Actiunea in constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune

Aplicarea principiului proportionalitatii.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Tg.-Carbunesti sub nr. 3152/317/2007, reclamanta C.V. a chemat in judecata pe paratii C.C.E. si M.C. si a solicitat ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra unui teren situat in satul Licurici, punctul Vatra Satului, in suprafata de 1 ha., cu vecinii: N - Ologu Gheorghe, S - Carstea Victor, E - Padurea Paraul Preotesei si V - Padurea Valea Corbului.

Comisia Locala de Fond Funciar Licurici a formulat cerere de interventie si a aratat ca paratii, in calitate de mostenitori ai autorilor M.C. si M.M. au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole cat si forestiere ca, prin H.C.J. Gorj nr. 3071/2002 pozitia nr. 39 din anexa, s-a validat pentru despagubiri suprafata de 14.50 ha. iar ulterior prin plangerea inregistrata sub nr. 2730/2003, petentii C.E. si M.C. au solicitat anularea H.C.J. nr. 3071/2002 si reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 14,50 ha., iar prin Decizia nr. 593A/12 octombrie 2004, pronuntata in dosar nr. 957/CIV/2004, s-a admis apelul declarat de apelantii-petenti impotriva Sentintei civile nr. 24/16 ianuarie 2004 a Judecatoriei Tg.-Carbunesti, dispunandu-se reconstituirea in favoarea petentilor a suprafetei totale de 14.7270 ha.

Paratii au formulat cerere reconventionala, solicitand sa le lase in deplina proprietate suprafata de teren situata in punctul Vatra Satului Licurici, vecina la N - O.Gh., S - C.V., E - Padurea si Paraul Preotesei, V - Padurea Valea Corbului, aratand ca, in urma aparitiei Legii nr. 18/1991 s-au judecat pentru acest teren si detin sentinte judecatoresti, astfel ca actiunea in constatare formulata de reclamanta in baza art. 111 Cod Procedura Civila este inadmisibila in momentul in care poate cere realizarea dreptului pe calea unei actiuni in apararea dreptului comun.

Prin Sentinta civila nr. 3248/09.10.2008, pronuntata de Judecatoria Tg.-Carbunesti in dosar nr. 3152/317/2007, s-a respins actiunea civila in constatare formulata de reclamanta si cererea reconventionala formulata de paratii-reconvenienti.

S-a luat act ca intervenienta Comisia Locala de Fond Funciar Licurici a renuntat la cererea de interventie .

Pentru a pronunta aceasta sentinta s-a retinut ca uzucapiunea nu a operat, intrucat posesia nu a fost utila, fiind viciata, terenul fiind preluat in mod abuziv in perioada comunista de la autorul comun al paratilor si dat autorului reclamantei, R.N.

Ca, nici termenul de 30 ani nu este indeplinit, pentru ca a operat o cauza de suspendare a prescriptiei, respectiv forta majora reprezentata de actele emise de regimul comunist, cat si o cauza civila de intrerupere, cererea de chemare in judecata formulata de parati in temeiul Legii nr. 18/1991.

S-a mai retinut ca prin Decizia civila nr. 593/12.10.2004 a Tribunalului Gorj s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea paratilor pentru suprafata de 1,43 ha. detinuta de reclamanta C.V.

S-a constatat ca nu sunt indeplinite conditiile art. 111 Cod Procedura Civila.

Cererea reconventionala a fost respinsa, cu motivarea ca nu sunt indeplinite conditiile art. 480 Cod Civil, referitoare la dovada proprietatii si a ocupatiunii.

Impotriva sentintei a declarat recurs reclamanta.

Criticile formulate se refera la interpretarea gresita a dispozitiilor art. 111 Cod Procedura Civila si art. 1846 si urmatoarele Cod Civil si art. 1890 Cod Civil.

Astfel, recurenta sustine ca a exercitat o posesie de peste 45 ani, publica, utila si sub nume de proprietar, fiind intrunite intru-totul conditiile uzucapiunii ca mod de dobandire a proprietatii.

Ca, nu a existat nici o cauza de suspendare a prescriptiei achizitive, pentru ca in zona nu a fost C.A.P. si de asemenea nu a operat nici o cauza de intrerupere a prescriptiei, pentru ca la data promovarii cererii de chemare in judecata, cerere promovata de parati in anul 2003, termenul de prescriptie expirase inca din anul 2000.

Se invoca aprecierea gresita a probelor si interpretarea gresita a starii de fapt, precizand ca din probele testimoniale rezulta ca a stapanit terenul de peste 45 ani si ca paratii nu au formulat nici o actiune de drept comun pentru a iesi din pasivitate.

Recurenta considera ca in mod gresit instanta a apreciat ca proba absoluta raportul de expertiza, fara sa-l coroboreze cu restul probelor, desi din concluziile acestuia rezulta ca pe o parte din suprafata din litigiu sunt amplasate constructii si plantatii cu o vechime de peste 45 ani.

Tribunalul analizand recursul de fata, constata ca acesta este fondat, in baza art. 312 alin. 1 Cod Procedura Civila, raportat la art. 304 pct. 8 si 9 Cod Procedura Civila, urmeaza a fi admis, modificata sentinta instantei de fond si admisa in parte actiunea pentru suprafata de 866 m.p. aferenta constructiilor si anexelor ce reprezinta gospodaria reclamantei.

Actiunea formulata de reclamanta se intemeiaza pe dispoz. art. 111 Cod Procedura Civila si se invoca dobandirea dreptului de proprietate pentru suprafata de teren cu care a fost improprietarit autorul ei prin uzucapiunea de 30 ani.

Instanta a interpretat gresit atat dispozitiile art. 111 Cod Procedura Civila, cat si dispozitiile art. 1890 Cod Civil cu privire la suprafata de teren aferenta constructiilor.

