Anulare Hotarare CNSSU privind instituirea carantinei si interzicerea de participare doar la evenimente religioase

Sentinta nr. 42/2021 privind pronuntarea asupra cererii de anulare acte administrative cu caracter normativ formulate de reclamantul Calus Florin, domiciliat in comuna xxxxxx, str. xxxxxx nr. xxxxx, judetul xxxxx, avand domiciliul ales la xxxxxxxxx din municipiul xxxxxx, str. xxxxxxx nr. xx, judetul xxxxxx, in contradictoriu cu paratul Guvernul Romaniei - Comitetul National pentru Situatii de Urgenta (C.N.S.U.), cu sediul in sectorul 1 al municipiului Bucuresti, Palatul Victoria, Piata Victoriei nr. 1

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 878 din 14 septembrie 2021.

Anulare Hotarare CNSSU privind instituirea carantinei si interzicerea de participare doar la evenimente religioase

Pe rol, pronuntarea asupra cererii de anulare acte administrative cu caracter normativ formulate de reclamantul Calus Florin, domiciliat in comuna xxxxxx, str. xxxxxx nr. xxxxx, judetul xxxxx, avand domiciliul ales la xxxxxxxxx din municipiul xxxxxx, str. xxxxxxx nr. xx, judetul xxxxxx, in contradictoriu cu paratul Guvernul Romaniei - Comitetul National pentru Situatii de Urgenta (C.N.S.U.), cu sediul in sectorul 1 al municipiului Bucuresti, Palatul Victoria, Piata Victoriei nr. 1.

Dezbaterile asupra cauzei de fata au avut loc in sedinta publica din 17 mai 2021, sustinerile si concluziile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, redactata separat, ce face parte integranta din prezenta hotarare, si cand instanta, avand nevoie de mai mult timp pentru deliberare, a amanat pronuntarea pentru astazi, 24 mai 2021.

Dupa deliberare,

C U R T E A,

asupra cauzei de fata, constata:

Prin cererea inregistrata la Curtea de Apel Bacau cu nr. 479/32/2020 din 21 octombrie 2020, reclamantul Calus Florin a chemat in judecata Guvernul Romaniei - Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, prin presedinte Ludovic Orban, in contradictoriu cu care a solicitat urmatoarele:

- anularea partiala a Hotararii nr. 47 din 5 octombrie 2020 privind aprobarea listei tarilor/zonelor de risc epidemiologic pentru care se instituie masura carantinei asupra persoanelor care sosesc in Romania din acestea si stabilirea unor masuri in domeniul sanatatii publice, respectiv anularea art. 2;

- acordarea de daune morale pentru prejudiciul creat de incalcarea libertatii religioase;

- cheltuieli de judecata .

In finalul cererii de chemare in judecata, reclamantul a mai formulat urmatoarele solicitari:

- cu privire la Ludovic Orban, in calitate de emitent al Hotararii nr. 47/2020, a solicitat sa se constate, in temeiul art. 2 alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 137/2000, ca prin art. 2 al Hotararii nr. 47/2020 i-a ingradit in mod ilegal drepturile fundamentale ale omului prevazute de art. 25 alin. (1) si art. 29 alin. (1) si (2) din Constitutie;

- in temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, sa i se acorde despagubiri in valoare de 70.000 lei tuturor actorilor implicati in restrangerea ilegala a drepturilor si libertatilor fundamentale garantate de Constitutie, precum si expunerea unor prevederi discriminatorii.

In motivarea cererii de chemare in judecata, reclamantul a sustinut, in principal, urmatoarele:

Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta este organizat conform Hotararii Guvernului nr. 94/2014 si functioneaza ca organism interministerial, sub conducerea viceprim-ministrului.

Art. 2 din hotararea contestata a fost adoptat cu incalcarea dispozitiilor legale imperative, a drepturilor si libertatilor garantate de Constitutie si prin tratatele la care Romania este parte . In baza acestor dispozitii nelegale a fost adoptata la nivel local, de catre Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta Iasi, Hotararea nr. 35 din 6 octombrie 2020 vizand organizarea sarbatorii religioase ocazionate de hramul Sfintei Cuvioase Paraschiva.

Cele doua hotarari incalca grav dispozitiile privind organizarea Bisericii Ortodoxe, drepturile fundamentale garantate constitutional si prin tratatele internationale privind egalitatea in drepturi, dreptul la libertate individuala si dreptul la libertatea constiintei. Masurile adoptate sunt nelegale, nu sunt necesare si nici nu au fost justificate in mod transparent, argumentat si nediscriminatoriu, referirea la necesitatea limitarii raspandirii virului SARS-CoV-2 nefiind o motivare pertinenta pentru restrangerea semnificativa a drepturilor si libertatilor cetatenilor.

Interdictia impusa prin art. 2 din Hotararea nr. 47/2020 este nelegala, nu are justificare sau echitate, este discriminatorie in conditiile in care este interzisa participarea doar la evenimente religioase, masura fiind dispusa fara a se face referire la niciun criteriu epidemiologic, la indicele de infectare sau la incadrarea zonei in context epidemiologic, ci doar prevede o interdictie .

Sunt incidente dispozitiile art. 29 din Constitutie .

