Actiune civila. Repararea prejudiciului. Penalitati de intarziere. Parte responsabila civilmente

1. In cazul actiunii civile alaturate actiunii penale in cadrul procesului penal, repararea integrala a prejudiciului cauzat prin infractiune presupune atat repararea prejudiciului efectiv (damnum emergens), cat si a beneficiul nerealizat (lucrum cesans) ca urmare a savarsirii infractiunii.

In cauzele privind infractiunea de inselaciune, savarsita cu prilejul executarii unui contract, penalitatile de intarziere datorate potrivit clauzelor contractuale constituie beneficiul nerealizat si, in consecinta, inculpatul este obligat si la plata acestora, in vederea repararii integrale a prejudiciului.

2. In conformitate cu art. 16 alin. (1) C. proc. pen., introducerea in procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie in cursul urmaririi penale, fie in fata instantei de judecata pana la citirea actului de sesizare . Introducerea in procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc din oficiu numai in cazul in care actiunea civila se exercita din oficiu, potrivit art. 17 alin. (1) C. proc. pen., atunci cand cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa. Prin urmare, instanta de judecata nu poate dispune, din oficiu, introducerea in procesul penal a persoanei responsabile civilmente, daca nu sunt indeplinite cerintele prevazute in art. 17 alin. (1) C. proc. pen. pentru exercitarea din oficiu a actiunii civile.

_______________

Prin sentinta penala nr. 187 din 3 aprilie 2007, Tribunalul Galati a condamnat pe inculpatul Z.L. pentru savarsirea infractiunii prevazute in art. 215 alin. (1), (3), (4) si (5) C. pen., cu aplicarea dispozitiilor art. 41 alin. (2) din acelasi cod.

In baza dispozitiilor art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata de despagubiri civile, dupa cum urmeaza :
- suma de 217770,357 RON, catre partea civila societatea comerciala M.;
- suma de 49388,2368 RON, catre partea civila societatea comerciala T.;
- suma de 34270,8671 RON, catre partea civila societatea comerciala D.;
- suma de 36238,099 RON, catre partea civila societatea comerciala S.
Prima instanta a retinut in esenta ca, in calitate de administrator la societatea comerciala F., in baza aceleiasi rezolutii infractionale, in perioada noiembrie-decembrie 2004, inculpatul Z.L. a indus si mentinut in eroare reprezentantii legali a patru societati comerciale, cu prilejul achizitionarii de marfa, prin emiterea de file cec fara a avea disponibil in cont si dezalimentand contul, producand un prejudiciu in suma totala de 337667,55 RON societatilor comerciale, intre care figureaza si societatea comerciala M.

In cursul anului 2004, societatea comerciala M. a cultivat 300 ha cu orz, obtinand o productie de 620 tone, iar pentru valorificare, a gasit pe Internet mai multi potentiali cumparatori, intre care si societatea comerciala F. Martorul B.I., reprezentant al societatii comerciale M., a declarat ca a discutat telefonic cu numitul A.V., stabilind pretul si modalitatea de plata, respectiv la 30 de zile cu o fila cec, iar din dispozitia numitului A.V., secretara A.C. i-a inmanat o fila cec si un contract semnat de inculpatul Z.L.

Valoarea totala a marfii livrata de societatea comerciala M. catre societatea comerciala F. este de 217770,357 RON. Fila cec a fost introdusa la plata la termenul scadent de 30 de zile si a fost refuzata din lipsa totala de disponibil in cont .
Impotriva acestei hotarari a declarat apel partea civila societatea comerciala M., care a sustinut ca hotararea primei instante este nelegala si netemeinica, intre altele, intrucat inculpatul nu a fost obligat la plata sumei de 14863 RON reprezentand penalitatile de intarziere, stabilite prin contractul incheiat cu inculpatul, iar societatea comerciala F. nu a fost introdusa in cauza, ca parte responsabila civilmente.
Referitor la introducerea in cauza a partii responsabile civilmente, societatea comerciala F., curtea de apel a retinut ca, intrucat partea civila a solicitat, in momentul constituirii de parte civila, numai obligarea inculpatului la repararea pagubei, instanta nu putea, din oficiu, sa introduca in cauza, ca parte responsabila civilmente, societatea comerciala administrata de inculpat.

Nefondat este si motivul de apel privind obligarea inculpatului la plata penalitatilor de intarziere, deoarece raspunderea penala a inculpatului atrage, in latura civila a cauzei, raspunderea delictuala.

Constatand ca inculpatul a savarsit infractiunea de inselaciune cu ocazia contractului incheiat cu partea civila, in mod absolut acest contract este nul, deoarece este viciat in ceea ce priveste consimtamantul partilor. Penalitatile se pot acorda, dar in cadrul unui contract valabil incheiat, ceea ce nu este cazul in speta.
Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Galati, Sectia penala, prin decizia nr. 147/A din 10 septembrie 2007, in baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de partea civila, societatea comerciala M.

Impotriva acestei decizii, in termen legal, a formulat recurs partea civila, societatea comerciala M., criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.

Prin motivele de recurs, partea civila a criticat hotararile pronuntate in cauza, sustinand ca in mod gresit ambele instante au respins nejustificat pretentiile privind suma de 14863 RON, reprezentand penalitati de intarziere, stabilite prin contractul incheiat cu inculpatul si ca in mod gresit nu a fost introdusa in cauza, in calitate de parte responsabila civilmente, societatea comerciala F.

