Contract de asociere in participatiune

In privinta asocierii in participatiune ,care se concretizeaza in contractul de asociere in participatiune,nici o dispozitie legala nu impune impartirea beneficiilor in mod egal sau participarea la pierderi in mod egal,intrucat s-ar incalca libertatea de vointa a partilor si s-ar nesocoti caracterul dispozitiv al normelor care reglementeaza aceasta forma contractuala.

De asemenea. sunt interzise asa numitele clauze leonine,care-i favorizeaza pe unii asociati in detrimentul celorlalti,intrucat s-ar incalca un alt principiu fundamental, privind egalitatea patilor in tratarea unei afaceri comerciale.

***

Tribunalul Bucuresti, prin sentinta civila nr.6123 din 12 octombrie 2000 a respins actiunea formulata de Primaria Municipiului Bucuresti si a admis exceptia nulitatii asolute a clauzei inserate la pct.9 din contract, ridicata de parata S.C.�G.G.E.�SRL. Instanta a retinut. ca intre parti s-a incheiat un contract de asociere in participatiune pentru restaurarea, consolidarea, repararea si modernizarea unui spatiu cu alta destinatia decat cea de locuinta, in conditiile art.251-256 C. Com..

Potrivit contractului, aportul partilor a fost stabilit la 11,18 % pentru reclamanta si 88,82 % pentru parata. Partile au mai stabilit ca parata sa plateasca reclamantului 11,18 % din profitul net realizat din exploatarea bunului, conform art.9alin.(2). Aceasta clauza a fost considerata de instanta ca fiind leonina si potrivit dispozitiilor art.1513 C.civ., ca fiind nula.

S-a argumentat in motivarea acestei solutii ca, potrivit art.251 C. Com., partile se pot asocia in vederea participarii, atat la beneficii cat si la pierderi. Or,prin clauza stipulata la art.9 pct.2 s-a stabilit ca indiferent de profit, parata sa plateasca reclamantului o suma minima, fapt ce duce la concluzia ca reclamantul si-a asigurat numai participarea la beneficii ,nu si la pierderi.

Prima instanta a mai retinut ca partile sunt libere sa contracteze, insa derogarea, prin conventie sau dispozitii particulare ,de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri, nu poate fi admisa. In cauza, mai retine instanta, inserarea acestei clauze ce exclude reclamantul asociat de la pierderile asocierii este nelegal convenita, consecinta fiind nulitatea absoluta a actului.

Cum cererea reclamantei are drept obiect tocmai obligarea paratei la sumele de bani cuprinse in clauza leonina, instanta a respins ca neintemeiata actiunea principala cat si capatul de cerere accesoriu, privind penalitatile.

In ceea ce priveste constatarea rezilierii contractului, s-a retinut ca nu s-a facut dovada nerespectarii obligatiilor asumate prin contract, iar pe de alta parte nu exista nici dispozitia primarului general potrivit clauzei stipulate.

Contractul fiind in fiinta, titlul paratei pentru folosirea spatiului inca exista, astfel incat instanta a respins si cererea de evacuare, formulata de reclamanta.

Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamanta, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie. Curtea de Apel Bucuresti ,prin decizia nr.254 din 22 februarie 2001, a respins apelul ca nefondat.

In considerentele deciziei, s-a retinut ca stipulatia contractuala are caracterul unei clauze leonine, consecinta declararii nulitatii acesteia fiind solutia corecta pronuntata de instanta de fond . In privinta celorlalte capete de cerere ,s-a apreciat ca, solutia este intemeiata intrucat nu erau indeplinite cerintele constatarii rezilierii, in raport cu inexistenta dispozitiei primarului general si a caracterului unui pact comisoriu de grad .IV iar in privinta evacuarii, s-a retinut ca prima instanta a constatat corect existenta in fiinta a contractului.

In temeiul art.304 pct 8 si 9 C.proc.civ,reclamanta a declarat recurs.