Din perspectiva laturii interioare, libertatea religioasa are caracter absolut, iar din perspectiva laturii exterioare, libertatea religioasa are caracter relativ si presupune libertatea persoanei de a-si exterioriza credinta prin participare la slujbe, procesiuni etc., statul putand sa o restranga doar cu titlu de exceptie, strict in conditiile art. 53 din Constitutie .

Prima conditie obiectiva este ca restrangerea se face numai prin lege, termenul din lege desemnand atat legea adoptata de Parlament - art. 73 alin. (1), cat si actul juridic cu forta egala cu a legii, adica, in anumite situatii, prin ordonanta de Guvern. Totusi, avand in vedere art. 73 alin. (3) lit. s) si art. 115 alin. (1) din Constitutie rezulta ca printr-o ordonanta simpla Guvernul nu poate sa restranga exercitiul libertatii religioase, un astfel de act putand fi declarat neconstitutional fiindca nu indeplineste conditia prevazuta de art. 53 alin (1) din Constitutie .

Cu atat mai mult, restrangerea nu poate fi decisa printr-o hotarare adoptata de Consiliul National pentru Situatii de Urgenta, relevanta fiind jurisprudenta Curtii privind interdictia pentru Parlament de a abilita Guvernul pentru adoptarea de ordonante in domeniul legilor organice.

Legea nr. 489/2006 se refera expres la recunoasterea libertatii religioase, art. 8 alin. (1) fiind de retinut de asemenea. Restrangerea acestei libertati poate fi facuta numai in situatii de exceptie, exclusiv prin norme legale si doar daca constituie masuri necesare intr-o societate democratica, legea preluand, practic, prevederile art. 53 alin. (1)-(3) din Constitutie .

Prin Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane se recunoaste originea apostolica a acestei biserici, caracterul autocefal si unitar, dar si autonomia fata de stat si fata de alte institutii, avand cu statul doar relatii de cooperare si dialog.

Incidente sunt si dispozitiile art. 9 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, fiind relevanta jurisprudenta Curtii in aceasta materie: Cauza Kokkinakis contra Greciei, Tothpal si Szabo impotriva Romaniei, Hasan si Chaus impotriva Bulgariei, Sindicatul Pastorul cel Bun contra Romaniei; Mitropolia Basarabiei si Exarhatul Plaiurilor contra Moldovei.

Masurile care pot fi luate de Consiliul National pentru Situatii de Urgenta nu pot fi disproportionate si nejustificate in raport cu situatia concreta si scopul urmarit.

Prin hotararea contestata se incalca art. 29 alin. (1) si (2) din Constitutie si Decizia nr. 152/2020 a Curtii Constitutionale.

La termenul din 5 noiembrie 2020, reclamantul a depus la dosar precizari la actiune prin care a precizat ca justifica interes intrucat i-a fost incalcat dreptul la libertate religioasa prin imposibilitatea participarii la procesiunile de la Iasi de Sfanta Cuvioasa Parascheva intrucat are domiciliul in alt judet.

A mai sustinut reclamantul ca apartine Curtii de Apel Bacau competenta teritoriala intrucat are domiciliul in aria de competenta a acestei instante.

Prin intampinarea depusa la 19 noiembrie 2020, Guvernul Romaniei a invocat urmatoarele exceptii: netimbrarea cererii de chemare in judecata; lipsa calitatii sale procesuale pasive; inadmisibilitatea pentru lipsa plangerii prealabile; lipsa de interes .

Cu referire la exceptia netimbrarii cererii a precizat ca in speta sunt aplicabile dispozitiile art. 16 si art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, astfel incat daca taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cuantumul legal, in momentul inregistrarii actiunii sau cererii, instanta urmeaza a pune in vedere petentilor, in conditiile art. 200 alin. (3) teza I din Codul de procedura civila, obligatia de a timbra cererea in cuantumul stabilit pentru cererile respective si de a transmite dovada achitarii taxei judiciare de timbru, in termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicarii.

Pentru aceste considerente, avand in vedere ca din actele comunicate impreuna cu actiunea nu reiese daca reclamantul a achitat taxele corespunzatoare cererii sale, a solicitat instantei sa verifice respectarea obligatiilor de plata a taxelor judiciare de timbru, iar in cazul in care constata neindeplinirea acestora, sa dispuna anularea cererii de chemare in judecata, potrivit dispozitiilor art. 197 din Codul de procedura civila.

S-a invocat de asemenea exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Guvernului Romaniei in sustinerea careia s-au precizat urmatoarele:

Calitatea procesuala pasiva consta in identitatea intre calitatea paratului si cel despre care se pretinde ca este obligat in raportul juridic dedus judecatii.

Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul trebuie sa justifice atat calitatea sa procesuala activa, cat si calitatea procesuala pasiva a paratului. Astfel, dreptul pretins de reclamant trebuie sa isi poata obtine recunoasterea sau realizarea prin obligarea paratului la o anumita conduita: a da, a face sau a nu face.

Guvernul Romaniei este un organ colegial, fara personalitate juridica, care este alcatuit din prim-ministru, ministri si alti membri stabiliti prin legea organica si poate sta in justitie numai in litigiile de contencios administrativ, atunci cand este contestata legalitatea actelor administrative pe care le adopta, aceasta fiind o capacitate juridica speciala de drept public.

