Pe de alta parte, art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila, statueaza ca partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuieli de judecata . Fundamentul juridic al acordarii cheltuielilor de judecata il constituie culpa procesuala a partii care cade in pretentii. In caz de casare cu trimitere spre rejudecare, procesul dintre parti nu a fost finalizat si nu s-a stabilit culpa procesuala a vreuneia dintre ele, astfel ca nu sunt intrunite cerintele art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila pentru ca instanta de recurs sa se pronunte asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecata solicitate de catre recurent.
Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Iasi, la data de 23.04.2020, HC a solicitat completarea dispozitivului deciziei civile nr. 176/17.03.2020 pronuntata de Curtea de Apel Iasi, in sensul obligarii intimatului la plata cheltuielilor de judecata efectuate in vederea judecarii caii ordinare de atac a apelului, precum si a cererii de recurs, dovezile aferente fiind depuse la dosarul cauzei. In motivarea cererii, se sustine ca, prin cererea de recurs, a formulat doua capete de cerere distincte, insa interdependente. Cu titlu principal, a solicitat admiterea caii extraordinare de atac formulate, pentru motivele dezvoltate pe larg in cuprinsul cererii inaintate, iar, pe cale accesorie, obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de solutionarea prezentului litigiu.
La termenul de judecata din data de 03.03.2020, a depus la dosarul cauzei, prin reprezentant conventional, dovada achitarii cheltuielilor de judecata, in cuantum de 500 de lei, chitanta fiind emisa exclusiv in vederea sustinerii caii extraordinare de atac. La un moment anterior, cu ocazia judecarii cererii de apel, la data de 09.04.2019, a depus in aceeasi maniera dovada achitarii cheltuielilor de judecata aferente etapei procesuale a apelului, in cuantum de 1.000 lei.
Prin Decizia nr. 176/17.03.2020, instanta de recurs a admis calea extraordinara de atac formulata de el si a dispus admiterea in mod corespunzator a apelului impotriva sentintei civile nr. 1453/24.10.2013, pronuntata de Judecatoria Harlau, sentinta anulata ca efect al acelorasi dispozitii.
Totodata, instanta investita cu solutionarea recursului a dispus casarea hotararii pronuntate in apel, respectiv a deciziei nr. 1330/7.05.2019, si trimiterea cauzei spre rejudecare Judecatoriei Iasi.
Recurentul solicita sa se constate incidenta dispozitiilor art. 444 alin. 1 C.proc.civ., prin hotararea de dezinvestire nefiind solutionata inclusiv solicitarea sa de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecata aferente atat etapei recursului, cat si caii ordinare de atac a apelului.
In lumina celor doua hotarari de admitere integrala a cailor de atac promovate si raportat la principiile echitatii, recurentul solicita admiterea cererii de completare si obligarea intimatului la achitarea cheltuielilor de judecata efectuate in cauza.
In drept, isi intemeiaza solicitarea pe dispozitiile art. 444 C.proc.civ..
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea constata ca cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 176/2020 din data de 17.03.2020 a Curtii de Apel Iasi nu este intemeiata.
Potrivit dispozitiei inscrise in art. 444 alin. 1 din Codul de procedura civila: ``Daca prin hotararea data instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotararii in acelasi termen in care se poate declara, dupa caz, apel sau recurs impotriva acelei hotarari, iar in cazul hotararilor date in caile extraordinare de atac sau in fond dupa casarea cu retinere, in termen de 15 zile de la pronuntare``.
Din interpretarea textului rezulta ca cererea de completare a unei hotarari judecatoresti este admisibila, exclusiv, atunci cand instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Pe de alta parte, art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila, statueaza ca partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuieli de judecata .
Fundamentul juridic al acordarii cheltuielilor de judecata il constituie culpa procesuala a partii care cade in pretentii.
In prezenta cauza, prin decizia civila nr. 176/17.03.2020, Curtea de Apel Iasi a respins exceptia nulitatii recursului, invocata de intimatul HE.
A fost admis recursul declarat de HC impotriva deciziei nr. 1330/07.05.2019 pronuntata de Tribunalul Iasi - Sectia I Civila, decizie pe care a casat-o.
A fost admis apelul declarat de HC impotriva nr. 1453/24.10.2018 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentinta pe care a anulat-o.
A fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de paratul HE .
A fost trimisa cauza spre rejudecare la Judecatoria Iasi.
Raportat la solutia data prin decizia a carei completare se cere, in cauza nu poate fi vorba de o omisiune a instantei de recurs de a se pronunta asupra cererii recurentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecata .
Astfel, instanta de recurs nu a solutionat in mod definitiv procesul dintre parti, ci a trimis cauza spre rejudecarea fondului, ca urmare a respingerii exceptiei prescriptiei dreptului la actiune invocata de paratul HE.
Avand in vedere solutia judecatii din recurs, de casare cu trimitere, culpa procesuala nu a fost inca stabilita, astfel ca acordarea cheltuielilor de judecata va fi analizata de instanta de trimitere odata cu solutionarea fondului.
Curtea noteaza ca, atat timp cat procesul dintre parti nu a fost finalizat si nu s-a stabilit culpa procesuala a vreuneia dintre ele, nu sunt intrunite cerintele art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila pentru ca instanta de recurs sa se pronunte asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecata solicitate de recurent.
Astfel, este de principiu ca, in caz de casare cu trimitere spre rejudecare, cheltuielile de judecata urmeaza a fi evaluate de instanta de rejudecare, in ansamblul cheltuielilor judiciare ale cauzei, ca urmare a caracterului accesoriu al acestei cereri fata de cererea principala dedusa judecatii si in raport de solutia pronuntata in rejudecarea acestei cereri (principale).
Fata de cele ce preced, constatand ca nu exista o omisiune a instantei de recurs de a se pronunta asupra cererii accesorii de acordare a cheltuielilor de judecata, atat timp cat cauza a fost trimisa spre rejudecare in integralitatea sa, Curtea, in baza prevederilor legale mai sus mentionate, respinge cererea formulata de HC privind completarea dispozitivului deciziei civile nr. 176/17.03.2020 a Curtii de Apel Iasi - Sectia Civila.
Telemunca, noul regim de munca in era digitala Sursa: MCP avocati
Suspendarea contractului de munca pe durata suspendarii permisului auto al salariatului Sursa: MCP avocati
Contractul de munca pe perioada determinata. Mod de flexibilizare a relatiilor de munca Sursa: MCP avocati
OUG 62/2024, privind unele masuri pentru solutionarea proceselor privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, precum si a proceselor p Ordonanta de urgenta nr. 62/2024 privind unele masuri pentru solutionarea proceselor privind salariz ...
Legea nr. 183/2024 privind statutul personalului de cercetare, dezvoltare si inovare Legea nr. 183/2024 privind statutul personalului de cercetare, dezvoltare si inovare Publicata in ...
OUG 127/2023 pentru modificarea si completarea unor acte normative, prorogarea unor termene, precum si unele masuri bugetare Ordonanta de urgenta 127/2023 pentru modificarea si completarea unor acte normative, prorogarea unor ...