Minor. Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere. Conditii. Termen de incercare

Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere prevazuta in art. 86 ind. 1 si urm. C. pen. este aplicabila infractorilor minori, cu derogarile stabilite in Titlul V al Partii generale - �Minoritatea�,

intrucat, pe de o parte, dispozitiile de drept penal prevazute in celelalte titluri ale Partii generale a Codului penal se aplica si minorilor, in aceleasi conditii ca cele prevazute pentru majori, daca nu sunt prevazute expres derogari, interziceri sau conditii diferentiate pentru minori, iar pe de alta parte, o concluzie contrara, in sensul ca prevederile art. 86 ind. 1 si urm. C. pen. nu ar fi aplicabile infractorilor minori, ar conduce la crearea unui tratament defavorabil pentru infractorii minori in raport cu cei majori.
In cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere aplicata infractorilor minori, termenul de incercare se stabileste conform art. 110 C. pen., iar nu potrivit art. 86 ind. 2 C. pen., intrucat in Titlul V al Partii generale sunt cuprinse, pentru infractorii minori, dispozitii derogatorii de la dreptul comun cu privire la termenul de incercare al suspendarii executarii pedepsei - conditionata, sub supraveghere sau sub control .

---------------

Prin sentinta penala nr. 23/S din 19 martie 2007 pronuntata de Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov, in baza art. 4 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a), art. 99 si urm. C. pen. si a art. 13 C. pen., a fost condamnat, intre altii, inculpatul C.R. la un an si 6 luni inchisoare.
In baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei aplicate inculpatului si s-a stabilit, potrivit art. 862 C. pen., un termen de incercare de 3 ani si 6 luni.

Conform art. 863 C. pen., pe durata termenului de incercare, s-a dispus ca inculpatul sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Arges la datele fixate de acest serviciu;
b) sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
c) sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
d) sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta, precum si obligatia de a urma un curs de invatamant ori de calificare .

In baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C. pen. si art. 864 C. pen., a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii.
Prin decizia nr. 19/Ap din 4 martie 2008 a Curtii de Apel Brasov, Sectia penala si pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe langa Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov si, intre altii, de inculpatii C.R., sentinta atacata fiind desfiintata cu privire la incadrarea juridica data faptelor comise de ceilalti inculpatii, iar in ceea ce il priveste pe inculpatul C.R., numai cu privire la omisiunea deducerii retinerii inculpatului.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe langa Curtea de Apel Brasov si inculpatul C.R.

Parchetul a invocat cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. si a criticat hotararea sub aspectul gresitei aplicari fata de inculpatul minor C.R. a dispozitiilor art. 861 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei. In dezvoltarea motivelor de recurs, parchetul a sustinut ca dispozitiile art. 861 C. pen. nu pot fi aplicate inculpatilor minori (ci doar celor majori), pentru acestia legiuitorul reglementand, in mod distinct, aceasta modalitate de executare a pedepsei in dispozitiile art. 1101 C. pen.
Inculpatul recurent C.R., prin aparatorul ales, a invocat, de asemenea, cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Inalta Curte de Casatie si Justitie, examinand atat motivele de recurs invocate, cat si din oficiu ambele hotarari, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) si art. 385 ind. 7 alin. (1) C. proc. pen., constata ca prima instanta a retinut, in mod corect, situatia de fapt si a stabilit vinovatia inculpatilor, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate in cauza.

Cu privire la recursul declarat de parchet, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata urmatoarele:
Parchetul a sustinut ca dispozitiile art. 86 ind. 1 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, nu pot fi aplicate inculpatilor minori, ci doar inculpatilor majori, astfel ca este nelegala referirea la prevederile art. 861 C. pen. dispusa de instantele de fond si apel fata de inculpatul minor C.R., cu ocazia stabilirii modalitatii de executare a pedepsei aplicate acestuia.