In considerarea actelor pe care le adopta, legea acorda Guvernului capacitatea si, respectiv, calitatea de a sta in judecata atunci cand instanta judecatoreasca exercita controlul legalitatii actelor mai sus mentionate (hotarari sau ordonante ale Guvernului), in conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.

In cauza dedusa judecatii este contestata legalitatea unei hotarari adoptate de Comitetul National pentru Situatii de Urgenta, un organism interministerial, aflat sub conducerea prim-ministrului Romaniei.

Potrivit art. 81 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta, dar si al art. 8 din Hotararea Guvernului nr. 94/2014 privind organizarea, functionarea si componenta Comitetului National pentru Situatii Speciale de Urgenta, Departamentul pentru Situatii de Urgenta, prin Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, asigura secretariatul tehnic permanent al Comitetului National pentru Situatii de Urgenta. A mai precizat faptul ca atributiile principale ale Secretariatul tehnic permanent al Comitetului sunt stabilite prin dispozitiile art. 9 din Hotararea Guvernului nr. 94/2014.

Pentru aceste considerente a solicitat admiterea exceptiei si pe cale de consecinta sa se constate lipsa calitatii procesuale pasive a Guvernului Romaniei.

Cu privire la exceptia inadmisibilitatii prezentei actiuni in contencios administrativ pentru lipsa plangerii prealabile, a precizat ca in doctrina si jurisprudenta s-a retinut ca, in general, o actiune este inadmisibila cand dreptul pretins nu este recunoscut de lege sau cand conditiile de admisibilitate ale caii procedurale exercitate nu sunt indeplinite in raport cu reglementarea legala.

Sub aspectul regularitatii investirii instantei specializate de contencios administrativ cu cererea de anulare a Hotararii Comitetului National pentru Situatii de Urgenta nr. 47/05.10.2020, a solicitat a se observa ca, fata de natura juridica a actelor contestate, sesizarea a fost facuta in mod nelegal, cu incalcarea prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Astfel, avand in vedere prevederile art. 193 din Codul de procedura civila, a solicitat instantei sa verifice indeplinirea procedurii prealabile, conditie de admisibilitate a actiunii in contencios administrativ, astfel cum prevad dispozitiile imperative ale art. 7 din Legea nr. 554/2004.

In conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, cel care se considera vatamat in drepturile sau interesele sale legitime printr-un act administrativ, inainte de a se adresa instantei competente, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente revocarea acestuia.

Partea reclamanta este obligata sa faca dovada indeplinirii procedurii administrative prealabile si, potrivit art. 12 din Legea nr. 554/2004, va depune la dosarul cauzei copia cererii, certificata prin numarul si data inregistrarii la autoritatea publica . De asemenea, aceasta obligatie este expres prevazuta si in art. 193 din Codul de procedura civila, in care se mentioneaza ca sesizarea instantei se poate face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede in mod expres aceasta, urmand ca dovada indeplinirii procedurii prealabile sa fie anexata la cererea de chemare in judecata .

A opinat ca in cauza dedusa judecatii, atat timp cat reclamantul solicita anularea Hotararii Comitetului National pentru Situatii de Urgenta nr. 47/05.10.2020 este necesara, drept conditie de admisibilitate a actiunii in contencios administrativ, indeplinirea procedurii prealabile fata de emitentul acestui act administrativ.

A concluzionat ca, deoarece reclamantul nu a depus la dosarul cauzei dovezi cu privire la faptul ca s-ar fi adresat emitentului, anterior sesizarii instantei, cu o plangere prealabila in ceea ce priveste revocarea respectivei hotarari, se impun admiterea prezentei exceptii si respingerea capatului de cerere nr. 2 ca inadmisibil.

In ceea ce priveste exceptia lipsei de interes in promovarea cererii de anulare a Hotararii Comitetului National pentru Situatii de Urgenta nr. 47/05.10.2020 a facut urmatoarele precizari:

In primul rand, reclamantul nu a facut dovada interesului legitim, personal, nascut si actual, conditie de exercitiu a oricarei actiuni in justitie, deci si pentru promovarea prezentei cereri de chemare in judecata .

Pentru a fi parte intr-un proces este necesar sa fie intrunite nu numai conditiile privind capacitatea si calitatea procesuala, ci si aceea a existentei unui interes legitim, nascut si actual, personal si direct.

Potrivit dispozitiilor art. 32 alin. (1) din Codul de procedura civila, calitatea procesuala si interesul sunt doua conditii distincte ale actiunii civile, iar analiza lor se impune independent si consecutiv.

Este calificat unanim in doctrina si in jurisprudenta ca fiind o conditie de exercitiu a actiunii civile si de promovare a oricarei forme procedurale ce intra in continutul acesteia, nefiind suficienta afirmarea existentei unui drept actual, ci si justificarea folosului practic urmarit prin punerea in miscare a procedurii judiciare.

Prin urmare, interesul trebuie sa fie in legatura cu pretentia formulata, sa existe in momentul in care se exercita dreptul la actiune, sa il vizeze pe cel care recurge la forma procedurala, iar nu pe altcineva.

In cauza dedusa judecatii, exercitiul dreptului la actiune si recunoasterea interesului legitim nu pot interveni decat in conditiile prevazute de art. 21 si 52 din Constitutia Romaniei, republicata, si de legea aplicabila caii procedurale alese, respectiv de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

A sustinut ca reclamantul nu a probat existenta incalcarii vreunui drept personal, recunoscut de lege, prin adoptarea Hotararii Comitetului National pentru Situatii de Urgenta nr. 47/05.10.2020, sau a unui interes legitim, astfel cum sunt acestea definite la art. 2 alin. (1) lit. o) si p) din Legea nr. 554/2004, iar motivele prezentate ar putea fi incluse in categoria interesului general.