Criticile formulate vizeaza nelegalitatea si netemeinicia deciziei atacate sustinandu-se ca ,in mod gresit, instantele au apreciat ca sunt incidente in cauza prevederile art.1513 C. Civ desi reclamanta nu si-a atribuit totalitatea castigurilor, dimpotriva cota de participare la beneficii este cu mult mai mica decat cea care i s-ar fi cuvenit daca s-ar fi aplicat regula generala in materie de contracte de asociere in participatiune si anume aceea ca participarea la beneficii trebuie sa fie proportionala cu cota de aport. Reclamanta si-a asumat riscul determinat de activitatea comerciala desfasurata de parata ce prezuma si eventuale pierderi. Inserarea clauzei de la pct.9..2 reprezinta in opinia reclamantei o plafonare a acestor pierderi la un cuantum convenit de ambele parti iar nu o excludere a participarii la acestea.

Mai sustine reclamanta ca, in considerarea calitatii de institutie publica, nu era abilitata sa incheie contracte neprofitabile, intrucat administreaza bunuri de interes local, care, prin asociere, urmau a fi consolidate si modernizate.

Recursul este fondat.

Clauza stipulata in art. 9.2 din contractul de asociere nu este nula deoarece nu contravine scopului contractului si dispozitiilor art.251-254 C.com. Dimpotriva, prin continutul sau clauza mentionata este de natura sa puna in valoare vointa partilor, exprimata in conventie, care nu contravine naturii asocierii in participatiune.

In cazul asocierii in participatiune, care are ca scop realizarea unei afaceri comerciale, functioneaza principiul libertatii asociatilor de a decide asupra modului cum participa la distribuirea beneficiilor si la suportarea pierderilor.

Or,tocmai acest principiu a fost negat prin solutia criticata si astfel a fost lipsita de continut clauza stipulata in conventie cu privire la impartirea beneficiilor si participarea la pierderi.

In materia acestor forme asociative care se concretizeaza in contractul de asociere in participatie nici o dispozitie legala nu impune impartirea beneficiilor in mod egal sau participarea la pierderi in mod egal, pentru ca altfel s-ar infrange libertatea de vointa a partilor si s-ar nesocoti caracterul dispozitiv al normelor care reglementeaza aceasta forma contractuala de asociere .

Legea interzice insa asa-numitele clauze leonine, adica acele intelegeri care ii favorizeaza pe unii asociati in detrimentul celorlalti, iar fundamentul acestei interdictii isi are izvorul in incalcarea altui principiu ,care consacra egalitatea partilor in tratarea unei afaceri comerciale.
Art. 1513 C. Civ. prevede ca este nul contractul de societate prin care un asociat isi stipuleaza totalitatea castigurilor. De asemenea este nul si contractul prin care s-a convenit ca unul sau mai multi asociati sa nu participe la pierderi.

Analizand clauza stipulata in contract, prin prisma acestor prevederi legale rezulta ca reclamantei nu i s-a atribuit totalitatea castigului si nici nu a fost scutita de participarea la pierderi. ,ca reclamanta si-a asumat participarea la pierderi cata vreme a acceptat un procent minim, �...nu mai putin de ...�, care este menit sa acopere cel putin in parte locatiunea spatiului.

Acest mod de impartire a beneficiilor, stabilit prin contractul de asociere, nu exclude participarea la pierderi si nu nesocoteste scopul si conditiile asocierii in participatie conform art.251 C. com..
Dimpotriva, prin continutul sau clauza prevazuta in art.9.2 din contract reprezinta o modalitate de a reflecta, in profitul asocierii ,cheltuielile necesare pentru locatiunea spatiului.

Prin urmare, prin aceasta clauza partile au dat expresie principiului libertatii de vointa, prevazut de art.969 C. Civ. si au inlaturat posibilitatea ca toate pierderile asocierii sa fie suportate doar de titularul spatiului.

Ca atare,instantele anterioare au interpretat eronat dispozitiile art.1513 C. civ. cat si continutul conventiei, atunci cand au declarat nula clauza contractuala ,fara sa treaca la solutionarea fondului problemei in raport cu cererile formulate.

In consecinta ,recursul a fost admis,ambele hotarari au fost casate iar cauza a fost trimisa, pentru judecata in fond, Tribunalului Bucuresti.