecutarea in natura a obligatiei de a face care implica faptul personal al debitorului.

*) Prin Decizia nr. 2/2023 Inalta Curte de Casatie si Justitie admite sesizarea formulata in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile si, in consecinta, stabileste ca:

Prevederile art. 24 alin. (4) trebuie interpretate in sensul ca procedura de fixare a sumei definitive datorate creditorului cu titlu de penalitati se aplica inclusiv in situatia in care, prin titlul executoriu, instanta de judecata a stabilit penalitati aplicabile partii obligate, pentru fiecare zi de intarziere, conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

(5) In lipsa cererii creditorului, dupa implinirea termenului prevazut la alin. (4) , compartimentul executari civile al instantei de executare va solicita autoritatii publice relatii referitoare la executarea obligatiei cuprinse in titlul executoriu si, in cazul in care obligatia nu a fost integral executata, instanta de executare va fixa suma definitiva ce se va datora statului prin hotarare data cu citarea partilor.

Art. 25: Instanta de executare

(1) Instanta de executare, care in materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) , instanta care a solutionat fondul litigiului de contencios administrativ, aplica, respectiv acorda sanctiunea si penalitatile prevazute la art. 24 alin. (3) , fara a fi nevoie de investirea cu formula executorie si de incuviintarea executarii silite de catre executorul judecatoresc.

(2) Cererile prevazute la art. 24 alin. (3) si (4) se judeca in camera de consiliu, de urgenta, si sunt scutite de taxa judiciara de timbru. Procedura prevazuta la art. 200 si 201 din Codul de procedura civila nu este aplicabila. Intampinarea este obligatorie si se depune la dosarul cauzei cu cel putin 3 zile inainte de termenul de judecata. Reclamantul va lua cunostinta de continutul intampinarii de la dosarul cauzei. Instanta poate acorda un nou termen de judecata in cazul in care reclamantul solicita amanarea pentru a lua cunostinta de continutul intampinarii.

(3) Hotararile pronuntate in conditiile art. 24 alin. (3) si (4) sunt supuse numai recursului, in termen de 5 zile de la comunicare.

(4) Prevederile alin. (1) -(3) se aplica, in mod corespunzator, si pentru punerea in executare a hotararilor de contencios administrativ date pentru solutionarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative.

Art. 26: Actiunea in regres

Persoana juridica, autoritatea sau institutia publica se indreapta cu actiune impotriva celor vinovati de neexecutarea hotararii, potrivit dreptului comun. In cazul in care cei vinovati sunt demnitari sau functionari publici, se aplica reglementarile speciale.

CAPITOLUL IV:Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 27: Judecarea cauzelor aflate pe rol

Cauzele aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a prezentei legi vor continua sa se judece potrivit legii aplicabile in momentul sesizarii instantei.

Art. 28: Completarea cu dreptul comun

(1) Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile Codului civil si cu cele ale Codului de procedura civila, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritatile publice, pe de o parte, si persoanele vatamate in drepturile sau interesele lor legitime, pe de alta parte.

(2) Instanta de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii cand s-a inceput urmarirea penala pentru o infractiune savarsita in legatura cu actul administrativ atacat, daca reclamantul - persoana vatamata - staruie in continuarea judecarii pricinii.

(3) Actiunile introduse de persoanele de drept public si de orice autoritate publica, in apararea unui interes public, precum si cele introduse impotriva actelor administrative normative nu mai pot fi retrase, cu exceptia situatiei in care sunt formulate si pentru apararea drepturilor sau intereselor legitime de care pot dispune persoanele fizice sau juridice de drept privat.

Art. 29: Corelarea terminologica

Ori de cate ori intr-o lege speciala anterioara prezentei legi se face trimitere la Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 sau generic la instanta de contencios administrativ, trimiterea se va socoti facuta la dispozitiile corespunzatoare din prezenta lege.

Art. 30: Dispozitii tranzitorii

Pana la constituirea tribunalelor administrativ-fiscale, litigiile se solutioneaza de sectiile de contencios administrativ ale tribunalelor.

Art. 31: Intrarea in vigoare

(1) Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

(2) Pe aceeasi data se abroga Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, cu modificarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.