A concluzionat solicitand admiterea exceptiei invocate si, in aplicarea dispozitiilor art. 40 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedura civila, respingerea cererii de anulare a Hotararii Comitetului National pentru Situatii de Urgenta nr. 47/05.10.2020 ca fiind formulata de o persoana lipsita de interes .

Pe fondul cauzei, in ceea ce priveste cererea de anulare a Hotararii Comitetului National pentru Situatii de Urgenta nr. 47 din 5 octombrie 2020 a aratat ca temeiul legal al adoptarii actului administrativ contestat il constituie dispozitiile art. 5 alin. (2) lit. (d), alin. (3) lit. (a) si art. 71 din Legea nr. 55/2020 privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, ale art. 4 si art. 11 alin. (1) din Legea nr. 136/2020, republicata, privind instituirea unor masuri in domeniul sanatatii publice in situatii de risc epidemiologic si biologic, ale art. 20 lit. l) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 15/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 2 si 4 din Hotararea Guvernului nr. 94/2014 privind organizarea, functionarea si componenta Comitetului National pentru Situatii Speciale de Urgenta.

A solicitat a se observa faptul ca nu pot fi retinute elemente de nelegalitate ale Hotararii Comitetului National pentru Situatii de Urgenta nr. 47/05.10.2020 sau eventuale imprejurari de natura a crea o indoiala asupra legalitatii, veridicitatii si autenticitatii acestui act administrativ. Legalitatea actului administrativ impune respectarea anumitor cerinte: actele sa fie adoptate sau emise de catre autoritatile competente din punct de vedere material/teritorial si in limitele acestor competente; continutul actului administrativ sa fie conform cu continutul legii in baza careia este emis; actele sa corespunda scopului urmarit de legea pe care o pun in executare; actele sa fie adoptate sau emise in forma specifica actelor administrative si a normelor de tehnica legislativa prevazute de lege.

Toate aceste cerinte esentiale au fost respectate in cauza, hotararea fiind emisa in deplina concordanta cu prevederile Legii nr. 55/2020 privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificarile si completarile ulterioare.

Sustinerile partii reclamante privind vatamarea unor drepturi recunoscute de lege prin adoptarea actului administrativ contestat sunt nefondate si nu pot demonstra nelegalitatea acesteia.

Cu privire la daunele morale, cuantificate de reclamant, a apreciat ca si aceste pretentii sunt nefondate intrucat nu s-a facut dovada lezarii unor valori nepatrimoniale ale reclamantului, cum ar fi existenta fizica a persoanei, integritatea corporala si sanatatea, sensibilitatea fizica si psihica, demnitatea, prin savarsirea unor fapte ilicite culpabile de catre emitentul actului administrativ contestat, respectiv prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial de catre acest parat.

O simpla insiruire de aprecieri subiective nu este de natura a demonstra prejudiciul, astfel cum este acesta reglementat de lege.

Pentru a fi admisibila o astfel de cerere, reclamantul ar fi trebuit sa dovedeasca existenta unui prejudiciu (cu dovedirea indeplinirii conditiei esentiale a caracterului sau cert), legatura de cauzalitate intre acesta si presupusa fapta ilicita, precum si vinovatia paratului.

Identificarea unor criterii stiintifice, exacte, pentru evaluarea cuantumului indemnizatiilor destinate repararii prejudiciilor morale nu este posibila, intrucat exista o incompatibilitate intre caracterul moral (nepatrimonial) al daunelor si caracterul banesc (patrimonial) al despagubirii. Indemnizatia acordata pentru repararea prejudiciului moral trebuie sa reprezinte, in realitate, o reparare a acestuia, in sensul unei compensatii sau satisfactii compensatorii. In conditiile in care nici legiuitorul, nici instantele judecatoresti nu au un algoritm de calcul al unor sume reprezentand reparatia pentru daune morale, este evident ca stabilirea cuantumului acesteia include o doza mare de arbitrar (ca in cazul de fata).

Prejudiciile morale fiind nemateriale, nu pot avea un echivalent valoric, deci nu pot fi evaluate in bani . In legislatia noastra nu exista niciun text care sa prevada dupa ce criteriu trebuie evaluat cuantumul despagubirii pentru repararea daunelor morale, astfel incat pretentiile partii reclamante nu doar ca sunt subiective, dar si exagerate, aceasta neproband prejudiciul si nici gravitatea intinderii lui, care sa justifice despagubiri in acest cuantum.

Pentru aspectele invederate, a solicitat respingerea ca neintemeiata a cererii de anulare a Hotararii Comitetului National pentru Situatii de Urgenta nr. 47 din 5 octombrie 2020.

La data de 15 februarie 2021, reclamantul a inaintat la dosar raspuns la intampinarea Guvernului Romaniei (fila 18), prin care a solicitat respingerea atat a exceptiilor invocate de parat prin intampinare, cat si a apararilor de fond ale acestuia.