De asemenea, parchetul a aratat ca, daca in cazul infractorilor majori, legiuitorul a stabilit in mod expres doua modalitati de executare neprivative de libertate, respectiv suspendarea in forma simpla reglementata in art. 81 C. pen. si suspendarea sub supraveghere reglementata in art. 861 si urm. C. pen., in cazul infractorilor minori a instituit un regim aparte, si anume suspendarea simpla reglementata in art. 110 C. pen. si suspendarea cu respectarea anumitor obligatii pana la implinirea varstei de 18 ani si respectarea altor obligatii dupa aceasta data, potrivit art. 110 ind. 1 C. pen.
Totodata, s-a mai sustinut ca dispozitiile art. 110 ind. 1 C. pen. care reglementeaza aceasta modalitate de executare a pedepsei in cazul infractorilor minori sunt de stricta interpretare, nefiind permisa adaugarea la lege, potrivit principiului �ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus�; cu alte cuvinte, in cazul infractorilor minori nu este prevazuta in mod expres posibilitatea aplicarii dispozitiilor art. 86 ind. 1 C. pen., pentru acestia legiuitorul stabilind o suspendare sub supraveghere aparte �sui-generis�, singurul punct comun reprezentandu-l doar impunerea respectarii anumitor obligatii de catre inculpati (obligatii pe care din considerente de tehnica legislativa legiuitorul nu le-a mai reluat, ci a facut doar trimitere la ele).

Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca sustinerea parchetului, in sensul ca infractorilor minori nu li se pot aplica decat dispozitiile speciale cuprinse in Titlul V - intitulat Minoritatea - al Partii generale a Codului penal si ca deci, implicit, nu li se pot aplica dispozitiile art. 861 si urm. C. pen. (referitoare la suspendarea sub supraveghere a executarii pedepselor aplicate infractorilor majori) este gresita.

Titlul V al Partii generale a Codului penal, intitulat �Minoritatea� (art. 99 � 110 ind. 1), cuprinde reglementari referitoare la urmatoarele institutii juridice: limitele raspunderii penale, consecintele raspunderii penale, masurile educative si durata acestora, liberarea minorului inainte de a deveni major, revocarea liberarii sau internarii minorului si pedepsele pentru minori (cu referire speciala asupra suspendarii conditionate a executarii pedepsei, suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere sau sub control).

Intrucat Titlul V cuprinde un numar limitat de reglementari cu privire la minori, rezulta ca, in ceea ce priveste celelalte norme de drept penal (evident care nu sunt cuprinse in acest titlu), dispozitiile lor sunt comune atat pentru faptuitorii majori, cat si pentru cei minori, bineinteles afara de cazurile pentru care legea dispune expres altfel. In conditiile mai sus mentionate, faptuitorilor minori li se vor aplica dispozitiile penale generale referitoare la tentativa, participatie, pluralitatea de infractiuni, cauzele care inlatura caracterul penal al faptei, cauzele care inlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii, individualizarea pedepselor, inlocuirea raspunderii penale etc.

Regimul sanctionator penal al minorilor fiind un regim special caracterizat prin atenuarea raspunderii penale, nu putea sa nu utilizeze in individualizarea judiciara a pedepselor modalitatile neprivative de libertate care, asociate cu masurile de control si supraveghere, pot contribui in mai mare masura la reeducarea acestora, evitand mediul penitenciar, total inadecvat formarii personalitatii minorilor.
Suspendarea conditionata a executarii pedepsei in cazul minorilor prevazuta in art. 110 C. pen. se particularizeaza, fata de suspendarea conditionata prevazuta in art. 81 C. pen. (aplicabila infractorilor majori), doar prin termenul de incercare care se compune din pedeapsa aplicata, la care se adauga un termen variabil intre 6 luni si 2 ani, spre deosebire de termenul fix de 2 ani in cazul infractorilor majori.

Celelalte dispozitii privind suspendarea conditionata a executarii pedepsei sunt aplicabile si infractorilor minori.