In drept, partea civila si-a intemeiat recursul, intre altele, pe dispozitiile art. 3859 alin. (1) pct. 10 si 18 C. proc. pen.
Examinand hotararile pronuntate in cauza atat sub aspectele invocate de partea civila, cat si prin prisma cazurilor de casare mentionate, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca recursul formulat este fondat, numai cu privire la gresita solutionare a laturii civile a cauzei de catre instanta de fond si cea de apel.

Inalta Curte de Casatie si Justitie retine ca in mod corect prima instanta nu a dispus introducerea in cauza, in calitate de parte responsabila civilmente, a societatii comerciale F.
Potrivit art. 24 alin. (3) C. proc. pen., persoana chemata in procesul penal sa raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele materiale si morale provocate prin fapta inculpatului, are calitatea de parte responsabila civilmente.
In art. 16 C. proc. pen. se prevede ca introducerea in procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, fie in cursul urmaririi penale, fie in fata instantei de judecata pana la citirea actului de sesizare, ceea ce constituie actul initial al cercetarii judecatoresti.

Introducerea partii responsabile civilmente in cauza poate avea loc la cerere sau din oficiu (atunci cand actiunea civila se exercita si din oficiu, respectiv cand cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa).
In cauza, se constata ca recurenta parte civila a solicitat numai obligarea inculpatului la plata despagubirilor civile, si nu a cerut si introducerea in dosar a societatii comerciale F., in calitate de parte responsabila civilmente, pana la momentul inceperii cercetarii judecatoresti.

Avand in vedere ca in cauza actiunea civila nu putea fi exercitata din oficiu, nefiind indeplinite cerintele art. 17 alin. (1) C. proc. pen., nici instanta nu putea sa dispuna, din oficiu, introducerea in cauza a societatii comerciale administrata de inculpat in calitate de parte responsabila civilmente, intrucat latura civila a procesului penale este guvernata de principiul disponibilitatii partilor.
In raport cu aceste considerente, se constata ca motivul de recurs referitor la introducerea in cauza a societatii comerciale F., in calitate de parte responsabila civilmente, nu este fondat.
Dupa cum s-a mentionat, in mod gresit a fost respinsa cererea partii civile, societatea comerciala M., de obligare a inculpatului la plata penalitatilor de intarziere.
Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca cererea partii civile privind obligarea inculpatului la plata penalitatilor de intarziere este fondata.

Astfel, intre societatea administrata de inculpat si partea civila a fost incheiat un contract de vanzare-cumparare a cantitatii de 620 tone de orz.
Partea civila si-a indeplinit obligatiile contractuale, livrand cantitatea de orz stipulata in contract .

In cauza, neexecutarea obligatiilor contractuale ale inculpatului, plata pretului, constituie, in acelasi timp, si o infractiune prevazuta in art. 215 alin. (1), (3), (4) si (5) C. pen.
In acest caz, partea civila avea de ales intre a pretinde despagubirile pe calea unei actiuni civile delictuale sau pe calea unei actiuni in raspundere contractuala. In cauza, partea civila a inteles sa alature actiunea sa civila actiunii penale (conform art. 14 alin. 2 C. proc. pen.), motiv pentru care se aplica regulile raspunderii civile delictuale, si nu cele ale raspunderii civile contractuale, fiind gresita motivarea instantei de apel in sensul ca este nul contractul incheiat intre parti, fiind viciat consimtamantul acestora.

In consecinta, in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 998 C. civ. care prevad ca �orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acele din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara�, completate de art. 999 C. civ. care precizeaza ca �omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.�
Rezulta ca in aceste cazuri, ca si in cel din speta dedusa judecatii, principiul general este acela al repararii integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicita, respectiv autorul prejudiciului (inculpatul, in speta) este obligat sa acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar si beneficiul nerealizat de victima (lucrum cesans), ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii (infractiunea de inselaciune, in speta).

Ori, in cauza, se constata ca inculpatul, conform textelor legale citate, trebuie sa acopere atat prejudiciul efectiv, respectiv contravaloarea orzului, cat si penalitatile de intarziere datorate potrivit clauzelor contractuale, beneficiu nerealizat.

In art. 9.2 din contractul nr. 112 din 12 noiembrie 2004 incheiat intre parti s-a prevazut ca in cazul neindeplinirii obligatiei de plata a contravalorii marfii de catre cumparator sau al nelivrarii marfii in termenul stipulat de catre vanzator, fiecare dintre parti va suporta penalitati de 0,15% din valoarea marfii, pe zi de intarziere, dar nu mai mult decat cuantumul sumei datorate.

Avand in vedere dispozitiile legale care reglementeaza solutionarea laturii civile a cauzei penale, precum si dispozitiile contractului incheiat intre parti, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca in cauza s-a comis o grava eroare de catre instante, atunci cand nu au acordat si penalitatile de intarziere, in vederea repararii integrale a prejudiciului.
In consecinta, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursul declarat de partea civila, a casat decizia atacata si, in parte, sentinta penala nr. 187 din 3 aprilie 2007, numai cu privire la plata penalitatilor de intarziere si a obligat pe inculpatul Z.L. sa plateasca partii civile, societatea comerciala M., si penalitati de 0,15% pe zi de intarziere, dar nu mai mult decat suma datorata de 217770,357 RON.