Prin precizarile si completarile la actiune din 15 martie 2021 (fila 29), reclamantul a invocat Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 157 din 13 mai 2020 prin care s-a constatat ca dispozitiile art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004 sunt neconstitutionale numai in masura in care actiunile si masurile dispuse pe perioada starii de alerta nu vizeaza restrictionarea exercitarii unor drepturi sau libertati fundamentale; totodata, a invocat Decizia Curtii de Apel Bucuresti nr. 1.328 din 14 decembrie 2020 prin care o contestatie similara a fost admisa.

A mai sustinut reclamantul ca, fiind o persoana religioasa, prin textul de lege contestat i-a fost vatamat un drept recunoscut de lege, vatamare care l-a afectat psihic si spiritual, motiv pentru care, in temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, a solicitat despagubiri pentru daunele morale cauzate de emiterea si punerea in aplicare a Hotararii nr. 47/2020 si a actelor ce au stat la baza emiterii acesteia.

Analizand cu prioritate, potrivit dispozitiilor art. 248 din Codul de procedura civila, exceptiile invocate de parati prin intampinarile formulate in cauza, Curtea le va respinge pentru urmatoarele considerente:

Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive nu este data in cauza, intr-un litigiu de contencios administrativ, pentru a avea calitatea de parat sau intimat, fiind suficient sa se faca dovada ca acea autoritate publica este emitenta actului administrativ contestat, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, in materia contenciosului administrativ, pentru verificarea calitatii procesuale nu prezinta relevanta personalitatea juridica a autoritatii publice emitente, astfel cum este definita prin art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci capacitatea ei de drept administrativ, constand in aptitudinea prevazuta de lege de a realiza prerogativele de putere publica, asigurand organizarea executarii si executarea in concret a legii. Astfel, transpusa in plan procesual, capacitatea administrativa confera autoritatii publice capacitatea de a sta in proces, indiferent daca are sau nu personalitate juridica si deci capacitate juridica in sensul juridic al notiunii.

Totodata, capacitatea procesuala si calitatea procesuala sunt intrinsec legate, in sensul ca in cazul calitatii procesuale pasive trebuie sa existe identitate intre persoana care este titularul obligatiei ce trebuie indeplinita si persoana care va fi obligata la indeplinirea obligatiei.

In consecinta, avand in vedere solicitarile reclamantului, respectiv de anulare partiala a actului atacat si de plata a daunelor morale, formulate in prezenta cauza, Guvernul Romaniei - Comitetul National pentru Situatii de Urgenta are calitate procesuala pasiva, intrucat Guvernul nu putea sa isi asume si sa isi indeplineasca obligatiile decat prin organismele sale, pe care legiuitorul le-a investit cu o anume competenta .

Exceptia inadmisibilitatii actiunii, rezultand din lipsa plangerii prealabile, este de asemenea neintemeiata, raportat la prevederile Legii nr. 544/2004 - art. 7 alin. (5), conform carora aceasta etapa prealabila nu este obligatorie in cazul actiunilor indreptate impotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate intrucat au produs efecte juridice.

Luand in considerare ca cererea de chemare in judecata a fost introdusa la data de 21 octombrie 2020, iar prin aceasta se reclama nelegalitatea prevederilor care i-au interzis reclamantului participarea in acelasi an la manifestatiile organizate in municipiul Iasi in data de 14 octombrie, rezulta indubitabil faptul ca actul atacat si-a produs deja efectele, astfel incat procedura plangerii prealabile ar fi lipsita de finalitate practica.

Cat priveste lipsa de interes, aceasta va fi de asemenea respinsa, avand in vedere ca interesul, inteles ca o conditie de exercitare a actiunii civile, nu are in vedere interesul material sau moral care formeaza substanta dreptului subiectiv, ci justificarea de a invoca si a urmari pe calea demersului judiciar promovat un anumit folos practic.

Demersul judiciar prezinta un folos practic inclusiv in cazul in care actul administrativ normativ contestat nu si-ar mai produce efecte ulterior declansarii controlului de contencios administrativ, pentru ca legalitatea actului se cenzureaza in raport cu prevederile legale in vigoare la data emiterii sau adoptarii lui, si, totodata, acest demers este o conditie a formularii unei actiuni in acordarea despagubirilor cauzate prin actul administrativ.

In prezenta cauza interesul este justificat avand in vedere ca reclamantul se prezinta drept o persoana religioasa, iar prin cererea de chemare in judecata reclama incalcarea libertatii religioase, solicitand anularea prevederilor considerate vatamatoare si pretinzand totodata daune morale.

Pe fondul cauzei, Curtea, analizand intregul material probator aflat la dosarul cauzei, apreciaza ca actiunea de fata este fondata in ceea ce priveste anularea art. 2 din Hotararea nr. 47 din 5 octombrie 2020 emisa de presedintele Comitetului National pentru Situatii de Urgenta, urmand a fi admisa pentru urmatoarele considerente:

Reclamantul a solicitat anularea art. 2 din Hotararea Comitetului National pentru Situatii de Urgenta nr. 47/2020 din 5 octombrie 2020, aratand ca i-a fost incalcat dreptul la libertate religioasa, prin imposibilitatea participarii la procesiunile organizate in municipiul Iasi, cu ocazia sarbatorii Sfintei Parascheva, acesta avand domiciliul in alta localitate.