Uzucapiunea reprezinta prescriptia prin care se dobandeste un drept de proprietate sau un alt drept real, ca urmare a posedarii lucrului in timp determinat, astfel incat starea de fapt sa fie transformata in stare de drept .

Justificarea acestui mod de dobandire al proprietatii se naste din nevoia de a se stabili raporturile juridice si de a se recunoaste efecte juridice unei aparente indelungate de proprietate, reprezentand totodata si o sanctiune impotriva vechiului proprietar.

Instanta de fond trebuia sa analizeze starea de fapt raportandu-se la dispozitiile art. 1890 Cod Civil.

Pentru dobandirea dreptului de proprietate ca urmare a prescriptiei achizitive de 30 ani se impunea a fi analizate doua conditii, respectiv exercitarea neintrerupta a posesiei timp de 30 ani si faptul ca aceasta posesie sa fie utila, adica sa nu fie afectata de un viciu al posesiei.

Conditia exercitarii neintrerupte a posesiei o perioada de 30 ani a fost dovedita si implicit recunoscuta de parti, posesia fiind de aproximativ 45 ani, astfel ca aceasta prima conditie este indeplinita.

Gresit instanta a apreciat ca posesia pentru terenul ce reprezinta silistea casei, asa cum a fost determinat prin completarea la raportul de expertiza si a schitei acesteia, nu a fost indeplinita.

Este adevarat ca vechiul proprietar nu a dat dovada de lipsa de diligenta privind starea de fapt creata in timp, dar utilitatea posesiei paratilor a fost acordata prin lege, avand in vedere ratiunile ce rezulta din dispozitiile art. 23 din Legea nr. 18/1991.

Din textul invocat rezulta ca sunt si raman in proprietate privata a cooperatorilor sau dupa caz, a mostenitorilor acestora, indiferent de ocupatiunea sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora.

Textul se refera la cooperatori si la zonele cooperativizate, dar nu exista nici o ratiune ca dispozitiile sa nu fie avute in vedere cu valoare de principiu cu privire la stari de fapt echivalente, care exclud cu totul vointa partilor la momentul respectiv.

Astfel, autorul reclamantei-recurente a fost improprietarit cu terenul din litigiu in anul 1953 si pe o parte din acest teren, respectiv pe suprafata de 866 m.p. si-a amplasat gospodaria, adica constructiile si anexele, stare de fapt echivalenta cu cea a cooperatorilor care si-au amplasat constructii pe terenurile primite de la fostele C.A.P.-uri in acest scop, sau chiar cu titlu de lot in folosinta.

Nici una din cele doua categorii de persoane nu au fost proprietarele terenului si nu au exercitat utilitatea posesiei in sensul art. 1847 Cod Civil, dar prin dispozitiile art. 23 din Legea nr. 18/1991 legiuitorul a avut in vedere conditiile socio-economice in care s-a exercitat posesia si a considerat ca emiterea unor acte impotriva vointei fostului proprietar nu trebuie sa afecteze in mod disproportionat actualii detinatori care si-au edificat gospodarii pe terenurile primite cu un anumit titlu .

Din aceleasi dispozitii, respectiv art. 23 din Legea nr. 18/1991 rezulta ca nu este necesar a se emite un titlu de proprietate in temeiul Legii nr. 18/1991 pentru aceasta categorie de persoane, dreptul de proprietate fiind recunoscut "de iure", insa avand in vedere interesul persoanelor aflate in aceasta situatie si nevoia lor de a avea un act de proprietate, nimic nu-i impiedica a obtine un titlu de proprietate, potrivit dispozitiilor acestei legi sau dreptului comun.

Fata de cele expuse, Tribunalul apreciaza ca utilitatea posesiei poate fi retinuta si pentru aceleasi considerente retine ca nu a operat in cauza o suspendare a prescriptiei achizitive si ca actiunea in constatare poate fi admisa pentru terenul ce reprezinta silistea casei.

Suprafata de teren a fost individualizata de expertul numit in cauza prin completarea la raportul de expertiza si va fi retinuta potrivit schitei depusa la fila 126 a dosarului de fond .

Este adevarat ca partile s-au judecat si ca prin Decizia civila nr. 593A/2004 a Tribunalului Gorj s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea paratilor si pentru suprafata de teren detinuta de recurenta C.V., inclusiv pentru silistea casei.

Existenta acestei decizii nu reprezinta o autoritate de lucru judecat, care sa duca la respingerea actiunii reclamantei, intrucat obiectul si cauza celei de-a doua actiuni sunt altele.

Tribunalul are in vedere principiul proportionalitatii potrivit caruia mijloacele folosite de autoritati trebuie sa fie proportionale cu scopul lor, cu obiectivul legitim urmarit prin instituirea normelor si sa corespunda importantei scopului urmarit.

Rezulta din acest principiu aplicat spetei de fata ca s-ar impune o sarcina disproportionata recurentei daca i s-ar respinge cererea, avand in vedere existenta constructiilor pe teren si scopul urmarit de legiuitor prin dispozitiile art. 23 din Legea nr. 18/1991, fata de sarcina impusa paratilor privind lipsirea de aceasta suprafata in natura pe vechiul amplasament, intrucat acestia pot beneficia potrivit decizii invocate mai sus si normelor speciale ale Legii nr. 18/1991 de masuri reparatorii, ce ar conduce la cauzarea unui prejudiciu mult mai mic decat recurentei, acestia putand sa primeasca o suprafata echivalenta sau chiar despagubiri .

In consecinta, recursul va fi admis, va fi modificata sentinta si admisa in parte plangerea, constatandu-se dobandirea dreptului de proprietate doar pentru terenul aferent constructiilor si anexelor.