Pe de alta parte, legiuitorul a reglementat in art. 110 ind. 1 C. pen. suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere in cazul infractorilor minori, fara a detalia aceasta masura .
Din analiza textului legal mai sus amintit se constata ca exista doua modalitati ale acestui tip de suspendare a executarii pedepsei, respectiv:
- suspendarea executarii pedepsei sub control [art. 110 ind. 1 alin. 1 teza I];
- suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere [art. 110 ind. 1 alin. 1 teza a II-a].
Suspendarea executarii pedepsei sub control este o masura rezultand din asocierea suspendarii conditionate cu masura educativa a libertatii supravegheate.
Instanta de judecata, aplicandu-i inculpatului minor o pedeapsa a carei executare a fost suspendata conditionat, poate dispune ca pe perioada termenului de incercare, dar numai pana la 18 ani, minorul sa fie supravegheat de persoanele indicate in art. 103 (parinti, tutore, persoana de incredere sau institutie legal insarcinata cu supravegherea minorilor), putand stabili totodata in sarcina minorului una sau mai multe obligatii dintre cele prevazute in art. 103 alin. (3) (sa nu frecventeze anumite locuri, sa nu intre in legatura cu anumite persoane, sa presteze o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public pe o durata intre 50 si 200 de ore).
Dupa implinirea varstei de 18 ani, masurile de control amintite sunt inlocuite cu masurile de supraveghere si obligatiile prevazute de lege in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, astfel ca, practic, suspendarea executarii pedepsei sub control se converteste in suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, institutie similara cu cea a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere aplicabila infractorilor majori, cuprinsa in art. 86 ind. 1 si urm. C. pen.

Intrucat suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere prevazuta in art. 86 ind. 1 si urm. C. pen. constituie un mijloc de individualizare a pedepselor, aceasta poate fi aplicata si infractorilor minori, daca sunt sanctionati cu pedepse si sunt intrunite conditiile legale. De fapt, nici nu s-ar putea ajunge la o alta concluzie, deoarece, in caz contrar, in lipsa unor dispozitii exprese ale legii, s-ar aplica un tratament defavorabil infractorilor minori fata de cei majori, ceea ce nu a fost in intentia legiuitorului.

Ar fi absurd sa se sustina ca doar mijloacele de individualizare a pedepsei care sunt reglementate in Titlul V (�Minoritatea�) s-ar putea aplica minorilor, pe motiv ca legiuitorul ar fi stabilit conditii speciale de aplicare a acestora, asa cum este cazul suspendarii conditionate a executarii pedepsei (prevazuta in art. 110 C. pen.) si suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere (prevazuta in art. 1101 C. pen.), deoarece, asa cum am mentionat mai sus, Titlul V cuprinde doar cateva reglementari legale privind pe minori, majoritatea normelor de drept penal facand obiectul celorlalte titluri din Codul penal.
Normele de drept penal prevazute in celelalte titluri ale Codului penal se aplica minorilor, in aceleasi conditii legale ca si pentru majori, daca nu sunt prevazute expres derogari, interziceri sau conditii diferentiate pentru minori.

In concluzie, instantele de judecata, in operatiunea de individualizare a pedepselor, pot aplica minorilor, sanctionati cu pedepse, in raport cu criteriile generale de individualizare si conditiile legale, oricare dintre mijloacele de individualizare, inclusiv suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere (legea neinterzicand si nelimitand acest mod de individualizare a pedepsei pentru minori).
Ca atare, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca modalitatea de executare a pedepsei stabilita in prezenta cauza fata de inculpatul minor C.R., respectiv suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, in conditiile art. 110 ind. 1 C. pen. raportat la art. 86 ind. 1 C. pen., a fost dispusa de instantele de fond si apel, in mod corect, dispozitiile legale privind suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere prevazute in art. 86 ind. 1 - 86 ind. 6 C. pen. fiind aplicabile si infractorilor minori, regimul acestor masuri fiind practic identic in cazul minorilor cu cel aplicabil in cazul majorilor.

Inalta Curte de Casatie si Justitie constata, insa, ca unica greseala pe care au facut-o instantele de fond si apel a fost referirea la dispozitiile art. 86 ind. 2 C. pen., atunci cand au stabilit termenul de incercare pentru inculpatul minor C.R., sub acest aspect recursul parchetului fiind intemeiat.

Potrivit art. 86 ind. 2 C. pen., termenul de incercare in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere pentru infractorii majori se compune din cuantumul pedepsei inchisorii aplicate, la care se adauga un interval de timp, stabilit de instanta, intre 2 si 5 ani.