In preambulul Hotararii Comitetului National pentru Situatii de Urgenta nr. 47/2020 din 5 octombrie 2020 se precizeaza faptul ca aceasta hotarare este adoptata in temeiul prevederilor art. 5 alin. (2) lit. d), alin. (3) lit. a) si art. 71 din Legea nr. 55/2020 privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, care se refera la urmatoarele:

- art. 5 alin. (2):

Masurile pentru asigurarea rezilientei comunitatilor sunt:

. . . . . . . . . .

d) masuri de protectie a vietii si pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sanatatii persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolarii la domiciliu;

- art. 5 alin. (3) Masurile pentru diminuarea impactului tipului de risc sunt:

a) restrangerea sau interzicerea organizarii si desfasurarii unor mitinguri, demonstratii, procesiuni, concerte sau a altor tipuri de intruniri, in spatii deschise, precum si a unor intruniri de natura activitatilor culturale, stiintifice, artistice, religioase, sportive sau de divertisment, in spatii inchise;

- art. 71 alin. (1): In vederea punerii in aplicare a masurilor prevazute de prezenta lege, Guvernul adopta hotarari, la propunerea ministerelor de resort sau a CNSSU. (2) In vederea aplicarii masurilor prevazute de prezenta lege, ministerele si celelalte autoritati responsabile, la propunerea CNSSU, dupa caz, emit ordine si instructiuni;

- art. 4 si art. 11 alin. (1) din Legea nr. 136/2020, republicata, privind instituirea unor masuri in domeniul sanatatii publice in situatii de risc epidemiologic si biologic, care se refera la carantinarea persoanelor care sosesc in Romania din zone cu risc epidemiologic ridicat sau pentru persoanele care au intrat in contact direct cu persoanele infectate, in situatiile de risc epidemiologic prevazute la art. 6;

- art. 20 lit. l) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 15/2005, cu modificarile si completarile ulterioare - care se refera la una din atributiile CNSU: l) stabileste modul de cooperare a structurilor Sistemului National cu alte autoritati si organisme ale statului roman sau internationale abilitate in managementul starilor exceptionale;

- art. 2 si art. 4 din Hotararea Guvernului nr. 94/2014 privind organizarea, functionarea si componenta Comitetului National pentru Situatii Speciale de Urgenta, care se refera la atributiile CNSU, respectiv la modalitatea in care se adopta Hotararile Comitetului National.

Analizand cele de mai sus, Curtea constata ca textele de lege care au constituit fundamentul juridic al emiterii Hotararii nr. 47/2020 de catre Comitetul National pentru Situatii de Urgenta stabilesc cadrul general in care se pot lua masuri in sensul restrangerii - cu referire strict la speta de fata - organizarii si desfasurarii unor (...), procesiuni,(...), in spatii deschise, precum si a unor intruniri de natura activitatilor (...) religioase, (...) in spatii inchise. Curtea constata ca prin niciuna din dispozitiile legale amintite in preambulul hotararii contestate, chiar daca se refera la masuri de restrangere sau de interzicere a organizarii si desfasurarii unor activitati de natura religioasa, nu se prevad restrictii prin care sa fie ingradita exercitarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, in speta libertatea religioasa sub forma participarii la slujbele religioase din anumite localitati.

De asemenea, prin art. 45 din Legea nr. 55/2020 se arata ca: \"Pe durata starii de alerta, activitatea cultelor religioase se exercita liber, cu respectarea regulilor de protectie sanitara stabilite, la propunerea CNSSU si cu avizul secretarului de stat pentru culte, prin ordin comun al ministrului sanatatii si al ministrului afacerilor interne. (2) Regulile prevazute la alin. (1) vor cuprinde masuri privind accesul in lacasele de cult, distanta minima de siguranta.\" Or, la art. 2 din Hotararea nr. 47/2020 se prevede: \"Organizarea de sarbatori religioase este permisa numai cu participarea persoanelor care au domiciliul sau resedinta in localitatea unde se desfasoara activitatea, fara participarea persoanelor/pelerinilor din alte localitati.\"

In analiza legalitatii actului contestat se observa ca nu exista nicio reglementare privitoare la durata in timp pe care se va aplica restrictia reglementata ori cu privire la stabilirea unor criterii pe baza carora sa se determine aria geografica in care sa se aplice respectiva restrictie . Acest aspect contravine uneia dintre premisele care au stat la baza acestei hotarari, respectiv \"cresterea zilnica progresiva a numarului de persoane infectate, cu preponderenta in anumite zone sau localitati, care determina o presiune permanenta asupra capacitatii de gestionare a unitatilor administrativ-teritoriale si a sistemului sanitar\".

Totodata, prin Decizia nr. 157 din 13 mai 2020 a Curtii Constitutionale a Romaniei a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta sunt constitutionale \"in masura in care actiunile si masurile dispuse pe durata starii de alerta nu vizeaza restrangerea exercitiului unor drepturi sau a unor libertati fundamentale\". In motivarea solutiei pronuntate, Curtea Constitutionala a Romaniei a statuat ca actul normativ care restrange ori afecteaza drepturi si libertati fundamentale ale cetatenilor sau institutii fundamentale ale statului \"nu poate fi decat o lege, ca act formal al Parlamentului\".

