Contract de intretinere. Reziliere.

Conditii . Neindeplinirea obligatiei asumate. Culpa beneficiarului intretinerii. Consecinte .

Prin sentinta civila nr.1897/12.07.1993 a Judecatoriei Valenii de Munte s-a respins, ca nefondata, actiunea formulata de reclamantul B.M. impotriva paratilor C.M. si C.E., prin care s-a solicitat rezolutiunea contractului de intretinere autentificat sub nr.272/1991.
S-a retinut ca in perioada cat partile au locuit impreuna, paratii si-au respectat obligatiile asumate prin contract, acordandu-i reclamantului hrana zilnic si imbracamintea de care avea nevoie.
Prin decizia civila nr.912/23.04.1994, Tribunalul Prahova a admis apelul promovat de reclamantul B.M., a schimbat in tot sentinta judecatoriei, in sensul ca a admis actiunea, a dispus rezolutiunea contractului de intretinere si a repus partile in situatia anterioara incheierii acestuia.
Tribunalul a retinut ca, din probele administrate in cauza, a rezultat ca paratii nu si-au respectat obligatiile de intretinere si ingrijire zilnica a reclamantului, in cele din urma acesta fiind nevoit sa plece din imobil, la nepoata sa ; reclamantul a fost izolat de prieteni si vecini, fiind vazut deseori neingrijit.

Impotriva deciziei tribunalului au formulat recurs paratii CM si CE, care au criticat decizia pentru nelegalitate si netemeinicie, intrucat se intemeiaza pe o greseala grava de fapt, decurgand dintr-o apreciere eronata a probelor administrate (art.304 pct.11 C.pr.civ.).

Recursul este fondat.

Din probele administrate in cauza s-a retinut ca partile au coabitat in imobil din 1992 pana la finele lunii decembrie 1993, cand reclamantul insotit de nepoata sa a parasit locuinta isi rezervase dreptul de habitatie viagera si s-a mutat in alt oras.

Pana la data plecarii reclamantului din locuinta, paratii si-au indeplinit intocmai obligatiile asumate prin contract, in sensul ca i-au asigurat hrana necesara, medicatia adecvata si consultatiile medicale.

In raport de aceste considerente, se constata ca plecarea nejustificata a reclamantului din locuinta intr-o alta localitate, influentat fiind de rudele sale, ca si refuzul acestuia de a se mai intoarce in acea locuinta au pus pe recurenti in imposibilitatea de a-si mai executa obligatiile ce izvorau din contractul de intretinere, cu atat mai mult cu cat aceste obligatii constau in caracterul alimentar si succesiv al prestaiilor, pe care reclamantul le-a refuzat, fara o justificare reala.
Retinandu-se culpa exclusiva a creditorului in neexecutarea obligatiei de intretinere de catre parati, obligatia asumata prin contractul incheiat intre parti, curtea constata ca instanta de apel a dat o interpretare gresita prevederilor art.1020 si urm C.civ. si, in mod gresit, a admis actiunea reclamantului.

Pentru aceste considerente recursul va fi admis conform art.312 alin 1 C.pr.civ., se va casa decizia tribunalului si, pe fond, se va respinge apelul formulat de reclamantul BM ca nefondat.