In Titlul V, pentru infractorii minori, cu privire la termenul de incercare, sunt cuprinse dispozitii derogatorii de la dreptul comun, componentele termenului de incercare avand o intindere mai redusa decat aceea prevazuta in reglementarea generala, pentru majori.
Astfel, potrivit art. 110 C. pen., �in caz de suspendare conditionata a executarii pedepsei aplicate minorului, termenul de incercare se compune din durata pedepsei inchisorii, la care se adauga un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanta�, iar �daca pedeapsa aplicata este amenda, termenul de incercare este de 6 luni.�

Este adevarat ca prin art. 110 ind. 1 C. pen., reglementandu-se suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere pentru minori, nu s-a mai prevazut un alt termen de incercare in cazul minorilor fata de care se ia o atare masura, asa cum s-a instituit in reglementarea generala, aplicabila majorilor, prin art. 86 ind. 2 din acelasi cod.

Or, aceasta lipsa de reglementare a termenului de incercare aplicabil minorilor in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere nu poate fi suplinita prin preluarea termenului din reglementarea generala, pe care o contine art. 86 ind. 2 alin. (1) C. pen., cat timp ea nu raspunde cerintei de diferentiere pe care o impune tratamentul penal specific pentru minori.
Sub acest aspect nu se poate ignora ca intregul sistem sanctionator penal este caracterizat de un tratament juridic pregnant mai bland pentru minori, firesc pentru orice stat de drept care, prin normele si masurile pe care le adopta, urmareste sa asigure in primul rand reeducarea si reincadrarea lor in societate .

De aceea, din moment ce, potrivit art. 1101 alin. (1) C. pen., supravegherea minorului de catre o persoana sau institutie, dintre cele la care se refera art. 103 din acelasi cod, ori stabilirea pentru el a uneia sau mai multor obligatii, este susceptibila a fi aplicata pe durata termenului de incercare la care se refera art. 110 C. pen., este evident ca si modul de calcul al termenului de incercare nu poate fi, intr-un astfel de caz, decat cel aplicabil minorilor, in raport cu dispozitiile generale referitoare la suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

De altfel, este de observat ca, in legatura cu aplicarea corespunzatoare a altor dispozitii, pe care le contine art. 110 ind. 1 C. pen. (privind suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere), acestea nu includ referiri si la dispozitiile art. 86 ind. 2 alin. (1) C. pen., ceea ce inseamna ca legiuitorul nu a considerat ca reglementarile date prin acest ultim text de lege ar fi aplicabile si in cazul minorilor.
Asa fiind, durata termenului de incercare, in cazul minorului fata de care se dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, nu poate fi determinata decat in conformitate cu prevederile art. 110 C. pen., iar nu potrivit reglementarii cu aplicare generala prevazuta in art. 86 ind. 2 alin. (1) C. pen., prin care este stabilit un termen excesiv de lung, ce depaseste in mod vadit intervalul de timp necesar reeducarii unui minor, in privinta caruia s-a apreciat ca i se poate asigura reeducarea si in conditiile unei astfel de masuri .
Intrucat termenul de incercare stabilit de instantele de fond si apel pentru inculpatul minor C.R. corespunde, din punct de vedere al cuantumului, limitelor prevazute in art. 110 C. pen., Inalta Curte de Casatie si Justitie urmeaza sa modifice doar temeiul de drept al acestui termen, in sensul inlaturarii prevederilor art. 86 ind. 2 C. pen. si aplicarii prevederilor art. 110 C. pen.

Fata de considerentele ce preced, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in conformitate cu prevederile art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursurile declarate in cauza, a casat in parte decizia penala nr. 19/Ap din 4 martie 2008 si sentinta penala nr. 23/S din 19 martie 2007 pronuntata de Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov, numai in ceea ce-l priveste pe inculpatul minor C.R. si numai cu privire la temeiul de drept al termenului de incercare al suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei aplicata acestui inculpat, a inlaturat din hotararile recurate dispozitiile art. 86 ind. 2 C. pen. si a aplicat inculpatului minor C.R. dispozitiile art. 110 C. pen., cu mentinerea duratei termenului de incercare de 3 ani si 6 luni.

Nota: prin decizia nr. 4002 din 4 decembrie 2008 a Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a revenit asupra practicii anterioare, evidentiata prin decizia nr. 5266 din 6 noiembrie 2007, publicata in Buletinul Jurisprudentei. Culegere de decizii pe anul 2007 si Jurisprudenta Sectiei penale pe anul 2007, volumul I.