Se precizeaza, totodata, in decizia mai sus amintita faptul ca actele de reglementare secundara au, de obicei, un grad sporit de instabilitate, suportand schimbari succesive in timp; delegarea implicita, prin omisiunea deliberata de reglementare la nivel de norma primara, a atributiei de reglementare a continutului juridic al starii de alerta si a masurilor necesare determina o stare de incertitudine juridica, cu consecinte prejudiciabile asupra drepturilor persoanelor.

Astfel, se constata ca in respectarea deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei mai sus mentionate, obligatorie de la data publicarii, prin hotararile Comitetului National nu ar putea fi dispuse actiuni si masuri care sa vizeze restrangerea exercitiului unor drepturi sau a unor libertati fundamentale, in speta dreptul la libertatea religioasa, sub forma participarii la slujbele religioase, intrucat aceste hotarari sunt acte subsecvente Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 21/2004 cu caracter de legislatie secundara, avand menirea sa dispuna masuri pentru asigurarea organizarii executarii acestei ordonante.

Fiind emise in baza si pentru executarea legii, actele administrative cu caracter normativ trebuie sa se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza si in executarea carora au fost emise si nu pot contine solutii normative care sa inlocuiasca legea . Prin urmare, pentru a respecta dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutie, normele legale criticate, ce reglementeaza dispunerea unor actiuni si luarea unor masuri, trebuie sa fie reglementate in mod previzibil si in limitele unor repere concrete, care sa elimine riscul ca prin ingerinta autoritatilor administrative masurile sa capete caracter abuziv sau restrictiv al unor drepturi sau libertati.

Or, astfel cum s-a retinut in considerentele expuse, art. 2 din Hotararea nr. 47/2020 nu reglementeaza in mod previzibil si in limitele unor repere concrete interdictiile stabilite, deoarece se constata ca nu exista nicio limitare in timp a interdictiei impuse sau cu privire la localitatile ori intinderea teritoriala unde urmeaza sa se desfasoare sarbatorile religioase.

Asadar, Curtea de Apel constata, pe baza acestor argumente, ca dispozitiile legale indicate in preambulul Hotararii nr. 47/2020 nu cuprind in sine prevederi exprese si limitative referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi si libertati constitutionale, iar modalitatea de redactare a art. 2 din Hotararea nr. 47/2020 creeaza premisele unei aplicari discretionare si de adoptare a unor masuri de restrangere a exercitiului drepturilor si libertatilor, aspect de natura sa contravina atat principiului securitatii juridice, cat si principiului legalitatii restrangerii exercitiului unor drepturi si libertati, in speta a dreptului la libertatea religioasa sub forma participarii active la slujbele religioase din orice localitate din tara, cu exceptia celei de domiciliu .

Fiind un act infralegal, adica subsecvent legii, prin care se stabilesc in concret masurile care urmeaza a fi luate in vederea gestionarii situatiei de urgenta, acestea nu pot decat sa transpuna normele legale. Actul administrativ de aplicare a legii nu poate deroga, nu se poate substitui si nici adauga la lege. Prin urmare, cum instanta de contencios constitutional a retinut ca actiunile si masurile dispuse pe durata starii de alerta, in temeiul dispozitiilor art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004, nu pot viza drepturi sau libertati fundamentale, cu atat mai mult prin acte normative secundare, cum este hotararea contestata, nu se poate dispune in aceasta maniera. Asa cum Curtea Constitutionala a statuat in mod constant, din coroborarea normelor constitutionale cuprinse in art. 53 alin. (1) si in art. 115 alin. (6) rezulta ca afectarea/restrangerea drepturilor sau libertatilor fundamentale nu se poate realiza decat prin lege, ca act formal al Parlamentului.

Prin urmare, Curtea constata ca prin reglementarea de la art. 2 din Hotararea nr. 47/2020 a fost incalcata Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 157/2020 si, totodata, nu au fost respectate actele supralegale la emiterea acesteia, astfel incat va dispune anularea acestei dispozitii.

Cu privire la daunele morale, acestea sunt apreciate ca reprezentand atingerea adusa existentei fizice a persoanei, integritatii corporale si sanatatii, cinstei, demnitatii si onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despagubiri nu este suficienta stabilirea culpei autoritatii, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicita acordarea daunelor morale este obligata sa dovedeasca producerea prejudiciului si legatura de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta autoritatii.

Cum in cauza dedusa judecatii aceste elemente ale raspunderii civile delictuale nu au fost dovedite, Curtea va respinge cererea reclamantului de obligare a paratului la plata daunelor morale, apreciind ca recunoasterea si sanctionarea nelegalitatii actului administrativ contestat constituie o reparatie morala in sine, adecvata in raport cu circumstantele cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

In numele legii

H O T A R A S T E:

Respinge exceptiile vizand lipsa calitatii procesuale pasive, a inadmisibilitatii actiunii si a lipsei de interes invocate de paratul Guvernul Romaniei - Comitetul National pentru Situatii Urgenta.

Admite in parte actiunea avand ca obiect anulare acte administrative cu caracter normativ, formulata de reclamantul Calus Florin, din comuna xxxxxxx, str. xxxxxxx nr. xxxxx, judetul xxxxxx, avand domiciliul ales la xxxxxxxx din municipiul xxxxx, xxxxxx nr. xxxxx, judetul xxxxxx, in contradictoriu cu paratul Guvernul Romaniei - Comitetul National pentru Situatii de Urgenta, cu sediul in sectorul 1 al municipiului Bucuresti, Palatul Victoria, Piata Victoriei nr. 1, in sensul ca anuleaza art. 2 din Hotararea nr. 47 din 5.10.2020, emisa de presedintele Comitetului National pentru Situatii de Urgenta.

Respinge capatul de cerere vizand acordarea de daune morale.

Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare .

Pronuntata astazi, 24 mai 2021, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin intermediul grefei instantei.

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECTIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

INCHEIERE

Sedinta publica din 17 mai 2021

Dosar nr. 479/32/2020

Pe rol, judecarea cererii de anulare acte administrative cu caracter normativ formulate de reclamantul Calus Florin, domiciliat in comuna xxx, str. xxx nr. xxx, judetul xxx, cu domiciliul ales la xxx din municipiul xxx, str. xxx nr. xx, judetul xxx, in contradictoriu cu paratul Guvernul Romaniei - Comitetul National pentru Situatii de Urgenta, cu sediul in sectorul 1 al municipiului Bucuresti, Palatul Victoria, Piata Victoriei nr. 1.

La apelul nominal, facut in sedinta publica, a raspuns avocat din oficiu Negru Doina, pentru reclamantul Calus Florin, lipsa fiind atat acesta, cat si reprezentantul paratului.

Procedura de citare este legal indeplinita.

Se face referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, prin care sunt evidentiate partile, obiectul dosarului, stadiul procesual, chestiuni privind modalitatea de indeplinire a procedurii de citare a partilor. Totodata, se invedereaza ca paratul a raspuns solicitarilor instantei, prin intampinarea inaintata fiind exprimat un punct de vedere cu privire la decaderea reclamantului din dreptul de a formula cerere de completare a actiunii.

Intrebat fiind, aparatorul din oficiu al reclamantului arata ca a lecturat inaintea sedintei intampinarea formulata de parat; de asemenea, precizeaza ca reclamantul nu mai insista in modificarea actiunii si sustinerea cererii completatoare, solicitand a fi avute in vedere doar precizarile formulate la data de 15 martie 2021, in sensul de a fi avute in vedere la solutionarea cauzei Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 157 din 13 mai 2020 si Decizia Curtii de Apel Bucuresti nr. 1.328/2020; totodata, arata ca nu mai are de formulat alte cereri.

Instanta ia act de faptul ca s-a renuntat la modificarea actiunii, astfel incat, constatand dosarul in stare de judecata, acorda cuvantul la dezbateri pe fondul cauzei (cererea initiala si precizarile formulate dupa numirea unui avocat din oficiu).

Avocatul Negru Doina, pentru reclamant, solicita respingerea exceptiilor invocate, pentru motivele detaliate in intampinare, iar pe fondul cauzei pune concluzii de admitere a actiunii astfel cum a fost formulata, cu consecinta anularii partiale a Hotararii nr. 47 din 5 octombrie 2020 a Comitetului National pentru Situatii de Urgenta, si acordarea de daune in concordanta cu prejudiciul cauzat prin restrangerea libertatii religioase, de constiinta si de asociere, precum si restituirea cheltuielilor de judecata pricinuite de proces, pentru urmatoarele motive:

Intrucat reclamantul este o persoana religioasa, iar prin actul nelegal a carui anulare se solicita i-a fost vatamat un drept recunoscut de lege, vatamare care l-a afectat profund psihic si spiritual, a solicitat despagubiri in temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 pentru daune morale cauzate de emiterea si punerea in aplicare a acestor acte administrative (hotararea atacata si actele care au stat la baza emiterii acesteia), respectiv pentru interdictia de a participa la pelerinajul organizat de Sfanta Paraschiva - reclamantul neavand resedinta sau domiciliul pe raza municipiului Iasi.

In dovedirea vatamarii si a prejudiciului moral suferit ca urmare a restrictiilor impuse solicita a fi avute in vedere sustinerile reclamantului expuse prin cererea de chemare in judecata si adeverinta de la preot care se afla la dosar; Hotararea nr. 47 din 5 octombrie 2020, din al carui continut se deduce ca a fost emisa in conformitate cu prevederile art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004 - insa, referitor la aceste dispozitii, arata faptul ca prin Decizia nr. 157 din 13 mai 2020 Curtea Constitutionala a admis faptul ca dispozitiile art. 4 din ordonanta de urgenta mentionata sunt constitutionale numai in masura in care actiunile si masurile dispuse pe durata starii de alerta nu vizeaza restrictionarea unor drepturi sau libertati fundamentale. In virtutea acestor statuari, Curtea de Apel Bucuresti, prin Decizia nr. 1.328/2020, a admis o contestatie similara (formulata impotriva Hotararii Comitetului National pentru Situatii de urgenta nr. 47/2020), constatand ca libertatea religioasa a fost ingradita nu prin lege, ci printr-un act contrar Constitutiei si jurisprudentei Curtii Constitutionale a Romaniei. Prin urmare, solicita admiterea actiunii si sa se dispuna plata daunelor morale cauzate reclamantului prin emiterea si punerea in aplicare a acestui act administrativ nelegal.

Declarand dezbaterile inchise,

C U R T E A,

avand nevoie de mai mult timp pentru deliberare, in temeiul art. 396 din Codul de procedura civila,

D I S P U N E:

Amana pronuntarea la data de 24 mai 2021.